SMS-uri 19

Cind mergeam noi spre aeroportul Otopeni (ah, pardon, Henri Coanda!) in masina lui G. si B., G. a oprit la benzinarie, a pus gaz si am iesit amindoua si eu am cumparat un cartus de tigari. Tipul de la casa a fost foarte dragut amabil comunicativ etc., foarte natural, chiar mi-a placut sa cumpar de la el, ne-a urat o zi buna, la fel. Si-am ramas neconsolata, ca avea fermoarul la nadragi desfacut si am ezitat daca sa-i spun sau nu, asa ca nu i-am spus. Desi probabil ii faceam un bine. Dar m-am rusinat eu de rusinea:D lui (nu i se vedea, bre, nici o rusine!). Acum am sa precizez in apararea mea ca o mare doamna ca vai, nu m-am uitat, mi-a sarit in ochi!:D
Na bun, m-am apucat de Alexander McCall Smith, Agentia de detective nr. 1, Mma Ramotswe s-a dus la un avocat care si el era descheiat si la urma i-a zis. Asta da!

(urmeaza un fragmentel gretosel!!)
*****


****

***
La raceala pe care o am, mi-am suflat azi cu incredere nasul in servetel (!) in fata casei si P. m-a pus in tema ca mi-au ramas niste resturi. I-am multumit, m-am facut ireprosabila (vai de mine, cum arat, dar sa lasam) si l-am rugat sa ma tina la curent cu alte faze de genul asta, alde verdeata intre dinti etc., asigurindu-l ca n-o sa ezit sa fac la fel, mai ales daca e cazul cu vreun fermoar. Cuvintul prohab/p mi-a displacut intotdeauna.