Anunts in felu lui znob

Mi-a esplicat Suzi de curind ca degeaba ma dau eo znuaba, ca nu se mai puarta znobizm din asta cu muzee, asa ca azi ma duc la club! Ntso, nu la clubu somerilor, adica de aici va scriu, da doream sa anunts blogosfera ca in caz ca se mai comenteaza frenetic la postu cu Proust (ceea ce sper), o sa fiu acasa abia la o bucata de seara tirzie, sa le aprob.
La noi e primavara, asa ca ma plimb cu P. prin tirg, bagam o supa si-o inghetata si-apoi la club, cum ziceam. E o domnita Alice Sara Ott care o sa se produca.

Vio pune punctul pe i

Bai, deci ma dusesem sa fac o supa, dind Beatles la maxim (creca Abbey Road albumu ascult in this very moment sau tocma l-am terminat, da' parca mai conteaza?!), cind m-a strafulgerat o revelatie a propos de Proust. Marcel Proust. M-am prins de ce a avut el vrajeala aia cu madlena. Simplu, el n-avea casetofon in copilarie!

DJ Vio prezinta asta seara multe linkuri bune!

Asta cu DJ or nuj cum, youtube-DJ/VJ am vazut-o tot pe un twitter, poate ca la creativityhurts, da nu-mi amintesc cu precizie.
Cert este ca de la ionuca am ajuns la beranger care m-a dus la site-ul

----->>>>> asta <<<<<-----

apsolut mega senzational din el am ajuns la cartea cu parisul (click pe "uita-te inauntru") si cred ca de pe la comentarii or sou m-am dus in alt blog foarte misto unde am dat de mitsa lu simon si mi-am adus aminte ca ionuca are cartea si ca ceva am prins aici da nu mai stiu ce, stire? oricum, youtube are o carutsa de filmuletse cu mitsa asta, nu doar ala super cunoscutul cu bita de beizbol.

In care se arata cum criminalul se intoarce la locul crimei (cind nu e coada)

Cum am precizat in postul precedent, ieri am mai fost o tura la Muzeul de Arheologie (si poate ma mai duc, expozitsia tsine pina la sfirsitul lui martie, e si asta prelungita, ca si Botticelli, doar ca ultima se termina acum, duminica (ultimele doua zile deschis pina la ora 24!)). Pina acolo am intrat intii la Muzeul de Istorie unde vazusem ceva suspect vineri si-am fost sa-mi confirm banuiala: aveau intr-adevar 10 vederi la un euro, asa ca am cheltuit 4 si-am plecat mai departe.
Cind am trecut pe linga biserica Sf. Leonhard, am bagat de seama ca-i deschisa, asa ca mi-am bagat putin nasul si-am dat de-o ghida care le facea o prezentare la doi turisti, am tras oleaca cu urechea si-am aflat ca statuia Madonei cu Pruncul nu e intr-o "cusca" de sticla ca sa nu se depuna praful pe ea, ci pentru ca inca ar mai avea nu stiu ce microbi de la nu stiu ce gripa (habar n-am cit de credibila e treaba asta, ca la capitolul medicina nu prea straluc, dar zic drept ca mi-a fost putin frica sa ma duc foarte aproape).
Mi-a placut biserica (construita in 1219) (io nu posed aparat foto inca, asa ca sanse zero sa apara pe-aici repede poze facute de mina mea foarte profesionista) si am fost prima oara-n viata atenta la chestiunile alea de spovedanie tipice la catolici, tot ca o cutie:), aratau ca la 1800, vopsite ciudatel si cu perdele groase de catifea verde inchis. Am tras discret o perdea si am aruncat un ochi o secunda. Apoi m-am carat.
Am ajuns la muzeu, dar mi-am zis sa-l ocolesc si pe partea cealalta abia era intrarea in Manastirea Carmelita, iar ieseau doi cetateni, eu mare curajoasa dupa ei. Deschis usa masiva cu impresia ca am declansat o alarma si vad niste indicatoare cu Dormitorium si mai stiu eu ce, un domn era "la receptsie", imi face semn sa intru linistita, eu mica vai de mine asta e manastire pe bune. Ei bine, nu era, asa ca am putut sa ma preumblu in voie pe acolo, in curtea interioara e o gradina superba care da in partea cu muzeul de arheologie, as zice ca am vazut o magnolie aproape inflorita (asta daca nu delirez). Peretii "tindei" care dadea spre gradina asta erau in mare parte pictati si pe alocuri urmau sa fie restaurati. Niste diverse pietroaie expuse.
In manastire, am avut voie sa studiez o expozitie la etaj, in traducerea mea deosebit de libera, despre "Sala polivalenta" din Frankfurt. Mi-a placut, da' am trecut in mare viteza prin ea. Am ajuns si la sala de lectura, unde m-am benoclat ca o tsaranca ce sint la un nene care era imbracat in femeie si bietul om m-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva, eu nu multumesc doar ma uit (la tine!). Am plecat cu coada-ntre picioare si rusinata si chiar am comentat aspectul asta cu P. dupa aia.
Am terminat de ocolit cladirea, am bagat o pipa scurtut, am intrat in final iara la expozitsia de care va ziceam, cu mindretsea de 70 de metri de broderie/tapiserie. Iar cumparat vederi (la manastire m-am abtinut, erau 80 centi). Cit am studiat eu prima sala pe indelete, a aparut si P., i-am facut prezentarile te uitsi la aia si la aia, nu cumva sa scapi aia! Apoi mi-am vazut de sala 1 (care contine vestigii din diverse perioade raz-timpurii (de aia vreau sa mai merg, sa ma cultiv de-a binelea, daca tot), vase, unelte, semintse, bijuuri, basca vreo citeva oase).

La partea cu Bayeux m-a distrat sa citesc ca pina si acu aproape o mie de ani treaba cu monezile (monedele?) era foarte profitabila si in Anglia era bine mersi in mina regelui, care o data la trei ani scotea editsii noi:) si ca sa itsi schimbi monedele vechi, iaca plateai nitsica taxa. La fel era si-n "Franta" si presupun ca nu numai.
A, chestiunea de 70 de metri e cusuta pe in, cu lina in sase culori. Cica e lucrata foarte "curat", adica pe dos nu sint noduri sau alte minunatii pe care imi amintesc ca le faceam eu gratios la ora de lucru manual (mare talent!). Asa, si desi e neclar unde anume a fost mhhh confectionata, ca in Anglia, ca prin Franta, de cine (se pare ca de niste maicutse si maicutsi:) ), din ordinul cui exact... treaba asta preocupa in continuare x savanti care vin din cind in cind cu ipoteze si teorii noi. Nu ma mir.

(
Lunea trecuta am umblat dupa o hirtie la noi la primarie. Dupa ce-am obtinut-o, am mai stat citeva minutsele la o mica expozitsie fotografica pe tema garii de la noi din sat (care, daca va mai amintitsi, a ars prin vara si acu' o sa fie razrenovata). Bun, mi-a placut si ea, fara cine stie ce pretentsii. De remarcat: un afis cu Gigica Gigilescu sh jpegul dumnealui, de profesie aruncator cu vopsele pe exponate, va rugam sa nu-l lasati sa intre in expozitsie.
La Botticelli, cu tot poporul care era, n-am fost controlati absolut deloc. La Bayeux idem, desi era foarte aerisit.
Cit ma uitam la vederi la muzeul de istorie, am surprins o faza cu un nene care intii a cerut sa vada unde e scris ca trebuie sa prezinte buletinu, angajata a vrut sa i-l ia din mina, la care el a zis a nu nu-l dau, il arat cel mult. In fine, domnitsa a fost super super impertinenta cu el, el a cerut sa-l vaza pe director. Din pacate, cit il astepta pe derector, si-a lasat buleandra la garderoba si-a sters-o de capul lui in muzeu, la care amabila a zis col sechiuriti! Si asa nenea a fost indrumat pe calea cea buna (intrase si aiurea, istetsul!), dupa ce-a platit biletul. Cred ca daca eram in locul lui nu stateam prea mult la discutsii, ori stateam pina venea directorul, ori ma caram, la cita amabilitate a avut parte.
)

Ca sa n-o mai lungesc, o scurtez:) si pun acu restu de vederi si filmul promis. Click pe vederi pentru a le vedea o idee mai mari. A, si pentru a le vedea "titlul in engleza". Atentsie la detaliiiiile din minutsili lor. :)
Este ca filmu-i o bijuterica? E "tapiseria" "pe bune", doar ca un geniu tehnic a animat-o, cu mare succes, zic eu.

In care se arata cum m/ne-am dus iara la muzeu

Vine asa: vineri m-am dus sa ma caut la stomac la un doctor din Frankfurt (ca pina sa primesc o programare la noi in sat, ies la pensie). Nu m-a consultat, numa' ne-am discutat, me-o da niste pastile, daca mai ma duare dupa, o sa inghit un tubulets din ala cu camera de control, cred. Mai videm.
Cind am plecat din sat m-am gindit asa: bai vio si-asa n-ai alta treaba, ia ia-ts tu o cartela pe-o zi la transport si mai preumbla-te prin tirg, ca si-asa s-o dus iarna. Zis si facut.
Si mi-am ales eu si la ce muzeu sa ma duc dupa doctor (am procurat un soi de catalog cu expozitiile speciale din "judets" in 2010), atita doar ca nu stiam cu precizie unde se afla muzeul, adica aveam strada si numarul si chiar si nr de tel (da ma zgirceam la telefonat) si nu eram pe net.
Mi-am luat un covrig cu susan, in drumul spre punctul de informatie turistica unde voiam sa ma documentez cu muzeul se face ca am facut un mic detur si-am halit o supa japoneza delicioasa la 4,50 (maaare). La info era niste oameni ocupati, da am pus mina pe-un brats de pliante si drumu' spre destinatsia mea misterioasa (trebuia sa trec Mainul). Da' am vrut sa merg pe-o scurtaturica, adica 1 nu pe unde m-as fi putut intilni cu fosti colegi de munca 2 nu pe drumul clasic, care ocolea vag. Ei si cum misunam eu asa prin tirg, m-am uitat la un moment dat in dreapta si-am vazut o flamura asa:) spinzurata de-o cladire care zicea "Ultimii vikingi" care eu fiind acuma foarte culturalizata:P, stiam ca si aia e o expozitie, nu mai retineam cu ce, da orisicitusi. Initial am crezut ca e doar reclama, ca nu e acolo expozitia, da totusi m-am dus pina acolo (cale de un minut), am intrat, era muzeu, m-am hotarit sa ramin.
Buuun. Mi-a dat voie casiera sa ma reduc somereste, am luat bratsu de vederi ca sa fiu sigura de-o treaba si-am purces. Mai incolo m-am conversat cu P. care avea randevu cu niste baets sh s-a dat lovit de la aceasta infuzie de cultura.
Unde eram? La Muzeul de Arhitectura aaaa pardon nu stiu cum se taie un cuvint aici pliz help bine puteam foarte bine sa sterg deci de ARHEOLOGIE!!! Cred ca-s confuzata pentru ca acest muzeu de arheologie are o arhitectura care mie mi-a placut foarte, este anumea intr-o parte a unei foste manastiri carmelite(tot n-am aflat ce-i aia!) care e partial modernizata, adica la inceput poti sa nici nu-ti dai seama unde te afli si dupa aia, daca ridici capul, vezi bolta gotica ditamai, mi-a placut, zic drept!
Expozitsia care mi-a luat fatsa (m-am hotarit sa ma exprim academic) se cheama "Tapiseria de la Bayeux si ultimii vichingi" (sau cam asa ceva:)) )

Foarte pe scurt (incerc) e vorba de-o broderie lata de vreo jumatate de metru si lunga de vreo 70, care prezinta scene de pe la 1066 (si dateaza putin dupa data asta), cu diverse personaje, animale, cladiri, barci, lupte (ma rog, cred ca doar una). La noi la muzeu se afla o copie (fotografica cred) dupa original. E vorba de perioada de dinaintea luptei de la Hastings (14 octombrie 1066), culmineaza cu inscaunarea lui Guillaume Cuceritorul ca rege al Angliei si e prezentata din punctul de vedere al invingatorilor: Eduard cel Pios (cred:D) il trimite pe Harald la Guillaume ca sa-l invite sa fie succesorul lui la tron, Guillaume il face pe Harald cavalerul sau, asta din urma jura strimb, Eduard moare, Harald devine rege, Guillaume se supara si vine cu "niste osteni" si-i arata lui Harald ce-nseamna adica sa nu te tii de cuvint, asa ca Harald moare putin si Guillaume primeste ce voia, coroana.

Broderia are vreo 58 de scene pastrate (lipseste finalul cu inscaunarea invingatorului), foarte plastice si colorate a la Evul Mediu, cu inscriptii scurte in latina. M-a distrat teribil sa citesc intii in latina si sa-mi amintesc, culmea culmilor, o groaza de chestii din limba asta si ea moarta.
In afara faptului ca nu ma pricep deloc, dar mi se pare foarte dragut "desenul" epocii, a fost foarte interesant sa vad dupa aia pe panourile explicative rolul gesturilor in "desene".
Iaca "pe viu":



La mijloc de codru des este Harald care-i jura credintsa lui Guillaume. De remarcat cacu o mina jura si cu o mina nu prea jura. :) Nu m-am prins io singura, zic drept, era explicat clar si daca stiam de la-nceput, ma uitam mai cu atentie la minutsele lor delicate.
Aici se vede mult mai fain imaginea.

S-a facut tirziu, azi am mai fost o tura la aceeasi expozitsie, miine daca sint cuminte mai scriu si restul, caci acum ma retrag.
Aproape promit un filmulets de putsin peste 4 minutsele senzatsional de fain, tematic. :)
Stei tiund!

PS Pentru ca tot eram si mai sint falita, n-am putut sa ma abtsin sa nu cumpar doua cani din astea 6 (habar nu am care acum!) (erau doar trei modele in muzeu, dar scumpe, azi mai ramasesera doua), dupa care am mai facut o micutsa incursiune intr-o librarie, unde iar n-am putut si n-am putut si-am luat pentru mostenitor o carticica adorabila si pentru je vreo 8 cd-uri (seturi de 4, 3,99 euri) cu Oscar Peterson si The Andrew Sisters. Sa ne fie de bine!

In care se arata cum ma culturalizez

Creca n-am mai zis pe aicisha, da deja de ceva timp vreiam cu arduare sa ajung la espozitsia Botticelli de la muzeul Städel din Frankfurt (bine, la vremea aia credeam ca se cheama Städtel, dar m-am elucidat intre timp).

In ziua de miercuri, dupa ce ma aventurasem la resto, cum am zis mai devreme, am terminat la "club" in Frankfurt la 15:30, am schimbat doua U-Bahn-uri (care-s o chestie intre tramvai si metrou) si-apoi dupa ceva mers pe jos am ajuns la muzeu, unde urma sa apara si P. dinspre job. Cind am zarit cladirea, am vazut si cirnatsul de popor care statea la coada. M-am hlizit. Avansind spre capatul cozii, la care m-am asezat constiincioasa, aproape ca rideam de-a binelea. N-am mai vazut pina acum asa un codalau, poate doar la portocale iarna in Romania copilariei mele. Am scos cartea, picura discret si maruntsel, dar pas sa ma pot concentra la aventurile lui Huck Finn, ca jupinesele din spatele meu prognozau la fiecare 15 secunde:
-Pun pariu ca stam macar o ora la rind!
-Ah, o ora jumate cel putin!
-Ce mai, inainte de doua ore nici gind sa fim intrate!
Imi venea sa le zic vreo doua de dulce, mai ales ca nu pricepeam de ce se inghesuiau in fundul meu, daca tot se statea civilizat la coada.
Apare si P., hlizit si el si incepe sa-si dea cu presupusul la cit o sa dureze pina intram! M-am uitat urit de tot la el si mai aveam o mutare si scoteam flacari pe urechi. Bine, tre' sa zic ca nici la Luvru or la turnu Eiffel n-am vazut atita popor. Tre' sa mai precizez totusi ca Städel, desi e ditamai palatul, nu se compara totusi cu Luvrul. Asta asa, ca sa pastrez vag proportsiile. (neclar, dar orcum!)
Da, a durat cam un ceas, dar am fost multsamita ca am intrat amindoi cu reducere, io somera, el student. Apoi coada la garderoba, eu o scurta incursiune in librarie. Inauntru inca doua cozi pina sa ajungem la alta librarie si de acolo in sfirsit, iaca Botticelli.
Plin ochi si inauntru, evident, care cupluri, care solo, tineri, batrini, bogati, saraci, multi nemtsi, putsin strainezi (am auzit franceza si olandeza si o doamna destul de in virsta vorbea germana cu un puternic accent american), grupuri organizate cu ghid care ocupau o buna parte din incapere, plus ca stateau ciorchine in fatsa unui tablou, de trebuia sa fii inventiv sa vezi si tu ceva. Plus ca s-au smecherit si chestiile astea organizate, nu mai poti sa tragi cu urechea la ce zice ghidul, ca ala vorbeste intr-un microfonas si cei din grup au casti. Bine, si noi foarte smecheri, am avut audioghid.
O sa pun vreo citeva "poze" botticelliane (mai precis vederi), cu precizarea, unde imi mai amintesc, ca am vazut sau nu tabloul. Si' acu, citeva ginduri pe scurt:
-pe P. l-a marcat faptul ca doar un tablou de-al lui B.(otticelli) e sigur al lui, restul ii sint "atribuite". De altfel cit am misunat pe-acolo, am vazut la unele tablouri autorul B. si la altele B.(?).
-mi-a placut sa aflu ca a schimbat tehnica portretistica şocind oarecum contemporaneitatea prin faptul ca modelele lui se uita "in obiectiv" (nu toate, dar!)
-e vestit pentru palmele mari in portrete:)
-personajele lui au in mare parte o nota melancolica (asa le-am vazut eu)
-m-am dat foarte aproape de un tablou, ca sa vad cum "a facut negrul" din haina domnului aluia. Nu m-am prins, dar mi s-a parut fascinant, ca are tot felul de umbre si eu in vasta mea ignorantsa imi imaginam vag ca toarna niste culoare neagra si aia e.
-am vazut citeva schitse ale lui, in acelasi stil cu ale "maestrului" sau, Fra' Filippo Lippi, in care trasaturile sint redate aproape fara culoare, habar n-am sa ma exprim mai clar de-atit, caut jpeg pe net... (n-am gasit ce cautam, ce-am vazut io la fatsa locului erau niste schitse aproape albe, habar nu am cu ce tehnica au fost facute!)
-mi-a placut foarte mult un tablou "anonim" care reprezinta executia lui Girolamo Savonarola.
-m-a furnicat pe spinare sa vad "cu ochiul liber" vechimea tablourilor, uneori culorile sint crapate (adica tabloul e cumva crapat, fara sa fie spart!) (ailei, vio da explicatii tehnice:-s), alteori la marginea tabloului se vede pinza nepictata, fascinant:)
-daca-mi mai amintesc ceva, mai zic.








Deci vine asa: pe primele trei le-am vazut la expozitie, urmatoarele trei nu erau. Dar din a patra am vazut-o pe Venusa simpla, fara restul personagiilor si fara scoica.
Am tot stat si m-am intrebat cum au avut unii timp sa creeze atita!!! Ca presupun ca nu facea un tablou pe saptamina! Iaca, ce-nseamna daca n-avea internet, ma gindesc eu!

Io zic ca a meritat tot efortul. Mai m-as duce o tura, daca as sti ca ar fi mai aerisit.

Din episodul urmator: vio s-a mai dus la alt muzeu! OMG! Vine apocalipsa!

In care se arata cum si somerii mai ajung la restaurante

In cladirea unde prestez io activitati intelectuale de luni pina miercuri este un automat de fapt doua unu cu bauturi calde cafea cioco supa!! sh unu cu sucuri cioco etc. Pina acu nu mi-am luat niciodata nimica de-acolo, deh, fomista.
La inceput cred ca mi-am facut eu tartine, dupa aia m-am prins ca P. le face mai repede si nu stiu cum sa zic, da-s mai bune la gust!, asa ca nici de la alimentara din apropiere nu mi-am luat decit o cioco la un momen dat si de vreo doua ori apa ori tigari.
Ei, ieri mi-am uitat punga cu senvisuri acasa!!!! Mare drama mare, ma vedeam la raionu de chestii freshe de la alimentara ponpind banetu greu.

Daaaaar... mi-a venit o idee.
Mi-am adus aminte ca prin vis ca mai cu un an inainte mishunasem eu prin cartierul ala in cautare de sinagoga si gugalisem la un moment dat diverse si stiam io ca fostu meu shef (boul:D) statuse pe o strada in zona si era ceva evreiesc in peizaj. Asa ca am cautat pe net harta cartierului si tsac am dat de restorantu kosher si de nu stiu ce centru evreiesc. Bun. Am fost in expeditie marti, cladirea cu restorantu este uriasa si n-am reusit sa intru, ca era incuiata poarta. In fatsa centrului era parcata o masina a politiei, ca si in fatsa sinagogei. (sinagogii?)

Bun, revenind la ziua in care n-aveam potolu la purtator, binentseles ca mi-a fost mega, dar mega fuame. Si in pauza de prinz la 11:45 me-an loa desaga-n spate si m-am carat la restoran. Binentseles, in sperantsa c-o sa fie deschisa puarta. Care nu era. Am apasat io intr-o parere pe clantsa, fara succes. Daaaaar o voce din neant me-a zis ce doreeeesti?
Io fuarte sincera am zis as doriii sa mininc!
Si puarta s-a deschis, magic!
La fel si usa.
Un nene mi-a zis drept inainte si la stinga pen restoran.
Ok.
Am bagat de seama ca au cel putin o gradinitsa inauntru, era plin de copilasi si unii se jucau in curtea interioara care da pe partea cealalta in strada cealalta la centrul evreiesc, unde e masina politiei. Bun.
Iata-ma in restorant. Potrivit ca marime (o da, asta da precizie!), o masa ocupata cu un nene sh doua dame, o sticla de cola de sfert pe masa shi-un pahar.
Ma invirt oleaca, ma dezbrac, ma postez la o masa, studiez biografia:P, imi aleg o carticica de avea si niste continut in germana, mai vizitez toaleta, ma-ntorn, vine un flacau imbracat foarte tipic evreieste dupa capu meu (camesha alba, nadragi si vesta neagra, o basca neagra, nu era kipa or kippa, barba sh sal din ala de rugaciune cu franjuri) (io n-am vazut evrei tipici in nemtsia, numa in Paris am mai vazut) (si-n filme) si ma-ntreaba de sanatate. I-am zis ca mi-i fuame, conform cu adevaru stomacului meu. El a zis ca-mi aduce meniul.
A durat, am auzit conversatii din bucatarie, s-a intors cu un notes si mi-a citit de pe el. Am ales supitsa de porumb, salata izraeliana si humus.
Nu mai mincasem in viatsa mea supa de porumb, e super interesanta si mi-a placut la gust si-as mai minca. Are o consistentsa de parca ar fi cu malai in ea (ceea ce e posibil), dar nu e malai in apa si pa si nici o mamaliga foarte subtsire!
Salata izraeliana a fost buna, dar boring. Cu castravete, rosii, ceapa rosie si patrunjel, primele taiate cubulete, ulei, otet. Maaricica!
Humusul dupa care nu ma omor, dar pe care l-am comandat la vaga sugestie a chelnerului, am crezut ca e-mpreuna cu salada. Am mai primit la supa doua bulci grozave, crocante si calde. Din faina alba cred, as zice ca aveau dovleac in ele, in bucatele mici.
In fine, pauza mea era de juma de ora, am ajuns inapoi cu juma de ora intirziere si mi-a fost vag tirsha (ce cuvint urit!)... chestia e ca nu prea mi-am savurat prinzu, din punctu asta de vedere.
Cele trei feluri de mincare puteau fi dovedite de un om flamind care are timp sa termine. Eu am abandonat la o bucata si mi-a parut rau ca n-am avut tupeu sa-ntreb daca nu poa sa-mi puna restu la pachet.
Nota de plata a fost o mica surpriza, cumva asteptata, scump rau. 5,50 supa, 7 humusu (dar o portie super strasnica!) si 8,50 salata care chiar mi s-a parut ezagerat, ca na, nici macar nu era cu pepts de pui! :)

Deci io vreu sa mai ma duc, da cind o sa am olea mai mults banisori sh-olea mai mult timp!

Ursuletul calator!!!!!!!!!!!!!!!!

Am zile in care vin la computer, dau click pe citeva linkuri la care ma gindesc in clipa aia, nimic spectaculos, n-am chef sa fac altceva si ma cam plictisesc si ma gindesc, o da, ca am ajuns la capatul internetului. :P

Nu in seara asta, cind am dat iara de ceva absolut fascinant pentru mine (si nu numai).
Aveti aici jurnalul ursuletului Mishook care locuieste aici (sint o gramazimea de poze cu el, in cele mai diverse:P ipostaze, a-do-ra-bil!) si aici este filmuletul, care are mult prea putine vizite, dupa umila mea parere!



Aici e iepurele roman, la fel de calator ca si ursuletul. Si pe feisbuc. Ambele ultime linkuri de la Selkia, multsumesc. :*

Comfortably Numb

unu la mina, la multi ani! iaca a mai trecut un an.
doi la mina, am avut cam multe spamuri lately si am umblat oleaca la setari si am impresia ca nu s-a prea putut comenta (pentru neposesorii de cont pe google). momentan este activata moderarea comentariilor si am si cuvintul ala urit antispam (pe care eu personal il urasc cu patima pe alte bloguri). pentru cine are ceva de comentat si nu se descurca, imi poate trimite mail la dovira et:P gmail punct com.

Sint in continuare intr-un mood Pink Floyd. Am tot ascultat zilele astea in winamp si azi cind m-am dus sa bucataresc am vrut sa pun mina pe The Wall (dublu cd primit in 2008 la Craciun, mare bucurie mare, marea fana din mine nu avea nici urma de album original. Bine, acum mint, adevarul e ca... uel, am s-o zic, am inca o versiune foarte foarte originala pe care am imprumutat-o acum x ani de la un cinevau si am tot aminat sa i-o dau inapoi pina nu i-am mai dat-o! Azi n-am reusit sa gasesc cd-urile mele noi, asa ca le-am ascultat tot pe alea vechi.)
Si, fiind vorba de Pink Floyd, dupa ce la inceput am ascultat casetele cu The Wall pe la case mai bune si mai dotate si le-am avut si imprumutate cu foarte multe stringeri in inima de ambele parti, de frica pentru ca eu n-aveam "scula performanta" si daca se hotara casetofonul meu sa prinda putin banda, aia eram!... auleu ce fraza, dupa aia colega mea de liceu Raluca H. mi-a imprumutat copiile ei si apoi mi-a facut si mie copiile mele. Raluca era cred de pe atunci ioghina, dar si ioghinii ascultau muzica misto uneori!

Cum ziceam, azi am cuizinat cu albumul asta dublu, dat la maxim in bucatarie si cu geamul deschis. Din pacate, nu destul de tare pentru rocherista:P din mine. Care mai si serveam al doilea paharel de vin spumos, caci de ce nu?! Si mi-am amintit o gramada de versuri si de intimplari din adolescenta mea zbuciumata. Tricoul cu o vaca de la un magazin sacand hend de mai la vale de Mitropolie, unde am intrat de x ori si am tot stat pe ginduri daca sa-l iau sau nu, avea o pata uritica, discutii despre cum sa-l colorez complet cu coji de ceapa... cind mi-am luat inima-n dinti sa-l cumpar, nu mai era. Tricoul (sau maieul?) lui Nick Mason din Pompeii (de care am zis in postul precedent) cu un fluture (cred!) la care visa fanul Pink Floyd pe vremea aia si care m-a facut sa ma uit mult timp dupa aia prin magazine dupa fluturi pe tricouri... daca si-o mai aminti azi, nu cred ca ar purta si oricum nu l-ar primi de la mine... Versurile albumelor scoase la imprimanta cu ace si stat calare pe ele cu dictionarul englez-roman linga mine (in scoala am facut franceza si germana), cam asa am invatat eu engleza... Discutiile interminabile la telefon si din cind in cind citate in engleza din The Wall de exemplu, care stirneau mirari la celalalt capat al firului... citate curajoase ale unei fete foarte timide:)... Ma gindeam ca in germana Lust se foloseste foarte foarte des... Pina azi nu m-am gindit la legatura dintre Lust-ul german si lust-ul englez. O mica scapare, nedramatica, dar n-am nici o amintire cu cuvintul asta in limba engleza, decit in titlul Young Lust de pe albumul de care ziceam mai devreme.

Titlul postului e tot o piesa de acolo, senzationala. Ca majoritatea. Cam atit acum, ca incep sa bat vag cimpii. Tocmai am citit pe wiki despre titlu si mi-am dat seama ca am vazut filmul probabil o singura data si n-am inteles mai nimic din el si nici nu-mi mai amintesc mare lucru... Next time, de pe amazon.
Ramine senzatia si dorinta de-a racni versurile si da, ma imaginez ascultind muzica asta (conceptual, asa!) cu seringa-n vena. :) Nu, n-am consumat droguri mai tari decit alcool si tutun.

LE Posibil sa fi imprumutat cd-urile mele noi-noute:) (se zice nou-noutse? nasol) unui alt mare fan ca mine, care sa nu le fi avut si sa le fi pastrat. Greu de crezut. Dupa ce le-oi gasi, sa le impachetez pe "cele vechi" si sa le pun in bagajul pentru Romanica si sa le dau inapoi, chiar daca dupa ani si ani... Mda.

Si mai LE: am scos cuvintul antispam, am lasat numai moderare.

Ecouri (muzica psihedelica!)

Scuza pentru acest post ar fi doua:
1. tocmai termin cel mai ieftin vin de la alimentara, pe care l-am luat ieri la aprox 2 euri (1 L), ca sa pun din el la mincare (am pus, a iesit bun-bun, multumiri! ;) )
2. ascultam nitel led zep (whole lotta love, cred), care mi s-a parut ca seamana senzational de tare cu one of these days de pe albumul meddle de la pink floyd, asa ca m-am apucat de ascultat albumul si acum am ajuns la piesa echoes.
Pentru cine doreste, aveti partea 1 si partea a 2a de pe dvd-ul Live At Pompeii (pe care l-am primit cadou de ziua mea anul asta, cred, de Craciun mi se pare prea departe si-mi amintesc ca vazusem o reclama pe arte ca va fi Pompeii la ora 23 intr-o seara cind inca lucram la aeroport si-am ajuns acasa la 23:30 si am mai prins doar o bucatica...), dvd care inca e sigilat si planuiesc sa-l desigilesc in seara asta, dupa ce-l trimit pe P. la culcare in pat (doarme de o ora jumate pe canapea). Problematic, caci tocmai termin vinul...

Aceasta varianta de Echoes este foarte interesanta si de ascultat, si de vazut, (din punctul meu de vedere), pentru locatie, mai ales. In plus, sint imagini din 1972 cu membrii trupei Pink Floyd, iarasi interesant.

O precizare: insumate, cele doua piese de pe youtube dau cam 19 minute, piesa are pe album 23:28 (zice winamp-ul meu in acest moment). Deci lipseste ceva. Ma rog, ma adresez celor care nu cunosc Echoes, dar au investit cele 19 minute... Sint si pe trilulilu.ro citeva variante, n-am putut acum sa le caut pe cele care merg "cap la cap".

La sfirsitul acestui post am copy/paste-at :P versurile, de pe net, logic.

Pentru cine a ajuns cu lectura pina in acest punct, urmeaza o explicatie foarte personala.
Cind eram eu mult mai tinara si groaznic de indragostita de un fan Pink Floyd (da, de la el mi s-a tras...!), pe vremea casetofoanelor, puneam albumul Meddle si cind, ajungeam la Echoes, incepeam sa ne pupam. Si nu ne dezlipeam pret de 23:28...

Si, logic, aveam limbaj codat cu Echoes. Adica un sarut* lung de minim 23:28. Nu conta ca mai suna telefonul, ca mai zgreptana motanul la usa, ca-mi ardeau obrajii...

Prima, si cred, singura vizionare integrala de la Pompeii dateaza din vremuri imemoriale, in sufragerie la scaiul, care avea video si mai avea si cd-player care "putea" 5 cd-uri simultan si stia sa treaca de la unul la altul, OMG!

In negura timpului, acum, poate parea amuzant, dar mie, in functie de cantitatea de alcool consumata (pai, nu?!), imi curg si-acum siroaie de lacrimi.
Multumesc. :)


Overhead the albatross
Hangs motionless upon the air
And deep beneath the rolling waves
In labyrinths of coral caves
An echo of a distant time
Comes willowing across the sand
And everything is green and submarine.

And no one called us to the land
And no one knows the where's or why's.
Something stirs and something tries
Starts to climb toward the light.

Strangers passing in the street
By chance two separate glances meet
And I am you and what I see is me.
And do I take you by the hand
And lead you through the land
And help me understand
The best I can.

And no one called us to the land
And no one crosses there alive.
No one speaks and no one tries
No one flies around the sun....

Almost everyday you fall
Upon my waking eyes,
Inviting and inciting me
To rise.
And through the window in the wall
Come streaming in on sunlight wings
A million bright ambassadors of morning.

And no one sings me lullabyes
And no one makes me close my eyes
So I throw the windows wide
And call to you across the sky....

*pare-mi-se ca am mai scris, dupa primul meu sarut, co-autorul a marturisit ca se simte in pericul, pentru ca eu, in viltoarea emotiei, il imbratisam pe punctul de a-l stringe de git. Deh, ale tineretii valuri!... :)

Oare am mai povestit asta pe blog?

Miine, 9 noiembrie, sint 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului. Io inca nu stiu cu precizie ce inseamna cu precizie "caderea zidului Berlinului", adica stiu ca era un zid si acu nu mai este, da mai multe vreau sa zic, ca doar n-o cazut de batrinete.
In fine, nu asta voiam sa zic.

Miine, 9 noiembrie, sint 20 de ani de la majoratul lui P. Pentru petrecerea din 1989, P. a facut super super curatsenie si a facut si mincare. Cind a terminat, a facut un dus, s-a imbracat frumusel si a fost gata. Musafirii nu mai veneau. Bai da chiar asa, nici unul? P. a destupat o bere si si-a aprins o tigara. A dat drumul si la tv. Unde a aflat de zid si s-a prins ca invitatii lui s-au dus intii pe strazi.

Mie mi se pare foarte simpatica istorioara asta, de aia am tinut s-o notez aici, sa n-o uit la batrinete (si poate o s-o gasesc in mai multe versiuni, ca doar ma stiu).

Miine, 9 noiembrie, P. o sa primeasca (si) o felicitare cu bravoooo esti in sfirsit major! (si-o sa scriu inauntru ah stai ca asta era acu 20 de primaveri). Ce original! Tadam!

Ce e in capul barbatilor?

(F. scurta introducere: m-au dat afara de la magazin (n-am facut nici o prostie, m-am trezit cu decizia scrisa), am fost malada o saptamina dupa asta (intr-un fel), timp in care a mai venit o decizie cum ca m-au pus pe liber, adica ma mai platesc pe noiembrie, dar nu tre' sa ma mai duc. De asta fac brusc concediu la mama acasa luna asta. Asta asa, ca tot ma batea gindul sa scriu un post explicativ si l-am tot aminat).

1. Nu stiu ce trancaneam ieri cu P. despre cani si dau eu sa aflu dacacana din care tocmai isi bea cafeaua e preferata lui. El zice ca da.
-Pentru ca e mare? intreb eu.
-Da. Si pentru ca e rosie.
-Da' de cind te omori asa tare dupa rosu?
-Pai uite, port rosu in clipa asta! zice P. si arata spre ploverasul de pe el, negru cu o dunguta rosie.
-Ala e ploverasul meu, tii minte ca mi l-ai facut cadou de Mos Niculae si apoi mi l-ai sutit? ma revolt eu.
-Daca nu ti-a placut! (In realitate, mi-a fost cam mare si i-a venit lui bine, fapt care a dus la acuzatia mea ca l-a luat special marimea lui.) Nici geaca de rocker pe care ti-am luat-o nu o prea porti! se apara P. (sau asa crede).
-GEACA DE ROCKER TI-AM FACUT-O EU TIE CADOU!!!!!!!!!! exclam eu si scot fum pe nari.
P. se hlizeste si incepe sa fluiere facind pe niznaiul.
Io nu inteleg cum poate sa confunde faptele intr-asa un hal. Cu ceva timp in urma m-am trezit ca-mi spune foarte multumit ce bucuros e de faptul ca i-a cumparat maica-sa un portofel, in sfirsit are toate lucrurile importante la un loc. Portofelul il are, relativ evident, de la mine.
Vazindu-l asa confuzat, maresc si eu miza.
-Bine macar ca porti geaca de piele de la mine! incerc si eu marea cu degetul.
-Aia e de la maica-mea! (adevarat)

2. Am vazut nu stiu cind intr-un episod din Immer wieder Jim o faza haiosica, cind nevasta-sa lu Jim insista ca ei sa mearga la nu stiu ce conferinte date de un nene, ca sa le mearga si mai bine in mariaj, conferintsa urma sa se cheme ceva de genul "Cum sa transformi un mariaj fericit intr-unul si mai fericit" (or poate in loc de fericit era bun, na). In fine, Jim nu vrea, pina la urma se duc si se ciondanesc dupa aia de numa-numa. Si Jim zice na, asa-ti trebuie, daca mariaju nostru nu ti-a placut cum era, acu ne certam, poftim!

Azi negociam ca ce mincam. Asta inseamna ca P. propunea si eu ziceam nu. Pina mi-a venit ideea si pofta de mamaliga. Il surprind pe P. in bucatarie, strecurind o supa de legume. Da' ce faci cu zeama aia, doresc eu sa aflu. Pai o pun in mamaliga. Mie imi creste brusc tensiunea si-i zic las-o balta cu experimentele, mamaliga ta este absolut minunata, nu o mai sofistica inutil! Si cu timpenii, auzi, supa de legume!

Dupa ce-am halit supitsa (separat), eram lesinata de foame, am bagat o bulca goala si mi s-a promis ca-n 10 minutsele vine mamaliga cu brinza. Na bine.
Nimic suspect in aspectul dinsei, doar rinjetul ascuns al lui P.
-Nuuuuu-mi zi ca ai pus supa in mamaliga!
-Gust-o intii!
Am mincat-o, de foame. Acu' mi se face sharja noua, fara supe, ca-l jumulesc.
M-am declarat foarte nemultumita de noua combinatie si n-o pot califica, pentru ca io cunosc mamaliga numa in forma ei ne-sup-ista si nu pot sa ma infierbint acuma de entuziasm ca se poate face si cu supa de legume. Din partea mea, se poate face si cu mustar si cu suc de rosii, da pe cine intereseaza?
Lui P., care n-are parerile asa de batute-n cuie ca mine, i s-a parut delicioasa varianta supista.
Am imbulinat-o, ma tem c-o sa mi-o mai coaca in forma de experimente si pe viitor.

Deci io nu stiu ce e-n capu' lor, parol.
:)

Iasule, Iasule, mindra cetate...

numele tau tara strabate
baieti si fete cinta cu tine
oras al celor sapte coline

comparati:
1)
cu
2)

mie se tot parea mie cunoscuta bucata 1, da' nu stiam unde s-o incadrez. azi m-a lovit revelatia:>

sint in iasi de pe 11 pe 24 noiembrie. tararam-pam-pam!

Vio viseaza (fara numar)

Eram cuplata cu Dan Mocranski (fost coleg in clasa a 5a). Aveam (eu) doua bagaje imense, rucsaci, intr-unul erau si vreo 4-5 umbrele din alea mari, pe una o uitase cineva in tren si o luasem eu, ca il cunosteam pe cineva-ul (nu-mi amintesc acum cine era). Si aveam de schimbat trenul si de facut bagajele... (poate asta e ordinea invers-cronologica...), nu aveam spatiu, aveam (sint foarte posesiva) doua cosuri de marfa in care incap multe multe cutii, erau cutii de la Pizza Hut, de trei marimi diferite (pentru pizza), unele erau goale, altele nu, esential era sa le inghesui pe alea pline. Foarte aventuros. Nu stiu daca am pierdut legatura sau nu.

*****

Nu sint sigura ca am avut un coleg cu numele asta si daca da, daca era cu ski la urma. Cred ca am avut un coleg Radu Knaconski. Nu mai stiu daca chiar cu atiti de multi k.
Eniuei, in clipa asta il confund vag, da vag, pe Dan Mocranski cu Doru Pricop (fost coleg din 1-4), poate pentru ca erau amindoi blonduti. Si stateau destul de aproape. Si mama unuia era vinzatoare la librarie, mama celuilalt lucra la farmacie.
Dan si Radu stateau in acelasi bloc, la scari diferite. Doru statea ori in bloc cu Atti, ori cu Izabela. Sebi la mijloc. :) (sa nu suferi!)

La scoala era un joc cretinel, cind nu venea un profesor la ora si aparea altcineva care ne punea sa jucam "nu-mai-stiu-cum-se-chema-jocul". Ideea era sa fie liniste in clasa. Un copil mergea in fata clasei, statea acolo si se uita prin clasa si apoi facea semn cu degetul altui copil, care ii lua locul. Fetele scoteau baieti si invers. Si am impresia ca Dan ma chema destul de des si pe mine si si eu pe el, da' nu batator la ochi. Oricum n-am nici o romanta cu el in amintire. Din blocul lor, doar am mai zis, Radu Prundeanu.

Haosul din viata mea ma bintuie destul de des in vise, macar o data in luna pierd un avion, tren, nu-mi gasesc pasaportul, biletul etc. Pina la ora actuala n-au fost decit "alarme false", sper sa ramina asa.

hai ca ceva haioshel tot mi santinplat zlele astea mai precis joi

am avut o cleenta maricica (naltutsa bine). sa uitat cu mare interes la nijte pantofi. marimea 43 avets? ma holbez pe cartuane, da, uitats aicisha. si-a scos piciorusu din balerini si l-a bagat in 43. io esclam f bine crescuta naj fi zs ca avets asha picior mare! (vai ce dea tact am, da asta na fost tot!)
duamna a zs vai da nu vedets ca mis (vag) mari, e pentru sotsu meu. a pardon am zs io.
bun deci ia cunparat. de fapt era la casa sai plateasca si se uita la ei si a zs hm oare ior fi mici...? io dau sa o asigur ca pua sa mii trimeata inapoi sii ii trimit si io ei cu un numar mai mare or juma de numar, cum doreste.
si cind sai zc asta, ciripesc in germana urmatuarea faza de o mare finetsa lingvistica si de multe alte nivele si nivelur:
-Ich glaube, Sie brauchen Männer. (Cred ca aveti nevoie de barbati.) Ma albesc instantaneu si zc omg va cer mii de scuze am vrut sa zic:
-Ich glaube, Sie brauchen größer. (Cred ca trebuie sa luati mai mari... la pantofi de barbati pentru barbata-su gindindu-ma eu in gindul meu...)
Duamna a trecut relacsata peste micu incident. Io am ramas cam masca de ce mi-a iesit pe guritsa-mi aurita!

ps nu stiu cit timp o sa mai scriu asa, cind cu cratime cind fara, da publicu spectator o sa-si dea el seama in caz ca se schimba ceva, ma gindesc io!

13

Prietena mea din Frantsa a nascut-o ieri pe Anya la ora 13:13. 3,115 kg. Oare n-a iesit la gramaj cu 13 in coada si au rotunjit? ;)
Asta fiind si ziua de nastere a vara-mii. Hihi.
Am lacramat cind am primit sms-ul. Hai multi ani! :)

cu shefu long lav storii*

la servici avem in spatele "tejghelei" un fel de comoda (??) cu 8 sertare, in ala din stinga sus stau faxurile de la centrala si alte cacaturi primite prin posta care ideal e sa le citim tots.
sinbata an rascolit pe acolo plictisinduma si an gast o epistola de la global refound (?) (aia care its da tva inapoi, daca ai dreptu sal ei) adresata lu shefu, ca este un seminar pe 19 la nuj ce hotel, daca vre sa inscrie pe cineva. de fapt e un seminar in doo parts, po sa te duci la tot, la primu or la al doilea. moca!!! (finca stem afiliats cu global aia si enteresu lor ca noi sa vindem cit mai mult la uameni care iau inapoi tva, ca iei iau comisiuane babane, nuts da napoi tot tva. its da o particica).
bon, an loa alea din sertar lean pus cu magnet la panou cu afise care dam cu nasu in el mereu cin intram in bucatarie, an lipit pe ele un biletsal cu draga shefu, pliz inscriema la seminaru 2. mersi bocu, as dori sa participez. a ta scumpa si draga vio.
a doa zi colegamea cea mai buna vinzatuare a scris si ea draga sefu si io si io si tot la al doilea.
apoi neam vorbit noi doo ce cul ne ducem la distractsie la hotel. P. mea zs fii antena sunal pe shef si zii ca tu ai fo prima (io er avind liber, colega vesna lucrind cu shefu si putind sash apere cauza.) da noi doo discutasam si asta, ea mea zs an mai facu seminarii din astea cacalau, daca zce decit una merge, te duci tu. bun.
az ajung la job. bilet la panou de onuare de la shefu: draga vio, o sugi (o pardon). dat fiin ca tre sa sa mearga la toooot seminaru (adica anbele) si nu puate decit o persuana, merge vesna si tu mergi la urmatoru, conplect. papa, shefu tau scunp vedealai cu sifilis (oooo)
man ofiliiiit, mo suna P. ian zs tu e posibel sa fi avut dreptate cu vesna si sa ma fi sapat pe la spate daaaar. io vb az cu shefu cin ma vad la doo.
dedeam cu aspiratoru si mea vinit ideia ia sa sun direct la global rifaund si sai intreb nu va suparats daca am inscris er pe cineva la seminar, mai po sa mai inscriu si az pe alcineva? gindit si sunat. ala la telefon, da nice o problema mai trimetets o data facsu, o bun mean zs io.
zioa a decurs mizerabel, cu vreo ora inainte dea vinii shefu incepusa sam scaza si creasca pulsu simultan da an zs taci tu puate antseles el eronat si o dam la pace.
intra shefu dam mina intra in bucatarie. io dupa el cu hirtiile facsele alea alea biletu de la el in mina. domnu shefuuu deci carei treaba?
el f bine dispus da deci cu cea mai mare placere te duci la urmatoru seminar.
da da io vreu la asta. si daca ej de treaba, schinbi o tura shim arenjezi liber, ca sa pot sa ma duc.
nu se puate.
da uite ca sar putea sa modificim in plan, sa faci tu, sefu diminiatsa...
a nu ca as avea sara nainte si imedeat dupa diminiatsa
a da an vb cu colega maroc care schinba tura cu tine duminica, faci mijloc si apoi diminieata deci nema stres
el: nu doresc.
io: da deci carei motivu care io nu ma duc acuma? (P. mea zs sa trag tare pe partea cu perfectsionare cacat seminar interes pentru job alte gogoritse din astea si daca el sa tsine batsos in draci insamna ca ma cam da afara, de aia nu vrea sa investeasca in je.
el: a nu nice un motiv si nu mai avem ce discuta
io: da atuncea ma inscriets pentru part 2 care orcum an ternat tura si ma duc din tinpu meu liber
el: nu ca tre sa te duci si la primu, ca primu e ceva tehnic si a doilea e frectsie si orcum is frectsie amindooooo deci nuts treba ce te agits
io. da shefu da io vreu ie moca ie tinpu meu inscriema
el: nu doresc
io: da po sal sun pe shefu tau sai spun asta?
el: da, po sal suni, mai ales cai in concediu, po sal suni si pe shefu x si pe shefu y, ca io sint aicisha shef de magazen si io decid! io daca nu vreu sa scriu faxu, nu scriu faxu!
io: bine shefu, deci im dai voe sal sun pe shefu tau sal derenjesc din concediu?
el: da
io: po sa sun de pe telefonu firmei?
el: da
io: imi dai scrisuarea sa ma inspir din ea la telefon?
el: nu (si o ia), e scrisuarea mea, scrie numele meu pe ea.

curu, dor facusam copie, da era acasa pe masa... ca ma gindisam io ca o sa fie cu cintec.
intre timp ploverashu meu rosh era fuarte da fuarte asortat cu fatsetu meu, colegamea maroc cind ma vazut eshind din bucatarie a zs ca fac atac de infract
sun pe shefu shefului. suna muuuult, in fine raspunde
ma scuzats ca va sun in conced, putets sa vb? stets in strainateu? (io cu gindu la bani mititica de mine)
ss: da, da oats ap
io: pi sa vedets problema, el nu vrea, io vreu, iontsaleg ca o trimete pe colega, no problema, desi sar putea arenja sa merg si io. da de ce num da voe sa ma duc la seminaru 2 in loc sa ma duc io in crisma sa beu?
ss asculta f atentiv, mantreaba daca shefu mai e acolsha, ii zic da, intru, ii dau lu shefu telefonu, pentru tine scunpete, shefu tau.
il ia si sa duce mai incolo in marele magazen sa vorbeasca. aud fara sa ma stradui cum ii zce aluia a nu musai tre sa faca si partea 1 de seminar da sigur o trimit la urmatoru seminaru cacatur din astea.
la urma sa saluta ei respectos unu pe altu.
shefu vine shim zce da deci te inscriu la seminaru 2 da nuts pontez orele.
io zc multsamesc frumos.

ma rog dupa aia o fo f intors mititelu, o ce man bucurat in foru meu interno interioristic. si anceput sa mio traga prin diverse metode si mai ma astept la deastea cel putsin in urmatuarele zle. da ian dato peste nas si man luptat cu succes pentru dreptu meu.
cam astai.

* fara semne din alea ortopedice de puntuatsie caci nan siptsito. si scuze de linbaju vulgaristic.

LE poza mea din colts santuarce cin ma prind cum so prind la loc, caci mea fost salvata deun cavaler din internet care mersi bocu aghen pe aceasta cale. io ma culc.

Joi la Paris (10 septembrie)

Au fost zile frumoase si meteorologic, da' am facut ce-am facut si-am fugit de Versailles (acuma-mi pare rau intr-un fel, da' poate mai ajungem). Asa ca ne-am dus la Louvre, nu mai fusese nici unul din noi.
Cred ca am coborit la Chatelet din metrou si am luat bilete de la o tutungerie/magazin de suveniruri. Am stat ca la 5 minute la coada, deci nu e chiar asa de speriat. Tot acolo ne-am hotarit sa nu luam cardul pentru muzee, ca daca ne trece cheful turistic, dam banii degeaba. (Exista un card care costa vreo 60 de euri aprox (poate 51, poate 69, n-am retinut), e valabil doar citeva zile (comparativ, cardul frankfurtez costa cam la fel, poti intra cu el oriunde si e valabil un an) si poti intra cu el in marile muzee (vreo 60? vreo 28?) (nu stiu exact de unde scot cifrele astea, chiar e posibil sa am pe undeva un prospect cu cardul, da' pe unde o fi?), dar muzeul evreiesc de exemplu nu era.)
Am mers spre intrare printr-un fel de mini-mall, foarte cochet si plinuts. Ne-am oprit sub piramida, ne-am decis sa mergem intii la Monalisa, ca P. voia musai s-o vada. N-am idee in cite locuri se vind bilete, cind vezi citi vizitatori sint ti se cam ridica parul pe spinare, dar organizarea e misto, i-a dus capul, deci nu mi s-a parut ca am stat cine stie ce mult la vreo coada in general.





N-am mare lucru de spus despre muzeu si-s cam dezamagita de treaba asta, ma tem ca ma cam lasa rabdarea si mega-interesul cultural la capitolul vizite in spatiu inchis si totusi forfota care era te oboseste oricum. Per total, sint o gramazimea de tablouri (picturi, da?), statui, relicve:), da' e exact chestia pe care o spune toata lumea : iti trebuie foarte foarte mult timp sa vezi tot, or pe mine aspectul asta m-a cam intristat (m-a facut sa-mi amintesc de cit de scurt e concediul, na). M-a impresionat mai mult arhitectura locului si mi-a placut tare mult sa ma opresc la fiecare fereastra cu vedere spre oras si sa casc si acolo ochii.







Dupa ce-am rezolvat-o pe Monalisa si pe zona aferenta ei, am fost putin la Venus, m-am emotionat si mai putin si am purces in zona flamanda, unde unul din cei doi Vermeer era plecat in deplasare in Japonia (mare bucurie mare). Mi-a placut sala De Medici(s), unde e o galerie imensa cu Rubens.





Adunat, am stat vreo 4-5 ore, dupa care ni s-a facut foame rau de tot si gata, am plecat.







Ne batea gindul sa ne plimbam cu vaporasul pe Sena, dar cumva, in cautarea unei baghetsele la un prets decent, am ajuns inspre Opera, pe traseu am pus mina pe niste mincari de la monoprix (care nu e ieftin, da' macar are de toate, si am gasit acolo si mierea de castan, check!), ne-am oprit pe trepte la Opera, am halit, o tsigara, era multa lume, unii citeau la soare, un grup de nu stiu ce faceau diverse numere artistice cred ca pur si simplu de amorul artei (ca n-au umblat apoi cu palaria dupa bani).
Ne-am carat apoi spre Galeriile Lafayette (cred!); fix in spatele Operei si in fatsa Galeriilor am avut eu un mare soc. Din cauza cersetorilor, cu o moda pe care n-o stiam. Primul grup, un cersetor dormind in fund, un copilas dormind intins, invelit, peste el un catsel dormind si doua pisicutse dormind. Am ramas foarte cu gura cascata, m-am si intors si-am stors 2 euro la cutiutsa milei. Abia dupa mi-am dat seama ca animalele erau legate si m-am intrebat daca si copilul e tinut cu forta. Aceeasi treaba, pe scurt, era si mai incolo, o tanti cu una-doua pisici. Aspectul asta m-a intristat binisor si nu mi-a ars de nici un shopping, desi P. tot insista.
Asa ca am plecat mai departe spre Cathedrale de la Trinite, care arata destul de senzational, n-am intrat, am admirat-o de la distanta



si-am purces spre dreapta, inspre Montmartre cumva, in cautarea unei sinagogi, de la care ne-am si certat, eu crezind ca e intr-o parte, P. sustinind ca nu si nu. In fine, era unde am crezut eu (vio are intotdeauna dreptate, uaci aut!), culmea e ca era si deschisa, am intrat, era pustiu, la jumatate de minut a aparut in spatele nostru un nene alergind caaacum am intrat? Pai pe usa, era deschisa! A, s-a minunat el, ne-a intrebat daca vrem sa vizitam, i-a plasat lui P. o kippa (foarte distractiv cum arata P. cu rotocolul pe cap), ne-a aprins toate luminile, destul de feeric, ne-a lasat in banii nostri. Ne-am invirtit si noi putin, apoi am plecat, multumind frumos. Pe un hol lung era la un moment dat un fel de "Zidul Plingerii" unde erau tot felul de biletele, asta clar mi-a placut.



La vremea aia eram in cautarea unui hotel, ne gindeam noi sa stam noaptea de duminica si aia de luni altundeva, doar ca, daca gaseam sa fie camere libere duminica, de luni nu mai era nimic. Am aflat apoi si de ce, incepea ceva saptamina a modei. Bun.
Eram prin zona Place Pigale, am ajuns si in niste stradute cu etablismente:) deochiate, io hlizita, P. temator mititelul, gata, ca ne dureau piciuarele, spatele si altele, drumu' la Clichy! :)

Aproape

Aproape avem pisica. Adica vine cind ii convine ei, ceea ce e misto intr-un fel, io ma oftic ca nu vine cind vreau eu sa vina! In fine, are in general mincare pe terasa si apa (n-am vazut-o niciodata atingindu-se de apa).
Duminica am studiat reclamele saptaminale la magazinele din zona si ieri m-am dus intins sa-i cumpar haleala felinei. Si zgarda anti-purici. N-a aparut s-o cosmetizez.
Am verificat dimineatsa, halise conserva. I-am pus hrana uscata.

Chestie: cit am fost acasa saptamina trecuta, am asteptat pisica cu limba scoasa. Marti n-a venit, miercuri n-a venit. Joi ca o eroina spalam geamu' in bucatarie, apoi o tura pe terasa, mi se pare mie ca e mai putin lapte in castronel decit cit era la ultimul control. Imi zic fir-ar sa fie de pisica nerusinata, haleste si decoleaza. Ma intorc in casa, pisica dormea bine mersi in fotoliu. Atunci mi-am dat seama ca asta fu rasplata mea e-vi-den-ta (si daca nu se desparte asa in silabe ce-are?) pentru ca am fost atit de mega harnica.

La controlul x de azi, bobitsele de hrana uscata rascolite. Fir-ai tu sa fii, deci ai halit si, desi era usa deschisa, n-ai intrat sa zici bonjur. Deci de-asta-mi esti! (vio scotsind fum pe urechi)

La un moment dat, cu ochii in computer, totusi ceva imi atrage atentia la o suta de km distanta, ma rog, adica pe terasa. Un pasaroi mare si colorat. Paf la farfuriutsa cu crantsanele. Stiu sigur ca era o crantsanica pe jos, acu nu mai e.

A, deci pisicaconi este reabilitata si asteptata cu drag si, daca nu cer prea mult, fara purici!

Io o sa servesc un radler, daca nu va deranjeaza foarte tare. Multumesc.

Triunghiul de aur

In gara de est din Paris, la intoarcere, am ajuns cu un ceas mai devreme, am beut o cioco delishaz si apoi am zis ia sa-mi iau io revista intouch editsia franceza (o cumpar in nemtsia si stiam ca este si in engleza). m-am invirtit, am gasit-o pe aia germana, cu un euroi mai scumpa ca la ea acasa, n-am luat-o, in fine, mi-a explicat vinzatoarea ca nu este in franceza.
Am fost debusolata si m-am lasat pagubasa. Da' trenu' nu era inca anuntsat la linia x. Asa ca l-am lasat pe P. cu fundu pe valiza si m-am mai dus o tura. M-am uitat pe la carti alea alea, neinteresant, pina la urma mi-am luat o revista cu birfe frantsuzeasca.
Ce m-a facut sa ma hotarasc?
Pe coperta Jennifer Aniston cu un cerculets in dreptu burtsii si mari semne de intrebare "este in sfirsit gravida?", apoi Brad Pitt, exu dinsei, da, in alta poza tot pe coperta, "Brad tace" si cel mai jos, cu o moaca super catranita, Angelina, gagica lu Brad, da?, care il intreaba pe Brad "E copilul tau?". M-am hlizit serios si am dat banu.
Ultimu numar al revistei nemtsesti e tot cu Anistoanca pe coperta. In doua variante. Una cu un model de rochitsiqa nu cu foarte mari tsitse, alta cu maieuash cu tsetse mai seriuase. Titlul "Multe vedete fac operatii estetice ca sa fie in continuare cautate la Holiud. Azi: Anistuanca, bigar bubz". M-am ris si la aia. Poate o sa vina si-o zi cind o sa ma rid fara sa mai cumpar. Mai videm. Ma-ndoi diocamdata, ca e o lectura lejereana. Ma duc la un film, Call Me, cu Anistuanca. Taram.