duminică, 20 decembrie 2009

Ecouri (muzica psihedelica!)

Scuza pentru acest post ar fi doua:
1. tocmai termin cel mai ieftin vin de la alimentara, pe care l-am luat ieri la aprox 2 euri (1 L), ca sa pun din el la mincare (am pus, a iesit bun-bun, multumiri! ;) )
2. ascultam nitel led zep (whole lotta love, cred), care mi s-a parut ca seamana senzational de tare cu one of these days de pe albumul meddle de la pink floyd, asa ca m-am apucat de ascultat albumul si acum am ajuns la piesa echoes.
Pentru cine doreste, aveti partea 1 si partea a 2a de pe dvd-ul Live At Pompeii (pe care l-am primit cadou de ziua mea anul asta, cred, de Craciun mi se pare prea departe si-mi amintesc ca vazusem o reclama pe arte ca va fi Pompeii la ora 23 intr-o seara cind inca lucram la aeroport si-am ajuns acasa la 23:30 si am mai prins doar o bucatica...), dvd care inca e sigilat si planuiesc sa-l desigilesc in seara asta, dupa ce-l trimit pe P. la culcare in pat (doarme de o ora jumate pe canapea). Problematic, caci tocmai termin vinul...

Aceasta varianta de Echoes este foarte interesanta si de ascultat, si de vazut, (din punctul meu de vedere), pentru locatie, mai ales. In plus, sint imagini din 1972 cu membrii trupei Pink Floyd, iarasi interesant.

O precizare: insumate, cele doua piese de pe youtube dau cam 19 minute, piesa are pe album 23:28 (zice winamp-ul meu in acest moment). Deci lipseste ceva. Ma rog, ma adresez celor care nu cunosc Echoes, dar au investit cele 19 minute... Sint si pe trilulilu.ro citeva variante, n-am putut acum sa le caut pe cele care merg "cap la cap".

La sfirsitul acestui post am copy/paste-at :P versurile, de pe net, logic.

Pentru cine a ajuns cu lectura pina in acest punct, urmeaza o explicatie foarte personala.
Cind eram eu mult mai tinara si groaznic de indragostita de un fan Pink Floyd (da, de la el mi s-a tras...!), pe vremea casetofoanelor, puneam albumul Meddle si cind, ajungeam la Echoes, incepeam sa ne pupam. Si nu ne dezlipeam pret de 23:28...

Si, logic, aveam limbaj codat cu Echoes. Adica un sarut* lung de minim 23:28. Nu conta ca mai suna telefonul, ca mai zgreptana motanul la usa, ca-mi ardeau obrajii...

Prima, si cred, singura vizionare integrala de la Pompeii dateaza din vremuri imemoriale, in sufragerie la scaiul, care avea video si mai avea si cd-player care "putea" 5 cd-uri simultan si stia sa treaca de la unul la altul, OMG!

In negura timpului, acum, poate parea amuzant, dar mie, in functie de cantitatea de alcool consumata (pai, nu?!), imi curg si-acum siroaie de lacrimi.
Multumesc. :)


Overhead the albatross
Hangs motionless upon the air
And deep beneath the rolling waves
In labyrinths of coral caves
An echo of a distant time
Comes willowing across the sand
And everything is green and submarine.

And no one called us to the land
And no one knows the where's or why's.
Something stirs and something tries
Starts to climb toward the light.

Strangers passing in the street
By chance two separate glances meet
And I am you and what I see is me.
And do I take you by the hand
And lead you through the land
And help me understand
The best I can.

And no one called us to the land
And no one crosses there alive.
No one speaks and no one tries
No one flies around the sun....

Almost everyday you fall
Upon my waking eyes,
Inviting and inciting me
To rise.
And through the window in the wall
Come streaming in on sunlight wings
A million bright ambassadors of morning.

And no one sings me lullabyes
And no one makes me close my eyes
So I throw the windows wide
And call to you across the sky....

*pare-mi-se ca am mai scris, dupa primul meu sarut, co-autorul a marturisit ca se simte in pericul, pentru ca eu, in viltoarea emotiei, il imbratisam pe punctul de a-l stringe de git. Deh, ale tineretii valuri!... :)

joi, 26 noiembrie 2009

Giora Feidman la Chisinau

Nu stiu daca intereseaza pe cineva, da' am gasit informatia asta pe site-ul lui Giora Feidman. Pe 12 decembrie 2009 la t.b.a. (nu stiu ce e asta) in Chisinau, Republica Moldova. Programul se numeste "Feidman and Virtouses of Moscow".

Eu incerc sa merg pe 4 decembrie la un concert in Rüsselsheim (la o aruncatura de bat dupa aeroport), "Feidman / St. Petersburger Kammerphilharmonie".

Pe 9 decembrie e concert in Wuppertal (mesaj codat pentru 80a:) ), "Feidman / Internationale Symphoniker" (in Stadthalle).

A! Cine-o Giora? Pai, un flacau bunuts foc:)

miercuri, 18 noiembrie 2009

Teste moca la breinbenci

Detalii aici. Pînă pe 30 novenbre îs moca.

duminică, 8 noiembrie 2009

Oare am mai povestit asta pe blog?

Miine, 9 noiembrie, sint 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului. Io inca nu stiu cu precizie ce inseamna cu precizie "caderea zidului Berlinului", adica stiu ca era un zid si acu nu mai este, da mai multe vreau sa zic, ca doar n-o cazut de batrinete.
In fine, nu asta voiam sa zic.

Miine, 9 noiembrie, sint 20 de ani de la majoratul lui P. Pentru petrecerea din 1989, P. a facut super super curatsenie si a facut si mincare. Cind a terminat, a facut un dus, s-a imbracat frumusel si a fost gata. Musafirii nu mai veneau. Bai da chiar asa, nici unul? P. a destupat o bere si si-a aprins o tigara. A dat drumul si la tv. Unde a aflat de zid si s-a prins ca invitatii lui s-au dus intii pe strazi.

Mie mi se pare foarte simpatica istorioara asta, de aia am tinut s-o notez aici, sa n-o uit la batrinete (si poate o s-o gasesc in mai multe versiuni, ca doar ma stiu).

Miine, 9 noiembrie, P. o sa primeasca (si) o felicitare cu bravoooo esti in sfirsit major! (si-o sa scriu inauntru ah stai ca asta era acu 20 de primaveri). Ce original! Tadam!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Ce e in capul barbatilor?

(F. scurta introducere: m-au dat afara de la magazin (n-am facut nici o prostie, m-am trezit cu decizia scrisa), am fost malada o saptamina dupa asta (intr-un fel), timp in care a mai venit o decizie cum ca m-au pus pe liber, adica ma mai platesc pe noiembrie, dar nu tre' sa ma mai duc. De asta fac brusc concediu la mama acasa luna asta. Asta asa, ca tot ma batea gindul sa scriu un post explicativ si l-am tot aminat).

1. Nu stiu ce trancaneam ieri cu P. despre cani si dau eu sa aflu dacacana din care tocmai isi bea cafeaua e preferata lui. El zice ca da.
-Pentru ca e mare? intreb eu.
-Da. Si pentru ca e rosie.
-Da' de cind te omori asa tare dupa rosu?
-Pai uite, port rosu in clipa asta! zice P. si arata spre ploverasul de pe el, negru cu o dunguta rosie.
-Ala e ploverasul meu, tii minte ca mi l-ai facut cadou de Mos Niculae si apoi mi l-ai sutit? ma revolt eu.
-Daca nu ti-a placut! (In realitate, mi-a fost cam mare si i-a venit lui bine, fapt care a dus la acuzatia mea ca l-a luat special marimea lui.) Nici geaca de rocker pe care ti-am luat-o nu o prea porti! se apara P. (sau asa crede).
-GEACA DE ROCKER TI-AM FACUT-O EU TIE CADOU!!!!!!!!!! exclam eu si scot fum pe nari.
P. se hlizeste si incepe sa fluiere facind pe niznaiul.
Io nu inteleg cum poate sa confunde faptele intr-asa un hal. Cu ceva timp in urma m-am trezit ca-mi spune foarte multumit ce bucuros e de faptul ca i-a cumparat maica-sa un portofel, in sfirsit are toate lucrurile importante la un loc. Portofelul il are, relativ evident, de la mine.
Vazindu-l asa confuzat, maresc si eu miza.
-Bine macar ca porti geaca de piele de la mine! incerc si eu marea cu degetul.
-Aia e de la maica-mea! (adevarat)

2. Am vazut nu stiu cind intr-un episod din Immer wieder Jim o faza haiosica, cind nevasta-sa lu Jim insista ca ei sa mearga la nu stiu ce conferinte date de un nene, ca sa le mearga si mai bine in mariaj, conferintsa urma sa se cheme ceva de genul "Cum sa transformi un mariaj fericit intr-unul si mai fericit" (or poate in loc de fericit era bun, na). In fine, Jim nu vrea, pina la urma se duc si se ciondanesc dupa aia de numa-numa. Si Jim zice na, asa-ti trebuie, daca mariaju nostru nu ti-a placut cum era, acu ne certam, poftim!

Azi negociam ca ce mincam. Asta inseamna ca P. propunea si eu ziceam nu. Pina mi-a venit ideea si pofta de mamaliga. Il surprind pe P. in bucatarie, strecurind o supa de legume. Da' ce faci cu zeama aia, doresc eu sa aflu. Pai o pun in mamaliga. Mie imi creste brusc tensiunea si-i zic las-o balta cu experimentele, mamaliga ta este absolut minunata, nu o mai sofistica inutil! Si cu timpenii, auzi, supa de legume!

Dupa ce-am halit supitsa (separat), eram lesinata de foame, am bagat o bulca goala si mi s-a promis ca-n 10 minutsele vine mamaliga cu brinza. Na bine.
Nimic suspect in aspectul dinsei, doar rinjetul ascuns al lui P.
-Nuuuuu-mi zi ca ai pus supa in mamaliga!
-Gust-o intii!
Am mincat-o, de foame. Acu' mi se face sharja noua, fara supe, ca-l jumulesc.
M-am declarat foarte nemultumita de noua combinatie si n-o pot califica, pentru ca io cunosc mamaliga numa in forma ei ne-sup-ista si nu pot sa ma infierbint acuma de entuziasm ca se poate face si cu supa de legume. Din partea mea, se poate face si cu mustar si cu suc de rosii, da pe cine intereseaza?
Lui P., care n-are parerile asa de batute-n cuie ca mine, i s-a parut delicioasa varianta supista.
Am imbulinat-o, ma tem c-o sa mi-o mai coaca in forma de experimente si pe viitor.

Deci io nu stiu ce e-n capu' lor, parol.
:)

Iasule, Iasule, mindra cetate...

numele tau tara strabate
baieti si fete cinta cu tine
oras al celor sapte coline

comparati:
1)
cu
2)

mie se tot parea mie cunoscuta bucata 1, da' nu stiam unde s-o incadrez. azi m-a lovit revelatia:>

sint in iasi de pe 11 pe 24 noiembrie. tararam-pam-pam!

miercuri, 4 noiembrie 2009

Vio viseaza (fara numar)

Eram cuplata cu Dan Mocranski (fost coleg in clasa a 5a). Aveam (eu) doua bagaje imense, rucsaci, intr-unul erau si vreo 4-5 umbrele din alea mari, pe una o uitase cineva in tren si o luasem eu, ca il cunosteam pe cineva-ul (nu-mi amintesc acum cine era). Si aveam de schimbat trenul si de facut bagajele... (poate asta e ordinea invers-cronologica...), nu aveam spatiu, aveam (sint foarte posesiva) doua cosuri de marfa in care incap multe multe cutii, erau cutii de la Pizza Hut, de trei marimi diferite (pentru pizza), unele erau goale, altele nu, esential era sa le inghesui pe alea pline. Foarte aventuros. Nu stiu daca am pierdut legatura sau nu.

*****

Nu sint sigura ca am avut un coleg cu numele asta si daca da, daca era cu ski la urma. Cred ca am avut un coleg Radu Knaconski. Nu mai stiu daca chiar cu atiti de multi k.
Eniuei, in clipa asta il confund vag, da vag, pe Dan Mocranski cu Doru Pricop (fost coleg din 1-4), poate pentru ca erau amindoi blonduti. Si stateau destul de aproape. Si mama unuia era vinzatoare la librarie, mama celuilalt lucra la farmacie.
Dan si Radu stateau in acelasi bloc, la scari diferite. Doru statea ori in bloc cu Atti, ori cu Izabela. Sebi la mijloc. :) (sa nu suferi!)

La scoala era un joc cretinel, cind nu venea un profesor la ora si aparea altcineva care ne punea sa jucam "nu-mai-stiu-cum-se-chema-jocul". Ideea era sa fie liniste in clasa. Un copil mergea in fata clasei, statea acolo si se uita prin clasa si apoi facea semn cu degetul altui copil, care ii lua locul. Fetele scoteau baieti si invers. Si am impresia ca Dan ma chema destul de des si pe mine si si eu pe el, da' nu batator la ochi. Oricum n-am nici o romanta cu el in amintire. Din blocul lor, doar am mai zis, Radu Prundeanu.

Haosul din viata mea ma bintuie destul de des in vise, macar o data in luna pierd un avion, tren, nu-mi gasesc pasaportul, biletul etc. Pina la ora actuala n-au fost decit "alarme false", sper sa ramina asa.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Glume!

Mama mea mi-a trimis urmatorul meil la care m-an ris si an zinbit! Nu este pepeseu.

Stewardesa către un călător:

- Doriţi cina?

- Ce pot să aleg?

- DA sau NU!

Preşedintele a promis că în curând drumurile noastre vor fi tot aşa cum sunt în Germania . În acest scop în Germania au fost trimise primele două sute de buldozere.

- Dati-mi 1 litru de lapte de vaca! ceru o blonda.

- Nu incape in sticla dvs., e prea mica.

- Atunci dati-mi 1 litru de lapte de oaie...

- Scumpule, trebuie sa cumperi niste jaluzele, deoarece vecinul, care sta alaturi, poate vedea cum eu ma dezbrac.

- Nu te nelinisti! Daca te va vedea, singur isi va cumpara jaluzele!

Vorbesc doua prietene:

- Eu si sotul ne certam in fiecare saptamana.

- La noi certurile sunt mai rare. Sotul aduce salariul doar o data pe luna.

Un tip a uitat acasa mobilul. Seara se intoarce, citeste mesajele.

Primul: - Scumpule, iubitule. Suna-ma, te rog. Te sarut. Intotdeauna a ta, Maria.

Al doilea mesaj: - Am sunat deja. Poti sta fara grija.

Sotia ta.

Anunt: "Am 35 ani, dar arat de 27. Inaltimea 158, dar par mai inalta.

Plinuta, dar par slabuta. Bruneta, dar arat ca o blonda. Sper sa raspunda vreun

barbat, care ar putea sa vada in mine ceea ce nu au vazut altii."

Sotul si sotia se cearta:

- Nemultumitule! Ti-am dat cei mai buni ani din viata mea!

- Daca acestea au fost cei mai buni, imi inchipui ce ma asteapta in viitor!

Sa-ti planifici concediul e foarte simplu: seful iti spune cand, iar sotia - unde.

Discutie intre doi soti:

- Iubitule ,de ce iesi pe balcon de fiecare data cand cant? - intreaba sotia.

- Ca sa vada vecinii ca nu te bat, - raspunde sotul.

Doresti sa te certi cu jumatatea ta?

Trimite un SMS cu textul "Te iubesc!", apoi, mai tarziu, alt SMS cu textul: "Ma scuzi, am gresit numarul".

Un barbat in varsta incepe sa strige la un tanar:

- Asculta, baiete, de ce te sarutai cu fiica mea in intuneric?

- Pai si eu imi pun aceeasi intrebare, dupa ce am vazut-o la lumina.

Intra un tip in farmacie si sopteste ceva farmacistului la ureche. Farmacistul (cu voce tare):

- Care mijloace de protectie? Aici e farmacia, nu Ministerul Apararii.

Nunta de argint, sotul isi duce sotia intr-un voiaj minunat in niste insule uitate de lume.

- Vai dragule, ce romantic esti, acum ca avem 25 de ani de casatorie si m-ai adus aici, ce-ai sa faci cand vom avea 50?

Sotul: - Am sa vin sa te iau!!!...

La scoala profa intreaba:

- Cine a zis ca pamantul se invarte?

- Galileo Galilei

- Cand?

- Cand iesea de la carciuma...

Sotia: - Ai vazut tipul care m-a salvat cand eu ma inecam?

- Da, a fost la mine si si-a cerut scuze.

Asemanarea dintre o fusta mini si un discurs?

Amandoua trebuie sa fie suficient de lungi ca sa acopere problema si destul de scurte ca sa capteze interesul.

Un ardelean e oprit de un politist care il intreaba:

- Dati-mi numele si prenumele.

- Ai innebunit?!... Si pe urma cum sa ma mai numesc?

Un politist pe malul unui lac ii zice unei tinere:

- Domnisoara, aici este interzisa baia!

- Dar de ce nu mi-ati spus asta inainte de a ma dezbraca?

- Pentru ca dezbracatul nu e interzis...

Femeile si calculatoarele sunt la fel: sunt greu de inteles, intotdeauna au memorie insuficienta si mereu apare ceva mai bun.

I: Ce scrie pe poarta de sosire in aeroportul canibalilor?

R: Bine ati venit, manca-v-as!

Mosul tigan, citind ziarul exclama catre baba:

-Aci scrie ca o bomba atomica costa doua milioane de dolari.

-Doamne, da sa cada una la noi in gradina!

Doua blonde stau de vorba:

- Fata, mi-am luat si eu o perie de WC.

- Si cum e?

- Hartia igienica e mai buna.

Un tip se duce sa-si cumpere un papagal de la un magazin.

Intra el, se uita si vede un papagal frumos care avea legat de fiecare picior cate o sforicica. Mirat, il intreaba pe vanzator de ce are papagalul sforile legate de picioare.

- Daca trageti de sfoara de la piciorul drept, papagalul vorbeste in engleza, daca trageti de sfoara de la piciorul stang,

vorbeste in franceza, spuse vanzatorul.

- Vai, ce frumos.....si daca-l trag de amandoua deodata ce se intampla?

- O sa cad in cur, bai prostule, raspunse papagalul... !

......

I: Ce-si doresc barbatii si femeile cand se casatoresc?

R: Barbatul doreste ca femeia sa fie la prima ei dragoste, iar femeia ca barbatul sa fie la ultima lui dragoste....


Doctore, ma simt rau, am ameteli si in plus ma arde la inima!
- Uitati doamna, in primul rand nu sunt doctor, sunt ospatar; in al doilea rand nu sunteti bolnava, sunteti beata-cui; si in al treilea rand aveti o tita in scrumiera!...


PS N-as putea sa spun daca ultima glumitsa apare puuuutsintel mai mare si nici nu cunosc de ce este totu italic. daca o mai fi. ce le mai am cu editatu, ole!

marți, 20 octombrie 2009

La seminar (cum sa vinzi intercultural!) (lung?)

A venit si ziua de luni, mult-prea-mult asteptata, in care urma sa merg la seminar part 2. Sapasem vag pe net unde anume e hotelul x la care trebuie sa ajung, la o aruncatura de bat de gara centrala, l-am abordat pe sef cu a sefu creca pot sa plec si la 13:30, nu musai la 13:00, ca sa ajung la timp (si astfel amintindu-i discret ca am de plecat...). Pe la 1 si ceva suna Vesna, bai, ar cam trebui sa pleci, sa nu intirzii. Eram la peron gratioasa ca o lacusta (!!!!!), trenul nu. Intirziere de peste 10 minute, mare bucurie mare! In final ajunsa la gara, plec pe o strada eronata, il sun pe sef, imi zice ca e pe strada dinainte, ajung la seminar transpirind prin toti porii si, logic, cu o minimala si pardonabila intirziere.
Sintem 20 de oameni, cu tot cu 3 organizatori. Linga Vesna nu e loc, ma asez intr-o margine. Stam toti pe scaune intr-o chestie in forma de u (sau un patrat cu o latura lipsa). Seminaristul ne roaga sa ne prezentam, nume, functie, firma. Eu adaug cind imi vine rindul "si a avut trenul intirziere!"
Dupa ce se dezteleneste vag atmosfera, seminaristul, (o sa-l numesc S.) simpatic, pe la un 50 plus minus primaveri, cu o freza jenibilistica si accent bavarez, da drumul la un joc. Un coleg de-al lui imparte biletele la fiecare (inclusiv lor). Pe al meu scria "esti din Babilonia. Va salutati punind capul pe umarul drept al celui salutat, apoi bateti cu palma de trei ori pe spate, apoi capul pe umarul sting, iar trei palme pe spate". Fiecare si-a citit biletelul, ne-am ridicat in picioare relativ simultan si cine a putut, si-a cautat partenerul. Cei care au avut de batut din palme s-au gasit repede. Mie mi-a venit cam greu sa merg la fiecare si sa-mi asez glagoria pe umarul drept, sa fim seriosi!, m-am uitat si eu la cine parea asa mai desperecheat si culmea e ca Vesna era tot din Babilonia, mare bucurie mare! La final s-a dovedit ca se "imperecheasera" si neperechi, ca le semanau ritualurile si nu si-au controlat biletele. Amuzant. Si la mine venise un organizator (O.) fatsa de care am manifestat o mare fericire (!!!), da' el era francez, nu babilonian. Ideea era ca fiecare dintre noi nu stie decit limba si obiceiurile din tara/zona (eventual inventata) de unde vine el si o persoana (sau nici una) il poate recunoaste.
Apoi i-am luat la rind pe chinezi, rusi, japonezi si arabi. Pornind de la considerente geografice, populatie, suprafata, limba, religie, pina la chestii mai fine, gen punctualitate, distanta fizica intre vorbitori (de la 20 la 60 cm), salut, privitul direct/indirect, refuzul, tocmitul s.a.m.d.
Toata treaba a durat ca la 4 ore, cu o pauza de un sfert de ora. M-a mirat faptul ca mi-a captat atentia si, desi eram vag obosita si cam infometata, n-am dat semne de nani (erau niste flacai care cascau de zor).
Ce mi s-a parut senzational la chinezi (acum redau si eu din ce-am invatat ieri, daca intr-adevar este asa, n-am de unde sa stiu (deocamdata)) este "numerologia"/superstitia. 4 si 44 inseamna moarte, 14 inseamna vei muri, 250 inseamna idiot. Daca ii spui asemenea preturi unui chinez, s-ar putea s-o stearga mincind pamintul. In schimb, 8 e minunat si incintator (desi e de doua ori 4, da?).
Din vasta mea experienta, am bagat de seama la aeroport ca in genere asiaticii nu saluta. Ieri am aflat ca cei care nu saluta sint chinezii, japonezii saluta. Nu-i pot deosebi dupa figura, sorry!
Au mai fost deosebit de interesante informatiile privitoare la uitatul direct la clientul strain... in Asia e in general semn de intimidare, deci nu bun, rusii si arabii considera ca esti slab daca nu te uiti in ochii lor. Bine de stiut...
Au fost doua jocuri de rol, unul la rusi, unul la japonezi. Si inca unul la final la Insula Albastros (care cica e o insula de atoli de care eu n-am auzit). S. a iesit din camera cu o tinara, s-au intors, au facut turul incaperii, el s-a apropiat de barbati si le-a "desfacut" picioarele la cei care stateau picior peste picior si le-a pus palmele pe genunchi, acelasi joc l-a facut domnita cu publicul feminin. El a mers inaintea ei. Apoi el s-a asezat pe un scaun, ea pe jos. Ea i-a intins lui un bol cu alune, el a luat din el, apoi i-a dat ei, apoi a luat bolul. Si-a pus mina pe gitul ei si-a impins-o in niste temenele la pamint. Jocul s-a terminat. Ce am observat?
ca barbatul merge inainte femeii
ca barbatul sta pe scaun, ea nu
ca el maninca intii
ca ea face temenele si el o impinge!
Explicatii: in insula Albastros cea mai mare zeitate este Pamintul, Fertilitatea (!). Femeia sta pe jos, mai aproape de zeitate. El merge inainte ei si maninca inaintea ei pentru a o proteja pe ea si pentru a verifica daca mincarea e ok. Si cu temenelele, ea le face si el tine mina pe ea ca sa ia si el nitica energie.
Sfirsitul seminarului a fost o tema pentru acasa, sa ne gindim daca purtam "ochelarii culturali" corecti.

hai ca ceva haioshel tot mi santinplat zlele astea mai precis joi

am avut o cleenta maricica (naltutsa bine). sa uitat cu mare interes la nijte pantofi. marimea 43 avets? ma holbez pe cartuane, da, uitats aicisha. si-a scos piciorusu din balerini si l-a bagat in 43. io esclam f bine crescuta naj fi zs ca avets asha picior mare! (vai ce dea tact am, da asta na fost tot!)
duamna a zs vai da nu vedets ca mis (vag) mari, e pentru sotsu meu. a pardon am zs io.
bun deci ia cunparat. de fapt era la casa sai plateasca si se uita la ei si a zs hm oare ior fi mici...? io dau sa o asigur ca pua sa mii trimeata inapoi sii ii trimit si io ei cu un numar mai mare or juma de numar, cum doreste.
si cind sai zc asta, ciripesc in germana urmatuarea faza de o mare finetsa lingvistica si de multe alte nivele si nivelur:
-Ich glaube, Sie brauchen Männer. (Cred ca aveti nevoie de barbati.) Ma albesc instantaneu si zc omg va cer mii de scuze am vrut sa zic:
-Ich glaube, Sie brauchen größer. (Cred ca trebuie sa luati mai mari... la pantofi de barbati pentru barbata-su gindindu-ma eu in gindul meu...)
Duamna a trecut relacsata peste micu incident. Io am ramas cam masca de ce mi-a iesit pe guritsa-mi aurita!

ps nu stiu cit timp o sa mai scriu asa, cind cu cratime cind fara, da publicu spectator o sa-si dea el seama in caz ca se schimba ceva, ma gindesc io!

miercuri, 14 octombrie 2009

14 Salam Peace Shalom*

azi n-a avut nimeni liber la magazen, asta inseamna c-au fost doo ture de cite doo persuane, io cu marocu de dimineatsa. dimineatsa trebe dat cu aspiratoru si spalat pe jos (magazinu minuscul, cit sufrageaoa mea, mama ce mare e). mi-am ales sa aspir eu si ea sa spele (ma innebunesc orcum dupa ambele activitatsi si citeodata imi reprosez ca nu fac nimic acasa, da la munca de voie de nevoie fac). in ideea ca daca tot e sarbatoare mare azi, mi s-a parut mie mai putin grav sa folosesc tehnica decit sa umblu cu apa:).

pe la prinz am iesit sa halesc o piinica, sa citesc si sa fum. da am intrat la librarie sa ma uit dupa herta müller, ioc, parol, poate saptamina viitoare, bine, nici n-am intrebat, da ma asteptam sa fie peste tot si cu ditamai panourile cu reclama. am stat si-am halit piinitsa citind dintr-un ghid turistic cu romania, mai precis despre nemtsii din romania am citit.
am plecat de-acolo si eram foarte aproape de un loc unde nu mai fusesem nicicind, la etaj stiam ca este un soi de sala de rugaciune. mai aud din cind in cind anuntsuri ca la ora x este slujba pentru comunitatea x (catolici, musulmani ecetera). si daca n-o cheama slujba, atunci cum o cheama.
intii m-am preumblat pe culoare si m-am uitat la usile inchise. pe culoarul din stinga este sala ortodoxa si sinagoga (!), mai incolo is catolicii si protestantii/evanghelistii, iar si mai incolo sint musulmanii.
m-am inturnat, am intrat la ortodocsi, m-a surprins placut, am stat putin, am aprins doua luminarele, sala e cit o camera normala, este un scaun in spatele usii si sint icoane. ce poti sa vrei mai mult la aeroport? lumina era aprinsa, am lasat-o asa.
am intrat apoi la evrei. tot o camera, lumina stinsa, am aprins-o. ca la 3-4 rinduri de scaune, cam 5 pe rind. niste fotografii pe pereti, o menora (?) pe-o masa in capat. in spatele usii (unde, ca la grec-ortodocsi, este cutia de aer conditionat), un mic raft cu carti, citeva in engleza si un dulap cu un afis in 4 limbi parca si un lacat cu cifru. lacatul parea deschis. am citit anuntul: in dulap gasiti niste gustarele kosher. combinatia secreta la lacat este anul iudaic. nu-l stiam**. :) da era deschis, am bagat un pic nasu, am vazut un biscuite si o cutie in care puteai sa cotizezi daca voiai. (ma scapasem de marunti la ortodocsi oricum). am plecat, am stins lumina, m-am intors la ortodocsi, am stins lumina. (ma rog, eu sting lumina si la bae la aeroport, spre marea crizare a celor care intra dupa si ecsclama a vai nu este lumina! nou shit, da intrerupatoru musca sau e parolat?!)
la catolici, care am crezut ca erau evanghelistii, era ditamai incaperea, cu ferestre spre verde (e un soi de gradina intre doua cladiri, lux la aeroport). astia aveaun un brats de scaune. m-am prins ca is catolicii finca aveau apa la intrare, nu stiu cum se cheama, apa in care cred ca se umezesc degetele (???!)... in fine, pe peretele din capat era o cruce mare foarte moderna, fara Iisus pe ea. de aia eram in ceatsa cu confesiunea...
apoi m-am prins ca evanghelistii n-au decit vreo doua trei sali de indrumat turma (de miei!), n-au capela!
cu incredere am purces si la musulmani. si am sters-o repede, ca am dat de niste neni care se incaltsau or io nu tsineam sa ma descalts si am mers eronat pe printsipu care functsionase pina atunci, ca probabil nu e nimeni nici acolo. da cred ca jumatate aprocs din angajatsii aeroportului is spre turci, plus ca sint si multisori calatori arabi.
deci da.
iac-asa am mai descoperit un coltsishor necunoscut mie azi. o yeah.

*daca nu ma insala memoria, da s-ar putea sa ma, scria shalom salom, adica fara h scria. da ma mai duc sa fiu sigura.
** asteptind trenu sa vin acasa, m-am uitat la jüdische allgemeine (zeitung), da n-am retinut in ce an sint evreii. 5570? 5770? ceva de genu:)
a, azi am crezut ca e joi si eram intrigata ca nu gaseam revista de birfe cu vedete!:O

13

Prietena mea din Frantsa a nascut-o ieri pe Anya la ora 13:13. 3,115 kg. Oare n-a iesit la gramaj cu 13 in coada si au rotunjit? ;)
Asta fiind si ziua de nastere a vara-mii. Hihi.
Am lacramat cind am primit sms-ul. Hai multi ani! :)

marți, 13 octombrie 2009

cu shefu long lav storii*

la servici avem in spatele "tejghelei" un fel de comoda (??) cu 8 sertare, in ala din stinga sus stau faxurile de la centrala si alte cacaturi primite prin posta care ideal e sa le citim tots.
sinbata an rascolit pe acolo plictisinduma si an gast o epistola de la global refound (?) (aia care its da tva inapoi, daca ai dreptu sal ei) adresata lu shefu, ca este un seminar pe 19 la nuj ce hotel, daca vre sa inscrie pe cineva. de fapt e un seminar in doo parts, po sa te duci la tot, la primu or la al doilea. moca!!! (finca stem afiliats cu global aia si enteresu lor ca noi sa vindem cit mai mult la uameni care iau inapoi tva, ca iei iau comisiuane babane, nuts da napoi tot tva. its da o particica).
bon, an loa alea din sertar lean pus cu magnet la panou cu afise care dam cu nasu in el mereu cin intram in bucatarie, an lipit pe ele un biletsal cu draga shefu, pliz inscriema la seminaru 2. mersi bocu, as dori sa participez. a ta scumpa si draga vio.
a doa zi colegamea cea mai buna vinzatuare a scris si ea draga sefu si io si io si tot la al doilea.
apoi neam vorbit noi doo ce cul ne ducem la distractsie la hotel. P. mea zs fii antena sunal pe shef si zii ca tu ai fo prima (io er avind liber, colega vesna lucrind cu shefu si putind sash apere cauza.) da noi doo discutasam si asta, ea mea zs an mai facu seminarii din astea cacalau, daca zce decit una merge, te duci tu. bun.
az ajung la job. bilet la panou de onuare de la shefu: draga vio, o sugi (o pardon). dat fiin ca tre sa sa mearga la toooot seminaru (adica anbele) si nu puate decit o persuana, merge vesna si tu mergi la urmatoru, conplect. papa, shefu tau scunp vedealai cu sifilis (oooo)
man ofiliiiit, mo suna P. ian zs tu e posibel sa fi avut dreptate cu vesna si sa ma fi sapat pe la spate daaaar. io vb az cu shefu cin ma vad la doo.
dedeam cu aspiratoru si mea vinit ideia ia sa sun direct la global rifaund si sai intreb nu va suparats daca am inscris er pe cineva la seminar, mai po sa mai inscriu si az pe alcineva? gindit si sunat. ala la telefon, da nice o problema mai trimetets o data facsu, o bun mean zs io.
zioa a decurs mizerabel, cu vreo ora inainte dea vinii shefu incepusa sam scaza si creasca pulsu simultan da an zs taci tu puate antseles el eronat si o dam la pace.
intra shefu dam mina intra in bucatarie. io dupa el cu hirtiile facsele alea alea biletu de la el in mina. domnu shefuuu deci carei treaba?
el f bine dispus da deci cu cea mai mare placere te duci la urmatoru seminar.
da da io vreu la asta. si daca ej de treaba, schinbi o tura shim arenjezi liber, ca sa pot sa ma duc.
nu se puate.
da uite ca sar putea sa modificim in plan, sa faci tu, sefu diminiatsa...
a nu ca as avea sara nainte si imedeat dupa diminiatsa
a da an vb cu colega maroc care schinba tura cu tine duminica, faci mijloc si apoi diminieata deci nema stres
el: nu doresc.
io: da deci carei motivu care io nu ma duc acuma? (P. mea zs sa trag tare pe partea cu perfectsionare cacat seminar interes pentru job alte gogoritse din astea si daca el sa tsine batsos in draci insamna ca ma cam da afara, de aia nu vrea sa investeasca in je.
el: a nu nice un motiv si nu mai avem ce discuta
io: da atuncea ma inscriets pentru part 2 care orcum an ternat tura si ma duc din tinpu meu liber
el: nu ca tre sa te duci si la primu, ca primu e ceva tehnic si a doilea e frectsie si orcum is frectsie amindooooo deci nuts treba ce te agits
io. da shefu da io vreu ie moca ie tinpu meu inscriema
el: nu doresc
io: da po sal sun pe shefu tau sai spun asta?
el: da, po sal suni, mai ales cai in concediu, po sal suni si pe shefu x si pe shefu y, ca io sint aicisha shef de magazen si io decid! io daca nu vreu sa scriu faxu, nu scriu faxu!
io: bine shefu, deci im dai voe sal sun pe shefu tau sal derenjesc din concediu?
el: da
io: po sa sun de pe telefonu firmei?
el: da
io: imi dai scrisuarea sa ma inspir din ea la telefon?
el: nu (si o ia), e scrisuarea mea, scrie numele meu pe ea.

curu, dor facusam copie, da era acasa pe masa... ca ma gindisam io ca o sa fie cu cintec.
intre timp ploverashu meu rosh era fuarte da fuarte asortat cu fatsetu meu, colegamea maroc cind ma vazut eshind din bucatarie a zs ca fac atac de infract
sun pe shefu shefului. suna muuuult, in fine raspunde
ma scuzats ca va sun in conced, putets sa vb? stets in strainateu? (io cu gindu la bani mititica de mine)
ss: da, da oats ap
io: pi sa vedets problema, el nu vrea, io vreu, iontsaleg ca o trimete pe colega, no problema, desi sar putea arenja sa merg si io. da de ce num da voe sa ma duc la seminaru 2 in loc sa ma duc io in crisma sa beu?
ss asculta f atentiv, mantreaba daca shefu mai e acolsha, ii zic da, intru, ii dau lu shefu telefonu, pentru tine scunpete, shefu tau.
il ia si sa duce mai incolo in marele magazen sa vorbeasca. aud fara sa ma stradui cum ii zce aluia a nu musai tre sa faca si partea 1 de seminar da sigur o trimit la urmatoru seminaru cacatur din astea.
la urma sa saluta ei respectos unu pe altu.
shefu vine shim zce da deci te inscriu la seminaru 2 da nuts pontez orele.
io zc multsamesc frumos.

ma rog dupa aia o fo f intors mititelu, o ce man bucurat in foru meu interno interioristic. si anceput sa mio traga prin diverse metode si mai ma astept la deastea cel putsin in urmatuarele zle. da ian dato peste nas si man luptat cu succes pentru dreptu meu.
cam astai.

* fara semne din alea ortopedice de puntuatsie caci nan siptsito. si scuze de linbaju vulgaristic.

LE poza mea din colts santuarce cin ma prind cum so prind la loc, caci mea fost salvata deun cavaler din internet care mersi bocu aghen pe aceasta cale. io ma culc.

joi, 1 octombrie 2009

Joi la Paris (10 septembrie)

Au fost zile frumoase si meteorologic, da' am facut ce-am facut si-am fugit de Versailles (acuma-mi pare rau intr-un fel, da' poate mai ajungem). Asa ca ne-am dus la Louvre, nu mai fusese nici unul din noi.
Cred ca am coborit la Chatelet din metrou si am luat bilete de la o tutungerie/magazin de suveniruri. Am stat ca la 5 minute la coada, deci nu e chiar asa de speriat. Tot acolo ne-am hotarit sa nu luam cardul pentru muzee, ca daca ne trece cheful turistic, dam banii degeaba. (Exista un card care costa vreo 60 de euri aprox (poate 51, poate 69, n-am retinut), e valabil doar citeva zile (comparativ, cardul frankfurtez costa cam la fel, poti intra cu el oriunde si e valabil un an) si poti intra cu el in marile muzee (vreo 60? vreo 28?) (nu stiu exact de unde scot cifrele astea, chiar e posibil sa am pe undeva un prospect cu cardul, da' pe unde o fi?), dar muzeul evreiesc de exemplu nu era.)
Am mers spre intrare printr-un fel de mini-mall, foarte cochet si plinuts. Ne-am oprit sub piramida, ne-am decis sa mergem intii la Monalisa, ca P. voia musai s-o vada. N-am idee in cite locuri se vind bilete, cind vezi citi vizitatori sint ti se cam ridica parul pe spinare, dar organizarea e misto, i-a dus capul, deci nu mi s-a parut ca am stat cine stie ce mult la vreo coada in general.





N-am mare lucru de spus despre muzeu si-s cam dezamagita de treaba asta, ma tem ca ma cam lasa rabdarea si mega-interesul cultural la capitolul vizite in spatiu inchis si totusi forfota care era te oboseste oricum. Per total, sint o gramazimea de tablouri (picturi, da?), statui, relicve:), da' e exact chestia pe care o spune toata lumea : iti trebuie foarte foarte mult timp sa vezi tot, or pe mine aspectul asta m-a cam intristat (m-a facut sa-mi amintesc de cit de scurt e concediul, na). M-a impresionat mai mult arhitectura locului si mi-a placut tare mult sa ma opresc la fiecare fereastra cu vedere spre oras si sa casc si acolo ochii.







Dupa ce-am rezolvat-o pe Monalisa si pe zona aferenta ei, am fost putin la Venus, m-am emotionat si mai putin si am purces in zona flamanda, unde unul din cei doi Vermeer era plecat in deplasare in Japonia (mare bucurie mare). Mi-a placut sala De Medici(s), unde e o galerie imensa cu Rubens.





Adunat, am stat vreo 4-5 ore, dupa care ni s-a facut foame rau de tot si gata, am plecat.







Ne batea gindul sa ne plimbam cu vaporasul pe Sena, dar cumva, in cautarea unei baghetsele la un prets decent, am ajuns inspre Opera, pe traseu am pus mina pe niste mincari de la monoprix (care nu e ieftin, da' macar are de toate, si am gasit acolo si mierea de castan, check!), ne-am oprit pe trepte la Opera, am halit, o tsigara, era multa lume, unii citeau la soare, un grup de nu stiu ce faceau diverse numere artistice cred ca pur si simplu de amorul artei (ca n-au umblat apoi cu palaria dupa bani).
Ne-am carat apoi spre Galeriile Lafayette (cred!); fix in spatele Operei si in fatsa Galeriilor am avut eu un mare soc. Din cauza cersetorilor, cu o moda pe care n-o stiam. Primul grup, un cersetor dormind in fund, un copilas dormind intins, invelit, peste el un catsel dormind si doua pisicutse dormind. Am ramas foarte cu gura cascata, m-am si intors si-am stors 2 euro la cutiutsa milei. Abia dupa mi-am dat seama ca animalele erau legate si m-am intrebat daca si copilul e tinut cu forta. Aceeasi treaba, pe scurt, era si mai incolo, o tanti cu una-doua pisici. Aspectul asta m-a intristat binisor si nu mi-a ars de nici un shopping, desi P. tot insista.
Asa ca am plecat mai departe spre Cathedrale de la Trinite, care arata destul de senzational, n-am intrat, am admirat-o de la distanta



si-am purces spre dreapta, inspre Montmartre cumva, in cautarea unei sinagogi, de la care ne-am si certat, eu crezind ca e intr-o parte, P. sustinind ca nu si nu. In fine, era unde am crezut eu (vio are intotdeauna dreptate, uaci aut!), culmea e ca era si deschisa, am intrat, era pustiu, la jumatate de minut a aparut in spatele nostru un nene alergind caaacum am intrat? Pai pe usa, era deschisa! A, s-a minunat el, ne-a intrebat daca vrem sa vizitam, i-a plasat lui P. o kippa (foarte distractiv cum arata P. cu rotocolul pe cap), ne-a aprins toate luminile, destul de feeric, ne-a lasat in banii nostri. Ne-am invirtit si noi putin, apoi am plecat, multumind frumos. Pe un hol lung era la un moment dat un fel de "Zidul Plingerii" unde erau tot felul de biletele, asta clar mi-a placut.



La vremea aia eram in cautarea unui hotel, ne gindeam noi sa stam noaptea de duminica si aia de luni altundeva, doar ca, daca gaseam sa fie camere libere duminica, de luni nu mai era nimic. Am aflat apoi si de ce, incepea ceva saptamina a modei. Bun.
Eram prin zona Place Pigale, am ajuns si in niste stradute cu etablismente:) deochiate, io hlizita, P. temator mititelul, gata, ca ne dureau piciuarele, spatele si altele, drumu' la Clichy! :)

marți, 29 septembrie 2009

Vio inca mai viseaza (OMG)

Culmea e ca asa e, doar ca poate mai rar si am si uitat ca scriam despre asta pe aici acu o suta de ani. Prin vara visam iar fregvent o fosta iubire si pe tata.

Azi noapte eram in comunitatea romaneasca din Paris, A. daduse cu brio examenul pentru spioni si ma pregateam si eu intens. Aveam o rochie albastra si margele rosii (sau invers). Comunitatea (ce-o mai fi insemnind si asta in capul meu...) era cam saracutsa asha, adica membrii ei parca erau in Italia anilor 60' (tot imagine din scafirlica mea), o frecau toata ziua impreuna, ma si intreb cum de nu-i lua nimeni la intrebari. Intr-un final ne-am uitat la un film la sala de difuzari filme unde o tanti lua bani putsini pe biletul de intrare. Tot asa dilematizam daca au voie sa difuzeze filmul respectiv cu public, pe bani.

Deci da, aveam rochie. Sint gagica, ce mai. O doamna, pardon.

Aproape

Aproape avem pisica. Adica vine cind ii convine ei, ceea ce e misto intr-un fel, io ma oftic ca nu vine cind vreau eu sa vina! In fine, are in general mincare pe terasa si apa (n-am vazut-o niciodata atingindu-se de apa).
Duminica am studiat reclamele saptaminale la magazinele din zona si ieri m-am dus intins sa-i cumpar haleala felinei. Si zgarda anti-purici. N-a aparut s-o cosmetizez.
Am verificat dimineatsa, halise conserva. I-am pus hrana uscata.

Chestie: cit am fost acasa saptamina trecuta, am asteptat pisica cu limba scoasa. Marti n-a venit, miercuri n-a venit. Joi ca o eroina spalam geamu' in bucatarie, apoi o tura pe terasa, mi se pare mie ca e mai putin lapte in castronel decit cit era la ultimul control. Imi zic fir-ar sa fie de pisica nerusinata, haleste si decoleaza. Ma intorc in casa, pisica dormea bine mersi in fotoliu. Atunci mi-am dat seama ca asta fu rasplata mea e-vi-den-ta (si daca nu se desparte asa in silabe ce-are?) pentru ca am fost atit de mega harnica.

La controlul x de azi, bobitsele de hrana uscata rascolite. Fir-ai tu sa fii, deci ai halit si, desi era usa deschisa, n-ai intrat sa zici bonjur. Deci de-asta-mi esti! (vio scotsind fum pe urechi)

La un moment dat, cu ochii in computer, totusi ceva imi atrage atentia la o suta de km distanta, ma rog, adica pe terasa. Un pasaroi mare si colorat. Paf la farfuriutsa cu crantsanele. Stiu sigur ca era o crantsanica pe jos, acu nu mai e.

A, deci pisicaconi este reabilitata si asteptata cu drag si, daca nu cer prea mult, fara purici!

Io o sa servesc un radler, daca nu va deranjeaza foarte tare. Multumesc.

Marti - miercuri in concediu (Paris)

Macar am scris titlul postului, ceea ce inseamna ca mai misc in front.
Sa vedem cit ma tsine si ce-mi aduc aminte.
Marti urma sa plecam spre prinz, asa ca am dejeonat, am facut bagajelu, am dat pisica afara cu inima rupta-n doo, am luat biletu de autobuz, gara Frankfurt, halit o nimica toata, urcat in tren, citeva opriri si hopa, iaca-ne-n Paris! Gara de Est, biroul de informatii, nu va suparati, cum ajungem la Clichy? Da' unde e metroul? Aha, bine, mersi.
Cumparat set de 10 bilete, 11,60 euri cred. Un bilet singur e 1,60 euri.
Prins rush hour (?), schimbat de doua ori metroul, sms cu A. bai la care Clichy ziceai sa coborim si la care iesire anume? Trambalatul cu valizele prin vagoanele mega aglomerate si preumblatul dintr-o gara in alta n-au fost foarte amuzante, da' ne-am descurcat. Am iesit eronat din metrou, da' A. ne-a gasit, ne-am pupat si ne-am dus la ea acasa. Drumul cu bagaj ne-a parut nitselush mai lung decit fara, da' asta am constatat mai tirziu.
Acasa la A. si T. ne-am instalat cu incredere, am halit, am trancanit, am fumat (afara), a venit si T., seara cu prieteni la Friends (cam asta a fost schema generala in toate serile, mai putsin in alea in care ne-am culcat direct, frintsi dupa Paris).

Miercuri. Ce facem azi, unde ne ducem? Am zis s-o luam catinel si ne-am carat la Notre-Dame. Bine, frumos a fost ca o data iesiti din metrou (in care am tot intrat si din care am tot iesit), ne-am trezit la terasa primului restaurant aparut in traseu. Unde ne-am omenit cu o cafelutsa P. si o tona de apa io, scumputse caci P. a platit cit io ma dusesem sa-mi pudrez nasu' si el a impins 10 euri si-a tot asteptat restu' de la 7,40 or smth, care n-a mai venit si ne-am carat pe jos mai incolo. Ne-am invirtit oleaca in sector, am vazut un pet shop in care o pisica de rasa, foarte alba si blanoasa, cu niste pui, statea trista intr-o cusca si mi s-a rupt iara coraszonu'. Iaca tu Sena, iaca turnu in zare! Ce frumos, ce turisti sintem, iuhu!
Am pozat pe ici pe colo niste statui, niste cladiri, program artistic. Am ajuns la un turn a lu Iacob, nu-l cunosteam, apoi, numai bine, daca tot carasem jumate din garderoba din dotare la Paris, n-o aveam chiar la mine, asa ca am achizitsionat o bluzica parisiana fuarte secse pe care am binevoit sa o port la un moment dat foarte mulata, spre vagile proteste ale lui P., deh, am luat tricoul inapoi peste bluzica, deh again. Iaca Hotel de Ville, cunoastem, hai spre Notre Dame. Incepea sa fie mega mega ful de popor cautator de senzatsii tari, am inconjurat catedrala prin spate, am descoperit toalete intr-un parculets acolo, fara banisori, curata si fara coada, chestie relativ rarisisisima acolo, de apreciat.
Bon, iacata-ne intratsi. Intrarea libera. Am cascat gurile cu mai mult sau mai putsin entuziasm, am ajuns la Trezorul (!) catedralei, unde am cotizat 3 euri sa vedem ce-au ei mai frumos si mai valoros, am fost vag dezamagita, da creca maman ar fi apreciat mult mai tare obiectele expuse.
Apoi am stat oleaca pe bancutsa, ne-am mai invirtit oleaca si-am iesit. Deci da, am fost la si mai ales in Notre-Dame. Check!
Am pus tsara la cale pe-o bancutsa pe un pod, pe care l-am trecut, o mica oprire la buchinisti (de unde am pus mina pe-un poster retro cu Pink Floyd o yeah si pe-un Micul Print (pe care tocmai am inceput sa-l citesc, partsial cu glas tare, fapt care m-a facut sa-mi misc fizicul si sa incep sa scriu aici)). Cind sa trecem Sena inapoi inspre Saint-Louis, am vazut o mega ciudatsenie pentru care inca n-am nici o explicatsie: pe balustrada din spatele ultimilor buchinisti inspre podul spre insula, pe cotul pe care-l face balustrada deci, erau insirate multe bucati de carne (de vreun soi de pasare, am zis). Ce faceau ele acolo, cine le pusese, in ce scop?
Verii spuchii, sincer.

Am dat intii de un muzeu al deportarii (acu vad pe net ca era intrarea gratuita, da totusi nu tsineam sa ne ducem acolo in prima zi pariziana, ma rog a doa, oricum!), am studiat niste panouri pe-afara si-am plecat mai departe. Pe alt pod niste baietsi veseli cintau foarte misto un soi de jazz la x instrumente (nu exageram cu detaliile). Da' as fi stat bine-mersi sa-i ascult. Pe o stradutsa pe insula, care in capu meu e strada principala, m-am bagat prin citeva magazine in cautare de miere de castan, fara succes. P. a halit o quiche cred, care era cu peste as zice si nu m-a tentat deloc. Mi-am bagat nasul si prin citeva curti interioare, noroc ca nu m-a dat nimeni afara. Si iata-ma la coada la inghetsata lu Berthillon, unde am stat multisor, desi nu era macel-macel. Am dat muuuult pe trei cupe, una de vanilie cu ciocolata, una de pere as zice si una dintr-un fel de doua feluri (intre zmeura si capsuni). Bunuuuuutsa, da fuarte putsin pentru litrii de saliva pe care-i pregatisem intre timp.
I-am dat si lui P. sa guste, care a parut sa ii dea de gust, fapt care nu m-a foarte multsumit!
Am parasit insula si-am plimbat pisicu' prin Marais. P. incepea sa dea semne de nervozitate, voia sa ia un loc in spatsiu, eu mai hai inca oleaca, ioti ci frumos ii!
Village St-Paul este un cartieras care in capu meu este poetic o oaza si-n care merita sa hm iti pierzi pasii. Ne-a trecut prin cap sa stam acolo la o cafelutsa, da pina la urma am optat pentru o zona mai aglomerata, ne-am ratacit putsin, io ma tot straduiam sa-mi amintesc de plimbarea din urma cu un an, cu vagi succese.
La un colts de strada animat bine chelnerul ne-a adus meniul, ne-am uitat pe el ingindurati, am plecat si am parcat de-a binelea la o cafenea la Place des Vosges, unde am servit un vin si-un radler, scumpe, normal, si cu o vedere spre parc destul de abracadabranta, din cauza de x masini de teren parcate. Pina la urma a inceput si-o ploicica trecatoare, am mai ratacit prin cartier, doua creiere nu-s unul, am ajuns unde voiam eu, pe strada cu magazinele evreiesti, intr-o brutarie se vedeau intr-o incapere in spate trei flacai cu kippa in jurul unui laptop, la un moment dat mi-a zis unul bonjur madam, la un alt moment dat s-a ridicat altul si mi-a vindut o piine impletita (care era facuta din faina nebinecuvintata de rabinul x) (scria pe un afis in magazin), ieftina si absolut delicioasa.
Apoi am luat metroul si ne-am intors in Clichy, obositsi mortsi.

Ma bate gindul sa-mi dau demisia de la job, ar fi momentul ideal si m-a mai batut de mai multe ori, moment ideal pentru ca e sfirsit de luna, daca mi-as gasi ceva repede, as putea incepe pe 1 noiembrie. Stau acu si cintaresc in stinga ce-i in mina nu-i minciuna si in dreapta nu da vrabia din mina pentru cioara de pe gard. Uel uel.

duminică, 20 septembrie 2009

Triunghiul de aur

In gara de est din Paris, la intoarcere, am ajuns cu un ceas mai devreme, am beut o cioco delishaz si apoi am zis ia sa-mi iau io revista intouch editsia franceza (o cumpar in nemtsia si stiam ca este si in engleza). m-am invirtit, am gasit-o pe aia germana, cu un euroi mai scumpa ca la ea acasa, n-am luat-o, in fine, mi-a explicat vinzatoarea ca nu este in franceza.
Am fost debusolata si m-am lasat pagubasa. Da' trenu' nu era inca anuntsat la linia x. Asa ca l-am lasat pe P. cu fundu pe valiza si m-am mai dus o tura. M-am uitat pe la carti alea alea, neinteresant, pina la urma mi-am luat o revista cu birfe frantsuzeasca.
Ce m-a facut sa ma hotarasc?
Pe coperta Jennifer Aniston cu un cerculets in dreptu burtsii si mari semne de intrebare "este in sfirsit gravida?", apoi Brad Pitt, exu dinsei, da, in alta poza tot pe coperta, "Brad tace" si cel mai jos, cu o moaca super catranita, Angelina, gagica lu Brad, da?, care il intreaba pe Brad "E copilul tau?". M-am hlizit serios si am dat banu.
Ultimu numar al revistei nemtsesti e tot cu Anistoanca pe coperta. In doua variante. Una cu un model de rochitsiqa nu cu foarte mari tsitse, alta cu maieuash cu tsetse mai seriuase. Titlul "Multe vedete fac operatii estetice ca sa fie in continuare cautate la Holiud. Azi: Anistuanca, bigar bubz". M-am ris si la aia. Poate o sa vina si-o zi cind o sa ma rid fara sa mai cumpar. Mai videm. Ma-ndoi diocamdata, ca e o lectura lejereana. Ma duc la un film, Call Me, cu Anistuanca. Taram.

Ah pipotzica mea!

Prin mai la o bucata mi-am tras un al doilea abonament pe ceololar, ca ala pe care il aveam mi se parea cam scumput. Prin abonament io intseleg ca nu platesc nici o taxa lunara, nu tre sa vorbesc minim x minute. Diferenta intre prepaid si abonament e ca la prepaid poti sa ramii fara credit, la abonament nu.
Bun, P. se mutase la simyo, daca facea reclama, primea 10 euri, aveau tarife super ok, m-am dus si eu, a primit el 10 euri, totu minunat, in primele luni am avut niste facturi rizibil de mici, eram mega felis si ziceam la toata lumea bai nu mai statsi cu alte tipuri de abonament.
Bun, in august m-am gindit s-o sun scurt pe var-mea greaca s-o felicit de bebe. Apoi am sunat-o pe A. in Franta pe mobil, plus vreo 4-5 sms-uri internationale. Cind sa-mi vina factura, sa-mi cada si plombele. Ca la 20 de euri. Care nu e mult. Da' la 9 centsi minutu natsional si 9 centsi semeseu, am zis cind am vorbit io intr-asa un haaaal?

Ma uit pe factura detaliata, imi creste pulsu' strafulgerator. Franta m-a costat 7,64 euri pentru 4 minutsele si doo secunde. You do the math.

Inainte de-a pleca acu in conced mi-am comandat un abonament similar, la firma fonic. Care erau din tseava relativ mai interesantsi, dar nu musai pentru mine. Ma rog, mai dadeau 9 centi pe sunat in Ioropa, da am zis ca nu-mi trebuie, ca nu sun decit de acasa sau daca arde, n-o sa ma arda la prets pentru o minuta.
Ieri mi-am activat abia cardu fonic.
Da' tot imi statea in git factura din august, asa ca azi le-am trimis mail si mi-au si raspuns.

Ins Ausland telefonieren Sie zu 1,84 Euro/Minute und versenden SMS zu 20
Cent/SMS, egal mit welchem simyo Tarif Sie telefonieren.

Creca nu e necesar sa traduc. Singuru lucru de care-mi pare rau e ca-mi placea numaru, era primu meu numar din tineretse... Numa bine, renunts la el si o sa i-l dau mamei sa il foloseasca ea, cind mai vine in vizita.

Culmea culmilor culmilor mai e ca TARIFELE IN STRAINATATE sint reglementate de UE cred, anume 13 cents pe sms, 52 de centsi daca suni tu si nu mai stiu cit, vreo 29 cred, daca te suna cineva, ca ai roaming si platesti pe el. Cu alte cuvinte, iesi mai ieftin sa treci granitsa si sa suni altundeva decit de acasa. Ce porcarie.

Simyo sucs, fonic rulz (sper!).

PS La primul abonament (pe care il am de vreo doi ani) nu renunt ca e tot din ala cu daca n-ai sunat tu deloc sau scris, nu platesti nimic. Si nici nu expira, ca la prepaid. Si misto la el e ca am doua numere si cind is la max 3 km de casa, am un tarif jenant de mic pentru sunat pe fix, pe care-l practic.
Ma bucur ca n-am fo eu singura prin strainezia si sa ma sune P. si sa-i vina lui o factura colosala.

Diminetsi cu ferestre deschise (crec-am mai avut titlu asta)






Azi dimineata am primit la pat 3 ceaiuri, cind il beam pe ultimul, am auzit un mieunat din casa. Noi mai mieunam, na. Dar de fapt era pisicaconi care daaa a revenit, chiar daca n-a stat mult.
Apoi am halit pe terasa si-apoi am facut niste pozisoare in gradina, din pacaaaate, nu se vad mirificent de pe palm, deci da, tre sa ne tragem camera foto performanta si musai cu acumulatori.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Pisica lu Pavlov

Am citit postul asta si m-am dus pe fuga la P. sa-i povestesc sfirsitul, ca nu-l stiam :)
-Il stii pe Pavlov, da?
-Ala cu pisica, zice P.
- (ma hlizesc) Asa v-a invatsat pe voi la scoala, cu pisica?
-Pai Pavlov nu si-a pus pisica intr-o cutie si a intrebat daca e vie sau moarta?
-??!
-Da' nu stii faza aia cu zgomotul pe care-l face un copac cind cade? Daca nu e nimeni acolo cind cade copacul, a facut vreun zgomot? Sau cind esti singur si te lovesti racnesti au au, ca atunci cind mai e cineva linga tine?
-Tu racnesti oricum (ma hlizesc iara). Si ii zic si povestea din postul la care-am dat link mai sus.

In alta dezordine de idei,
1. ne-am intors vii si io vag racitsica si inca nu mi-a trecut de la Paris. Impresii monumentale, cum tsi-o fi norocu', mai Ioane. Eventual cu poze.
2. am pomenit de x ori (in scris, telefonic, laiv si mai altcum) despre o masa cu acte si alte rahatsishuri pe care le-am depozitat pe masa (!!) din "sala de mese"(!!!) probabil prin iunie, hai treaca de la mine, prin iulie si pe careeeee tsinetsi-va bine... aproape am terminat-o. Adica am 3 "clasoare", o pardon deci bibliorafturi le zice, foarte ordonate, plus 8 sertarase aproape foarte ordonate. Plus inca un mic rest care inca e in desfasurare, da daca ma enervez dau restu asta la gunoi si nici o paguba. OMG!!! Ma simt de-a dreptu maniacacu ordinea :))))
3. P. s-a apucat inaintea mea de treaba si a frecat bucataria, m-am trezit si eu cu aspiratorul in mina, l-am folosit in toata casa in felul meu, P. a spalat pe jos si diverse prin baie. In dereticeala lui in bucatarie, a dat peste o cana la care i-am spart toarta la nastere:P, mi-a postat-o sub nas ca ce sa facacu ea, care nu stiu ce-a facut caaaaaaaaaaaci in cana am descoperit tadadaaaam doo parechi de cercei uitats si megacolierashu meu primit cadeau de la P. acu o suta de ani si pe care il declarasem spasita fix lui ca pierdut forevar si aia e.

Pe lista de planuri cu bataie lunga ar mai fi sa-mi fac (cindva!!!) ordine in bijuur. Asta insamna sa le pun la gramada pe toate. :) (dupa ce le adun din cele 15 locatsii de prin casa).

Deocamdata v-am pupat.

PS finca m-am plictisit de-a dreptu de paracetamoale si hectolitri de ceaiuri cu lamiie si diverse feluri de miere, am zis sa fac o incercare cu bericica cu suc, sint la a treia, planuiesc sa dovedesc 6, daca tot mi se termina concediul si orcum mai multe radlere n-am, plus tigari. Revin.

LE Am recitit acum si postul meu ascuns sub cuvintul "cana", mai sus, din care aflu cu stupoare ca mi-am mai gasit o data niste cercei in cana aia! OMG! Isteria se repeta, hihi! Bune si canile astea la ceva, ce mai. Oricum, n-am reusit sa gasesc link cu jpeg la megabijuteria regasita azi, desi sint 99,99 sigurissssssima ca e pe undeva prin blog. Mda. Eniuan? Sambadea???

LLE :)) Pisica la care se refereza P. este asta.

luni, 7 septembrie 2009

London Baby

Treaba asta e din Friends si am vazut o gagicutsa la Sarbatoarea Lanternelor (unde orasul nostru i-a organizat Luisei cu z un foc de artificii pe muzica de la ABBA, reuniti live special cu ocazia asta :P) care avea un tricou pe care scria london beibi si-am zis ca si io tre sa-mi fac.

Deci miine plecam la Paris. Legate de treaba asta am citeva regretusele:
-ca n-a fost Iasi
-ca sint doar 8 zile si nu e o mutare la Paris :>
-mai era una
-ca s-a adeverit profetsia Luisei cu z inca de azi (profeta e acu in autocar spre patria-muma). Ieri m-a sunat P. la munca sa-mi spuna ca avem musafir. Pisicaconi. Din cauza ei si pentru ca era un tricou misto, mi-am luat eu un tricou misto pe care intre altele scrie konichiwa sau cum s-o fi scriind. A pozat-o, a mieunat-o, a plecat. Azi dimineata cind o asteptam pe-o doamna s-o duca pe pasagera la Frankfurt, coni s-a prezentat din nou, a halit oleaca, a decolat. Pe la 2 a venit din nou si a tras si-un pui de somn. Si eu, de altfel. La fel mai pe seara. Apoi a plecat. Acu fosaie pe canapeaua de unde s-a ridicat P. si s-a culcusit in patura lui calda. Ne bagam si noi in pat si lasam usa intredeschisa, s-o auzim daca doreste la plimbare.
Deci io sufar ca plecam miine si coni o sa creada ca am adoptat-o numai o zi. P. nu vrea s-o luam cu trenu la Paris. :) Sper sa ne viziteze des de martea viitoare. O sa-i dau instructiuni tatalui lui P. sa-i lase ceva de papa cit sintem plecati.
Deci London Baby Paris here we come.
Nu ne-am facut inca nici un bagaj. Da' plecam la prinz si-am spalat rufe, plus freza, deci sint foarte in grafic.
toc tu iu sun:)
La Multi Ani Mariilor si Anelor si lui Marinel!

joi, 3 septembrie 2009

Consideratsiuni limbistice scurte"" (cred)*

(continuare)

Nu va zic caci am avut iaaaara doua episoade hororuri cu in ordine cronologica venitu si intorsu de la job, caci va menajesc. ai heit it.

Asa.
Am mai avut un grup de cleentsi, doo ele si-un el, care vorbeau o amestecatura verii intristing. Un soi de arabeala cu francesa si alte cele. Putea fi lejer o magrebiana, da nu-mi pareau sa aive accentu arabesc in francesa care (:P) am opservat ca-l are dinsii. Si am mai opservat ca (sa ma scuze ca-i pun pe toti la gramada) arabii in genere (apruape toti) se dau de gol ca-s arabi (nu ma puneati sa definesc) cind pronuntsa englezescu Large. anume [larj], nu [largi]:).
M-am invirtit io in juru propriului meu ax (caci am, daca n-am axa!) (ce-i astea doo?) pina cind nu mai m-a rabdat rabdarea si-am zis da nu va suparati, ce ciripits acoloshea? Dinsu nu arata foarte tipic, dinsele vag. Plus caci vazusem pe pasaportul uneia niste litere pe care nu poc sa le descriu, da mie imi aduceau a ceva tsara asiatica, din partea mea, Singapore, nu Afganistan (caci si aia e o Asie ceva, nu?).
Doamna isi ascunde pasaportu ca ca sa ghicesc io. Io zic Liban!
Ei desamagiti ah nu. A doa duamna ne strica jocu si-mi curma suferinta si zice Tunisia!

Io zic ah n-as fi crezut! Si duamna imi arata pe pasaport scris in franse repiubliq tunezienne! Io belesq oqii la literele arabesti de deasupra, care creca era arabeste de tipar, care recunosc cinstit ca n-am reperat-o pina acuma, da arata deci alfel si m-au confunzat rau de tot. Duamna pasaportista imi zice ca au alfabetu arab, da nu e chiar araba, mai precis si pe-ntelesu meu, e ca turca si finlandeza, au caaam aceleasi litere, da nu-nseamna ca daca cel mult poti sa silabisesti un cuvint, l-ai si inteles ecetera. Alta mare revelatie pentru je.
In fine, mai aflu ca mai toti tunisienii care au fost la scoala stiu engleza si franceza (in ordine inversa de alfel). Bon.
Cit domnu se mai invirte prin magazen, ele se aseaza cu sau fara ea si ma intreaba daca pua sa bee nejte apa. Io ma dau marea gafuare ca nu le-am oferit din tsava, le mai aduc nejte pahare. Beau dinsii, io intreb da nu vreti si niste cafea espreso ecetera? Duamna zice mersi. Io zic mersi da sau mersi nu ca n-am intseles. Duamna imi explicaca mersi insamna thank you, danke! A, zic io, da adica chiar dedeam impresia ca ma conversesc in franse si am trecut pe linga semnificatia lu mersi?
In fine, era mersi nu, nu vrem.

Da mi s-a parut gruaznic de haios, ceea ce la cititorii care a ajuns pina aici ma tem ca nu li s-a, da io ma culc, ceea ce va doresc sincer si voo!
De luni is in conced, Paris hir ui com de marts, deci mai slabuts prin sector, creca.
Da nu-s chiar asa de trista! :>

""sau lungi, cum mi-a iesit din taste
*in care Vio se da discret in stamba pa ti:>

luni, 31 august 2009

Se dedica lu (L.E.) o persuana* care a dorit sa-j pastreze anonimitatea!

1. Un tinerel cu bluza de trening cu steagu Nemtiei. Il intreb pe germana daca po sa-i dau un picior de ajutor. El zice baspa, da pe engleza. Ii zic domnu caci m-ats confuzat din cauza de autfit prodoici. El zice a! Io zic daca-m permitets da de une sintets? El zce a pardon da nu crec-ats auzt! Io zc in gind ai las-ma dor nu s-o intemeiat (?!) fo tsarishoara alantaer si nu m-am uitat la stiri. Cu glas tare deci de unde? El zice Ucraina. Io zc tare ai las-ma, ca stem asa zis vecini, io-s din Romanica. El zice pe romaneste buna ziua. Io ma benoclesc ca adica chiar asa culti sa fie ucrainienii? Nu, ca el e din Rep. Moldova, da nime n-o auzit de Rep. Moldova, asa ca s-o hotarit sa zicaca-i din Ucraina. Ca pina acu avea de explicat ca e o chestie mica vecina cu Ucraina si Romania. Nu stiu de ce nu s-o fi hotarit sa zica de Romania direct. Orcum, am ramas asa nelamurita, in timp ce el pleca spunindu-mi ca da, e sportic, joaca biliard rusesc. Nici aia nu stiu ce e. Nici ala adica.

2. Doi neni mai in virsta, vorbitori nemti. Unul din ei plateste, cardul lui intreaba daca euri sau moneta elvetsiana. El zice ca CHF, ii zic mare gagicutsa an franse pliz semnats aicisha pe tsidula asta. El intreaba sintets francesa? Io zis ai uish da de unde, de la romanica. El zice te iubesc in grai pur neaos de la mama mia de-acasa. Io dau sa lesin, da ma aptsin. El zice multi romani la Geneva, acolo o invatat si e tot ce stie. Io zic aveati incredere in cine v-o-nvatsat? Nu de alta, da in loc de te iubesc, putea sa-l invete cinevaul ca te f*t insamna ish libe dish, mai stii? El nu percuteaza. In fine, amiuzant.

3. Alte palpiteuri nu mai am, adica creeeca o mai fo una, da zic ff sincer cu mina pe imina ca m-am scremut ieri juma de dupameaza sa-m amintesc si nu si pace.
Acu ma retrag sma pisicanalizez si apoi beau, fir-ar sa fie, ca se termina ditamai sarbatoarea felinarelor sh-apruape c-am stat pe uscat. Ma rog, mi-i si fuame, sh somn, da mai tare dor de codru verde. Deci pa.

Bun asa? (facut cu oqiu auctorial)

*Vera
PS Nu-i siiii mai bun asa? :>

duminică, 23 august 2009

Consideratiuni sportive si imaginea Romaniei :>

La nu stiu ce club (FC Köln) in Nemtsia joaca un sportist pe numele lui Mondragon. Ieri inteligentsa mea a facut un pas in fatsa si i-a zis lui P. "Mondragon inseamna pe romaneste "Mein Drache" ("dragonul meu")." Apoi mi-am dat seama ce panseu de valoare ma lovise si ne-am hlizit binisor.

Acu pe tema campionatelor mondiale de atletism, la singular poate, din Berlin.
1 la mina super super slabutsa participarea romaneasca. Am vazut-o pe doamna Grasu si cam atita!
2 mi-a placut cum nemtsoaica Ariane Friedrich (bronz la saritura in inaltime) a redus stadionul la tacere (parca asa era expresia asta, nu?) doar ducindu-si semnificativ aratatorul la buze:)
3 Usain Bolt a fost grozav si plin de figuri justificate la recordurile pe care le-a facut varza, da l-a busit si pe dumnealui plinsu cind tot stadionu i-a cintat hepi barsdei tu iuuuu. Foarte impresionant, parol.
4 ca ce chestii le da medalii dreptunghiulare? Io inteleg ca o fi venit un super artist cu o super idee hai domle sa facem alfel, da parerea mea e ca putea sa-si facacapu lui dreptunghiular, nu medaliile. Zic io.

Bai ce soare-i si la umbra!

In plus, cine se uita pe eurosport stie ca din cind in cind exista o serie de spoturi cu discavar bulgaria incrediblii india inimaginable egypt creta croatia etc. Eiiiii acu citeva zile a iesit Nadia Comaneci pe tapet si ne-a aratat o manastire nu stiu ce oras si un ciobanas cu niste miorite si ne-a invitat sa discavar rumeinia care mai caci me-a plesnit inima-n pepts de bucurie. Da m-am si revoltat caci unde-i delta unde-i marea unde-i carpatsii ecetera.
Numa bine dormeam eu dusa la teveu cind mi-a pove P. ca a avut placerea sa-l vaza pe Hagi cu dizcavar rumeinia cu delta marea muntsii. O yeah! :>>>>
Yes we can!

Am stat la negocieri ca ciiine poate sa mai apara in clipu cu Romania (in afara de Dracula si Ceausescu, sa fim intelesi). Io am venit cu Ion Tiriac, ca l-a antrenat pe Boris Becker, e cunoscut in Germania. P. a venit cu Iliii Nastaze si culmea e ca Iliii Nastaze apare in clipul de pe youtube, culmea culmilor e ca e pronuntat la fel:))
Na-va clipu, daca nu-l stiti deja.

Cit de beton

Asadar uikend in Bremen! Asadar uikend in Bremen ciuciulicu lu muciulicu, cum am auzit eu ca se mai zice si cica nu e urit. Caci sintem amindoi cam gijiiti de mai bine de-o saptamina, unu cu tusea linistita, alta cu tusea isterica, asa ca ne-am lasat pagubasi cu parere de rau.
Da ieri de diminiatsa ne-am invitat la Angela pruaspata aterizata din Frantsia unde am servit cirnats si salam di benbi. Da, bunuts, da nu chiar m-am innebunit.
Orcum de cind bag virtos medicamentele stomacale, am o foamete epocala si-am turnat pe git ca lupu din poveste. Tre joli, nici nu ne-am dat seama cind s-a facut dupa amiaza.
Acasa am fost voinica si-am servit x masini de spalat, asa de multe ca le-am pierdut sirul, de unde rezulta ca in mod sigur a fost sarbatoare mare, da nici nu vreau sa ma uit in calendar si nici nu mi-a zis mama dinainte.
Am halit ca la juma de borcan de miere, ba direct pe git contra durerilor locale, ba in ceai, ba pe piine. Cert e ca acu ma simt mult mai bine si sint hepi, stau pe terasa la umbra si butonez si ascult last efem si aud si-un avion si vecinii cu nepotii si clopotele de la biserica, tre jolii.

Dimineatsa m-am trezit la 5:30 si-am vrut sa musc o gura de perete. Am reusit sa mai adorm pina s-o facut macar lumina-n sat, si cind trageam virtos jaluzelele sa scot rufele pe terasa, iaca ce-o vad pe cea mai meserie pisica din cartier, anumea Coniiii, care se fofila pe la vecini. Am strigat-o pe numele de botez si-a venit in mod surprinzator, a sarit pe geam in sufragerie, a inspectat toata casa, plus subsolu, a halit niste slaninutsa, apoi a plecat in ale ei. Cul.

AAAAAAAAAAAAAAAm uitat sa zic caci a nascut vara-mea din Grecia, Daniela-Sofia este junioara dumisale si sint invitata s-o botez (prin mai cred). Sper sa am $$$.

Leo: Leo este un beibitsel nascut pe 13 decembrie 2008 pe care l-am avut in vizita la erport marti dupa-amiaza, super super dragalas. Luat asa la bani marunti, Leo e cu citeva 5 zile mai mare decit nepotu-su lu P. care nu prea stie multe jmekerii. Adica Justus separat este super adevarat, da Leo ii da mega ceatsa. Maica-sa l-a lasat pe jos, io stiu ca marmura e spalata relativ in fiecare dimineata, da oricum... oricum Leo a fost in doi timpi si trei miscari din fundu magazinului pina aproape de intrare, ma rog, de-a busilea, da nu conteaza si cam stia sa se ridice singurel in picioare cu ceva obiect mai inalt linga el. Am fost mega impresionata si fascinata si aveam niste cleentsi in magazin da le-am zis sa se orienteze singuri, ce, nu vad ca-s ocupata??? :O

Asa. Luiza vine diseara, bat nor for long.

PS Nadragii fosti albi dintr-una din povestirile precedente n-am reusit sa-i scot albi dupa doua spalari :(((

joi, 20 august 2009

muzici si leo

Ieri dimineata m-am trezit prea devreme si ma fredonam prin casa scalambaindu-ma cu AI FIL PRITIIII bla bla, da nu stiam de unde sa-l iau pe jlagar. P. l-a gugalit si iutubat:> si tadam west side story. Mie mi-e cunoscuta o alta varianta, da nu stiu daca o fi prin Friends sau memoria mea colosala inca are o farimitsa din anger management in cap...

Am fo la un concert coristic acu vreo doo luni (Angela, mama lu P., s-a reprodus acolo) si a fo la un monument dat o piesa cu Amerrrriiicaaa care suna a muzical rau de tot, da iara bree ce-o fi fost aia? Cats? Iaca era tot din west side story. Io am imprumutat filmu asta de la biblio si l-am dus inapoi dupa ce-am vazut ca la 20 min din el si mi-am zmulz peru din cap, caci prea multe cintari si dantsuri ma timpesc.

Aici este extrasu, tre jolii.
Bonus cu America.

Aseara ma zgiiam la monitor cam pierduta-n spatiu. Mi-am pus castile pe urechi, am dat drumu la olea de klezmer, am intercalat cu sarciuiri pe iutub dupa hiug grent etc. si m-am cam mirat ca degeaba dau eu mai tare din casti, nu se schumba mare lucru. Ciudat.
Cind m-am dus la nanitsickyii, am constatat caci statusem cu castile pe urechi, da ascultasem la boxe. Tre sa fi fost haios, P. s-a preumblat prin camera, da nu mi-a zis nimica. Plus ca si pentru cetatsenii pasnici plimbareti prin fatsa geamului tre sa fi fost haioshel, muzica urla, io ma vedeam cu casti. Ce cul.

Leo mai incolo.

miercuri, 19 august 2009

ma culc

da sa zic ca analizele la singe mi-au iesit mirificent si idem ecografia, n-am nici pe dracu, gastrita mea de la neuroni se trage proapel.
na.
nuapte buna

A doa zi (ca dor n-o sa tsina trei zile :O ! )

Pentru cine chiar nu e la curent cu piinea lu Vio, dinsa vinde diverse chestii pentru neni la aeroport (pleiboi chiar nu, da tsuale deci). Azi intra o asiatica destul de pierduta-n spatiu, ii zic hai bonjur va ajut cu ceva pe doici, ea zice nimica, io trec mei ai help iu meibiiii??? Ea se mai uita in stinga, in dreapta, face stinga-nprejur, isi propteste miinile pe tstsele ei personale si zice UMEN??? nooo nooo onlii men zic io. A! asiatica iese.

Vai ce m-am ris! (pardon, da a fost una din cele mai haiosele faze de pina acu la job.)

P. a facut azi gem de mirabele, adica de un fel de prunisoare culese de tata-so din gradina (sa ne zica A. cum le cheama pe mirabele).

Miine scumpul meu sef ma trimite la mama mamei cioarelor, o sa fiu doar ca la 4 ore pe drum si lucrez 8, lachii mi! In Mainz sint, daca interesa pe cineva.

In uikend sint libera (nu mai spune! ex-tra-o-r-din-ar! (iac-asa vreau eu sa despart in silabe) si ne ducem la Bremen, bon. O sa mergem cu trenu pina o sa ne vina acru si apoi inapoi. Da iesim? Iesim.

Ca la 3 minute mai la vale de noi sint niste aleiute, abia incape o masina pe acolo. La o mini-intersectie un istet si-a legat bicicleta de un stilp pe care scrie numele aleii. Asta mai acu vreo 2-3 saptamini. Bicla faina, parea noua, parea scumputa. Se fac spargeri prin zona, ca de ce nu? Faceam mici pariuri cu mine (n-am pierdut) cit o sa stea bicla acolo. La putin timp dupa ce-am vazut-o prima oara, legata, am constatat ca-i lipsea roata din fatsa. Cel mai simplu, furi roata. Dar nu, roata era linga roata din spate, fusese doar desurubata. M-am prins eu ca lu cineva nu i-a incaput masina la cotitura si-a facut pe mecanicul. Roata a stat linga bicla vreo saptamina, pina a plecat in lume.
Mai incolo, bicla nemiscata citeva zile, intr-o roata. Simbata asta plecind io mega devreme, mare surpriza in peisaj. Bicla decolase si ea. Dar cum? Stilpul de care fusese legata era culcat la pamint. Cum ar veni, bicla a fost scoasa pe sus:))). Imi pare teribil de rau ca-s mereu pe fuga si n-am facut poze cu fazele acestei spectaculoase aventuri.
Cind m-am inturnat acasa, stilpul era in picioare, indicatorul indicacam inspre o gradina Aleia lu Peste.

Hai la nani, ca cica ma si spal in freza miine dimi, o boi, o gioi!
V-am pa.

luni, 17 august 2009

Zioa mea (l.e. adica ce-am facut luni, ca n-am facut din 31 32 de primaveri :) )

Nu m-am aniversat, da o sa zic ce zi sensatsionala am avut azi. Aim sorrii caci n-am mai scris, da mi-e mereu, asa ca aia e.

Am lejnat de cald in ultimele zile, am lucrat de dimineata, asta inseamna ca am plecat de acasa la 13-17 grade, cu ploveras, gecutsa de blug si esarfa (senks again, 80a!! :>) si m-am inturnat la aprox 30, ceea ce e o mica mare diferenta. Asa ca azi am zis o nu ma mai coc de cald in blugi in tramvai la ora 15:30 aprox, az dau lovitura si ma duc in pantalonasi albi, ca o zina (mi-a cam crescut niste oaresceuri, da tot ca o zina arat, logic!).
Prima chestie super cula care mi s-a intimplat a fost ca am deschis sticla de apa minerala felicitindu-ma din nou in gura mare ca nu beau cola or nectar de coacaze, caci fix pe nadragi si ploveras mi-am turnat-o. Cam a treia oara luna asta, primele doua la job, sa se uite sefu la mine de parca tocma ma pi&asem pe mine, care s-avem pardon.
Cind am schimbat trenul, am observat prima mizgaleala pe albeatsa nu chiar asa de impecabila a nadragilor. De la sacosa, nu stiu cum am reusit. Apoi m-am mai frecat oleaca si pina sa ajung la job, mai aveam o urma dragutica foc de negru discret de la posetica mea de gagicutsa. Asa ca inainte de ora 7 aratam ca scoasa din cutie, ce mai.

Am avut doi clienti demni de mentionat.
1. Un nene din Chisinau care a zis ca e impresar de folbal si am discutat olea, simpatic.
2. Un bunic cu nepotsalu Luis care bunicu fan Stuttgart, nepotsalu fan Bayern si finca sta in zona, fan Eintracht Frankfurt. Vorbim de fotbal, da?
Bunicu a vrut sa stie de unde vin si mai nou pe cine ma intreaba intreb la rindul meu daca vrea intii sa ghiceasca (e hamiuzant si pentru mine totusi). Pina la urma i-am zis cind a trecut de Ucraina, mai la sud, Rep. Moldova? Asa, si mi-a zis ca s-ar putea sa se duca miine la Timisoara. Io foarte surprinsa ai pe bune? Pai da, ca joaca in contra lu Stuttgart. A, in cazu asta sa cistige cel mai bun hai Timisoara! :>

Apoi am plecat acasa, super fericita, pantalonasi suptsiri, da? Albi, da?
Cind ma apropiam de statia de scoborire, s-a pornit o ploaie din aia adevarata. Meseriasa de mine avea haina de ploaie la ea. Am scos-o, mi-am suflicat nadragii vag si-am plecat. Am ajuns acasa in forma cam de ciuciulete, izmenele stropite pina aproape de chiloti ca sa ma exprim poetic si foarte fericita ca geaca mea de ploaie e totusi mai mult de vint.

Ce zi benga am avut!

Chestii deosebite luna asta au fost ca pardon in ultimele doua luni:
1. 80a a trecut pe la mine intr-o dimineatsa cu haspandu dinsei si a fost foarte joli si io am fost cea mai tare gazda ever, i-am primit cu casa vag curatsica, dar masa din sala de mese plina ochi. A, nu cu mincare! Cu ce-am rascolit eu la acte acum sa zicem o luna jumate, am inceput sa sortez si asa a ramas. Ma rog, poate asta n-a fost lucrul cel mai grav. Da n-am avut apt-so-lut nimicutsa de mincare! Adica pina la urma dupa vreo 3-4 ceasuri de ghiortsaele delicate, am pus pe masa (in sufragea, era vag loc) piine cu unt si creca niste gem etc. Ole!
2. A. si T. au venit din Frantsia olea pe la noi, creca vreo 3 nopti, ca sa vorbesc in termeni hotelieri. Am insistat sa plece cu dvd-urile cu Friends, caci am dezvoltat o mica dependentsa si eram deja la a treia vizionare integrala consecutiva si treaba devenea cam naspa. Da' clar n-am putut sa fac curat or smth inainte de-a veni ei, asa ca a trebaluit P. bagat in mare viteza simbata si am fost foarte dezamagita ca masa cu hirtsoage pe ea este in aceeasi stare idema si abia am reusit dimineatsa sa gasesc adresa vara-mii, mare adventura, parol!

In final, doresc sa dezvalui cu ce mi-am ocupat timpul de cind nu ma mai uit la dvd-uri. Am dat peste un site ultra mega colosal pe care il citesc aproape din scoartsa-n scoartsa (am ajuns la iunie 2006 si mai am oleaca, dupa care cred ca o iau de la cap) si chiar m-a mobilizat vag si mi-am facut ordine in biblioteca (fusese foarte ok, dar P. a redecorat "camera de oaspeti" si dumneaei n-a fost foarte stabila, asa ca mi-au cazut toate cartile cu tot cu rafturi pe jos, distractie, nu gluma!).
Asadar, aici este!!!!

luni, 6 iulie 2009

O dimineata de vara

Tot io sint, da mai rar!

Aflasem de la sef ca in uikend o sa circule super nasolas mijloacele de transport (de parca n-ar fi mai mereu asa...) si, cum urma sa am tura de dimineata simbata, am sapat netul dupa cea mai convenabila metoda de-a ajunge la timp pe ogor.
Simbata la 5:36 a.m. am luat autobuzul, la si 38 soferul s-a intors catre cei doi pasageri si a grait: "daca planuiti sa luati trenul, bed lac, gara arde. va recomand sa coboriti aici si sa luati tramvaiul." Io una asa planuisem. Faza cu gara arde mi s-a parut de doua mii de puncte, inainte de-a suna ceasul la 4:45 ma foiam prin pat si am auzit un brat bun de sirene, ma gindeam eu...
15 minute asteptat tramvaiul, timp in care ca o doamna absolut singura in vagonul gol pusca, m-am pieptanat si m-am dat cu crema. Pai da, planificam sa fac asta la job, tot solo, ca urma sa am juma de ora de frecat menta...

Am schimbat de doua ori, la gara centrala a aparut si romancuta de la magazinul vecin cu o falca-n cer si una-n pamint si mai era si-un alt vinzator din sector, am ajuns cu totii cu mare veselie la si doua minutele si ne-am apucat de munci.

Eu eram asa de hiper nu stiu cum!, ca m-am dus urgent la vecina turca sa-i povestesc tu tuuuu la noi a ars gara tuuuu. Ea m-a expediat rpd napoi in magazin, sa-mi iau izmenele (omnia meum mecum porto or smth!) si sa inchidem frumusel pravaliile, caci un rucsac lasat de izbeliste, politie, ciini, experti, chestii trestii socoteli, perimetrul "do not cross this line", asa ca ne-am dus rpd la o pipa si un pipi, numai bine, nu era bonba in rucsacul ceala, deci hai inapoi. Era cam 8 fara un sfert cind am revenit pe pozitii. Cam devreme pentru atitea aventuri, parerea mea.

Dupa aia ziua a trecut cum a trecut si am plecat acasa cu un autobuz, ca bibileau sinele pe la stadion si se schimba trenul aproape din statie in statie. Autobuz care m-a ocolit da orisicitusi, intr-un final, dupa alte doua schimbari, aia am fost.

Un nani pe canapea si-apoi a iesit gagicutsili in tirg, adica IO:> cu Luisa cu z (care s-a carat in ro, bici) si cu pretina mea turcacare tocma era depresata ca se despartise de boifrend. Or certasa, orsicitush.

Sh-an zis ca ne facem prastie, vai ce ne-nbatam. Vai si ce ne-am maaaaai, din io doo radlere (unu mare, unu mic), Luisa cu z un radlar mare si-un latemachiato mic, si turca un radlar mare si-un bacardicola. Niste gagici ce mai!

Doresc foarte tare sa-l congratulez pe Roje pentru 15 (stie el ce!) si sa-i zic ca treaba cu 6-3 am pierdut cap-coada, caci am vag adormit.

Avem niste vecini noi care e niste boi si au taiat un copac foarte misto care avea toamna niste frunze bestiale (cam ca-n genericu de la ghilmorgarlz) si in care se gidileau o gruaza de pasarele.

Cam atit for nau. Zbai.

Submit Your Blog