Vio pune punctul pe i

Bai, deci ma dusesem sa fac o supa, dind Beatles la maxim (creca Abbey Road albumu ascult in this very moment sau tocma l-am terminat, da' parca mai conteaza?!), cind m-a strafulgerat o revelatie a propos de Proust. Marcel Proust. M-am prins de ce a avut el vrajeala aia cu madlena. Simplu, el n-avea casetofon in copilarie!

La zi

M-am trezit aiurea, am visat că P. era suspect de cancer la plămîni (asta tre' să fie influenţa ultimelor lecturi, plus fumatul meu), mă durea şi gîtul, sîntem amîndoi prinşi de răceală, gripă, ce-o fi, el mai tare, eu mai slăbuţ, oricum, cred c-o să mă trîntească şi pe mine, mişto e că de vineri reîncep munca, ce-o fi, om vedea. L-am rugat să mai stea puţin cu mine în pat, m-am alintat adică, na, visasem urît, nu i-am zis ce, că nu-mi era a vorbi.
Apoi s-a oferit să facă ceai, s-a întors urgent, nu avem apă, se repară nu ştiu ce şi cînd e gata reparaţia, se opreşte căldura. Vai ce m-am mai bucurat! Vasele erau nespălate (ca de obicei), dar mă deranja aşa un pic că nu m-a dus capul să fi făcut duş aseară, să fiu azi ok. Eram totuşi fericită că nu e ziua de spălat pe cap, că mă făceam de-o minunată baftă, azi fiind ziua cînd mă aştepta un posibil angajator cu scrisorica de intenţie. Cred că-i făceam o impresie deosebită dacă mă vedea jegoasă, dar în rest, descinsă de pe-o copertă de revistă, nu alta. Revistă de-aia mişto, nu ştiţi voi, că nu ştiu nici eu.
P. a zburat plutit spre alimentară şi-am băut ceai din apă minerală. Ei da! Planificam să mă spăl aşa şi pe dinţi, cînd iaca a venit apa şi a fost şi caldă!

Tot cu P. la firma respectivă, l-am cunoscut pe şef, foarte mişto, ne-am întors, ne era foame. P. era întors o dată de la răceală, doi, nu-i merge nu ştiu ce la nu ştiu ce componente şi-a comandat el de pe net.
Aşa că m-am simţit şi m-am dus în bucătărie. Unde ştiam cum e... Mi-a venit ideea să fac o omletă cu nişte şuncă! Deşi planul era să scot tot din frigider şi să înghesui pe masă, m-am simţit eu creativă!!!
Ca dovadă, am prăjit şunca, s-a lipit, aşa cum era de aşteptat, toată de tigaie (iubesc tigăile scumpe!!!), am scos din cofraj trei ouă, le-am pus mai încolo pe masă, să nu cadă, Doamne fereşte!, am depozitat restul de 7 în frigi, cînd închideam uşa, un ou valsa romantic şi-a căzut cu un triplu Lutz şi dublu Touloup fix pe jos, a, măturasem fix înainte! Normal că s-a spart, că doar nu ne jucăm aici de-a căzutul!
Am mai scos un ou, le-am spart şi eu cu chiu cu vai şi, culmea, de data asta n-am avut coji amestecate în conţinut, am dres-o de-o omletă, a apărut şi P., a cules oul de pe jos în direcţia găleată, eu meditînd încă dinainte la "care-o fi cea mai bună metodă de a-l "strînge"?".
Cam asta ar fi, a, m-a lovit aşa, noroc că ştiu cu precizie că-mi trece repede, un elan vag de şmotru. Aşa că am cules un făraş de praf din baie (e minusculă, am mai zis) şi am ridicat toate celea pe sus şi-am şi spălat! Doar o parte, care acum s-a şi uscat, dar eu a trebuit să scriu aceste rînduri de mare gravitate.
Revin.

Vio reia ofensiva in bucatarie!!!

M-a lovit foametea, am insfacat cartofii, am curatat ca la 8 marisori, i-am spalat, taiat, pus la fiert (in apa, cu plita pornita si cu usoare urme de sare).
Apoi am spalat vasele, ca o doamna, si cind am terminat cu ele, am oprit muzica (butonul rosu de la prelungitor) si m-am apucat de citit.
Pusesem plita la nivelul 2 din 3 si stateam cu ochii pe ea (caci pentru ca am ars vag oala la ultima fierbere de cartofi) (iti trebuie putin talent pentru asta, veti recunoaste) (plus ca am facut o supa la plic total nasoala duminica (n-a fost vina mea c-a fost nasoala!) si mi-a dat in foc cu mine mestecind in ea si nu doream sa imbulinez iar plita, frecata cu daruire de P.).
Cartofii nu fierbeau, doar se chinuiau in tone de abur. Am mutat pe 2 jumate. La fel. In fine mi-am facut eu pireuasul delishaz.
Vine P. acasa, ii povestesc faza, ca nu fierbeau legumicolele.
P. zice ca uneori se mai intimpla, depinde de cita apa pusesem, de citi cartofi etc.
Ii lamuresc misterul : oprind muzica, am oprit si curentul la plita. :D
(I s-a intimplat si lui de curind, haha! Sintem niste luzeri amindoi:D)
Mi-a iesit un castron baban, l-am halit singura (continutul) in doua reprize duble. De fapt, nu stiu daca chiar va intere, dar tin sa povestesc: ma saturasem dupa prima portie, dar purcica mai cerea, asa ca i-am dat, ce sa fac. Apoi m-am culcat. Apoi m-am trezit, am mincat o portie normala, am adormit iar:">, m-am trezit de tot si-am terminat de halit printr-o pirueta dubla. Daca pireul ingrasa, aia e. Ma-ngras cu drag!

Greit niuz

Vio a venit rupta de munci si lihnita de hameseala (patentez expresia) si s-a foit pina ce i-a venit ideea geniala de-a incropi o chestiune cu zeama in care s-au scaldat 600 g varza de bruxelles congelata (basca o ceapa bibilita in prealabil la care-am plins din toti ochii mei), sare turnata in palma, idem piper, la urma inca un clocotel cu o lingurita de unt si un paarel de lapte (la inceput a fost si apa).
Plus inca un rind de sare si piper (am nimerit tura asta sarea care nu sareaza, normal). Mentionez ca n-am parasit pentru nici o clipa locul faptei si-am turbionat vag din cind in cind printre verze.
Chestiunea a fost foarte comestibila, drept pentru care lui Vio i se decerneaza cu mare tamtam trofeul mult-rivnit Mestecaul de inox.
La capitolul surprize, cit se infierbinta varzuca, in elanul muncitoresc al foametei, Vio a mai curatat cartofii din gospodarie, care au ramas asa si si-ar dori sa se vada pireu (ei pardon!), aspect despre care nu mai garantam nimic, caci burta plina, lenea mare, dar sperantele maxime.
: >>>>>>>>>>>>>>

Des choses 20 (yeah!)

Ieri am facut asa:
1. am fost la biblio si am dus dvd-urile si cartile de invatati romaneste inapoi si doamna mi-a zis multumesc si eu am ramas stana de piatra, adica vreti sa ziceti ca am reusit sa nu iau amenda tura asta? wow. trecusera totusi doua saptamini, limita e de una. lachii mi!
2. am intrat la magazinul de unde aveam de gind sa achizitionez (ce cuvint frumos, mi se pare frate de cruce cu magazioner) diverse pentru urmatoarele aventuri in bucatarie, mi-am aruncat privirea pe ici pe colo, ea a cazut (desi aflata sus) pe un monitor de la o camera de supraveghere video, am facut ochii maaaari (abia ce-au instalat chestiunea si eu eram nepieptanata:( ) si cit pe ce sa uit ce voiam sa cumpar, noroc ca imi facusem, ca o gospodina cu sfecla pe umeri si nu in traista, listuta.
3. trecind prin centru mi-am latit iar un zimbet pina la urechi (la mine nu se intinde) cind am dat cu ochii din nou in decembrie de cei doi copaci infloriti (or fi o specie mai deosebita care infloreste iarna)
4. turcul a vrut 1 euro pe telina, i-am zis fugi nene, am luat o legatura de amestecate la 90 centi. hu capitalismului mondial! (nu stiu exact ce-am vrut sa zic cu asta, dar ma mai gindesc!)
5. chiar pe strada noastra Calvin si Hobbes sint iar in vacanta (ei fiind pe doua suporturi de luminari care sint in geamul unui cabinet medical si momentan cred ca sint repudiati pe motiv de decoratiuni de Craciun) si ma gindeam ieri sa lipesc pe sticla acolo ca la manifestatie VREM CALVIN SI HOBBES INAPOI! Poate o sa si pun in practica aceasta idee, de altfel, geniala.
6. am redescoperit cu o placere extraordinara dulciurile Happy Hippo care sint niste napolitane cu o crema delicioasa si niste ciocolata si au forma de hipopotam. Am servit doua cutii saptamina asta...
7. in bucatarie m-am identificat din nou cu (tadam) idolita mea Bridget Jones in episodul where the fuck is the fuckin' tuna (sau asa ceva), eu aflindu-ma in cautarea castravetilor murati.

epilog: supa a fost iutsica, dar am mincat-o, P. i-a dat nota maxima, iar salata de boeuf (din pieptsi (!) de pui) i-a placut mult, i-a dat nota 8 (ce faaceee??) si a declarat-o plictisitoare. I-am promis pe azi ca recunostinta supa la plic si nu mai scapa, orice-ar face. Felul doi "Fa-ti singur!", parca vad. : > Pai nu? Ne jucam de-a salata de boeuf, plictisitoare!? Am mormait tot drumul in masina plictisitoare deci asa plictisitoare, de nu mai stia pe unde sa scoata camasa.
Si sa nu ma intelegeti gresit, i-a placut mai mult salata orientala, dar salata mea de boeuf a iesit chiar buna, ca am pus cu darnicie sare si piper (ceea ce in principiu nu prea fac). Asa de tare m-am suparat, ca ma-ntreb totusi ce o sa imbrac in curind, ca mie-mi place si maninc cu spor.

SMS-uri 15

Un mosnegut ca la un 70 de ani lejer a platit azi la mine revista Playboy editia de Craciun (4,60 euri, nu asa). L-am intrebat daca vrea o sacosa, a vrut, i-am urat o zi placuta in continuare.
Mor de curiozitate daca e un estet!

Ma scuzati, ma duc sa fac potol, micuta gospodina contraataca!

Si bag si-o bericica, sa stiu o treaba! Suzii, nu suferea, pua ne vedem disara! Is pregatita!

Unde nu-i cap

Mie imi place tare mult varza de Bruxelles, cum o gateste mama si habar n-am cum o face, desi mi-a explicat ea cel putin o data.
Oricum P. a facut asa ceva acum vreo doua saptamini, hai trei, n-a fost ca la mama, dar nici rea n-a fost si am servit-o repejor, ca imi place varza la modu' general si eram dorita, mititica.
Joia trecuta a fost Vio la magazin si a cumparat varza de Bruxelles proaspata la pungulita, iac-asa, doua bucati, doua kile adica.
Ceilalti au folosit varza congelata, dar Vio are uneori niste momente de inspiratie ceva ce n-ati mai pomenit! Ei bun si stiind ea ca are nitelus de pregatit la cele doua kile a tot aminat sa le prepare, dar azi le-a venit ceasul cel de pe urma, ora 15:03 Vio incepe actiunea, ora 16:10 cred Vio termina, respectiv le-a si spalat si le-a trintit in oala. De-acum n-au decit sa-si vada singure de treaba.

Pe linga ele vine din urma o super supa cu galuste la plic, ca timpul trece, nu sta, ce stiti voi (!), si imediat ce vine haiducul flamind acasa si Vio sperind la Mos a zis ca e cazul, da.
Interesul.

Micul dejun

A, vai, cum era sa uit sa ma laud!
Simbata am reusit in sfirsit sa sar in haine de strada imediat cum m-am trezit, l-am intrebat pe P. ce pofte are, o simtea de bulcute, oua si mustar (ca restul era in frigider), m-am linistit cind l-am vazut ca se uita la tv, m-am facut deosebit de frumoasa in oglinda (adica m-am pieptanat etc.!) si-am plecat la magazin.
Unde m-am invirtit cam jumatate de ora si am cumparat prima oara in viata de la raionul de brinzeturi cu vinzatoare (ca este si unul cu autoservire). Apoi m-am dus infipt la o tanti care era bagata intr-un frigider si am intrebat-o unde au scobitori, aia a indraznit sa-mi raspunda ca n-au, moment in care m-am foarte ofilit. Caci planul meu mirific era sa fac niste nebunii ikebana:P cu scobitori si brinza. Si ma temeam ca o sa-mi iasa doar o mare brinza.
Am mai cumpara o pariziana (franzela!), kiwi, un cocktail de fructe si nu mai stiu (nimic dulce!).
Am gasit, dupa lungi cautari, si scobitori, la alt magazin; am venit acasa, P. era tot in pat, i-am pus in vedere ca se vor intimpla niste chestii foarte nasoale daca-si baga nasul in bucatarie si m-am retras sa concep opera de arta. L-am asigurat ca nu dureaza mult!
Ceea ce trebuia sa fie conform cu realitatea, dar n-a fost sa fie.
Pentru ca intii m-am muncit o groaza sa desfac porcaria de cutie de scobitori fara sa ma trezesc cu toate pe jos, apoi am facut o excursie in camera sa iau pix, hirtie si-o foarfeca si sa repet amenintarile catre P. in caz ca imi calca pragul, am spalat niste cutite, am inghesuit diverse chestii de pe masa intr-un colt mai incapator al mesei, am desfacut conservele (erau doua), am spalat strugurii (de astia uitasem), am taiat coltul parizianei si l-am mincat, am taiat sase felioare de piine si le-am si injumatatit si mai complicat a fost cu brinza in sine.
Oricum a mai aparut si niste sunca in sector (rezerva lui T. din frigider a fost atacata) si au rezultat niste scobitori care in principiu incepeau cu un fruct (strugure, mandarina, cireasa interpretata de P. ca rosie! (leguma), o chestie alba interpelata cu da asta ce-i? (para din conserva, ca doar nu-i ceara!)), se continuau uneori cu sunca, urma obligatoriu un fel de brinza din cele 6 (brinza cu nuca, Muensterkaese, Pave d'Affinois, Brie, o brinza de capra si o brinza albastra daneza (cu mult mucegai adica)). A, si la capatul de sus aceste chestii au avut un mot de hirtie cu numele lor si un numar sau doar acel numar sau nimic, la ultimele trei feluri de brinza, ca trecuse jumatate de ora, opera mea nu prea arata cum imi dorisem eu, nu stiam cit de incintat o sa fie P. de programul artistic si mi-am zis sa siufi, gata, i-l bag pe git, faca ce-a vrea.
Zis si facut, P. a ramas cu gura deosebit de cascata, a ras totul dintr-o suflare, a venit cu mine in bucatarie sa pregatim portia doi (eu doar degustasem lingind cutitul inainte de a-l spala), care portia doi a mers la preparare mult mai repede, ca-mi trecuse stresul.
Si am impresia ca am mai mincat la vreun ceas dupa inca o portie de brinza.
P. a declarat ca a fost cel mai grozav mic dejun pe care l-a devorat vreodata, ceea ce eu am inghitit urgent!
Mari boieri, pe bune!