Boierie curata

Am reusit sa ajung miercuri intr-un final la doctorul din oraselul de linga, mi-a dat la pachet un intreg arsenal nuclear (ma rog) pe care sa-l aduc inapoi a doua zi. Treaba consta in diverse tuburi si tubusoare (metafizice, normal), vreo doua curele si un aparat cu baterii cu care m-am invesmintat eu foarte frumos cind m-am bagat in pat si chestiunea mi-a masurat nu stiu ce functiuni, care sint de-a dreptul minunate, deci am bifat si asta, tot n-avem idee de ce dorm pe mine ca o doamna cu oboseala cronica.
Dupa doctor, P. mi-a oferit o plimbare cu masina aproape de viitorul meu fost loc de munca si anume la fostul lui loc de munca. Habar nu aveam ca sint pe-acolo asa zone frumoase (nu ca ar fi urit in general!), era o cladire inconjurata toata de verde. Ieri de altfel a fost o splendida zi de primavara, cu temperaturi pe la un cinspe grade plus, soare, cer incredibil, de astea. Cel mai tare m-a dat pe spate ca in Germania caii stiu sa citeasca ora! Adica la stabilimentul respectiv era o anexa pe post de grajd (am facut poze, daca vor vrea sortii, vor fi si vizibile) unde s-au pupat in bot cei doi cai (nu le stiu sexele si momentul n-a fost imortalizat digital), iar deasupra grajului astuia era frumos un ceas ca la gara. P. a lansat o ipoteza cu reflexele, ca adica armasarii (vag sinonim, recunoasteti) se obisnuiesc cu ora de mincare, fixa, si nu pot fi pacaliti, avind ceasul deasupra. Interesant, nu?
Deci chiar mi-a placut acolo, desi parca sint mai mult fana oras, mai putin faptul ca printr-o parte a casei a trecut foarte aproape un tren, iar P. m-a informat ca locul e chiar renumit, e o clinica de psihiatrie, cu dezalcoolizare, fapt care mi-a scazut brusc elanul de-a incerca sa vietuiesc pe acolo.
Seara la munca a fost agitatie mare, am scapat tirziu, ma si gindeam cit voi dormi cu firaraia pe mine, am adormit greu, am visat o gramada (ah, vai, ce surprizaaaa!) (nu va povestesc) si m-am trezit fericita si cu speranta arzatoare (?!) ca am pus toate tuburile alea ca lumea si ca poate nu va trebui sa repet repede experienta.
O noua experienta este ajunsul dimineata in fata usii de la baie si facut 13-14 pentru ca T. mai are nitelus de fluierat inauntru (inainte aveam toaleta separata de dus) (vorbesc de incaperi), momentan e relativ delicata acomodarea cu noile conditii.
A urmat o zi minunata, iar la doctor, aflat ca ok, sa mai cercetam, cedat nitelus singe sa vedem cum mai stam cu tiroida, asistenta avea niste miini ca la un minus opt grade asa (si eu care credeam ca am circulatia proasta si miinile reci mereu, ce eroare!), in fine, scapat de acolo, preumblat nitel prin orasel (care-mi place de altfel, mi-a placut mereu, Oberursel se cheama), halit cu incredere o muffina (care e madeleine, cu diverse nebunii deasupra, ah, ma apuca iar salivatul), intrat intr-o librarie-anticariat, gasit memoriile lui Garcia Marquez impecabile la 4,5 euro si achizionat si facut misto apoi de mutra dinsului, care e identic in persoana cu un unchi de-al lui P. si ne bucuram noi sa spunem ca duce viata dubla, asteptat in mijlocul tirgului sa apara masina, inghetat bine in timpul asta si sperat ca la aspectul meu jalnic si ora matinala n-o sa ma intrebe nimeni ce tarif am, in sfirsit, intilnirea, mers la un magazin de delicatesuri si aruncat cu banii pe fereastra, dar in asta e inclusa si o brinza delicioasa, un cascaval ca alea de se vind pe marginea drumului la noi la munte si miros extraordinar si sint si fenomenale la gust.
Acasa carat ultimele resturi de dincolo (mi-a iesit pe nas mutarea asta prelungita) si luat o mica pauza binemeritata, ca eram obosita. Anume dormit cu vagi intreruperi de la aproximativ 13 la 17.
O seara de munca super anosta, mai aveam o mutare si trageam si acolo un pui de somn, in sfirsit sun la taxi, vine imediat, mai sun o data, alo, cum a ramas cu taxiul meu, vai, in doua minute e acolo, mai bag o tigara si mai trec ca la 17 minute, simt cum pocnesc de fericire, apare de-adevaratelea si nu-mi incap in piele de bucurie ca saptamina viitoare e chiar ultima in care voi mai apela la serviciile lor de doi bani (dar scumpe!).
Si ma gindesc cu drag la tarisoara mea Romania, proaspata in UE, dar care da ceata la promptitudine la capitolul comenzi la taxi. Iar mafia turca din domeniul asta german poate sa ma pupe fiiix nu va zic unde.