Jos basca!

T. și M., de felul lor din Iași, mai nou din Bruxelles, ne-au vizitat în mini-vacanța ultimă.
Ne-am plimbat prin zonă, vremea a fost splendidă, ideal, ce mai. Cînd ne întorceam cu autubuzul de la Hirschgarten, unde mersesem special ca să-i facem o surpriză lui M. cu căprioarele, încercam să aflu de la P. dacă pe aici sînt căsuțe de închiriat, așa cum le știm din campingurile românești și nu numai. Cu T. turuiam într-o veselie în limba maternă, cu P. în germană (deocamdată). Aproape de stația unde urma să coborîm mă abordează * bărbatul din spatele meu, care purta o pălărie de paie:

-Care erau șansele să fim trei români cu pălărie de paie în autobuz?

Hipercorecta de mine strică momentul, precizînd că P. nu e român. Dar chiar și-așa.
Am coborît minunîndu-ne și hlizindu-ne și făcînd din mînă.



*pe românește

PS Cred că M. e în aceeași clasă cu băiatul celorlalți prieteni ai mei din Bruxelles. Să cercetăm, Șerloc.