Restauratio in integrum (partial, desigur)

Era o zi de joi, dupa niste marturisiri pe ym miercuri seara, care au urmat unui jpg prevestitor de nimic. Vorbit la telefon, urcat in 28 si coborit la 16:01 in statie la Palat/Moldova. Sunat, am ajuns, am reperat-o, am inchis, a trecut strada, astia sintem noi, asta e ea, Hiacinta. Alti jpegi cu Palatul Culturii, trecut strada inapoi, incercat cu degetul Moldova Mall, urcat pina sus la panorama, soarele in ochi, sanse de reusita egale cu zero, germana si romana, P. mormaie mi-e foame, eu intreb timid ciorba de burta, accepta, coborim, imi iau medicamente de tuse (in contra), urcam in taxi, directia Tudor/Manhattan, il ghidez pe sofer pe dupa niste ruine, ajungem, liniste si mai mult sau mai putina pace, cobor eu, scaune pe masa, renovare, ok, Bolta Rece, Hiacinta in continuare in fatsa, ajungem, se descentureaza, descalecam, poate n-o fi inchis, lume dubioasa, cersetori, tadam, o pomenire la parter, ah ce bucurie, unde sa mai mergem, in hrube, coborim la nivelul minus x, culmea, am semnal!, mutam o masa, ne asezam, primim meniurile, ne hotarim (eu si P.) repede, ciorba de burta si o Grasa de Cotnari, insotitoarea noastra ezita, chelnerita dispare, revine cu sticla de vin, omul invizibil la masa, episodul unu, vin tacimurile si bulcile, omul invizibil episodul doi, o cafea si nu, nu va divulg ce-a consumat dumneaei, dar m-a apucat o poooofta...
Linga noi, o intrunire, P. recunoaste un neamt dupa calcatura:), era chiar de-al lui, nu se cunosteau adica, dar vorbeau aceeasi limba de la mamele lor diferite; la stinga mea, un grup de de-ai casei, sa zicem, multe farfurii pe masa, veneau si plecau, cetatenii injurau in gura mare, spre bucuria mea, regional, asadar romancutele de la masa noastra chicoteau mai pe infundate, eu jubilam de faptul ca P. nu cunoaste decit citeva chestiuni literare.
Vin si la noi potoalele, mincam, eu fumez, vorbesc la telefon, ii las pe tinerii vorbitori de germana nesupravegheati in timpul vizitelor mele la baie, domnita are o germana curata si nu cu accentul de care zicea aglaja (zic eu), solicit niste explicatii pentru absenta mea (pentru ce-am pierdut si nu deduc din context), Hiacinta ne povesteste insufletita ceva, paf, farfuriile dispar de pe masa, omul invizibil episodul 3, am dori nota, mai dureaza, intr-un final, ne ridicam sa plecam, apare insolenta, papa!
Acasa sau ne mai preumblam nitel? Noua noastra cunostinta amatoare de aer proaspat a fost deja sechestrata citeva ceasuri in umbrele lui Eminescu si Creanga, ne decidem pentru Copou, P. nu ia o piatra-n gura, diverse explicatii, el destul de apatic, eu destul de cu musca pe caciula ca scosesem bolnavul din casa, ajungem tooocmai pina la Teiul celebru din parc, ma reped sa prezint statuia cu semnatura (mea), ne intoarcem de-acum, frigul ne perpeleste (expresia mea, parol!), (recunosc ca i-am trecut strada ilegal fix sub nasul masinii politiei, asta ramine intre noi), pasii prind oarecum viteza, eu arunc la gunoi mucul tigarii fumate europeano-german ca-n tineretile mele, meditam intens in fata salonului Sei Bella:);), ajungem intr-un final la o patiserie de unde P. alege o amandina, iar fetele istete se hotarasc pentru emiliano, ma tem ca Hiacinta mincind delicat i-a cedat restul lui P., care nu s-a dat in laturi (pentru ca eu pina si pe strada maninc delicat (cuvint folosit in sensuri diferite atit de aproape in text!) si, daca nu termin prima, atunci a doua la diferenta de sutimi de secunda) (ma tem deci, dar nu sint sigura)...
Ripa Galbena, Strada Garii, pasarela, P. din ce in ce mai absent, eu de la un moment dat incolo ignorind aspectul asta si savurind intilnirea cu blogerita mea;), Alexandru, statia de tramvai etc., un soi de ramas-bun, prelungit, pe unde? pe-acolo... P. pe faza: 44 iti trebuia tie? Uite-l in statie! Pupaturi la marea viteza si marea lui prezenta de spirit de a scoate din buzunarul generos mica noastra atentiune si pa!
Apoi sms-uri, Liceenii pe nu stiu ce program, nu l-am prins, am adormit sub imperiul impresiilor foarte intense.
***

A doua zi, sansele sa ne revedem erau minime dar reale, in caz ca nu-i facusem o impresie deosebit de proasta... Paf, sms. Poti cobori nitel? Vin cu Craii. Deci nu cu colinda, uratul sau sorcova...
Am coborit, am si-o dedicatie, am scos pralinele de la naftalina si a urmat proba de foc a cafelei. Prima facuta de P., a doua made by vio, dupa marturisirea ei, mai buna (imi place sa cred, dar imi rezerv o mica indoiala).
Povesti nemuritoare despre carti, studii, alea alea (eu ma gindeam ca Hiacinta mai are o mutare si-adoarme, in ciuda cafelei, adica nu ma simteam cine stie ce captivanto-fascinanta) (plus ca n-a fost monolog, da?!)... senzatie ca retraiesc cumva alte timpuri.
Paf, vine mama, n-avem piine, musafira noastra isi recupereaza paltonul si ne spune pa si dusa a fost.

Zimbesc. Taaaare mi-a placut. Si cu sansa celei de-a doua zi, la care nici cu gindul nu gindisem, ma declar de-a dreptul satisfacuta. Adica mai vreau, dar a fost asa, ca un premiu (oarecum nemeritat) si oricum neasteptat.

PS off-topic : tocmai am vazut la tv reclama la dacia logan!!! www.dacia.de! Nu pot sa cred!!! E 8 mii si ceva un model break (as spune ca aici se cheama kombi, dar mai bine tac:) ).