Azi la micul dejun

Ne-am văzut zilele astea cu familia lui P. de numa-numa şi nu-mi pare rău.

Azi eram în 5, adică mama cu puii (2), fiecare cu sacoşa după el. Nu reţin ce s-a povestit afară de o fază care mi s-a repovestit, io venind de la baie şi ciocnindu-mă de cei 4 rîzînd isteric, izbind cu pumnii în masă, tăvălindu-se etc.

Faza vine aşa:
acu cîţiva ani, soră-sa lui P., anume K., a plecat cu maşina c-o pretină în vacanţă. Nainte de decolare i-a bibilit tată-so diverse pe la maşină şi i-a zis că mare lucru n-are ce să să întîmple.

Care K. s-a urcat în vehicul şi la o bucată ăla a-nceput să dea semne de nelinişte şi nuj ce displei zicea schimbă uleiu!
S-a oprit fetele la peco, a deschis capota, a scos o ţevişoară care măsuară nivelu uleiului, abia a găsit o uşuară urmă de urmă pe ţevişoară, a intrat în peco, a luat canistra de ulei, s-a-ntors la maşină şi-a avut de lucru o grămăzimea pînă ce nivelu a crescut cît de cît, operaţiune asezonată cu picantele ce c*ru meu se schimbă aşa greu uleiu, firarsăfie de ce nu l-o fi schimbat tata, ah ce de-a timp pierdem vai!

După ani şi ani (mă rog deci după) K. se întoarce acasă şi se duce întins la maică-sa să-l pîrască pe tată-so, că nu i-a făcut aia la maşină!!
Angela a sărit muşcată cînd a auzit întîmplarea, plus că vai ce tată rău, uite cum şi-a trimes puiu la drum vai vai vai! Da ia zi tu la mama ce s-a mai întîmplat, cu detalii, că-l fac ferfeniţă pe domnu!

Care K. i-a dat cu povestea înainte, iar la un moment dat Angela a oprit-o şi i-a zis da ce era aşa de mare scofală să completezi uleiul?
K. s-a uitat foarte mirată:
Păi prin găurica aia mai mult am dat pe lîngă şi a trebuit să mai cumpărăm un pet şi am făcut o mare mizerie şi a fost groaznic şi ce-am mai înjurat pînă am avut cît de cît de-ajuns!
Angela: Care găurică???
K.: Da' ştii cum se măsoară nivelul, da?
Angela: Da.
K. : Ei, şi pe-acolo!

Angela s-a rîs. K. este blondă, dar nu e proastă (parol, mie îmi place mult de ea şi asta nu musai fincă-i soră-sa lui P.), doar că la vremea aia nu le prea avea cu maşinile:)

Povestea a apărut azi fincă ea cu gagicu a întîrziat căci a schimbat uleiul. Mă rog, treaba a decurs rapid, doar că au umblat o gruază să găsească ulei. :)

PS Aici este un filmuleţ în care apare ce-am zis io mai sus, anume de la minutu 4 la ş jumate (n-are sens să vă uitaţi la tot, mă rog, dacă ţineţi morţiş, io n-am nimica împotrivă).

Pe drum

Am ajuns in Bucuresti cu vreo 5 minute mai devreme, am scapat de hoarda de taximetristi oficiali! care ne-au innebunit de cap, am ajuns la metrou unde vinzatoarea era acra, ne-am urcat in M1 si-am coborit la Nicolae Grigorescu si de-acolo imediat am ajuns la B. si G. a facut un platouas cu diverse bunataturi, daca tot nu ne era foame. Am regasit valizele si am renuntat la un rucsac pe care l-am inghesuit in cufere deci, cit sa intre P. in panica in masina, unde e bagajul negru? Nu e. Aha.
Ne-am despartit de prietenii nostri carora le sintem foarte indatorati, desi ei ne-au taiat elanul recunostintei, ca n-a fost mare lucru etc. si ne-am dus frumusel la check in unde erau doua cozi si a noastra a mers intimplator mai repede. In fata noastra erau o tanti mai in virsta cu palton mov si pasaport la fel, insotita de-o cetateana, a durat mult la ele, apoi o romanca si-un tip vorbitor de franceza, mi-a placut mult de ea, vorbea fara accent, am invidiat-o sincer si au stat in spatele nostru in avion, mai era o tinara cu pasaport de Elvetia, romanca, m-am mirat ca are la virsta ei asa ceva, am auzit diverse istorii despre cit de greu se obtine etc. Am ajuns si noi, n-am platit suplimentar la bagaje, am inaintat buletinul, multumim, papa.
La controlul documentelor de calatorie, tot cu buletinul, erau trei, l-au bibilit ei intr-o parere si apoi cel de la ghiseu m-a intrebat daca am si pasaport, l-am intins, am vrut sa stiu care-i baiul, mi-a spus ca nu stiu ce aparatura au si dureaza mai mult pina il verifica, nu tineam musai sa lungesc asteptarea si suspansul, ca stiam ca ma mai asteapta si altceva.
Controlul ala care te cauta de metalice si lichide si ala eu ala eu mi-a dat cu sunet tura asta, desi scosesem cureaua si ceasul. In fine, nu stiu ce-a fost, m-a mingiiat o tanti si-am trecut.
Malev ne-a zis de data asta in ungureste, englezeste si, tadam!, romaneste.
Am stat la geam, tartina a fost delicioasa (calda, spre deosebire de venire) si aveam o foamete de nu stiam exact cum ma cheama.
A, in ultima faza s-a mai imbarcat o echipa feminina de nu stiu ce, erau naltute fetele si eu m-am minunat ca-s frumusele, nu stiu cum mi s-a parut mie pina acum ca sportivele is cam uritele, luate asa, la gramada (pardon, pardon!!!). Tipa din fata lui P. isi pusese tichetul la vedere si o cheama Alina Soro*o*, stelutele nu-s secrete, doar ca am uitat algoritmul dupa care i-am retinut numele si aveam variante de final cor dor com etc., dar gugalu nu face fata, asa ca sint dezamagita, nu stiu cu ce VIP-uri am impartit aerul un ceas.
Ajunsi cu bine la Budapesta, urma sa trecem de inca un punct de control si sa umblam creanga pina incepem iar sa ne imbarcam. Trecem de usile electrice, soc! O sala destul de mare plina de oameni, oricum comparativ cu experienta noastra de acum doua saptamini, de 20 de ori mai multi oameni, cel putin! Aleilei ficiori de lele, ne-am postat si noi la una din cele doua cozi groase, parca eram pe vremuri pe vremea vizelor sau ce mai, la coada la portocale in spate la alimentara sau la oua si-atunci mi-am zis eu ce chestie desteaaapta, si la dus si la intors au fost doua avioane, unul de la Malev si unul de la Tarom, care faceau aceeasi cursa la aceeasi ora din acelasi aeroport cu aceeasi destinatie. Scopul fiind deci sa se produca imbulzeala in Budapesta la control, mi-am spus deci.
Pe cind ne uitam in stinga si-n dreapta, paf, mai vin vreo 10 avioane si se umple sala incet incet. Sportivele au trecut oficial sa zicem, oricum s-au evaporat urgent. Cit de cit incepusem sa inaintam. Mai au si-o poarta de control care piuie si daca respiri cred, distractia era asigurata.
Niste tranzitori noi s-au gindit sa se aseze un pic in fata noastra, foarte aproape de rind, chipurile sa caste gura (daca nu comenteaza nimeni, raminem, nu?) si in secunda doi in spatele lor s-a mai facut un cirnat de zece persoane. Un cetatean din fata noastra s-a infuriat si i-a trimis la coada cozii si ei s-au conformat.
Apoi a venit tribul femeilor inalte (altele), botezate astfel de P. Erau intr-adevar ditamai girafele si s-au indreptat cu incredere direct spre "in fata". Parte au trecut, ca s-a emotionat publicul masculin, parte ca erau insotite de niste tipi simpatici cu moace de racheti carora nu tineai musai sa le zici alo domnu coada e dincolo.
La inceputul sederii noastre in incinta aia, P. era pus pe glumite si citeva minute bune a tinut-o numai intr-un comentariu, hazoz asa, la un moment dat a tacut milc, cred ca nu-i venea nici lui sa creada cam cit se-ngroasa gluma.
Si-apoi, cind am sperat si noi sa treaca 20 de minute sa ne vina si noua rindul, a iesit o angajata de la aeroport, draguta fizic si amabila si rabdatoare, si a inceput un alt show. Milano! Urgent o gasca de oameni cu destinatia asta! Ca le pleca avionul si ei inca stateau nesiguri de zbor. Milano rezolvat, a bun, urmam noi. Zagreb!
Zuerich!
Amsterdam!
Prag! Praga!
Bruxelles!
Moment in care am asteptat sa strige Frankfurt, sa trecem si noi. S-a intimplat totusi sa ne vedem dincolo si tocmai incepea imbarcarea, am avut loc la mijloc (spre culoar adica), pentru ca n-am vrut la mijloc intre doua scaune. Si-am inceput vinatoarea. Eram deci in principiu cite 6 pe rind, cu pauza la mijloc. Calatorul de linga P. citea Doppelte Buchfuehrung in der Kommunalverwaltung (e de contabilitate, cred eu) (costa 24,80 euro...), tipul de vis-a-vis de mine nu citea, linga el altul era cu Len Deighton, Declarations of war, ultimul cu Fritz Zorn, Mars.
Pe rindul urmator, spre piloti, un nene lectura Noah Gordon, Der Medicus, mai in fata un tip avea o carte ori cu jocuri logice (dar nu sudoku), ori cu iluzii optice. Cu un rind in spate cineva imprumutase de la biblioteca oraseneasca din Bad Nauheim Mineko Iwasaki, Die wahre Geschichte der Geisha (o editie cu poze la mijloc). Eu prea mult n-am citit, ca iar am mincat si-am fost ocupata cu sondajul meu, cine ce citeste.
In fine am ajuns, am prezentat direct pasaportul, am trecut cit ai zice peste, deh, EU!, iar azi iar am carat mobile, ba chiar mi-am aruncat hainele in dulap, pentru inceput, varianta cu tsepoiul.
Speram sa nu mai tranzitam decit in cazuri de extrema urgenta (alde calatorii in jurul lumii si variante).