SMS-uri nu stiu cit

Asa, intii pina nu uit, sa va zic Craciun fericit si sa va aduca mosu ce va doriti voi!
Mie deja mi-a adus, foarte frumos!

In rezumat : am terminat cu hotelul si am acceptat sa mai agonizez doua saptamini in ianuarie, pina vine muncitoarea noua pe plantatie. Suflet generoz! Acu-acu veste de ultima ora, unul din fiiiii (cu mai multi de i) patronilor locuieste in acelasi sat cu Suzi!!! Ah, ce mica e lumea!
Am terminat azi si cu magazinul, iar suflet generos, ieri m-a durut gitlejul toata ziua, dimineata eram varza, mi-a fost lene sa ma dau jos din pat si sa ma duc sa ma spal in freza, ocazie cu care, daca m-as fi dat jos din pat, as fi putut sa ma duc la doctor si sa iau o scutire pentru azi, ceea ce aia de la magazin ar fi acceptat cu maaare bucurie! Dar ca o mica masochista sacrificista, am prestat, iar inainte de pauza ma dureau si urechiusele si toata scafirlia, abia vorbeam, la mine la casa nu prea era actiune, mai racneam in felul meu dar fara putere cum am constatat a puteti plati si aicisa si nu venea nimeni, sa fie din cauza cosului fermecator din barba? Era doar din cauza ca n-auzeau, era o harmalaie de numa si vocea mea suava nu-mi permitea sa emit sunete puternice!
Pam, m-am dus la urma la detectivu de magazan sa-i zic pa si sa-i arat ca iar n-am furat nimica, m-a intrebat daca-s suparata pe dinsul, care nu eram si ca sa-i dovedesc i-am zis iar de nebunul N. care o freca in fata magazinului ieri la prinz cind eu faceam cumparaturile de rigoare si ma astepta si azi la venirea din pauza si ii explic ca are deci geaca negru cu albastru cind detectivul imi arata pe ecran doar nu te referi la asta! Eu AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!
Ah, dar deci il stiu, e dus cu pluta, dar inofensiv. Hai sa-l bagam in boale.
Si ne-am dus sa-l cautam in magazin, super operatiune CIA&FBI&KGB&Scotland Yard&Mossad, individul a fost pus la pamint, Bond, James Bond, detectivu i-a zis sa ma lase-n durerea mea, ca daca nu sotul meu face plingere la politie (!!) si-o s-o pateasca si N. s-a ofilit micutul de el si-a zis a vai dar el nu. Bon.
Apoi le-am zis pa si toate alea la diverse cocoane care le-am zarii prin magazan care mi-au zis la fel la rindu lor si mi-au urat super sanatate si alea alea. Foarte frumos!
L-am rapit pe P. de la domitil, l-am carat la magazin de unde voiam sa iau saci de gunoi (!!!!), am parcat frumos, am intrat si am vazut cozile si cei 5000 oameni care se buluceau care incotro, in care cu nasul meu de copoi am indentificat-o urgent pe o ex-domnita de-a lui (cu care m-am intilnit si ieri si care e o vaca! finca io i-am zis hai si ea a zimbit dupa citeva secunde de meditatie si a platit la casa inaintea mea si are cinci metri inaltime si m-am consolat zicindu-mi in sinea mea esti grasa!!! (nu eu, ci dinsa, da?!) ah ce bine m-am simtit! si P. in drum spre masina dupa ce-am iesit val-virtej din magazin mi-a zis emosionat ca vai nici nu s-a pupat cu domnita in cauza, ca am apucat eu sa-i rup corasonu-n doo si asa a ramas. Bon!
Si apoi el m-a depus la magazinu altu (viata mea graviteaza intre niste magazine, sa fie clar!) unde am gasit praline, paf, am luat 7 cutii sa stiu o treaba, mai luasem doua ieri, cool, intrebarea e unde sa le bag (la valize ma refer), P. m-a intrebat ingrijorat daca-i dau voie sa-si puna si el un chilot o soseta o camasa, la ce cumparaturi feroce am facut.
Am aterizat acasa, am jucat la loto, am cumparat pizza si paste, m-am postat nitelus la tv si-am luat somn. A trebuit sa cobor la toilet. Ah ce bucurie.
Dupa care am luat geaca si caciula si am trecut dincoace, la vechiul domitsil, unde inca mai este computerul si iata-ma scriind aceste lucruri groaznic de interesante!!!
Unde deci aici treaba devine asa:
bucataria este partial complet mutata
baia este mutata
camera noastra mai putin un dulapas, mesuta de tv, doo scaune, computeru dinsului si doo mese este mutata
sufrageria nu cunosc dar acolo mai sint lucruri de-ale mele care este vitale!
camera lui T. este mutata ffff vag, anume T. ne-a onorat cu prezenta luni seara si si-a carat citeva carti, a stabilit ca vine marti in pauza de prinz sa presteze, n-a venit si l-a rugat pe P. sa-i mute patul, chestie nerusinata cum mi s-a parut mie
Intre timp ne-am spalat bulendrele la Angela unde am facut (adica P.) ieri si niste mincare, noi neavind inca aragaz.
Care Angela a vrut sa vada cum ne-am instalat si a ramas pe azi, cind P. i-a dat sms ca ramine pe aldat ca stem amindoi lati.
Miine ne ducem pe la ea si pe la fostul dinsei sa le ducem nejte cadoase si sa ia P. o valiza strong (care e totusi mai mica decit ce am eo, chestie care m-a depresat subit) si pentru asta chiar ar fi indicat sa si cumparam un cadoasi pentru tatal lui P. deci (care a venit ieri si a plasat deja niste chestii).
Plan de bataie pe miine: varianta mea: trezit la 10, servit mincare, 10.30-13.00 holbat in tv la fluturi in burta. Spalat in freza:SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
!, mers la cadoase, ultmele cumparaturi indicat de facut dupa ce am incarcat totusi valizele (hainele mele sint in vreo 4 saci...), pus palma-n pardon si mers la aeroport.
Varianta P. : trezit devreme, carat ultimele lucruri de la vechiul la noul, mers la Angela luat valiza si rufele, dat cadoase, mers la partea paterna, idem, venit acasa, facut bagaje, tv, la 17 cel tirziu roiu'.
Ih!!!
Ce viata complicata!!!!

I A S I = za best!

Partea a doua a temei pentru acasa data de Alma vine acu, cu orasul MEU!
Aici e si mai delicat momentul, pentru ca desi nu pocneam de fericire in orasul natal, l-am iubit pasional, mai ales dupa ce-am plecat de-acolo constientizind eo aspectul asta. In plus, de cite ori ma intorceam, nu-mi placea si pace, dar cum decolam, cum ma apuca un dooor! Iar in vara asta spun cu mina pe inima mi-a placut extrem.
Nu pot sa fiu mega originala, asa ca number one e la mine ca si la Suzii, doamnelor si domnilor, :

P I A T A V O I E V O Z I L O R !!!! fiindca deh amindoua am copilarit acolo (nu musai impreuna, desi eu o stiam pe dinsa cu buclele pericol pe bicicleta rosie cu saua lunga) si inca avem radacinile infipte bine in solu' rodnic (de la mozaic:-) )
centrul nucleului buricului cartierului Alexandru - unde s-au intimplat atitea de mi-ar trebui ani sa redescopar tot si totul n-ar fi decit ramasite, cioburi, petale dintr-o serie, dar ce-mi amintesc acu acu :
primele mele dragoste
rescrierea istoriei Ciresarilor, cu trupa lui Papuc, cu coduri secrete, ticalosii conspirative, intilnirea la cei trei plopi, lasatul biletelor in plopii gemeni
gradina de la parter a fratilor B.
scoala 13
iesirile (chiulul in generala, floare rara la elevii buni, la scoala din cartier) pe malul Bahluiului
drumul spre casa (scoala fiind la 5 minute, eu avind uneori nevoie de 30)
Oraselul Copiilor si toate peripetiile
pe malul Bahluiului si pe dealurile de mai incolo datul cu sania cu mama si cu Alec
picnicurile la padure:-) (care ma calcau pe coada la vremea aia, dar erau misto)
turele cu bicicleta, eu si Alec calarind simultan una:-) si soneriile fantastice inventate de el
dovezile de curaj si mersul cu bicicleta pina la podul cu tramvaiele si coborit tot podul, ca mergea uns
toate jocurile de la bloc si mai apoi plimbatul fara scop prin parc cind am mai crescut si nu ne mai jucam, ca deh, eram mari! si ne uitam dupa baieti si stateam pe banca si veneau vecinii mai mari si se asezau si ei si vorbeau de-ale lor si noi ne caram cu coada-ntre picioare
Piata Voievozilor asta n-are nici o treaba cu vreun voievod, adica eu una n-am vazut asa ceva prin sector, dar e, sper ca recunoasteti cu ochiul liber, un nume destul de poetic si e un parc in forma de T in cartierul meu si mai e si numele strazii pe care am locuit, anume strada Piata Voievozilor. Foarte cul, parerea mea, normal!

Cum ziceam, subiectul e cel putin (!) exhaustiv si nu ma grabesc sa-l epuizez, micutul. Trecem la celelalte puncte de atractie.
(Ia sa vad ce-a mai scris Suzi!)
Ah, dar deci e greu rau. O sa aleg number doi zona Palatul Culturii (pentru ca am o mega-afectiune pentru Biblioteca judeteana Gh. Asachi care sade intr-o aripa a dinsului), cu teatrul de vara, treptele din fata unde ieseam la fumat, parculetul din fata cu tunurile, ruinele zidului unde era asa de romantiiic, biserica Sf. Nicolae Domnesc care se incadreaza mirificent (!) in peisaj, la fel cu Casa lui Dosoftei si in continuare hotelul Moldova, Orizont (cred), Tribunalul, mergind pina la teatrul de copii (si tineret presupun) Luceafarul si parcul care este in miezul acestor chestiuni. Aceasta zona o asociez unei alte virste a existentei mele, cind deja aveam voie sa parasesc singura cartierul si cind nu ma mai regaseam cine stie ce in parc... (Suzii, daca ma citesti, e Joaquin in acest moment la tv, pe canalu' entertainment, da' e pe mut.=Sfirsitul momentului publicitar.), plus doua virste afective, adica am avut doua pasiuni relativ serioase localizate in sectorul ala, deh...

Numaru' trei e Copoul, desi e chiar dificil, da, stiu, am mai zis... pornind cumva de la mama bazei si anume Gara si Vama Veche, pentru ca insemnau in prima faza parasirea cartierului, care, dupa cum spuneam mai devreme, nu era chiar o nimica toata in prima faza... apoi Ripa Galbena si intersectia de la capatului Bulevardului Independentei, plus gelateria si mai apoi si patiseria de pe stinga cum urci, care acum am impresia ca nu mai sint, iar pe dreapta departe biblioteca de la filosofie, apoi pe stinga BCU (biblioteca centrala universitara), mai pe scurt Eminescu, punct de referinta in geografia Iasului (dupa parerea mea, adica eu am avut intilniri girla la piciorul lui Eminescu, serios), pe dreapta iar (deja urcam pe Copou) avem un parculet romantic unde, atentie, sint statuile Voievozilor (unde se pupa unii in disperare) si de care ma leaga oaresce amintiri de tinerete involburata, iar in aceasta nebunie in mijloc este un rond care era pe jumatate inchis pe vremea celebrelor Fetes de la Musique, long long time ago, acum nici nu stiu daca se mai tin... in fata Casei Studentilor.
In parculetul de mai sus mai era fosta Casa a Pionierilor unde am fost la cor si care ori e in renovare acum, ori e in aceeasi stare de super paragina si parasire in care am regasit-o cind am mai fost prin zona, tristut. De aici se intra deja spre Pogor cu parcul aferent si avcorsz, dupa colt, barul, dac-o mai fi, Kings (care era intr-un garaj).
Inapoi la Bulevard, care daca nu ma-nsel se cheama acum Carol or smth, chestie total de doi bani, daca ma-ntrebati, Institul nu stiu de care, fostul Radio Hit pe partea ailalta, cu amintirea crismei Paradis pe care-am prins-o chiar inainte de deces, apoi bolta si barul din bolta si o librarie acolo si una mai la vale si sus am jucat sah intr-o duminica, apoi vine mind bank (:-) ) cu niste bloculete nebunatice in spate, vis-a-vis salba de barulete noi si Spitalul Armatei cred, fosta Casa Armatei iar pe stinga (spun fosta pentru ca imi pare ca a ajuns altceva intre timp...) si Casa Universitarilor, pe numele ei de cod CUI, cu o foarte frumoasa terasa si cu chelneritele din garda veche care ziceau mai e de-o nesimtire grasa, a!
Si-apoi avem UNIVERSITATEA, cu vestitul corpul A (cititi rpd, pls) unde mi-am tiriit si eu ciolanele, B si vizavi C si facultatea de info! Plus un barulet intre ele, plus biblioteci, plus parcuri, plus camineee! Caminele, pai sint girla! Apoi cantina! Apoi Teia:)! Centre culturale, complexul Copou, Parcul Copou cu teiul si muzeul lui Eminescu si statuia si turnatoria si cei 4 lei ascunsi sub o piatra, fostul cinematograf, iar o librarie, apoi o zona nu chiar fascinanta, citeva statui, dealul urca si deodata, paf, inca un parc, al Expozitiei! Ce-o fi expus acolo nu cunosc, dar oricum imediat dam de Gradina Botanica, dar asta dupa ce trecem de (daca o mai fi) fotograful cu ursul impaiat care arata ingrozitor si tadam, Casa Vinatorului, o bere, un mic, phii, ce-mi lasa gura apa! Si mai avem o casa veche cu balcon pe care am suspectat-o eu mereu ca ar avea vreo legatura cu Medelenii, cu casa familiei Deleanu din Iasi adica. N-am voie sa visez?!
Si Gradina Botanica e chiar frumusica, marisoara, peisaje nebunii deschideri, a, si plante, lacusoare, trandafiri, banci, tot tacimul (hellou), nu ma prea incinta taxa de intrare si am sarit gardul de citeva ori...

Acesta a fost locul 3 din Iasi, ha!:D:D

* trei locuri care ma enerveaza in Iasi
mmmm bun, o sa pun care nu-mi plac in mod deosebit in loc de ma enerveaza, ca nu stiu daca ma enerveaza locuri... avem asa o data zona industriala, ca e uritica foc, mai avem Bularga, pentru ca iar e nasolasa, imi da mie impresia si tot pe-acolo, zona Sirajului, desi acolo e Biserica Frumoasa, care e deosebita, zice-se.
Triste mi se par cartierele Mircea, Galata si Canta. Asa cum am scris, triste, parca e griul mai intens or mai sters, cum doriti. Si nu-s eu in vreun fel atasata de ele.

* trei locuri in care imi place sa ies cu prietenii (sau cinci, hai sase, dupa deliberari)
a, pai obligat terasa Corso, care e cea mai giugiuca terasa din lume (parerea mea); barul-resto Manhattan din Tudor (unde in lipsa de ciorba de burta e digerabila si ciorba radauteana) a, da, si Irish Pub-ul, care e fain si-nauntru, si-n afara (mai precis aveau cel putin acum citiva ani in spate o gradina foaaarte faina, care mie imi aducea a ceva japonez, cu un podet peste o balta, o nebunie ce mai:-) plus Bolta Rece, Casa Pogor (in vale) si doar pentru rezonanta Trei Sarmale (in sensul ca am fost cind eram plod si nu retin mare lucru, da' e si la cotitura cu Plopii fara sot, deci merita)

* trei lucruri pe care nu le-ar intelege un strain in Iasi
hm
O sa aduc marturii smulse cu forta dupa concediu, pina atunci : nu stiu, poate conditiile din transportul in comun? discrepanta complex comercial ieftin/vs/Mall? dezinteresul local pentru cultura? (ai min, citi dintre noi/voi vizitati constant muzee? Aveam la un moment dat o meditatie si in drum treceam pe linga casa unde s-a nascut George Topirceanu (sau unde a trait, creat, na, ca am uitat) si mi-am tot propus sa intru macar o data, dar nu mi-a reusit intreprinderea neintreprinsa...)

* cel mai de fite cartier - nu cunosc, presupun ca Sararie? Zona tribunalului? Independentei? Centru-Copou? Oricum pe unde apartamentele au niste preturi de iti sare basca de emotie (considerind ca pe Sararie ar fi apartamente, da? Acolo mi se pare un monument de nebunie casa lui Vlasov.) Nu ca in rest ar fi casele ieftine rau...

* cel mai urit cartier - pai din alea triste cred.

N-au incaput la catastif la alea bune si remarcabile si tot tacimul Stefan cel Mare (strada sau ce-o fi), strada Cuza-Voda, care ma tem ca acus-acus cade, centrul cu Piata Unirii si hotelul Unirea cu privelistea de la etajul 13, strada Lapusneanu si Liceul National... ba chiar si Saulescu, strada.

Concluzie:
Ce frumos este orasul meu natal! (vorbesc serios!)

Liviu, te invit. :-)

Mentori (ha!)

M-am gindit nitelus (nu prea mult, sa nu doara) si numarul 1 este diriginta si profesoara de istorie din 5-8, doamna Iriciuc, care ne cam calca (ia sa trec la singular) ma cam calca pe coada cu aiureli gen unghiile si batista si orele de dirigentie si aveam un carnetel in care eu total pe dinafara la desen faceam niste opere de statea mita-n coada, parol, ca aveam saptaminal teme de discutie, gen cum sa circulam (de astea-mi amintesc, ca am cistigat si un concurs de circulatie in perioada aia) si impuscam niste oameni mari cit pagina cu o cruce pe obraz care era bandajul de dupa accident da? si deasupra scriam deosebit de colorat asa nu!!!! si mai desenam si un cetatean oarecum normal deasupra caruia trona asa da! foarte frumos!
Tovarasa si mai apoi doamna diriginta avea o semnatura imbirligata si toata clasa stia s-o reproduca, aparuse atunci o moda cu o coperta sau punga transparenta si scriai frumos cu pixul pe deasupra semnaturii si apoi o munceai pe punga pina-ti dadeai mina. La ce ne-a folosit nu stiu, dar in general in pauze se exersa pe tabla aceasta semnatura.
Ea ne-a facut ora de introducere in cum devenim incet incet femei, timp in care baietii au fost trimisi la plimbare si am aflat ce e aia menstruatie, care stiam, ca mai auzisem.
Tot ea ne organiza petreceri si chit ca noi circoteam mult, era foarte misto ca aveam petrecerile astea si imi cumparase mama o rochie rosie closh foarte foarte faina cu care faceam niste piruete exemplare si stateam eu deosebit de cracita pe un scaun la o astfel de intrunire si doamna m-a chemat la dinsa si mi-a zis foarte delicat ca ar fi mai frumos sa imi tin picioarele altfel, purtind rochie si nu pantalon ca in 99,9999 procente ale vietii mele.
Mi-a placut de ea si apoi a venit in scoala si Ana, fetita ei, care era timida si eu cu Tudorel (o!) o cautam in pauze si stateam cu ea de vorba si ea parea sa se bucure. Ana tre sa fie mare mare acum... Doamna Iriciuc avea o freza a la Mireille Mathieu, pe care parca o mai poarta si acum.
N-am mai vazut-o de ceva timp, dar ma uit spre balconul ei de cite ori trec pe linga blocul in care stiam ca locuieste.

Prima mea doamna de franceza Otilia Honciuc (am gugalit-o putin si este o persoana care scrie despre cartile lui Coelho, nu cunosc daca ea). Care mi-a inoculat microbul francez destul de adinc, care era foarte cula, cu par scurt si roscat si venea la scoala cu masina, care cred ca doar directorul mai remarcasem ca practica acelasi sport!
Eram parca 4 buni la franceza in clasa, cu B., Ancuta si domnu Ber. Unul din hobby-urile doamnei era sa ne puna nota 10 daca puneam 10 intrebari pe baza unei imagini. Imi aduc aminte de primul cosmar constind acasa de data asta in nitica munca impinsa de la spate de mama si anume povestea lui qu'est-ce que care e urit, pe parola mea.
Dupa revolutie doamna ne-a intrebat daca stim (era maaaare moda) cum se spune an franse la trecerea la economia de piata. Or cu trecerea a fost problema mare, cind ne-a lamurit ca e passage stiam toti cuvintul, doar in pasaj in Piata Unirii cine n-a fost?!
Am intilnit-o in Gradina Botanica dupa ce luasem la liceu la clasa de limbi moderne si m-am emotionat teribil, asa incit nu i-am comunicat isprava mea. Pacat, s-ar fi bucurat.

Profesoara de franceza din liceu, Simona Coroiu, care iubea pisicile (sper) si care avea un larousse pe frigider destul de jerpelit, pentru ca folosit. Ma plictiseau pe mine infiorator comentariile pe textele din manual, dar orele erau faine, traduceam multisor si ne batea la cap cu vocabularul (chestiuni de la care ma eschivam uneori cu gratie) si eseurile ma calcau pe bataturi, la vremea aia scremindu-ma intens pentru niste gogomanii care sa ocupe macar aproape o pagina. Oricum am fost vag olimpica si doamna era tare faina, ne facea poze, glumea cu noi, nu se supara cind rideam isteric (io cu Plesa, vai vai, ce-a mai fost si de cite ori), ne dadea nitelus afara sa ne racorim si apoi aveam voie inapoi, plus ca m-a intrebat deosebit de serios daca m-am gindit vreodata sa ma fac actrita si chestia asta n-am s-o uit, desi am zis ca-si bate joc de mine, fiind eu pe vremea aia destul de infiorator de timida si n-am vazut legatura si n-o vad nici acum, decit ca cine stie, poate eram sclipitoare si nu-mi dadeam seama. :-)
Am fost o bucatica la practica la ea cind eram in facultate. Alt feeling...
A, si tot in liceu ne-a scris cite ceva, cred ca intr-a 12a, am primit un acrostih valoros, sincer, il am si acum pe-acasa si-l stiu partial pe de rost (vin zile nopti si iarasi zile/ierni toamne veri si primaveri/omat se-asterne peste file(??)/l/e/tu-nvata de la ea copile/a... etc.)

In facultate am fost fana Alexandru Calinescu, ca-si tinea niste cursuri fascinante si era boem, cu trecut parizian, fular rosu si fuma la cursuri (cred) si avea o maniera foarte interesanta de a spune lucruri interesante, multe pe minut cumva, neplictisitor (desi am adormit la un curs de-al lui, dar eram nedormita, imi pare rau).
Mai erau citiva din generatia tinara care erau mai pe intelesul meu, de fapt un exemplar la franceza si unul la germana, nu dau nume, iac-asa.

Si din Freiburg am doi, tot nu dau nume, ca tre sa-i caut pe net, da' hai, domnul Helmut Roessler care preda germana pentru straini si era grozav de tot, amuzant foc si ironic si apropiat de noi, desi eram un amfiteatru intreg, si domnul (e picat site-ul de romanistica al universitatii!) cred Ollrich (LE: site-ul e picat in continuare, dar C. m-a rezolvat, il cheama Wolfgang Orlich)... care a fost profesorul meu la un curs super de info cu aplicatii literare, ca sa zic asa, acolo m-am descaltat pentru inceput printre mrejele internetului si ale cautarilor si l-am ascultat cu gura cascata la multi povesti si se imbraca in alb si avea si fular alb si par lunguts alb si ondulat, groaznic de boem, si m-a facut sa-l iubesc pe Perec cu patima, nu asa.

Ma bucur ca cei de mai sus mi-au fost profesori, la cei din urma nu stiu cit m-am remarcat, astfel incit o scrisorica de multumire trimisa acum sa-si atinga in vreun fel tinta...
Oricum nu i-am inghitit pe cei care-si citeau de pe foaie cursul, imi pare rau, nu e pentru mine si mai si dictau cu o viteza numai buna pentru absolventele unei scoli de secretariat ceva. Mai lasati-ma, fascinantilor.

Eu n-as fi fost o profesoara buna decit, poate, cu timpul, dar as fi chinuit primele generatii (reciproc probabil) nu din sadism, ci pentru ca un public mai largut ma pierde cu totul, de aia cred ca n-a fost sa fie menirea mea, dovada : fac alte cele.
Cam atit, cu multumiri speciale mamei, ca mi-a citit mult si a citit mult (la cit pot eu aprecia acum).
:-)

A, nu taguiesc din nou! ;) A. ba da, pe Liviu;)! Si m-a bagat in povestea asta again Alma.

Later edit:
Am certitudinea ca am mai uitat pe cineva, in afara de doamna Stela Miron, de care mi-am amintit, care m-a meditat la gramatica romana pentru facultate si desi imi dadea de invatat teorie la greu, eu ma fofilam en gros si lucram pe texte, de terminam caiet dupa caiet cu viteza maxima. Daca textele imi placeau... si tineam la punctul meu de vedere si de multe ori raminea cum o dadusem eu, circumstantiala de loc, am zis!
Plus ca ma intelegeam de minune cu doamna Miron, ma duceam cu drag la ea, mai ales cind a inceput sa circule inflacarat zvonul ca s-a scos teoria de la admitere! In plus, i-a placut noua mea freza zero prezentata la sfirsitul lui ianuarie pentru care s-a suparat mama deosebit de tare si a trebuit sa ma plimb cu caciula prin casa pina cind a intrat o data sa-mi zica ceva cind faceam baie si s-a dus misterul, A, asa arati? Adica asa:

Bucuresti

Cum incep multe posturi din multe bloguri in ultima vreme, ma incadrez si eu in grafic si trintesc ca a veni sorocul sa imi fac tema de mi-a dat-o Alma acum ceva timp. O s-o scald partial, ca nu ma omor dupa Bucuresti si nici nu-l cunosc decit extrem de vag.
In primul rind cind aud de Bucuresti mi-aduc aminte de o vara de tinerete cind vecinii de la blocul de tigani aveau casetofon cu boxe si probabil le-au scos pe balcon si au dat la tot cartierul o piesa colosala semimanelistica semitiganeasco-de petrecere (cer mii de scuze ca nu stiu s-o incadrez corespunzator si nici versurile nu le-am retinut) cu o tanti periculoasa la refren si gingurea ea in legea ei Bucureeesti Bucureeeesti, fapt care mi-a intunecat frumusete de vacanta, ca pardon is alergica si isterica la chestii bagate cu de-a sforta, mai ales cind e si urite (am zis-o si eu, na).
Si in al doilea rind imi apar in pelicula memoriala (!) capritele care eram in tabara la Costinesti in vara lui '97, Anca, Laura, Alina si cu mine si cum hiphoparea Laura din formatia mea de suflet (uriti imi sinteti, bai!) Blug Mafia dintr-un mega-slagar la ora aia care era cu un cartier de la capital si imi scapa, in schimb am memorat mult mai bine fumez marijuana si ce daca fumeaza si tu ca poate o sa-ti placa (tot din sus-numitii, cunoscuti mie doar in interpretarea exclusiva a nebunaticei L.)
Tot in partea introductiva care nu m-as mira ca asa e tipic la mine sa fie olea mai lunga decit cuprinsul si incheierea in general lipsa impreuna doresc sa mai precizez ca desi nu ma omor dupa Bucuresti, cind am fost la Paris am exclamat de mai multe ori aaaah parc-as fi la noi! si mi-a placut.
Adica sa se faca dreptate, cum s-a putea.
In rest, ca e deci super-orasul minunatei noastre patrii, ca am neamuri si prieteni acolo, asta e oarecum de la sine inteles.
3 locuri care-mi plac : (a, pai e delicat, dati-mi voie sa ametesc putin situatiunea si sa renunt la asta si sa zic asa la modu general) (si mai multe daca ies la numar)
Calea Mosilor - care mi-a placut din La Medeleni, la fel cu Popa-Nan; ei, eu cred ca aceasta Cale este acum un bulevard lungut si parca mi s-au lungit urechile mergind pe jos pe-acolo dintr-un capat in altul, doar ca veneam de departe, daaar pe acolo pe la capatul lui era o gogoserie care avea cele mai grozave gogosi cu ciocolata pe care le-am halit vreodata. Deh.
Tot prin zona aia m-a dus Pitzi (care era un flacau din Constanta cu par pe nas si care stia diverse vorbe pe greceste) intr-un bar (in spatele blocurilor), bar care mi-a placut mult, era la un demisol si avea un soi de penumbra el asa (cred ca vreau sa zic ca era intunecos, pardon) si retin ca pe mese erau luminarele aprinse (inca nu lovise moda peste tot) si Pitzi fuma si eu ma bucuram de sarea camasa de pe mine, ca eram oficial pentru el nefumatoare si n-am indraznit sa incalc pactul, ca ma temeam ca ma da in git.
Daca n-am visat cumva, ceea ce nu m-ar mira in mod deosebit, mi se pare interesant in Bucuresti alternanta intre blocuri si case. Adica pac la cap'tu' strazii dai dupa blocuri(le gri:-s) de un cartier de case darapanate vai de steaua lor, dar pitoresti ele asa. Adica cred ca se pot filma lejereanu scene din primu razboi mondial pe-acolo.
Pe undeva prin centru (!!!!!) mi-a placut mie o strada din asta, care parea ea cam parasita asa, desi din loc in loc mai erau prin balcoanele istorice diverse bulendre intinse la uscat si mi s-a spus ca pe acolo e nu stiu ce bordel tralala. Bun.
Mi-a placut un magazinas pe bulevardul ala care duce ori la Universitate, ori la magazinu Unirea or la hotelu Continental (poftiti cultura, da o sa recunoasteti magazinul!) unde erau cinci mii de feluri de dulciuri in diverse boluri din care luai cu lopatica (apoi am tot dat de asa ceva prin calatoriile mele ultraexcentrice:-s) si mai erau niste chestii secsi alde sorturi cu tsitse si cani haioase. V-ati prins de ce zic, da? Asta se intimpla prin '99 cred, cind eu inca eram mic copil si nu vazusem lumea deloc deloc. A deci magazinul era super apetisant, dar sincer jeleurile in forma de viermisor etc. nu ma mai incinta de nici un color.
Mi-a placut pe la Universitate (aici sint sigura) ca erau nenii aia anticari si iar era olea de atmosfera pariziana, desi o idee mai trista, mai griulie poftim, la fel si pe aproape de Calea Victoriei, pe unde era un magazin Naf-Naf (daca nu ma insel, scuze). Si aveau carti multicele, de ex. Dostoievski girla, care in Iasi nu era chiar pe toate drumurile la vremea aia.
Salata de la Spring Time (tot de pe acolo) mi-a placut multisor, de asemenea acolo aveau un sistem periculos de pornit apa la chiuvete, de m-am uitat intii ca vitelusul si apoi m-a dumirit lumea civilizata. Ca la noi la provincie era dezastruos peste tot, ce stiti voi, astia...
Bai, ar mai fi, da' imi scapa.
Cum ar veni, restul nu mi-a placut. Pe dracu'.
De ex. am impresia ca am fost si eu macar intrata in Laptarie, da' ma tem ca era fuleala si ne-am carat intr-o directie care mi s-a sters din memorie.
Imi mai amintesc un apartament genial in care locuia unchiul lui I. si in care a tras trupa de turbate venite la megaconcertul Iris si ce apa calda si cada era colosha s-am zacut ca boieroaica si aburii aia erau numa' buni de-o igrasie!
Promit sa ma straduiesc mai mult pe viitor!
Nu taguiesc pe nimeni, ca sincer mi s-a luat incetisor de aceste super lepsuieli care au impinzit blogosfera care era impaianjenita si inainte, nu?