Vio viseaza 16

I’m on the outside
I’m looking in
I can see through you
See your true colors
Cause inside you’re ugly
You’re ugly like me
I can see through you
See to the real you

Iasi 1940
Merg cu F. (Flacaul) la brat la plimbare pe Bulevard (Independentei), discutam, e si nu e razboi, sa vezi ce modern va fi aici in maxim doi ani, locul e larg, sintem de fapt cam pe la fosta Piata Dimitrov, dar e totul la un loc, adica fiind larg locul, lungimea e suplinita (Facultatea de Medicina e tot acolo, dar mai sus, Policlinica Mare e tot acolo, Bulevardul in schimb nu e cine stie ce circulat, nu retin vehicule...)
1960 Tot la brat cu F., tot pe Independentei, trec autobuze, orasul e intors pe dos, in sensul ca sudul e nord si invers, astfel incit noi, venind dinspre Ripa Galbena, avem casele vechi in dreapta si orasul mai nou in stinga, mergem pe partea dreapta, F. ma pupa de ramas-bun, n-am voie sa merg mai departe, el trece repede strada in spatele unui autobuz, apuc sa mai vad ca in statia de pe partea cealalta e o colega de-a mea care a prins scena, ma intorc, adica respect consemnul lui F. si incep sa urc pe o strada foarte veche, cu coada ochiului vad totusi ca F. a trecut inapoi strada si parcurge traseul pe care noi deja mersesem, doar ca de data asta singur.
Inspre capatul Independentei, unde se intilneste cu zona Tirgu Cucului, era totul gri stravechi, case batrinesti, as spune din aceeasi generatie cu Golia, fara sa stiu de cind dateaza si nu cred ca e important.
1940 F. se pierde in drumul lui, imi dau seama ca se duce la Han, unde pot ajunge si eu pe straduta pe care am apucat-o (!), dupa ce nici eu nu-l mai vad, nici el nu ma mai poate vedea, incep sa alerg, Hanul are sala de mese, sala de lectura si dormitoare. F. ajunge inaintea mea totusi, e la masa cu inca trei figuri si o prezenta feminina ii ciuguleste din farfurie, moment in care intru eu si-i iau de guler. F. se disculpa, am interpretat gresit, nu e nimic, urmeaza sa se apuce de studiat, are nevoie de liniste.
Hanul e pe de-o parte solid ca o casa englezeasca (cum mi le imaginez eu), pe de alta fragil, pentru ca obloanele ferestrelor mai mult nu se inchid decit se inchid si parca cu o imbrincitura le poti deschide.
In Han poti intra doar cu cheie, e o incurcatura cu mine mergind sa duc cheia, lasind cheia in usa pe dinafara; pentru siguranta, hai sa inchidem obloanele, ii explic unei slujnice (!), inchidem doua, la al treilea, care e cit o usa (de balcon poate) de mare, ceva opune rezistenta, ramin singura, intra in scena pe geam Tiganul, care e tipic tigan brunet cu mustata, dar e gentelman, e mai mult haiduc decit tigan.
Incepe aventura, ii sint fara sa vreau complice sau ca replica la faptul ca nu-mi face un copil, pentru ca nu stie unde va fi in viitor si nu vrea sa ne lase in incurcatura, ii sint recunoscatoare, mosmondim la o usa care da inspre dormitoare, dar apucam sa aruncam un ochi in sala de mese unde e totul calm si prindem o vorba a slujnicei despre un domn, uite-l ce bine e imbracat, e actor, joaca rolul unui evreu la teatru in piesa asta, sintem in 1940; fosneste ceva la usa aia, un staniol, o punga, T. imi spune ca e normal asa, nu sarim in ochi ca spargatori, ci doar ca amatori de preturi mai mici, cu alte cuvinte daca platesti mai mult, nu ai fosneala si ai ceva mai multa intimitate, caci dormitoarele astea dau din unul in altul; probabil ca ultimele sint decomandate. Imi fac loc in pat linga T., in continuare cu frica in sin, apare slujnica, se face ca ploua, ne zmotoceste nitel cu pamatuful de praf, vreau si n-am curaj sa ma uit dincolo, in urmatorul dormitor (care imi pare a fi unul comun) unde e F. (singur in pat? this is the question!) si un cuplu alaturi.
Dar m-a zarit F. care vine mincind pamintul si se linisteste si totul se termina cu bine.

Un vis aventuros si frumos si oldie :).

Blog despre Iasi

Esti iesean? Ai trecut vreodata prin Iasi? Ai locuit candva in Iasi? Ai copilarit in Iasi? Ai facut liceul sau facultatea in Iasi? Ai iubit in Iasi? Te-ai plimbat vreodata prin Copou? Ti-ai purtat vreodata pasii prin Galata sau Cetatuia sau Trei Ierarhi sau Golia sau poate Sala Pasilor Pierduti?

Daca ai raspuns cu "da..." la o intrebare de mai sus, te asteptam sa iti scrii amintirile tale despre locuri din Iasi ce ti-au ramas in minte pentru ca ti-au placut sau pentru ca nu ti-au placut, locuri din Iasi unde te-ai intoarce mereu, lucruri specifice Iasiului si pe care un strain nu le-ar intelege...
Poti scrie o povestioara cu si despre Iasi, ce ti s-a intamplat in vremurile cand locuiai aici sau poate inca mai locuiesti...

Te rugam sa trimiti apoi amintirile tale despre Iasi prin email la:
the.best.of.iasi@gmail.com

Insemnarea ta, oricat de intinsa sau de succinta, va fi publicata pe: http://thebestofiasi.blogspot.com

Cele mai frumoase si mai bine scrise insemnari vor fi stranse si tiparite intre copertele unei carti. Iti multumim anticipat si asteptam emailul tau!

Cu deosebita consideratie,

Echipa editoriala a
Proiectului "The Best of Iasi"

In pas cu moda

Cred ca mai stiti cum dupa '89 s-a spart piata si au aparut ca ciupercile dupa ploaie chestiile alea care au ramas in istorie cu numele de cod Consignatia. Vio era atunci in clasa a 6a, vacanta de iarna se lungise, fusese in excursie la Slanic-Moldova cu fratii B. si cu domnul B. si elevi de la scoala 16, plus o jovena super cula de la Negruzzi cu care parca se batuse nitelus, invatase acolo sa spuna tot de la jovena silly (prost pe engleza!), foarte frumos.
A inceput si scoala si au inceput sa apara de la o zi la alta tot mai multi colegi si colege cu:
-blugi originali (turcesti!)
-adidasi originali (idem!)
-pulovere originale (..)
Sau macar blugi adusi din Polonia.
Asa ca Vio s-a dus acasa la mama si a inceput dansul.
- Mama, imi iei si mie bluuugi?
- V-a adus lucrarea la matematica?
- Nu.
- Mai vedem...

A doua zi... mama, am luat 9,60 la lucrare! Imi iei blugi?
- N-am bani, mama...

Oricum in fiecare zi suspina in sinea ei dupa blugi turcesti, adidasi albi si puloveras de la consignatia! Culmea luxului ar fi fost sa le aiba pe toate trei si sa aiba si geaca de blugi!
Vai ce fericita ar fi fost!!!

Dar intr-o zi cu soare s-a intimplat minunea si mama i-a cumparat lui Vio nu o pereche de blugi, ci direct doua!!!

!!!!!!!!!!! Doua perechi de blugi de Pascani! O nuuuuuu!!!!
Drama, lacrimi, ciuda, nervi, moment suicidal... Cum sa mearga Vio la scoala cu blugi de Pascani cind ceilalti copii au blugi O-RI-GI-NALI?!?!
De voie de nevoie i-a imbracat, mai ales ca mama i-a explicat ca sint de calitate, ca Pascaniul face marfa pentru export si in plus, au costat cam 400 lei, platibili adica. In plus, mai erau citiva copii din clasa care aveau blugi de Pascani (C. de exemplu), deci na.

Totusi a urmat o zi si mai fericita care a incununat toate sperantele lui Vio!
Si anume mama a avut 10.000 (zece mii) lei si a mers cu Vio la Consignatia (era una la Cinema) si i-a cumparat de acolo cei mai adevarati si evident originali blugi din lume, cu eticheta falsificata rifle, care n-aveau nici o forma (adica erau cam conici de fapt) si pe care Vio din ziua de azi nu i-ar mai imbraca nici s-o pici cu ceara (si ii faceau si fundul mare, dar, slava Domnului, la vremea aia, nu avea astfel de ginduri). Si un puloveras Boyz tare tare frumos, o culoare verde bej maroniu galben mustar, rapitor! Vio s-a orientat sa fie un model daca se poate nu identic cu altul din clasa!
Mai lipsea cireasa de pe tort - adidasii! Care nu erau la Consignatia la Cinema, dar erau linga frizerie! Si Vio a avut voie sa isi cumpere singura adidasii (de altfel in clasa a 5a si-a cumparat singura o gecuta din statia de tramvai, cu 5 buzunare!) Si anume si-a luat marimea 43, micuta de ea, ca purta 39 atunci, dar s-a gindit ca sigur ii mai creste piciorusul si in plus nu aveau 39 la magazin si nu putea risca sa nu se prezinte in costum complet la scoala a doua zi, plus ca era posibil sa se afiseze intretinerea intre timp sau sa mai vina vreo lucrare pe neve si adio si n-am cuvinte adidasii mult visati! Asa ca a venit Vio inarmata cu incaltarile ideale acasa, mama a lasat-o-n banii ei, ca nu-si mai incapea in piele de bucurie.
Bun, inutil sa mai spun ca inainte de a-i purta de 5 ori s-au rupt, dar totusi Vio a defilat de citeva ori deosebit de tantosa prin Piata Voievozilor si venind intr-o zi de la chioscul Uelker de la colt, un prost invidios (ca altceva nu putea fi!) i-a zis te-ai incaltat cu papucii lu' tat-to? Ba a lu ma-ta, ar fi raspuns Vio, daca ar fi fost mai curajoasa si mai obraznica (stiind de altfel de astea cu ma-ta inca din clasa a 4a, ceea ce denota o precocitate iesita din comun, mai ales ca, daca e sa respectam adevarul istoric, Adi de la bunica de la scara a invatat-o pe Vio in virsta de trei ani sa mearga acasa si sa spuna gogosari cu p*la, la care mama i-a spus mama, sa nu mai spui asa, ca nu-i frumos, si Vio n-a mai spus).
Oricum ei au mai fost purtati pina la o anumita curatenie de Pasti cind mama i-a matrasit la gunoi, ca erau distrusi complet. Blugii si puloverul s-ar putea sa mai existe si-n ziua de azi, pe la tara, oricum, marfa originala originala, au tinut mult.
Cred ca in tinuta aia ar fi fost in stare sa se duca la dineu la ambasada.

Cindva a venit si geaca de blugi, luata de mama din bazar si luata acasa la bani marunti, s-a dovedit a avea defecte, la care Vio a facut criza de nervi si a zis poart-o tu, ca eu nu o imbrac!!
Vio era deja in liceu si avea alte aspiratii. Si pe data de 17 august a nu stiu carui an colega A. i-a vindut lui Vio o geaca tare buna, pe care Vio oricum o purtase deja en-gros!
Plus ca intre timp i se mai indeplinise o dorinta de Craciun : mama ii daduse bani sa-si cumpere o geaca de blugi second hand cu blana, cum numai Andreea A. mai avea...!
Boierie curata, parol!




Se dedica lui Suzii, ca o stim fana! (uite, micuto, cum te compromit eu!:D)
Seria cu Xavier se va relua la un moment dat pe acelasi program! Tineti aproape!

Des choses 9*

Am gasit pozisoara de care ziceam colosa la Hiacinta, iote-o. Era cam schioapa Ripa si-o reparau, dupa cum se vede ca are o schela si schelalaie in stinga. A-ha.
Si inauguram (cred ca imi place postura asta cu foarfeca, precum stimabilii impuscati care parca doar asta faceau toata ziua) si o serie de poze din Iasi, era si cazul, la jumatate de an dupa, pentru ca azi am micsorat un film.



Cronologic luat asa, cind am descins aseara la domitsil, P. dormea dus cu tv-ul deschis si (moment, sa ma gugalez) Sylvester Stallone era la costum in biserica si se indrepta foarte sagalnic asa catre o tinara imbracata in vadana cu minijupa, care el urgent i-a ridicat minijupa si a cautat-o de pistol, care ea il avea. Cit m-am invirtit eu o secunda doua, Sylvester, tot el, pe care, o spun cu mina pe inima, nu l-am vazut in nici un film, fiind o mare fana a lui, cam la fel cum sint fana Arnold (desi cu acesta am vazut o productie la cinema) si Van Damme (plus Bruce Lee, dar asta e deja de alt calibru, cu [cichicean]...) si in general filme romantice de genul asta, ei bine da, Sylvester statea in fundu' gol si facea dus si alte porcarici (era doua noaptea) cu Sharon Stone. Moment in care mi-am zis auleu frate, asta insemna deci film de actiune??
Si m-am uitat incepind de-acolo la tot filmul Specialistul, ca adica ma-ntelegeti!

V-as da link pe imdb, dar de cind cu update-ul la Mozilla de luni si cu perii mei albi, mai bine nu...

Dimineata P. a decolat pe la 9 si m-a conjurat (!) ca daca tii la mine daca ma iubesti ma astepti sa luam micul dejun impreuna (la Fluturii in burta), dupa care micuta a mai luat somn numai bine cit sa se trezeasca bezmetica pe la 11 (ea fiind de altfel o matinala innascuta...) (N-am studiat indeaproape (fara cratime?) problema, adica despre cit de frumos mansardata e o persoana care scrie despre ea cind la persoana intiia, cind la a treia, dar la o adica, noi sa fim sanatosi.) si sa bage doua episoade scurt si apoi de foame sa termine borcanul de Nutella care era bine mersi nevatamat (da, as dori sa aaa ajung la o alta greutate decit cea actuala si chiar daca n-am ales poate calea cea mai indicata, voi comunica momentul cind am atins-o), ceea ce nu se cheama ca am mincat...

Oricum am primit ieri un pulover xxl cred (si-asa imi doresc tripleti...) din lina de oaie de Nepal, adica nu asa, captusit cu inca un pulover, chestiunea in sine cintarind ca la doua kile opt sute (chiar am sa-l cintaresc) spre patru si te ia cu calduri de cind il imbraci, fiind o lupta in sine. Despre dezbracat nu mai zic, s-a lasat cu chiote si munci hercule(i)ene. Asa ca daca nu stati bine cu spatele si n-aveti ajutor in preajma, nu va repeziti, sa nu ziceti ca nu v-am prevenit (dinainte, desigur). P. m-a invitat cu aceasta ocazie sa nu ma mai pling de frig de-acum, fiind eu poreclita urs polar, dar pe bune daca stiu de ce.

Cit n-a fost el acasa azi, m-a batut un gind furis sa-i desfac iar pusculita, ceea ce n-am mai facut de cind i-am comunicat asta! Doresc sa-mi fie apreciata sinceritatea unu la mina plus ca mi-a fost prea lene sa fac treaba asta, deci e doar o jumatate de pacat, nu?;;)

Asadar panglica/pamblica doi, o mare recunostinta se inalta din piepturile noastre (am mai multe, da) catre mama si tata celor care au adus pe lume pe youtube.com si l-au urcat acolo si pe Xavier, care iata-l cum m-a lesinat el pe mine acum cca patru anisori. Costumul e sfint, am zis!






Si la urma de tot, o mica secventa televizata, iar, cind m-am trezit dupa ce m-am dus sa ma intind trei minutele in pat si anume cu o oaresce mahmureala... care chiar nu-nteleg de la ce mi s-ar putea trage! - asa, era un alt super film si anume Bordello of Blood, care in program era horror si ce am prins eu este asa: o domnita coboara niste scari impozante intr-o casa serioasa, un cetatean se ascunde de domnita, care are un frumos par roscat lung si vag ondulat si un corp ascuns bine de o rochie mulata verzuie de sirena lunga (!:D), care domnita termina de coborit scarile, cerceteaza in stinga si-n dreapta, zice ceva (scuzati, n-am inteles!), rinjeste si-s descopera dintii de vampir (uuu, ea fiind chiar vampira, da?), dupa care ... se miroase la subrat si face o mutraaa!

Cam atit, am inchis televizorul, ca exagerau cu reclama suna-ma sint fierbinte.

*se dedica lu Zaza care nu mai poate ea de mistocara. In curind, cu retete! :D:P

Ce-a inghitit trecutul

Asa pe sarite, din capcanele si meandrele memoriei, locuri din Iasi care nu mai sint...

- cofetaria din Podu Ros unde se vindeau pestisori la punga (acadele colorate in dungi) (ultima oara cind am trecut pe acolo erau vopsite geamurile de cel putin un an-doi si nu parea sa mai miste ceva inauntru)
- pe Lapusneanu o patiserie cu lapte batut, gen La varice, pe care nu stiu daca am cunoscut-o in frageda pruncie sau mi s-a povestit despre (pe unde e acum anticariatul)
- la vechea hala o autoservire cu mincare gatita, la care mergeai cu tava si era ca o cantina, foarte interesant; in alte vremuri, tot la hala centrala, o cofetarie unde se vindea prajitura padurea neagra (de altfel tort feliat) cu mot de cireasa rosie, o nebunie mica
- chioscul de inghetata de linga posta, unde era vinzator Mos Cartof
- tot din cartierul Alexandru, la scurt timp dupa revolutie, se deschisese o pensiune (imediat linga Mos Cartof) unde minca vio cind iesea de la scoala, foarte faina idee, pacat ca s-a inchis...
- patiseria de mai la vale de Liceul (in vremea aia) National, cind pauza mare era de 20 de minute si macedoniile delicioase... (adica patiseria de aproape de intersectia cu Strada Garii, cu pizzeria Metro-Pizza la etaj)...
- Podul de Lemn !!!

si cite n-ar mai fi...
Suzi, Alma?...