Paris (2)

Am facut ochisori pe la 8 aprox, ne-am echipat, am lasat bagajele la hotel si-am plecat in lume (am platit camera).
In strada P. mi-a zis ca parca nu mai e asa de sigur ca vrea azi la Versai, asa ca am pornit-o catinel la pas prin Paris, in directia Rue Mouffetard de care mai citisem eu ca e pe aproape si ca e foarte pitoreasca.
Ne-am uitat in vitrina unei agentii imobiliare si mi-a ramas in cap o oferta despre care acum cred ca totusi era o greseluta infiltrata acolo, anume o camera de 9mp, cu chiuveta, la demisol, 106 mii euri. O fi Parisul scump, dar chiar asa??!

P. visa la o cafea, io tot il duceam de nas, uite acu ajungem si stam unde vrei tuuu si bei cite cafele vrei tu. As, ca la noi asa e, daca nu vrem amindoi, o aminam pina nu se mai poate.

Am gasit strada, dupa miros. Valeleu, 7 mii de rotiserii, macelarii, magazine cu peste proaspat, legume, patiserii, brinzarii ecetera.

Cum urcam noi catinel, am cedat ispitei si-am servit un ecler o shocola io si o tarta de nujcare domnul.

Cred ca un ceas mai tirziu strada ar fi fost mult mai animata si probabil si mai misto pentru turisti:), btw, in filmu Amelie (:P), pe care l-am revazut ieri, acolo domiciliaza meosio Bretodeau, caruia domnita din titlu filmului ii inapoiaza cutia ruginita din copilarie.

La Contrescarpe a fost locul unde am servit o cafea si-o ciocolata, usor la soare, foarte placut. Domnita care ne-a adus bauturile si bonul se numea Violeta, care eu am zis nu se poate n-are cum si-am intrebat-o la plecare de unde e, poloneza, si pe mine tot asa ma cheama, hihi, ok papa.

Am mai cules o franzela pe traseu, P. a tinut sa imortalizeze momentul, nu stiu de ce...



Am trecut pe linga casa unde a murit Verlaine si unde a trait vreo 4 anisori si Hemingway.
Apoi am vazut pe harta ca sintem aproape de Panteon, hai sa vedem ce si cum. Zona foarte faina, de altfel pot spune acelasi lucru despre tot Parisul, cum se vede prin ochii mei. :)

Fiind devremior, aveam timp sa intram, eu nu tineam mortis, mai ales ca am vazut o coada lungaaaa (era la un examen ampresia, deci nu era la vizitatori la Panteon) si-am zis taci ca aici e ca la Berlin la Bundestag (or smth), nu stau nici daca ma bati.
Da ne-am elucidat ca nu era macel, asa ca am intrat (7 euri taxa sau 7 juma) (doi romanasi au bagat doar nasul, nu i-a impresionat si s-au carat). Ne-am cocotat pina-n virf si ne-a placut mult ce-am vazut, am avut noroc de-o vreme foarte misto si am recunoscut una alta din peizaj. La modu uite colea Notre Dame si la o adica nici Sacre Coeur nu e chiar asa departe, ce zici?
Ihi.



Ne-am mai preumblat nitelus prin Panteon, P. a fost foarte nedumerit de ce rol are pisica linga pendulu lu Foucault, am coborit si la morminte, da mi s-a parut cam sumbru si ma cam luase vag o claustrofobie, asa ca ne-am carat, directia gradina Luxembourg.

P. s-a mai ales cu o cafea de la mecdac (atita bucurie sa aive si el, ma rog, era evtina rau, deci recomandam), am intrat in parc, fermecator. Puzderie de oameni, da loc era destul.


Domnita din poza avea pantofi verzi, sosete roze, fustanela blio si maio (pe un singur umar) rosh si vorbea cu un pamatuf negru. Mai in spate era o vedeta asiatica inconjurata de o echipa de filmare, vedetul era echipat cam ca Maical, fermecator. Io am zis ca o fi Devid Becam din Japan, da nu ne-am dus sa-l intrebam.

Am stat acolo cam un ceas si-am cascat gura. Apoi ne-am luat zborul spre Sena, dupa capul meu, pe undeva am pierdut harta (veri inportant, caci avea diverse stele de-ale lui David (nu Becam, bai!) imprastiate prin Paris, iar mie alea-mi erau vitale. Uel, ne-am ciondanit nitel, am intrat intr-un anticariat, am iesit, am intrat intr-un hotel si acolo am cules o harta moca. Asadar sfatul meu este sa nu dati bani pe harti, sint la toate hotelurile. Ghiduri in schimb nu.

Bon, am mai cules diverse de halit, inclusiv fructe, ne desteptam de la ora la ora cumva, ne-am uitat si pe la niste libaneji, nu foarte atragatori la meniu, desi nu m-as fi impotrivit la o shaorma.

Oleaca aruncat un ochi la o Sorbona, dat de Eminescu, tras in poza,


(P. a povestit apoi ca am vazut statuia celui mai mare poet roman, Ionescu!), Sena nu mai venea, nene, a trebuit sa intrebam, eram puuutin eronati, da am ajuns deci.
Iaca Notre-Dame, ne-am uitat oleaca pe acolo, era fuleala, am fost la toilet (mirific!), am purces mai departe, P. admirind bicicletele pariziene si eu sperind sa nu afle cum se inchiriaza, ca nu ma vedeam in stare.

Pe la primarie nitel, oleaca pe la centru Georges Pompidou ei, si de ce nu ne-am duce noi pina la Sacre Coeur, daca tot am zis ca e la o aruncatura de bat?
Pe traseu am ochit cu un mic ocol niste stele pe harta, minunat, hai dupa ele. Dupa ce-am crezut ca-s la oha, ca nu gaseam nimic, am dat de-o sinagoga, inchisa.
Pe undeva pe-aici P. mi-a comunicat ca are o surpriza pentru mine. Eu m-am cam enervat, ca n-am nimic impotriva surprizelor, da prefer sa nu stiu dinainte ce ma asteapta, adica si ideea de surpriza imi displace, e misto abia dupa, parerea mea.
Am intrebat daca tre sa ghicesc.
El a zis ca nu.
Da de ce mi-ai zis?
Ca sa stii!
Vrei sa ma ceri? am zis eu!
El a zis mh nu asta e surpriza!
Ma duci la resto roumain? ;;)
Nts. Ia sa vedem exact pe harta unde e Montmartre (si a scos un biletel din buzunar).
Nu cumva la cafeneaua din Amelie?
P. s-a ofilit bruuuusc si eu i-am zis asa-ti trebe daca mi-ai zis dinainte ca ai pregatit o surpriza. Dreptu-i ca tare m-am bucurat, ca imi trecuse si mie prin cap, doar ca uitasem sa mai scociorasc netu dupa adresa, asa ca vai ce echipa buna facem! :>

Bon, am mers la deal, drumu-i lungut, da se poate, am ajuns la Cafe des 2 Moulins, am luat loc pe terasa si-am stat o gramazimea, am sorbit panache si bericele. Am remarcat ca-n Paris toaletele nu-s cine stie ce grozave, sincer, adica erau clar mai curatele ca-n Romania amintirilor mele, da mega minuscule si abia li se tin usile (da bine ca au macar).



Iar am cascat gura la lume, mi-a placut de doua batrinele, una care a coborit de pe trotuar si s-a oprit sa coboare si catelusul ei, alta care cumpara mere, un fruct s-a rostogolit 10 metri in strada si ea s-a dus sa-l recupereze.
Intr-un final i-am zis pa lui Amelie si am purces sa ne luam ceva de papa si spre Sacre Coeur, ca doar era chiar aproape. Am servit franzela si salam (cumparate separat), am urcat niste milioane de trepte si deodata am auzit Wish you were here a lu Pink Floyd care io una m-am bucurat, ne-am postat pe scari la biserica si-am stat cit ne-a cintat un Enrico din Mexic, destul de misto. Fix linga noi erau doi romani din Vaslui, veniti in excursie (i-am auzit vorbind la telefon si am schimbat citeva vorbe cu ei).
In biserica n-am intrat, ca era slujba si pe P. il deranjeaza ideea sa deranjeze, adica te duci tu ca turist si te preumbli pe-acolo facind poze cind altii se roaga, deci nu. A ramas sa mai venim in alta zi si sa vedem minunatia si pe dinauntru.

Eu cunosteam vag zona, asa ca am propus sa dam o fuga pina in Place Pigalle, o nimica toata, mai ales ca era la vale. P. deja nu prea mai putea (nu ca eu nu mai puteam de breaza, da daca tot eram acolo, ce mai conta ca ma dureau piciorusele de gazela... pe la jumatatea zilei imi schimbasem si talpicii (!) din adidasi, fara efecte senzationale...). Ne-am ciondanit nitelus, ca unde e metroul, pai e acolo, da mai este imediat inca o statie, in fine, ne-am tras in poza la Moulin Rouge si am plecat inapoi la hotel.

I-am sunat pe Adi si T. care urmau sa ne recupereze de la hotel si le-am spus ca venim singurei in Vincennes, unde urma sa dormim doua nopti.
Ne-am descurcat cu metroul, am ajuns in Vincennes, ne-am ratacit putin (datorita mie:>), apoi am facut rost de o harta a localitatii (de la un hotel, normal). Chiar ne-am gindit ca un hotel ar putea fi vag mai ieftin in Vincennes si e foarte aproape de Paris (ca la 15-20 minute si metrourile circula foarte bine, parerea mea, comparind cu Germania, mhhh... nu e vorba de punctualitate, ci de frecventa!)
Adi si T. ne-au recuperat de la o intersectie, am ajuns acasa, am sporovait putin si am luat somn.
A doua zi gazdele au fost la o nunta, iar noi am abordat din nou Parisul a pied, dorindu-ne sa nu mai exageram cu distantele!
In plus, eram prajiti bine de la soare.

Paris (1)

24 aprilie, ultima zi de job la magazen, asteptata cu mare infrigurare, ca, la terminarea programului (negociata la singe sa fie cu doua ceasuri mai devreme), imbarcata in masina in care ma astepta P. la colt, mers la banca scos bani, ajuns acasa, facut bagaj si printat documente si purces spre aeroport.

Cum zice neamtul, im Nachhinein, ne scoteam mai rapid daca mergeam cu trenul. Intr-adevar sint 3 ceasuri si-un pic din Frankfurt pina-n Paris centru (na, o oaresce gara, da nu sharldiogol). Doar ca iesea la prima vedere de doo ori mai scump.
Bon, am avut timp girla sa ajungem la erpor, ne-am emotionat vag cind am stationat in doru lelii intre doua statii, ne-am dus la terminalul eronat, mi-am aruncat pletele-ntre ochi, caci eram emotionata sa nu ma-ntilnesc cu viitoru sef, caruia nu-i spusesem ca voiajez si care ma dorea pe ogor ceea ce eu nu, in fine, la cechin, io m-am ales cu locu 13e si P. cu 15e. Caci na. Ne-am cam ofilit noi, da nu fuarte tare, am trecut de controale fara stres, adica na, cu P. miriind caci hai la mecdonaaaaals care i-am zis clar nu pupi nici un mecdonals ca te duc la restoran la paris cum ajungem. Care el si-a ros manichiura si s-a ales cu o bercica ceea ce si io si alei, scumpa rau.

Am zburat am ajunz nu ne-am mai rotat prin avion am descalecit si io a-nceput sa radiez de felis ce eram. Mi-era cam frica caci nu prea stiam cum ajungem la hotel si cum e cu RER ecetera, da a mers, doar ca mi s-a parut gruaznic de scump biletul. La ghiseu am inceput sa-mi arat marea valoare in ale limbii franceze cind domnita mi-a zis sez eoro nujcit si eu i-am oferit cu mare darnicie 6 euroi plus centimele care ea urgent m-a pus la punct in engleza, de unde chiar ma gindeam na 3 euro si ceva de persoana nu e chiar de speriat, parol.

Mi se pare caci n-am avut de schimbat trenul si-am coborit frumusel la port royal de unde catinel am purces spre hotel, l-am gasit, destul de obosit el asa (si la cel mai ieftin tarif al nostru am avut toaleta pe hol, ceea ce nu ne-a bucurat in mod deosebit, dar a mers, o noapte).

Am lasat bagajele, am scos harta si ne-am dus spre restorantul care cu mare grije il alesesem io dupe net ca-l recomandase o americanca fiind bun si acceptabil la preturi si mai iti si dadea un digestiv moca!
Asa ca hai la san remo draga!

Era cam pustiu Parisul la ora aia, dar luminat bine, mai trecea cite-o salvare, iaca ajungem la adresa cu pricina, restorantu ioc! Io foarte foarte ofilita si consolata de P. ca lasa ca daca nu-l gasim si pace, am ochit io un mecdaaaac! Baiatu asta e in pofte de mecdac numa cind io nu-s, caci alfel nu era nice o problema.

Bon, pe locu cu pricina san remoului era un ditamai bar restou Indiana care nu ne-a zis nimica, adica ori la italieni clasic, or mai bine lasa. Da' ne simteam deja spinarile lipite de buric (ba da, am avut fursec in avion, da cam asta a fost, o vrajeluta ca nici n-am stiut daca merita sa ma spal pe dinti dupa aia), am mai trecut de 5 ori strada in sus si-n jos si ne-am hotarit pentru un restoran cu terasa incalzita unde se putea fuma. Timpul nu mai avea rabdare cu oamenii (mi-am adus aminte de citatul asta ieri, nu mai stiu de unde e, sa fie Rebreanu? Nu e, cica e din Morometii, ei pardon!), se facuse 23:05 si cica primeau comenzi numa pina la 23. Deci rapid ne-am aburcat pe-o masa, cu comanda la beuturi a fost mai izi, la mincare, cu toata franceza mea de balta mare lucru n-am inteles, adica si P. are cunostinte generale gen fromaj si janbon. :-s

Garsonu a venit a patra oara sa ia comanda si am pus si noi dejtu ici si colea si mincarea a fost gata repejor si ne-a placut mult, pe bune. Io am avut o salata betonela pe care am consumat-o integral si domnul un cirnat cu fistic si cartofe. Bon, am platit si ne-am dus sa dormitam, ceea ce asa a fost, am visat frumos si ne-am trezit vineri, cind urma sa ne ducem la Versai.