Colorez

Am impresia că este o fază în SATC filmul 1 în care domniţele vorbesc despre sex şi folosesc verbul a colora pentru a descrie acţiunea, pentru că de faţă e şi fetiţa Charlottei şi să nu audă prostii, da?

Am fost joi la Aldi să iau nişte piese de îmbrăcăminte (!) de ploaie şi am dat şi de un set de 5 cărţi de colorat la 3 euri parcă. Cum moştenitorul familiei e iar în vizită, am zis ah la preţul ăsta merită!

Ieri i-am prezentat prima cărticică, maică-sa entuziasmată, bunică-sa vai nu e prea mic, în fine, n-aveau creioane colorate, am fost eu cu el la cumpărături, scumpe în disperare culorile!!! Acasă distracţia a durat cîteva minute şi adios.

Azi la bunică-so am găsit creioane. Ţac am adus o altă cărticică de colorat de la noi, iar relativ subţire interesul juniorului, dar cum bunică-su avea două seturi de creioane, i-am cerut pentru mine unul, am venit acasă şi m-am apucat de colorat.

Mai trebuie să precizez că mi-am mai luat o carte de colorat cînd depăşisem clar vîrsta, nu ştiu de ce mă fascinează acţiunea asta, poate pentru că nu am deloc amintiri cu mine colorînd în copilărie, plus că nu am deloc, da deloc, talent la desen şi coloratul îmi dă impresia că sînt o mare artistă şi creez pe bandă capodopere, ceea ce aşa şi e, să fim înţeleşi.

PS Benjamin Biolay e pe locul 1 în topul ascultărilor mele de pe last.fm, îl urmează în ordine Maxwell Street Klezmer Band, The Beatles şi Pink Floyd, Itzhak Perlman & Oscar Peterson, Giora Feidman, Kings of Leon şi Depeche Mode.

Niște poze nasolașe cu mine (citiți întîi textul!)

Avertisment!

Pozele sînt nasoale pe bune, poate nu vreți să mă vedeți nespectaculoasă, așa că mai bine închideți postul ăsta!

Luni am avut o zi epocală: după 17 km de bicleală pe diversele dealuri din peizaj, am venit acasă cam ruptă, m-am spălat f vag și-am șters-o în Frankfurt la concertu lu Whitney Houston.
M-am întîlnit acolo cu P., am recuperat biletele șiiii lihnită fiind, am luat o nebunie de brețăl proaspăt cu susan, tăiat cum se tăiau cornurile pe vremuri... uns cu unt cred și hrean nu prea picant, deci minunat, și cu nu știu ce fel de pește cu niște mărărel. Absolut delicios.
Haleam eu cu încredere, P. dovedise porția lui mai repede, i-am proptit camera în brațe ia fă tu niște poze mișto prin zonă vreau și cu aia și cu ailaltă. Mai jos puteți vedea în toată splendoarea ce fotograf personal am!
Întîi m-am ofilit bine tu ce pun eu acuma pe blog :))) după care cînd am văzut penultima poză, am rîs cu hohote. Mi se pare senzațională. Și nu-mi place semi-zîmbetul meu fff timiduț din două poze parcă, în restu molfăi mușc ecetera.
M-am gîndit că decît să mă ofilesc, mai bine mă hlizesc.
Să rîdem deci cu Stan și Bran.
Ultimul avertisment: persoanele sensibile n-ar trebui să vadă ceea ce urmează!!! :)

A, despre concert încă mai meditez ce anume cred și dacă să scriu ceva despre. Viitorul apropiat va rezolva această dilemă! :)