Frédéric Beigbeder - Dragostea dureaza trei ani**

Mi-am dat seama aproape de sfirsitul cartii ca recunosteam tardiv senzatia primelor pagini - aveam cam aceeasi sila pe care am experimentat-o citind, sa zic la maxima generozitate, primele cca 30 de pagini din Schimbarea la fata a Romaniei de Cioran, dupa care am inchis-o, am copiat constiincios (cred!) citeva pagini de citate la nimereala in caietul de lecturi de vacanta de iarna la literatura universala intr-a 11a, am inapoiat cartea, l-am bagat pe Cioran in p.m.(!) si n-am mai simtit chemarea sa-l mai deschid vreodata. Lucrurile cu nemaipomenitul nostru Emil nu s-au schimbat nici acum.
La modul constient, inca de cind S. mi-a imprumutat cartea pe care tocmai am terminat-o repejor, recomandindu-mi-o fierbintel (mersi!), m-am gindit automat la Eseuri de indragostit* a lui Alain de Botton, pe care am inceput-o intr-o anumita imprejurare a vietii mele si-am lasat-o, din motive independente de vointa mea, sau poate nu.
Lui Beigbeder (il citesc cu accent german, ma intreb cum s-o fi pronuntind in franceza- ?!) i-am acordat o sansa, pentru ca mergea uns si, pe linga ca ma intrista teribil, ma si facea sa izbucnesc de multe ori in ris. (Plus ca mergind uns, puteam rapid sa-mi completez performantele literare slabute la modul fulger, bifind inca o carte in nespus de ... mea lista de lecturi.)
Povestea e mega-easy si inca un fapt care 1) ma prinde 2) ma baga in ceata este relatarea la persoana 1 singular. Marc Marronnier se insoara cu Anne, dupa ceva timp se intimpla sa i se puna pata pe Alice, care ii apare in cale la inmormintarea bunicii lui, echipata cu un pulover pe git negru mulat si afara era frig, daca ati inteles unde se bate cu detaliile astea.
In fine, Anne afla, da divort etc. etc. etc.
Relatia lui cu Anne e rezumata in primele pagini, cum ziceam, la modul general, in primul an e pasiunea, in al doilea e tandretea si in al treilea plictiseala.
Sint o gramada de meditatii pe teme apropiate, gen de ce "datoria conjugala" e moartea pasiunii sau folclorul cum ca dupa nu stiu cit timp dragostea se transforma intr-o nebunie cu totul si cu totul extraordinara si anume Dragostea, cu D mare deci, da?, pe care eroul nostru (Marc e un erou modern, sa fim intelesi) nu da doi bani.
Saracul, ramas fara boii de la caruta, da intr-o frumoasa depresie, se scalda in tone (hectolitri poftim) de alcool, ia niscaiva droguri ici si colo, lasa un post-it pe televizor si se sinucide.
Ma rog, nu-i reuseste operatiunea s.a.m.d.
pag. 173 "Iata-ma la Formentera pentru a termina acest roman. Va fi ultimul din trilogia Marronnier (in primul, ma indragosteam; in al doilea, ma insuram; in al treilea, divortez si ma indragostesc din nou)."
Am citit deci partea a treia, nu am net sa aflu care sint primele si din titlurile insirate pe coperta trei nu-mi dau seama care si cum***.
Textul e, repet, curgator, cu un vag suspans, scris inteligent, ironic, pe alocuri haios misogin (sau amuzant sincer masculin), cu citeva detalii sexoase care prind relativ bine la un scriitor, dar nu m-as omori sa dau de ele la o autoare, deh, prejudecatile mele de cititoare emancipata, hihi. Are si cel putin o mizanabima reusita, dar secse rau, de aia n-o copiez:D!
N-am idee daca diferenta intre el (F.B. adica) si hm, sa spunem, Sandra Brown, e majora..., chestia e ca pe cea din urma n-o suspectez de reala inteligenta.
La capitolul "cum scriu barbatii", am avut uneori deja-lu-ul San Antonio-an.
La nivel de imagine :-), cartea aparuta la editura Pandora M nu m-a suparat cu nici o typo (in principiu remarc macar una), dar are citeva zeci de pagini in care literele sint cumva duble, relativ subtila operatiunea si, sint convinsa, nedorita, care m-a facut sa vad in ceata si sa ma intreb oare de ce ma doare inteligenta. Din fericire, problema se remediaza.
Pe nenicul asta l-as mai citi.


***acu' am net, dar nu caut, oricum e cam aiurea sa copiezi de pe hirtie pe computer, parol. In plus, am aflat dintr-o prefatica faptul ca prima parte e "Memoriile unui tinar ticnit".
**traducere de Marie-Jeanna Vasiloiu, 2005, 196 pag., 18,90 leisori tineri si zglobii
*pe care am reinceput-o dupa ce am terminat-o pe asta, imi pare rau, ori o citesc din doua in doua paragrafe, ori o las, asa ca dupa alte minutele pierdute cu primele 20 de pagini, i-am zis din nou pa.