Feng shui pentru incepatori (post foarte pe bune!)

V-am zis ca duminica am servit emisiuni cu alcoolismul si cum sa ne lasam de fumat. Ma mai uitam cind erau reclame pe programul ala la o nebunie cu un bucatar de elita care vine cu idei pentru prosperarea diverselor restaurante cu probleme (individual adica). In fine.
Si se mai nimereau si reclame simultan pe programele astea, asa ca am dat de-o emisiune cu feng shui, pe alt program!
De unde o sa va vind citeva ponturi.
Eu nu prea am o mare parere despre aceasta nebunie asiatica, cum de altfel de la asiatici imi place doar un fel de mincare si cu asta basta cred (si creioanele chinezesti, si ciocolatelele alea de erau la noi pe vremuri in staniol auriu si erau cu toptanul intr-o cutie, si-ar mai fi, dar nu asta era ideea).
Sincer nu m-am preocupat vreodata intens de filosofia feng shui (dar cred ca v-am mai zis ca e la noi in fata casei un magazin cu tematica asta, cu un Buddha (?) marisor in geam si diverse alte accesorii, care n-are macar un client, adica eu una, neavind probleme majore de vedere, n-am vazut miscare prin zona si as zice ca si praful e de cca doua degete), dar am avut diverse perioade (scurte, e drept) de reamenajari tralala, in care am invirtit camera de-am innebunit-o si-am avut cosul de gunoi in sapte mii de unghiuri si fratioare, n-a tras banu' la mine in nici o pozitie.
Mda, da' nici broasca cu ban in gura n-am avut, deci o merit!

Oricum la aceasta emisiune cum ziceam am aflat niste ponturi!
Cum ar fi : nu lasati vasele nespalate in chiuveta, ca de aia e portofelul gol! Aaaaaaaaaaaahaaaaaaa!!! Ma rog, nu le-am spalat, dar stiu de unde mi se trage, da?

Apoi, in baie, toaleta trebuie sa aiba capacul inchis (asa se zice?!), pentru ca acolo sint energiile negative si sa ramina acolo, da? Ei, la faza asta m-am straduit, va zic sincer, de duminica incoace, pentru ca ce-am mai retinut eu din baie, sa pui pe usa in incapere o oglinda cu opt laturi, m-a depasit si am si uitat la ce foloseste.
Oricum baia mea este pe jumatate fengshuistica, ceea ce e, veti recunoaste, cel putin minunat.
In dormitor a fost foarte frumos. Intii nu i-am luat in serios (nici pe urma, dar zic asa), asa ca cine stie ce nebunii am pierdut! Dar : sa nu va puneti cearsafuri rosii, ca moare pasiunea-n fasa!!! Zice la manualu de feng-shui, nu asa! Patul trebuie sa fie din lemn si nu din metal, ca e o incarcare cu nu stiu ce de nu stiu care, oricum o chestie foarte grava si probabil, in timp, letala.
Am impresia ca patul trebuie sa fie facut (adica nu dezmat pe el, ci frumos arenjat totu si peste trebuie sa fie o cuvertura ceva, nu rosie!) care poate sa fie si galbena si sa acopere doar zona picioarele, esential e ca trebuie sa protejeze, daa?
Apoi, trebuie organizat un altar al cuplului!!! (la asta am rinjit intens, tre sa recunosc) cu nu stiu ce cutie gen de bijuterii in care am impresia ca se tin inelele (cuplului!) si un biletel pe care iti scrii pe 5 februarie dorintele tale in cuplu!!! Mai erau niste luminarele si nu stiu ce dragon, oricum, fascinant.
Ca sa aibi totusi olea de actiune in dormitor, ai voie maxim doua pernute rosii! (Am impresia ca prea mult rosu trimite pasiunea pe coclauri!)
Si cam asa:) - n-ai voie de tv in dormitor, ai voie plante in baie, dar eu optez pentru moartea lor si evacuarea lor din domiciliu.
Pe scurt, spalati vasele si o sa fiti bogati.

Cum ne pupam noi pe strada (post interzis minorilor!!!

Nu stiu ce-am avut amindoi, ca ne-am trezit super greu pe la un 10 si mergeam ca prin pisla. Si pe P. l-a chemat datoria la net si mi-a dat rapid ultimatum, daca vin si eu. Si-am zis da, am sarit in blugi, sosete si-un ploverasi, plus ca geaca era si ea acolo in muntisorul de linga pat!:D
Apoi am mai sarit in ghete, am bagat intr-o plasa cartea si jornala, am luat vitaminele si niste mincari din frigider si-am inchis usile (la frigider si la casa).
P. era cu un metru inaintea mea, aratam amindoi cel putin rapitor, mai ales eu, mai chipesa din fire si cu parul intr-un mare si total haos, peste care tuflisem si caciula. Ramine sa vizualizati cum imi sedeau poalele la blugi peste ghete, adica deasupra lor, bufante, cu sireturile bagate inauntru, un vis si-o nebunie, clar!
Si mergeam noi pe trotuar in ideea sa nimerim masina, P. se opreste, inchide ochii, tuguie buzisoarele (intr-o forma a la camila, imaginea mea preferata) si ma asteapta sa vin sa-l pup. Observ ca o femeie nevinovata tocmai trecea pe partea ailanta a strazii si ca n-o sa-i scape scena.
Ajung in fata lui P., inchid si eu ochii si cu niste buzisoare intr-o forma asemanatoare (banuiesc, ca nu m-am pupat in oglinda, da?) ii fac jocul : adica scoatem un fel de mormaieli fff discrete, bijbiim dupa gura celuilant cu ochii inchisi si intr-un final ne nimerim si ne si pupam! O yeah!
Ei bun, treaba asta a durat ca la 10 secunde cu tot cu cautari in gugal, am terminat, ne-am ris in felu nostru si-am plecat fericiti mai departe si cu coltul ochiului am aruncat o privire (foarte complicata gindire am!:-s) inspre femeia martora pupaturii orbilor, care arata ca lovita de fulger.
Mi se pare si normal.

***
de unde am pornit cu super pupaturile noastre:
P. a vazut cindva o reclama cu doi indragostiti, fiecare pe cite-o parte a unei strazi, care traverseaza fiecare in sensul opus, cu bratele intinse in lateral, surizind extaziati si trec unul pe linga celalalt.
Morala era : sint indragostiti si le trebuie ochelari noi. Ochelarii Aragazul, acum si pentru cupluri, cu reducere (ceva de genul).
Si ni s-a parut la amindoi asa de amuzanta treaba asta, ca am redat-o in viata noastra in felul nostru.

Juridice si altele

Ati vazut vreodata un executor judecatoresc? Eu credeam ca eu n-am vazut, ca functia asta nu poate imbraca ! pe cineva in carne si oase. Ei, dar acum citeva zile iesim noi frumos in curte si un nenic amusina la fosta noastra usa si-l cauta pe T., al carui nume nu figureaza pe undeva. P. il cunostea pe nenisorul asta, i-a zis ca nu e nici un T. prin zona si ala si-a luat ziua buna si o mare viteza. Ca sa aflu ca era o nebunie din asta (am intilnit totusi in Monsieur Malaussene un executoras judecatoresc). Phii, ce monstri!

Tot noi, tot curtea noastra, vine P. cu limba scoasa, in intirziere, sa ma remorcheze si sa ma plaseze undeva si apoi sa plece si el in treaba lui. Abia ce inchide usa, cind se audea un ciocanit discret si prin geamul mat al usii (iubesc geamul ala, nu poti sa o freci pe dupa usa si daca n-ai chef sa deschizi, sa zici dupa aia nu eram domle acasa las-ma ce visezi etc., pentru ca prin bucata aia de geam nu se vede mare lucru, da nitica miscare tot se vede) se vedea o silueta mai solida asa. P. a fost curios sa arunce un ochi, era politistul din zona, ala care da amenda ca ai parcat eronat, ceea ce P. tocmai facuse, dar a zis ca o minuta nu se intimpla nimic. Si deci politistul i-a zis ca ori parcheaza altundeva, ori il taxeaza. Si asa am economisit noi un 20 de euri. Ce de treaba este politia germana! (de n-ai avea treaba cu nici un fel de politie din lume!)

Ce e frumos in noua noastra camera e fereastra din tavan de deasupra patului (ma rog, e mansarda, nu e propriu-zis in tavan) pe care m-am uitat intr-o anumita seara cind am dormit de pe la 18 la 22 si cind m-am trezit nu era tv-ul deschis si era senin, deci am avut placerea sa traiesc pentru a va povesti ca se vedea luna si mai erau si niste stele, foarte misto, abia astept vara!! (ca e mai des senin si-s si mai multe stele, bai!)

P. fu harnicut acu' de curind si a spalat cearsafurile si le-a si pus la loc cind s-au uscat. La fata mea de plapuma se desfac foarte enervant si mai mereu nasturii si cind sint desfacuti aproape toti, ii inchei. Ei bun, dau sa efectuez operatiunea, cind ce-mi vad ochisorii!! Cearsaful meu si plapuma lui! :O!!!!!!!!!!!!!! Blasfemie!!!
Plus ca ne bateam noi pe-o pernuta de-a lui scofilcita si chifligita si albastra si care era vag la concurenta cu una rosie si unflatica de o primisem eu de la Angela la ziua mea. Si fetele de perna la aceste doua chestii le-a intersanjat! Asa ca universul meu este bulversat complet!!!

La final, va mai zic ca P. citeste o carte cu fff multe poze misto care se cheama Limbajul trupului (pe care am rasfoit-o si eu pret de cca o ora) (nu e cu prostii, da??) si pe care doresc s-o aprofundez si eu amanuntit.
V-am sarutat:D!

Des choses 24

Doresc in primul rind sa ne felicitam in grup pentru ca am trecut de 200 de insemnari in acest minunat blog.

Apoi ca noutate vag absoluta la unele inceputuri de an, am scris iar pe hirtie (ati avut niste dovezi nemuritoare mai devreme), neavind net si posedind de la mama o agenda mare cit o zi de post de la Zapp, cu o coperta foarte faina rosie si care pare a fi din piele. In fine, neavind eu ce face intr-o zi (adica frecind eu menta intr-o zi ca oricare alta in care aveam ceva de facut), am rasfoit-o pe la urma si sint niste harti si am descoperit harta Iasului si B-dul CopoSSSSu!!! Hint : este in Copou, da!

Laptop-ul lui P. a venit de vineri cred, cind si-a cancelat a doua parte a zilei, ca sa stea sa se uite la jucarica si am avut si eu voie sa bag niste jocuri de control (hearts adica), pe care le-a practicat si el dupa, dar eu sint mai buna!

N-a venit in schimb fixul, asa ca probabil o sa practicam in continuare sportul cu tiganul si cortul, ca deja ne-am invatat si n-avem stres or alte din astea.

A nins. 3 minute joi si 25 vineri, in total cca 386 fulgi, care dimineata nu mai erau. Ce frumoasa este iarna! (Pisica mi-a facut in ciuda pe e-mail, ca la ea a nins pe bune, bravos!)

Noul meu super mobil are si numar de fix, care nu merge! Ma bucur sa ma pot bucura (!) de minunile tehnicii, chiar si cind ele trec pe linga mine! (Poate ajung azi sa-i iau de guler pe aia de la filiala:-s...)

Dupa ce-am terminat silitor carticele alea vag politiste, am studiat ce-a mai scos Poliromul. Si sint niste chestii de un/o Mika Waltari, alde Etruscul, Egipteanul etc., care mi s-au parut asa interesantele ele. Mika e un nume japonez sau danez? (finlandez, a zis netul)

Ia sa public eu, nu sa pierd vremea.

Lacrimi de girafa* - notiti

- copertele - faine, din pacate le uit imediat; totusi mai bine am retinut-o pe asta cu girafele, desi nu extraordinar
- simplitate si naivitate, inteligenta si ironie
- si cei din Africa sint oameni (!!!)
- si acolo conteaza culoarea pielii - cu cit e mai inchisa, cu atit ai intrucitva sanse mai mici -> RASISM in Africa, practicat chiar de populatia de culoare!
- secretara este avansata in functia de detectiv-adjunct
- meditatiile metaforice ale Mmei Ramotswe privitoare la numeroase aspecte ale vietii - ex. singuratatea oamenilor, mai ales a albilor - se trezeste visind la Agentia de Astronaute Nr. 1 cu ea plutind imponderabil, legata de dubita ei alba cu o sfoara (super reusit fragmentul)
- logodna cu d-l J. L. B. Matekoni, proprietarul si mecanicul service-ului auto Tlokweng Road Speedy Motors - inelul de logodna cu diamant de zirconiu :D
- copiii frati de la orfelinat - fetita infirma pasionata de mecanica si baietelul de 5 ani; directoarea autoritara Silvia Potokwane
- copiii - singurii ale caror prenume sint oarecum importante
- formulele de politete, respectul traditional :
# batutul chiar si la o usa imaginara
# strigatul de dupa gard inainte de a intra in curte
# - Cum ati dormit? - Sinteti foarte amabil/a.
# salutul cu ambele miini
# acceptarea unui obiect cu ambele miini
# adresarea afectuoasa cu "sora mea", "fratele meu"
- ceremoniozitatea - chiar si cind sint pertu, Mma Ramotswe si Rra Matekoni se adreseaza in continuare unul altuia cu Mma si Rra, insotite de numele de familie
- consuma dovleci, pepeni, fasole, carne, porumb, ca delicatesa niste viermi
- poarta si haine de culoare neagra

- ancheta despre Michael Curtin, tinarul american disparut fara urma in urma (!) cu 10 ani - vizita la fosta ferma - fotografia din ziar desprinsa de pe perete
- povestea copiilor orfani - traditia tribului respectiv : daca moare mama unui bebelus, acesta va fi ingropat impreuna cu ea - fetita si-a salvat fratele
- cazul dezlegat de Mma Makutsi - sotul inselat - o chestiune de morala : sa ii spuna sau nu ca baiatul nu e al lui?
- totul foarte pitoresc si calm, cu exotismul bine dozat, peisajul Botswanei devine familiar, cu apropierea desertului Kalahari, cu capitala Gaborone, cu drumurile prafuite care fac motoarele praf (!), cu fauna si flora specifice, un crocodil, niste serpi, cotofene, ciini, sopirle, terminte, muste, savana cu lei, girafele
- arborii spinosi (un fel de salcimi) cu frunzulitele lor chircite de seceta, care totusi fac umbra; in gradini uneori vegetatie luxurianta
- sistemul menajerelor si al gradinarilor - daca ti-i permiti, angajeaza-i, pentru ca inca o familie sa aiba ce le pune pe masa copiilor
-nu le tin minte numele, ori japoneze, ori africane, cam tot aia pentru mine - ma deranjeaza aspectul
- menajera afurisita a domnului J. L. B. Matekoni, Florence - ilustrarea perfecta a proverbului Cine sapa groapa altuia, cade singur in ea
- vizita la Universitate - santajarea profesorului
- peste granita din nou - Mma Curtin este bunica
- titlul Lacrimi de girafa e explicat evaziv in ultimele rinduri ale cartii - prin presupuneri :D
- o carte frumoasa

*Alexander McCall Smith, Polirom, etc. :)

Limbistice

Citindu-l pe Beigbeder asta, e undeva nu stiu ce joc de cuvinte intraductibil cu razbunarea etc. pe care nu l-am retinut, dar am incercat sa traduc si evident ca in afara de revanche si ceva cu mefiance, altceva nu mi-a trecut prin scarfirlie (plus echivalentele prezente in engleza si germana).
Am mai avut nu stiu de unde si pina unde dilema fulgilor (de nea) tot in franceza, neam frate, mi-am amintit de om, bulgare, dar nici urma de fulgi.
Am prins-o pe Suzi pe net si am pus-o la chestionar, a raspuns exact, da exact ca mine, mai putin cu fulgul de nea, unde ea a insistat rizindu-se ca o neserioasa, cum ca ar fi boule!:D
A urmat mama, care a zis din tseava la vengeance si am murmurat in barba da domle la vengeance exact!
Si ne-am adus aminte si de les flocons de neige. Care suna dubios, oricum la fel sint si-n germana si-n engleza, sa fim intelesi.
(Iar in franceza oricum nu stiu daca sint floco~ sau floso~, na, sa fiu sincera pina la capat.)
Cert e ca in momentul in care mama m-a intrebat cum se zice in franceza la razbunarea fulgilor de nea, mi-am dat seama ca exageram. :)

Dragostea dureaza trei ani - fragmente

Daca tineti la mine, daca ma iubiti, cititi rindunelele de mai jos. Caci vezi, rindunelele se duc...

"Sexul e o loterie : doua persoane pot adora sa faca treaba asta cu altcineva, dar sa nu simta placere impreuna. Crezi ca lucrurile vor merge mai bine, dar nu merg mai bine deloc. E o chestie de epiderma, adica o nedreptate (ca toate lucrurile care au legatura cu pielea : rasismul, delictul de facies, acneea...).
Pe de alta parte, tandretea noastra nu facea decit sa inrautateasca lucrurile. In dragoste, situatia devine cu adevarat ingrijoratoare cind treci de la un film de categoria X la gingureli. Din momentul in care incetezi sa mai spui: " o sa te fut in gura, curvistina mica", ca sa spui: " iubitica mea scumpa, lugu-lugu, tutulica mica, da-mi un pusi la puti-puti", e cazul sa te alarmezi. Chestia asta se vede foarte repede : chiar si vocile se schimba dupa citeva luni de viata in comun. Zdrahonul viril cu voce de stentor incepe sa vorbeasca la fel ca un copilas leganat in poala maica-sii. Vampa fatala cu glas ragusit devine o fetita dulceaga, care isi confunda barbatul cu un pisoias. Dragostea noastra a fost invinsa de intonatii." (pp. 102-103)

"A fi singur a devenit o boala rusinoasa. De ce oare fuge toata lumea de singuratate? Pentru ca ea te obliga sa cugeti. In zilele noastre Descartes n-ar mai scrie: "Cuget, deci exist". Ar spune: "Sunt singur, deci cuget". Nimeni nu vrea singuratatea, pentru ca iti lasa prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cit cugeti mai mult, cu atit esti mai inteligent, decit mai trist." (pag. 113)

"Daca vezi o fata care iti place, trebuie sa te apropii de ea (la 2 metri). Daca iti place si de la distanta asta, incepi sa vorbesti cu ea (la 1 metru). Daca zimbeste cind ii insiri balivernele tale, o inviti sa danseze sau sa bea ceva (la 50 de centimetri). Apoi, te asezi linga ea (la 30 de centimetri). Cum incep sa-i straluceasca ochii, trebuie sa-i aranjezi cu grija o suvita dupa ureche (la 15 centimetri). Daca te lasa sa-i aranjezi parul, vorbeste-i putin mai de aproape (la 8 centimetri). Daca respira mai puternic, lipeste-ti buzele de ale ei (la 0 centimetri). Scopul acestei strategii este, evident, sa obtii o distanta negativa prin patrunderea unui corp strain in interiorul acestei persoane (la aproximativ minus 12 centimetri, conform mediei nationale)." (pag. 136)

"Un vis. Imi imping pietroiul pe Bulevardul Saint Germain. Il parchez pe banda a doua. Un politist imi cere sa circul cu pietroiul, altfel o sa-mi faca proces-verbal. Sint obligat sa-l mut si, deodata, il scap, iar el incepe sa coboare pe strada Saint Benoit, rostogolindu-se tot mai iute. L-am scapat cu totul de sub control: trebuie spus ca blocul asta de granit cintareste totusi sase tone. Ajuns la coltul strazii Jacob, se protapeste in plafonul unei masinute sport. Ui! Capota, portiera si dragalasul care o conducea sint storciti. Trebuie sa completez un formular de constatare impreuna cu vaduva lui inlacrimata si sexy. O musc de umar. La rubrica "inmatriculare", scriu: "S.I.S.I.F." (model de ocazie). Si o iau din nou in sus, pe strada Bonaparte, impingindu-mi pietroiul, centimetru dupa centimetru, si transpirind singe, dupa care il las, in cele din urma, in parcarea Saint Germain des Pres. Miine o sa inceapa iar acelasi circ. Si ar trebui sa-mi inchipui ca sint fericit." (pag. 132)

Frédéric Beigbeder - Dragostea dureaza trei ani**

Mi-am dat seama aproape de sfirsitul cartii ca recunosteam tardiv senzatia primelor pagini - aveam cam aceeasi sila pe care am experimentat-o citind, sa zic la maxima generozitate, primele cca 30 de pagini din Schimbarea la fata a Romaniei de Cioran, dupa care am inchis-o, am copiat constiincios (cred!) citeva pagini de citate la nimereala in caietul de lecturi de vacanta de iarna la literatura universala intr-a 11a, am inapoiat cartea, l-am bagat pe Cioran in p.m.(!) si n-am mai simtit chemarea sa-l mai deschid vreodata. Lucrurile cu nemaipomenitul nostru Emil nu s-au schimbat nici acum.
La modul constient, inca de cind S. mi-a imprumutat cartea pe care tocmai am terminat-o repejor, recomandindu-mi-o fierbintel (mersi!), m-am gindit automat la Eseuri de indragostit* a lui Alain de Botton, pe care am inceput-o intr-o anumita imprejurare a vietii mele si-am lasat-o, din motive independente de vointa mea, sau poate nu.
Lui Beigbeder (il citesc cu accent german, ma intreb cum s-o fi pronuntind in franceza- ?!) i-am acordat o sansa, pentru ca mergea uns si, pe linga ca ma intrista teribil, ma si facea sa izbucnesc de multe ori in ris. (Plus ca mergind uns, puteam rapid sa-mi completez performantele literare slabute la modul fulger, bifind inca o carte in nespus de ... mea lista de lecturi.)
Povestea e mega-easy si inca un fapt care 1) ma prinde 2) ma baga in ceata este relatarea la persoana 1 singular. Marc Marronnier se insoara cu Anne, dupa ceva timp se intimpla sa i se puna pata pe Alice, care ii apare in cale la inmormintarea bunicii lui, echipata cu un pulover pe git negru mulat si afara era frig, daca ati inteles unde se bate cu detaliile astea.
In fine, Anne afla, da divort etc. etc. etc.
Relatia lui cu Anne e rezumata in primele pagini, cum ziceam, la modul general, in primul an e pasiunea, in al doilea e tandretea si in al treilea plictiseala.
Sint o gramada de meditatii pe teme apropiate, gen de ce "datoria conjugala" e moartea pasiunii sau folclorul cum ca dupa nu stiu cit timp dragostea se transforma intr-o nebunie cu totul si cu totul extraordinara si anume Dragostea, cu D mare deci, da?, pe care eroul nostru (Marc e un erou modern, sa fim intelesi) nu da doi bani.
Saracul, ramas fara boii de la caruta, da intr-o frumoasa depresie, se scalda in tone (hectolitri poftim) de alcool, ia niscaiva droguri ici si colo, lasa un post-it pe televizor si se sinucide.
Ma rog, nu-i reuseste operatiunea s.a.m.d.
pag. 173 "Iata-ma la Formentera pentru a termina acest roman. Va fi ultimul din trilogia Marronnier (in primul, ma indragosteam; in al doilea, ma insuram; in al treilea, divortez si ma indragostesc din nou)."
Am citit deci partea a treia, nu am net sa aflu care sint primele si din titlurile insirate pe coperta trei nu-mi dau seama care si cum***.
Textul e, repet, curgator, cu un vag suspans, scris inteligent, ironic, pe alocuri haios misogin (sau amuzant sincer masculin), cu citeva detalii sexoase care prind relativ bine la un scriitor, dar nu m-as omori sa dau de ele la o autoare, deh, prejudecatile mele de cititoare emancipata, hihi. Are si cel putin o mizanabima reusita, dar secse rau, de aia n-o copiez:D!
N-am idee daca diferenta intre el (F.B. adica) si hm, sa spunem, Sandra Brown, e majora..., chestia e ca pe cea din urma n-o suspectez de reala inteligenta.
La capitolul "cum scriu barbatii", am avut uneori deja-lu-ul San Antonio-an.
La nivel de imagine :-), cartea aparuta la editura Pandora M nu m-a suparat cu nici o typo (in principiu remarc macar una), dar are citeva zeci de pagini in care literele sint cumva duble, relativ subtila operatiunea si, sint convinsa, nedorita, care m-a facut sa vad in ceata si sa ma intreb oare de ce ma doare inteligenta. Din fericire, problema se remediaza.
Pe nenicul asta l-as mai citi.


***acu' am net, dar nu caut, oricum e cam aiurea sa copiezi de pe hirtie pe computer, parol. In plus, am aflat dintr-o prefatica faptul ca prima parte e "Memoriile unui tinar ticnit".
**traducere de Marie-Jeanna Vasiloiu, 2005, 196 pag., 18,90 leisori tineri si zglobii
*pe care am reinceput-o dupa ce am terminat-o pe asta, imi pare rau, ori o citesc din doua in doua paragrafe, ori o las, asa ca dupa alte minutele pierdute cu primele 20 de pagini, i-am zis din nou pa.

Cum sa slabim (cura de doua zile!)

Fai ce-o sa ma injure dusmanii pentru falsele sfaturi, dar treaba vine asa : ieri P. s-a dus sa vaza un meci, eu dormind nevinovata unul din nenumaratele soamne de frumusete, ma trezesc singurica acasa si cu teveul deschis si niste dulciurele prin preajma. Si na, ca sa-mi treaca panica, am pus copita cu incredere pe prima pungulita de prajiturele de linga pat (care aveaaaa un mare semn de atentionare la caloriii!!) (poate pentru ca-s prea putine, mi-am zis) si am ras cit ai zice peste prajit cu mamaliguta ca la jumatate, dupa care m-am oprit, temindu-ma groaznic ca o sa decedez, dat fiind micul detaliu ca erau cu arome din alea din simburii de caise, pentru mine clar cianura, adio si n-am cuvinte si iar n-am testamentul actualizat, vai ce ma fac!
Pai deci ma opresc din alea si rezolv fff rapid minieclerasele cu ciocolata si vanilie, o bucurie pentru cerul gurii etc. etc., deci soarta lor a fost scurta si nemiloasa, dar le-a ferit de pericolul expirarii, daca ma-ntelegeti.
Ah si dupa aia m-am uitat la tot ce-a miscat la tv (misca multe, tre sa va zic si asta) si apoi mi-am adus o sticla de vin alb de jos, care era naspa, desi zicea pe eticheta ca e dulce, era un dulce zabaloz, pardon!!! da na, mi-am facut eu curaj si am sorbit ca la trei paharele (pe bune ca erau mici) (cind s-a intors P. abia terminasem gitul sticlei ca sa zic asa) si-am suspinat de doru vinului de Cotnar (chiar si luat din Goerlitz, parol ca n-as avea nici o problema) si am bagat si citeva tigaruse, urmarind cu un interes real o emisiune despre alcoolici si despre cum sa ne lasam de fumat.
Oricum am fost foarte suparata pe mine ca am dat iama in dulciuri, asa ca mi-am propus cu mina pe inima (vag) sa impusc o cura de slabire de nu-i adevarat.
Asa ca azi la micul dejun am ciugulit ca o delicata ce ma aflu, apoi a venit Angela cu juma de pui la rotisor care mirosea de scotea mortu din groapa si care ei tot ca niste delicati s-au asezat la masa si eu am zis ah nu mi-e foame si ei delicati deci cum ziceam au indepartat pielita care vaaaaai era asa de perpelita si de crocanta incit eu ca o delicata pai nu? am halit-o toata (de la ei din farfurii).
Apoi am servit si portia mea.
Si Angela a adus si prajituri. Si acum sint singura acasa, banuiesc ca n-a vrut sa mai traiasca rusinea de lunea trecuta cind am luat-o tare si i-am zis Angela da ceva dulce ai? Si ea saraca a facut fetse fetse ca nu si s-a revansat (si deja mai avea niste nebunii cu ciocolata pe dulap...)
Va tin la curent cum evolueaza treaba cu kilogramele!

Cronica ultimelor 72 de ore

cu aproximatie.
Deci duminica P. a pus-o in tema pe Angela ca incepind de luni sa conteze pe prezenta noastra zilnic intre 10-12 aproximativ.
Asa ca luni in fata casei il intreb bai sigur i-ai spus si ea a percutat ca venim la micul dejun cu tupeu? nu de alta, dar stii ca lunea e libera. Daaa, i-am ziiis!
Si paf P. mesterind cu cheia in usa, usa deschizindu-se cu mama-sa in prag, cu ochiiiiii maaaari si imbracata decent (fusese la magazin) si cu prietenul ei in pijama la masaaaa, care si el a facut niste ochisoooori. P. a zis foarte delicat ti-am zis, ce sa-ti fac daca nu esti atenta si totul a decurs mirific. :)
In rest s-a mai intimplat ca m-au lasat aici la computer si asa n-am stiut sa ma folosesc de el, ca nu stiam cit timp am, ca putea sa vina rapitorul sa ma ridice de pe scaun oricind.
Ieri am fost din nou pe ogoarele patriei altora si apoi pe seara am servit 3 seriale foarte ok si citeva pagini din aceeasi carte cu lacrimi de girafa (nu e telenovela bre!) si am luat somn la 12, tatal lui P. s-a gindit sa sune pe la 7 si ceva, fapt care ne-a zgindarit creierii la amindoi, oricum m-am trezit mahmurica desi saptamina asta n-am pus picior de alcol in gura (parol:O!), oricum neodihnita corespunzator as zice.
Si azi cred c-o s-o frec in continuare, pentru ca ma doare spatele, ma doare burta, si mai gasesc daca mai trebuie.
N-a venit iarna pe bune, e soare si frig.
Va doresc in continuare o hibernare cit mai placuta!

(luni am intrebat-o pe Angela daca are ceva dulce si s-a simtit fff vinovata ca nu si azi am gasit diverse pentru combaterea siluetei. plus ca e pusa pe perioada cadourilor in continuare:D, ne cadoriseste in continuare cu diverse oale la oferta, plus ceaiuri si o strecuratoare, P. e mort dupa articole de bucatarie (pe bune), asa ca sintem fericiti cu totii, eu fiind bautoare de ceai!)

Mesaj important pentru natiune!

1. P. si-a comandat si platit laptop-ul, care e pe vine, deci zilele astea undeva.
1'. Computerul lui intra in proprietatea mea, c-o fi, c-o pati, nu ne intereseaza.
2. Vineri vine un nene de la telekom sa arunce un ochi in legatura noastra telefonicacare exista, dar n-avem ton.
3. si cel mai important!!!!!!!!!!!!!!!


*******************************

PE 1 FEBRUARIE VINE INTERNETUL!!!!!

**********************************************

o yeah!

Telegrame pentru X 9

De la biroul Angelei care ne-a primit si luni seara pe net, transmitem aproape in direct ca Gonzalez l-a zburatacit pe Rafael Nadal de la Australian Open.
Dispari, Nadal!
O yeah!!!

La buna recitire! (Petrica strikes again)

Nu va pot spune pe curind (probabil ca net-ul ne va zice pa in cursul zilei de miine la o anumita ora pe care nu o stie decit Providerul *observati majuscula*) fara a imi continua aceasta perioada foarte propice scrisului cu acest epilog din vasta mea cultura muzicala, pe care vi-l susur la urechi :

Sa te gindeeeesti din cind in cind la mineeee
Nu te vooooi uitaaaa
Ma voi gindiiiii si euuuu mereeeeu la tineeee
Cuprins de vraja taaaa (si-a mea:D)

Compact erau?
Oricum, sa fim sanatosi. Si net-ul sa curga, daca se poate, fara spasme.

PS P. mi-a pus bete-n roate cu uscatul rufelor in masina si le-am gasit dimineata in uscator. Tradatorul!

Post despre servetele si la ce le folosim cind sintem raciti (adica avertisment, post gretosel!)

Tura asta mi-am batut recordul la sters nasul, asa ceva n-am mai vazut. Ciiind ziceam ca gata, azi is fresh, trageam niste concerte la trombon, de nu stiam cum sa mai baricadez usa, ca navaleau aia de la filarmonica sa ma ia la spectacole.
Si la un moment dat am avut o discutie cu P. (noi purtam o gramada de discutii, dupa cum bine v-ati dat seama, desigur, doar cei care v-ati hotarit sa cititi acest post si ati ajuns deja aici:D) care m-a intrebat cum imi curat eu nasul. Pai simplu, suflu, neica, nu ma-ncurc!
Bine, dar cureti ambele nari simultan?
Logic!:O
Ai incercat si separat?
Esti nebun? Vrei sa-mi explodeze capul? Tu asa faci?:O
Pai da, ca asa m-a invatat mama cind eram mic, ca-mi tinea servetelul si imi bloca o nara si apoi pe cealalta.

Ah si-am intrat in niste dilemeee si am intrat si pe net asa putin si paf am intrebat pe cineva bai nu te supara tu cum iti sufli nasul. Si mi-a zis ca P. Eu sa lesin! Si m-a asigurat ca un alt cineva face la fel. Vai!
Deci deja sint 4!
P. mi-a spus ca ar fi si varianta ca ei 4 sa fie singurii. M-am oprit aici din cercetarile mele amanuntite, fiind eu o fata fina si o doamna bine (ma tem ca tot uitati, de asta pomenesc asa de des!).
Am suferit ca poate intreaga mea viata, 28 de ani si-o idee asa, mi-am suflat nasul eronat! Cine stie ce alte lucruri le fac la fel! Si nici macar nu stiu! Si nici n-o sa aflu, ca nu intru in detalii, ha!

Oricum am incercat azi de doua ori, cu foarte multa emotie si timiditate. Ah, neinteresant. Noi, adevaratii, o facem dintr-o miscare!:D

PS si mai gretos:
:D
Tineti minte de la orele de desen cind indoiam foaia pe jumatate si turnam un brat de culori din alea la tub si o presam foaia si apoi o desfaceam si ieseau uneori niste fluturasi foarte frumosi?
Ei bine, am avut un servetel cu un fluturas. Neintentionat! Oricum, estetic.
Si raceala este o arta.

LE N-au ambitie astia din politica daca nu vin cu scandalul servetelul, ca asta cu biletelul este asa, o joaca de copii.

Cum m-am hotarit sa nu fac copii*

astazi despre pedofili (asta a fost un avertisment, oricum o sa ma abtin de la detalii, sper)

Paranoia poate atinge in anumite momente cote inalte, cum s-a intimplat cu mine acum vreo doua seri cind m-am uitat ca hipnotizata la nu stiu ce emisiune reportaj pe vox despre pedofili, copii rapiti, sado-maso, din astea. Vai!
Si mi-am pus atunci foaaarte serios intrebarea daca da sau ba.
Ca si-asa aveam gindurile mele destul de pesimiste, ca atitea razboaie si teroristi si nebunii aia care trag cu pusca in scoli si calamitati naturale si anturajul si dezamagirile, incit o emisiune asa de educativa a lovit la tinta.

A doua zi in pat m-am uitat fix intre ochii lui P. :) si i-am zis stii, nu cred ca vreau sa am copii. El a zis cred ca nici eu.
AHA!!! Pai ziceai ca vrei! Pai daca tu nu vrei, eu ce pot sa fac?
Si a ramas ca mai vorbim peste vreo trei ani.

Visasem intre altele ca o tinara speranta a blogosferei disparuse si eram sigura ca e prinsa de vreun psihopat, dar n-am putut sa ma implic foarte tare in cautarea ei, pentru ca aveam de descilcit niste ite sentimentale proprii, de nu-mi vedeam capul.
De miine visez doar pentru mine. P. e scurt la un job de tinut locul cuiva si cind e gata cica ne ducem la ziua braziliancei Ana. Sper ca nu pina prea tirziu, nu de alta, dar miine e luni.
Se deschide piata. Muncii.

LE Cind a fost cu Saddam nu mi-am exprimat opinia ca-s de acord cu ce i-au facut sau nu. Dar pentru pedofili si restul categoriilor enumerate la paragraful unu si restul de teapa lor as nascoci niste chestii de-un sadism atroce, jumulit pielea de pe ei, lasat la vindecat, chestii de-astea care sa le lungeasca viata si sa-i chinui in public, asa, sa li se ia gindul la alti visatori. Ma rog, pe masochisti i-ar aranja, ramine sa mai meditez.:-S

Des choses 23

Iar la micul dejun la Angela, cu tot cu sora lui P. care ne-a tinut o frumoasa prezentare despre psihanaliza si despre fata lui Freud, Anna, care l-a ingrijit pe tata-so si care a fost lesbiana.
Apoi am rugat-o pe A. sa-mi arate cartea lui Toril Brekke pe care o are ea in norvegiana si ne-am uitat la arborele familiei si P. era sa lesine de indignare ca e trecut acolo cu un prenume in plus pe care el sustine sus si tare ca nu il are, drept pentru care azi l-am strigat la greu Normann. :D Pina m-a rugat frumos sa ma linistesc. Hihi, Normann!:D:D
Chestii interesante de acolo sint ca un var de-al lui P. (fiul unui frate de-al lui A.) a avut un bunic nascut in Romania. Iar sotul surorii lui A. si tatal lui P. s-au nascut dupa ce tatii lor au murit (razboi, chestii).
A. ne-a dat la pachet un fel de pui cu smintina si cu orez, care evident nu e asa de bun ca puiul cu smintina romanesc, dar a fost grozav si P. mi-a tuflit o portie de gravida care asteapta tripleti si dupa ce a terminat el, l-am invitat sa ma ajute, s-a dus pina jos sa bibileasca nu stiu ce si cind s-a intors am afisat o figura angelica si i-am prezentat farfuria goala.
Nu eram musai lesinati de foame, dar la tv era emisiunea aia cu celebritati care fac de mincare si simteam asa cum ne ia pe amindoi cu lesin la stomac. O tanti din fosta formatie No Angels (aia uritica si creata si roscatica si cam masculina asa, noroc de proeminente:D), Lucy, a facut cu tema bucataria bulgareasca si a iesit pe ultimul loc, saraca, era la prima incercare la cratita. Oricum am ramas mega masca de faptul ca si-a asteptat invitatii cu piine proaspata la usa si ceva sosulet, care am inteles mai pe urma ca e sosulet, si nu sare si am zis vaaaai uite la ei ca ne-au furat traditionalul cu piine si cu sare.
Mi-e foame.:-S

SMS-uri 23

Vai, cit pe ce era sa uit si sa va las fara asa o informatie pretioasa: am descoperit cum se usuca cel mai usor rufele spalate la masina!!!
Se lasa masina sa-si termine treaba si apoi se deschide larg si generos usa la masina. Daca nu e furtuna, se poate deschide si geamul!
Cind o sa mai am ocazia (pe net), o sa va spun cit de grozav functioneaza.

Am mai scris pe aici, joia trecuta am fost in oraselul vecin la doctor, caci da, ma caut serios. (si nu ma gasesc, pentru ca ma duc la doctorii eronati:D!) Si P. mi-a comunicat ca la radio au anuntat furtuna. Aha...
Joia asta a fost furtuna secolului (adica aia comparabila ca intensitate a fost cu 20 de ani in urma, n-am facut nici o greseala pina acum), cind am ajuns noi la dermato deja erau citeva curse de autobuz suspendate etc. Am deschis usa, asistentele in cor oaaaaaaa! Era o liniste si-o pustietate, caci toti, dar toti, mai putin noi, sunasera sa canceleze, caci vezi Doamne vremea!
Ma intreb ce-o sa fie joia viitoare.
Ne vedem vineri dupa furtuna!

SMS-uri 22

Uel, stiu ca sint un fel de Petrica, dar in final ne expira abonamentul la net luni si nu am facut inca altul, diverse probleme tehnice etc. Sper sa revin cit mai curind, nu de alta...
A, si-a facut mama blog. Singura!
Am cea mai tare mama din blogosfera!!! :>>>

Telegrame pentru X 8

Cea mai tare si mai tare telegrama este ca mi s-au inmultit, in sfirsiiit, bubitsili pe hartaaaaa! Aia de o puteti vedea in blog undeva in stinga mai jos si care imi place mult mult!:D (Ma rog, si pe corp, dar asta e altceva:-s)

Aaaaaaaaazi dupa ce-am servit complet Fluturi in burta, plus niste sarituri pe Eurosport, am dormit ca un prunc, m-am mai dat o tura pe net, dupa care m-am apucat, da, leidizengentalmenz!, sa fac ordine!
Am reusit asa: sa arunc doua cosuri de gunoi, sa pun saci de gunoi in trei recipiente, sa aduc o galeata cu apa pe o zecime si niste mmmm un fel de detergent si un buretel, mi-am scos niste diverse dintr-un dulapas, l-am spalat (a se citi sters) foarte foarte frumos si mi-am pus diverse in ele (are 5 sertare si e alb). Mi-am mai facut ordine in proaspata cutie de bijuterii, deja plina ochi!, am mai sters un raft in dulapul mare, am dat vag cu aspiratorul si-am tras si patul, pentru ca sub pat am depozitat doua chestii ca un fel de genti marisoare luate speciale sa stea sub pat (le zice pe germana comoda sub pat, da?) si in care am pus haine pe care nu musai le port, caci eu in principiu port si spal si port aceleasi haine, deh, n-as putea sa spun de ce.
Apoi mi-am arenjat iar fuarte fuarte fremos ploferasele si am ajuns chiar si la bluzicile mai suptsiri cu minicutsa lunga, arenjate pe culori, care arenjarea s-a petrecut pe pat si i-am atras atentia lui P. asupra bluzicilor, care a zis am inteles, dar unde dormim?:D pai eu aici (vag pe pat) si tu pe scaun la computer!
Ei si m-am oprit, ca ce-i mult strica de unde si numele.
Si mi-era foame si P. era cam ofilit si paf de unde nu aveam ingrediente, am facut niste super bunataturi pe care i le-am descris lui Suzii pe ym care a zis aaaah iiiiih! dar au fost fff apetisante si gudluchin si sanatoase, anume: orez cu ou fiert cu porumb boabe cu ananas si cu ton de la conserva. Asta aveam in casa, na, eu ce era sa fac? Stridii???
P. a ramas bushbee si a ras tot si m-a ajutat si pe mine, dar tot n-am terminat portia kilometrica; si-apoi a plecat in tirg si eu am inceput un sudoku pe care nu l-am reusit si e nivel mediu.
Ah!

Cum am avut eu varsat de vint*

(Ma scuzati, este din nou vorba de mine. Macar eu sa ma apreciez!)
Am fost ieri, cum stabilisem, la doctor, sa vada ce-mi mai face organismul la boala:).
Si eram mai bine, ce faci, iti mai dau concediu medical? Nu, domdoctor, ca eo cred ca imi trece de tot de tot de-acuma. Si a propos, credeti ca ar fi o idee mmm ok sa lucrez in seara asta in bar?
El a zis ca nu din doua motive, unul cu fumul si doi cu concediul medical. Si-apoi m-a tinut numai in tema doi, de am crezut ca are o fixatie. Si cind sa plec mi-am adus aminte de bubitili meli si i le-am prezentat. S-a uitat la petisoarele de pe burta de dupa birou si mi-a trintit sec varsat de vint. Nu pot sa-ti dau concediu medical decit daca esti educatoare. Am zis okeee, dati-mi o crema ceva, ca ma maninca. Si am mai avut varsat de vint!
Am ajuns acasa intoarsa bine de tot pe dos, cu un bot cit casa, cu draci si pusa pe cearta. P. s-a luat de mine ca cum adica varsat de vint, doctorul tau e prost, da, de acord, facem programare la dermato!
La dermatolog, o doamna, m-a pus sa ii prezint si ei colectia, a zis clar nu e varsat de vint si ca daca l-am avut nu-l mai fac. Mos Craciun sa-i mai inteleaga, intre timp dadusem si nitel pe google si cica 80% din cei care au o data devin imuni. Deci nu 100%.
In fine, nu se prezinta specific varsatului de vint, daca nu-mi dispar sa mai vin si luni. Si sa nu ma dau cu nimic decit cu crema de corp, pina nu ne desteptam de la ce sint.
Intre timp P. a iesit scurt in oras si s-a intilnit cu prietenii nostri si i-a pus in tema de varsatul de vint. Astia in pragul crizei! A mai sunat si T., blocat de furtuna in Oslo, si s-a panicat si el, ca n-a avut si are peste 30 de anisori.
Oricum am scapat:)


*mersi, Suzi, ca mi-ai dat ideea sa povestesc asta.

Telegrame pentru X 7

Ieri cit a rulat televizorul am urmarit cu vag interes quizz taxi care e dragutica (si soferul, s-avem pardon, nu este asa de urit cum este ala de la romani, pardon, mii de pardonuri) si a fost un concuuurs la reclame. Suna si spune-ne daca e raspunsul a sau b si paf am sunat premiul era de 500 de euro, nu mai stiu nimic de concurs dupa aia!
Apoi tot pe programul ala a fost emisiunea aia de am scris cu cinstea si au avut si ei un concurs cu premiu un leptop:P si iar am sunaaat si de data asta mi-a raspuns o roboata care mi-a zis a ai avut ghinion tura asta. Ei, si m-am linistit.
Si m-am si usurat de 1 euro de pe credit:)

Fenomene paranormale

Am primit pe net nu zic de la cine nu zic ce carte. O carte na, pe care am trimis-o si eu altcuiva, ca doar nu ma durea mina.
Dimineata dau de un prieten pe net, auzi, ai citit aia? nu. ti-o dau pe e-mail.
Si incep investigatiile, aduc CIA si pe Jennifer Garner, cartea nu mai e, mailurile mele, cel in care primeam si cel in care trimiteau s-au evaporat ca prin farmec. Desi sint convinsa 100% ca nu le-am sters. Nu sterg din gmail decit reclamele (ce frumos le zic, reclame, nu?:D) si mhh niste niuzletaruri.
Cine nu stie ca gmail are si o cautare in mailuri (nu stiu daca au si alte servicii)? Uel, am probat-o. N-a gasit.

Deznodamintul:
Mi-am amintit ca am descarcat documentul si l-am salvat undeva bine, l-am urcat frumos si l-am trimis si flacaul l-a primit. :)
M-am uitat apoi sa vad daca figureaza la sent-mail, este, bine-mersi. Am dat aceleasi cuvinte cheie in cautarea lui gmail, mi-a gasit, doar acest e-mail trimis azi.
Daca sa spunem ca gmailul ar considera atasamentele .rtf periculoase, de ce accepta sa le trimita? Si le si primeste?

Asa ca va rog pe aceasta cale, domnu' Bush, sa-mi lasati casuta postala in pace si sa nu mai cititi carti in romaneste!
:)

PS Rog damele bine implicate in afacerea retefeul (expeditorul si destinatarul, eu fiind doar il messagero non e importante:P) sa arunce un ochi in inboxul respectiv autboxul lor si sa imi comunice cum stau. :)

PS2 It's all only in my imagination! Caci domnita destinatara m-a asigurat ca i-am pasat-o frumos in transfer pe ym si este convinsa ca la fel am primit-o si eu, ca altfel sigur ii dadeam cu fwd, in caz ca venea in forma de email.
Inseamna ca eu mi-am imaginat ca expeditoarea imi va da cartea pe mail si am fost surprinsa de transferul pe ym, astfel incit am ignorat aspectul asta urgent si a iesit diiitamai dandanaua. Bine ca nu m-am apucat sa trimit mail la gmail, sa fac circ!:D
Deci da, sint batrina si paranoica. Si bag spaima-n blogosfera.
A, nu, postul nu-l sterg, asa cum n-am corectat nici Eliada. :D

Tirziu in noapte

tv-ul a ramas in continuare deschis, am terminat sticla de prosecco (e un fel de vin spumant sec dupa care nu ma omor) si a fost ceva serial (cred ca Bones - Die Knochenjägerin) pe rtl, cu o muzica de fundal extraordinara, de fapt e intii doar muzica si apoi intervine si vocea unui cetatean, destul de misto asa, dar total neinteresant, pentru ca sunetele din fundal sint un vis si imi doresc sa fiu pe faza peste o saptamina, ca sa prind mai multe informatii si eventual sa pot furniza mai multe informatii!
phiiii, ce m-a facut sa visez muzica aia din fundaaaaaaaal!

SMS-uri 21*

Deci si-a luat Vio super ceololar de la Media Markt. Va rog, pardon, super de super!
Ei bon si dupa ce-am stat sa-mi fac contractul jumatate de viata (ma rog, a durat cam o ora), a mai trebuit sa platesc la casa. Unde ne-am asezat noi la rind era o doamna (sa zicem) pe putin spus corpolenta, avea lejerisim ca la un 150 kile (pe cuvint de oneor ca nu exagerez), ocupa toata cabina in care se misca si avea ecuson. O cheama Mimmy Winter. Si vorbeste si germana si engleza, conform steguletelor din piept, am tras eu concluzia.
In drumul spre acasa m-am intrebat daca doamna Mimmy face praf un scaun pe saptamina. P., care nu ii remarcase numele, a ramas paf si-a opinat ca are ceva de star de Hollywood, cam de 3 staruri pe putin:D.

Cind am inspirat ieri la doctor aerul din anticamera, m-am gindit sa ma duc sa fac pe elefantica suflindu-mi nasul la baie. Miscare inteligenta, iar la intoarcere am vazut-o pe-o asistenta (care de altfel imi e colega la magazin, dar se face ca ploua, ori are o sora geamana identica de poarta la fel pina si pirsingurile) frecind-o lejer pe msn. Ceea pentru care o invidiez sincer.

Tot ieri am avut o revelatie!
Trebuie sa va spun toata povestea, desi ca de obicei n-am idee daca nu zace cu citeva posturi mai jos.
Stiti senzatia aia cind vezi pe cineva, eventual ii spui si salut, oricum va cunoasteti de undeva, e reciproca chestia si dupa ce pleaca staaaai ca prostu' si te-ntrebi maiculita cine era acest personaj? de unde sa-l iaaaaau?
Cred c-o stiti.
Bun, deci o data persoana in cauza a platit la mine, m-am gindit eu, mai, asta e o straineza, blonda ea, dar nu e nemtoaica. Din conversatia buna-ziua idem pa idem nu mi-am dat seama de nimic.
De-atunci au inceput sa mi se invirta rotitele la modul spectaculos. Am plecat chiar cu dilema in concediu.
P. facea misto de mine, n-o s-o mai vezi niceodata, o s-o ai pe constiinta!:D
Ei, tipa a aparut din nou! Cobora scarile rulante si m-a vazut si ne-am salutat! N-aveam de lucru, puteam sa galopez dupa ea s-ontreb nu va suparati, de undeeee ne cunoastem?
N-am facut-o, gisculita ce ma aflu.
I-am povestit iar lui P., era sa lesine de ris (btw, P. nu stia ce inseamna lol, asa ca sintem chit:>!) si m-a sfatuit s-o las asa.
Si spuneam ceva de-o revelatie! Ei, cred ca e asistenta cehoaica la un cabinet stomatologic al unui ceh pe unde m-am preumblat eu de vreo doua-trei ori. Micuta Sherlock Holmes ce ma aflu!!!!

In final, dar nu chiar la final, ati vazut ce-ati pierdut ca n-ati dat cu mail-ul sa va dau productiile inimitabile ale lui Suzi. Adi poate sa confirme ca le-a primit inainte:>!

A propos de seara de ieri, stateam ca pe ghimpi pe ym cu Suzi, mai erau citeva minute pina la fix, cind hotarisem ca public cifra pe care o adunasem, ea si-a dat cu parerea ca stam ca la revelion, ceea ce era adevarat, facusem bataturi si febra musculara de la atita f5:D; iar azi am avut revelatia ca a fost ca la prezidentiale la numaratul voturilor.
Ziceti si voi daca nu e asa! Astazi inchidem urnele cu aproximativ 10 minute inainte de fix, la 105. Not bad. 105 albastri, pour les connaisseurs.
Sinteti tari!

LE Mi-a dat Suzi vestea buna, au fost la finalul recensamintului 110 albastri si 51 revenenti, cum ii numesc eu (adica unul mai mult ca ieri!)! O YEAAAAAAAAAAAH!!!!
Am uitat sa-i multumesc lui Liviu (care e absent), dar care a avut grija de motoarele de cautare!


*am vazut ca ultimul post din colectia tematica nu are numar, asa ca il consider ca fiind 20. ;)

Din nou la tv

Cer scuze ca nu scriu ceva original, televizorul e deschis pe kabel1 si e o emisiune cu camera ascunsa, cu tema Cinstea.
Au luat flacaii un portofel, au pus 120 euro in el si un brat de carti de vizita cu numarul de mobil al proprietarului si au lasat de mai multe ori portofelul pe jos in locuri aglomerate. Unii l-au luat degajat, l-au plimbat pina la 20 de minute (cind au intervenit reporterii si-au recuperat obiectul), o doamna a pus mina urgent pe telefon si l-a sunat pe om.
Cei care nu pareau (filmati) sa aibe vreo intentie de a inapoia comoara au justificat ori prin faptul ca nu au (deloc) mobil(ul) la ei sau vai, cautam o sectie de politie, uitati-va, nu l-am bagat in buzunar, il tineam in mina!!!
Da, sigur ca da, evident!

Testul doi a fost cu acelasi portofel, n-am fost atenta la suma, unul din echipa se duce la oameni pe strada, nu va suparati, v-a cazut portofelul, vreo trei cinstiti, nu, multumesc frumos, doi stringatori zic vai meeersi banisorii mei si pleaca mai departe (si predau portofelul cind ii ia echipa iar la intrebari), o tanti face o scena actoriceasca de mare clasa, mi-ai salvat viata, sint somera, abia scosesem niste bani de la automat, dar cred ca i-a mirosit ceva cind cameramanul ascuns a insistat sigur e al dvs.? moment, nu! vaaai!
Cei care plecasera nonsalant au motivat ca nu e furt si in fond stau prost cu banii etc.

Testul trei : plimbari cu taxiul, ne duc soferii pe drumuri mai lungi sau ba? Din cinci taximetristi pusi la incercare, n-a dat nici unul cu virgula. Au mers pe drumuri diferite, dar toti au avut finalul de 19,40 euro. Ceea ce e minunat. Actiunea se petrece in Berlin, nu va temeti deci.

Testul patru : costume date la curatatorie, cu niste banisori uitati in buzunarul interior (20 euro). Din cinci testate, doar la una s-au gasit banii! Restul : nu era, dom'le, nimic, noi daca gasim, dam inapoi, evident!

Nu stiu daca mai urmeaza ceva, ca sint reclame.
Oricum...

La ceas aniversar (2 cred)

Cind ma gindesc la statisticele mele din 17 ianuarie 2007, dragii babei, parca-mi salta si-acu' inima de bucurie, o sa zica vio peste veacuri nepotilor. :D
Am incheiat ziua cu 109 vizite unice, conform statcounter, multumesc celor care m-au legat si m-au click-at, misiune implinita, aceste cifre ma obliga la mai mult:D (n-am baut nimic, desi s-ar cere!), lasind la o parte cautatorii de comori in google care aterizeaza unii dintre ei doar ei stiu cum aici, lasind la o parte faptul ca mi-a picat conexia de citeva ori si apar ca unica de fiecare data, am impresia, totusi e ceva colosal pentru o pitica de gradina ca mine, multumesc Michael, multumesc mama, multumesc la toti fanii mei, multumesc celor care ma injura, sper sa-mi fie de folos, multumesc nu in ultimul rind lui Dumnezeu(l blogosferei) (cine crede ca e blasfemie, se ins(e)ala) si iar nu in ultimul rind lui Muntele Alb, datorita caruia, si lui Suziii pentru partea tehnica, mi-am pus pe blog si productiile de mare valoare artistica de pe forumul ag, basca poeziile.
Sa traim!
P., ai lav iu!

Agentia de detective nr. 1*

Dupa cum zice si titlu', e o carte politista, da?
Dar daca sinteti nasuri fine si nu va apucati de chestii de astea easy cum ar fi deci carticele cu detective, sa stiti ca in cazul asta sinteti eronati si foarte snobi! (Ha!)
Bon, deci e vorba de Mma (care inseamna doamna, cred, si eu in economia lecturii am citit mereu madama) Ramotwse. Daca v-asteptati sa se recomande, Ramotswe. Precious Ramotswe, va inselati.
Este o femeie de bun simt din Botswana (da, chiar au moneda ca localitatea aia din Croatia), pe la un 34 de primaveri care dupa ce-i vinde cireada tatalui ei proaspat decedat, in loc sa-si cumpere o macelarie, ea infiinteaza o agentie de detective. Cu ea ca detectiva si cu o secretara.
Cartea mi s-a parut pe alocuri vag ironica, e scrisa intr-o maniera simplista, adica nu la modul super complicat ca la Heidegger (pe care nu l-am deschis vreodata si nici nu am de gind, pardon, dar imi place sa cred ca e groaznic de complicat!), ci easy asa, ca o plimbare cu jeep-ul prin desert. (V-am terminat, iar imi place sa cred.)
Cazurile pe care Mma Ramotswe le dezleaga unul dupa altul sint inedite macar, daca nu cine stie ce spectaculoase. Ce e frumos in carte e cum e imbinata treaba asta pe drumuri de munte, pardon pe nisipul desertului, cu Africa, locuri si oameni si fapte.
Sint cam sigura ca e prima carte autentic africana pe care am citit-o (sper sa nu dau cu bita-n balta la categorisire), autorul e nascut in Zimbabwe, dar Botswana e o tara vecina, deci probabil diferente mari de peisaj n-or fi, zic eu, tufa la geografia Africii (nu se dadea la bac la vremea mea).
Oamenii sint simpli, in mare parte, au numele alea imposibile africane, cu prenume englezesti in mare parte, cum sint Precious, Happy, Charlie, Wallace etc., ceea ce ii face oarecum colorati asa:). Isi vad in principiu de treburile lor, la fel cu oamenii de pe alte continente, doar ca atmosfera in Africa asta in care te topesti de caldura mi se pare mult mai asezata si mai relaxata. N-or fi avind ei cine stie ce civilizatie (civilizatie as in luxul de pe lume...), dar tot ziua muncesc sub soare, iar seara se baga linga foc si-si fac un blid de mincare. Iar Mma Ramotwse, despre care se poate spune ca traieste mai bine decit media, are casuta ei cu gradinuta si cu veranda, frigider si cuptor cu microunde. Si in Gaborone este chiar si un Mall. (Deci mai devreme decit a avut Romania.)
Cazurile pe care le are prima agentie de detectivi infiintata in Botswana sint care mai de care, la modul cred ca sotul meu are pe alta, cred ca sotul meu a furat o masina, fata mea iese cu un baiat si vreau sa-l iau la intrebari, un copil furat, niste falsuri la un avocat, un doctor fals (asta e cea mai ampla bucata si mi-a placut intriga:D), talismane de la vraci si vrajitorii (un subiect tabu pe care Mma detectiva il ia in piept).
Despre figura centrala aflam putine lucruri, in ceea ce priveste aspectul exterior, Mma este corpolenta (poarta XL la rochii), are bataturi la picioare si merge la coafor. Nu-i place moda americana a femeilor slabanoage si este mindra de statura ei, considerindu-se pina in maduva oaselor o africana. A fost casatorita, a avut un copil, o cer mai multi de nevasta, ea tot refuza si la urma de tot in carte se hotaraste sa-l faca pe prietenul ei (prieten in sensul de prieten, da?) fericit.
Deci mie cartea mi-a placut prin simplitate si prin pitoresc.
Ma gindesc ca pe descrierea personajelor nu prea se insista, pentru ca probabil marea majoritate sint negri si cred ca era redundant sa se precizeze era un barbat negru cu parul negru cirliontat si ochii negri si limba roz.:)
Mai apar si indieni in peisaj, ma intreb daca sint chiar indieni din India sau doar o rasa care nu e chiar neagra. Desigur este vorba si de citiva albi, ca mai sint si din astia in Africa:).
Doua cazuri sint rezolvate de Mma Ramtswe mai amuzant, primul cu Aratosul, un sot care este foarte deschis spre alte orizonturi feminine, dovada este chiar o fotografie cu el si detectiva pe canapeaua ei de acasa, moment in care clienta face criza de nervi si o face cu ou si cu otet pe aducatoarea vestii. Al doilea e cel cu tinara de 16 ani banuita de parinti ca are un prieten, care se dovedeste inventat, pentru ca familia sa n-o mai spioneze; pe presupusul prieten il cheama Jack, iar dupa ce se linistesc ploile la figurat:), intr-o zi cind Mma isi bea cafeaua pe terasa unui hotel, se intilneste cu tinara care tine sa i-l prezinte pe flacaul de linga ea, si anume pe Jack.
Cam atit, cum am citit cu creionul, as avea niste fragmentele, pe care o sa le postez mai incolo (mai ales ca-s multe).:D

*Alexander McCall Smith, Polirom 2006, proza xxi, 264 pag., 22,95 lei (noi), traducerea si adaptarea :D (traducere din limba engleza si note de Viorica Boitor)

SMS-uri

Ieri m-am gasit din statistici pe un site unde era recomandat blog-ul meu (printre altele), care ce sa ma asta, am fost deosebit de entuziasmata, mai ales ca nu-l cunosc pe Zorro. Postul e de fapt un comentariu pe blogul asta. (Macar sa aive si el niste vizite, nu?)
Azi a aparut iar cineva din neant (am impresia ca neantul tinde sa creasca, nu credeti si voi asta?) si mergindu-i pe urma am ajuns la Muntele Alb. Caruia doresc sa-i multumesc, banuiesc ca el e Zorro, dupa preferintele instelate.
Si m-am bucurat sa regasesc cel putin doua weblog-uri de-ale mele de pe ag puse bine si frumos acolo. Ma mai uit nitel pe ele si ma gindesc daca sa pun de la mine link-uri directe. :D

La final, cititorii lui Suzi stiu ca mie imi moare netul cind ma bag pe blog-ul dinsei, sint un caz singular, ea apreciindu-ma la adevarata mea valoare, mi-a facut serviciul sa imi trimita pe e-mail ce mai scrie. Intimplator la mine in cutia postala sint 5 secrete admirabil scrise de Suzi, la care m-am tavalit de ris (nu fara respect, desigur!), iar la ea pe blog sint doar doua. Cine le doreste avant-la-lettre:P, sa dea mail la dovira at gmail com
A nous deux maintenant!

Calaretului ii sade bine cu drumul si cu biciul

(iac-asa, c-asa am vrut eu.)

Vin de la doctor, ma mai duc si miine, la altul, nu mai pot de cit ma caut luna asta. Ca o doamna cum am precizat in nenumarate dar repetate rinduri ce ma aflu (dar tot nu va intra in cap), mai nou nu mai umblu cu geanta/rucsac dupa mine, bag prin buzunare ce-mi trebuie (mai nou doua ceololare, ca sint super disponibila pe doua retele) (ca manelarii de la mall, in principiu) si iau cartea in mina si pa.
A bon si deci am stat nitel de vorba cu doctorul si apoi m-a invitat dincolo si mi-am lasat cartea si creionul (!!) pe geaca, in prima incapere. El a vazut si m-a intrebat din teava daca citesc romane politiste.
A urmat o discutie in care eu am incercat sa nu-i fac o impresie falsa! (cred ca nu este impresie falsa, sau este?!) apoi ne-am intors acolo unde era biroul si mi-a picat fisa : a, dvs. cititi politiste? Da! Si pe autorul asta nu-l cunoasteti, este? Da, nu-l cunosc.:D Pai ca e relativ nou. Si paf imi pica fisa, am impresia ca e si doctor. Adica intii doctor si-apoi scriitor!
Cu alte cuvinte citesc degeaba notita de la inceput despre autori, dar uneori mai tin minte un mic detaliu.
Ei bun, si el mi-a cerut cartea, eu l-am asigurat ca este si in germana, din moment ce a aparut deja in romaneste si s-a apucat sa se uite pe coperta 4 foarte concentrat. Eu m-am uitat la el ca mita-n calendar si la un moment dat l-am intrebat intrigat-amuzata: doar nu intelegeti romaneste!? (ma mir ca l-am intrebat in germana:D) si tot eu, aaaa, pe baza de latina.
A zis ca da, asta ii fusese logica si ca cel mai usor i-a fost sa inteleaga ultima apreciere (din alea ca daily news a zis ce carte meserie si new york times a zis ca vai, de la eliada lu homer incoace nu s-a mai scris asa o carte cutremuratoare etc. etc. etc. (nu stiu daca Eliada e cutremuratoare, dar sper sincer!)). Care era:
"Un succes international."
Times Literary Supplement


A, am terminat-o, asa ca daca nu ma prind cu alte treburi si n-apare P. fix in clipa asta, o sa incerc sa scriu un rind doua despre. :)

Cinci mii de secrete

Dat fiind ca m-au taguit ambele amindoua si Alma, si Ionuca, (alfabetic si cronologic), na, nu stiu, o sa incerc sa vad ce mai gasesc, pentru voi.

1) (asta cu inceputul numerotarii a fost usoara) (am mai zis-o) am fost un fel de fana Michael Jackson. Fara comentarii, pliz. Eram deosebit de tinara, imi place sa cred.
2) (pe bune, cu numaratul sau numerotatul stau mirific!) am citit o gramada de carti de Paulo Coelho. Imi cer scuze pe aceasta cale de la neuronii mei ca in timpul ala n-am citit altceva, dar poate sa ia micutul orice premiu extraordinar literar, eu nu mai pun mina pe el.
3) (idem) am copiat la bac la geografie. (na, mi-a fost frica, da' a mers, plus ca nu stiu de ce am copiat, ca stiam ce-am copiat... da' na!) (am luat 9 si ceva)
4) era cit pe ce sa experimentez primu' sarut (!) in tabara la Eforie Nord, cu numitul Costin din Birlad, care nu era din tabara si fuma pentru digestie (eu fiind anti-fumat groaznic atunci, aveam si-un talisman, da?), care acest tinar m-a intrebat in poarta taberei iti place sa fii surprinsa si io i-am zis languros, da, da' nu cum vrei tu sa ma surprinzi si m-am carat in camera.
5) dupa primul meu sarut (!!!) era sa-l sugrum pe autor, din dragoste!
6) (ce repede au mers astea doua ultimele) vai ce zic acumaaaa : cind eram tinara frageda:D, da' ca la un 12+, avea mama prin dulap nu stiu ce valuri de material de la o matusa si ma apuca pe mine vara boala costumatiilor indiene din India si foarte frumos ma imbracam in sari! si ma uitam in oglinda. eram rapitoare, de asta va pot asigura.
7) prin clasa a 5a, cind toata lumea avea gagiu/gagica sau in fine preferinte din clasa, scoala sau vecini de bloc, eu am venit cu o super inventie, Ungureanu Paul, care chipurile era un flacau din Medias si-l cunoscusem la bunicu', deci da? Ei, si cind ne jucam flori fete filme etc. paf veneau si-mi ziceau alege intre U.P.1 si U.P.2:D si marele secret a lui U.P. era un coleg de clasa care imi placea mie (da' n-as zice ca eram indragostita, pe care-l cheama Prundeanu Radu. B., te tai cu lama daca te rizi!!! :D
8) mi-am terorizat telenovelistic telefonic cea mai buna fosta prietena, fiindca se dadea la gagiul meu. si chiar dupa ce a fost gagiul ei, eu tot am sunat-o noaptea pe la 2-3-4 si i-am facut intreaga familie sa clacheze nervos. pai nu?! (vai, sper ca nu citeste pe-aici!!!)
9) am vrut sa scriu un roman despre viata mea cu P., dar se intimpla atit de multe si ne ridem ca prostii asa de mult, ca uit tot ce mi se pare romanesc. da' poate ma apuc acum sa dictez pe noul meu telefon ultramegacool si astfel o sa raminem in istorie (caut acus un cuplu amorez potrivit).
10) tot cu P., cind eram noi fresh la inceput si vazusem in primul week-end aproximativ filmul ala cu Cum sa te desparti de el in 10 zile, mi-a reusit aceeasi miscare fix la 10 zile as zice, fara s-o vreau. doar ca ne-am impacat a doua zi dimineata, scaldati in lacrimi amindoi. ah si de-atunci nu ne-am mai despartit.

io zic ca sa ma opresc aici:D

Des choses 22

Am observat ieri ca la draguta mea sosetuta stinga aparuse o gaura minuscula. Azi dimineata se marise. Nu-mi amintesc de cind n-am avut sosete rupte! Ori sint mai rezistente textilele din ziua de azi (desi blugii tot praf se fac la un moment dat), ori unghiile mele nu mai sint asa de performante ca in tinerete. Alta explicatie nu gasesc.
Oricum imi pare groaznic de rau de perechea asta, ca era pina la genunchi, cu dungi orizontale bleu si nu mai stiu de care (gri probabil si inca ceva) si cind le incaltam aveam impresia ca sint din nou o fetita!
Recunoasteti ca e o mare drama, caci nu ma vad cosindu-le. Mda.

Astazi s-a implinit a 5a zi de concediu medical, neplatit. O mare bucurie.

Am aflat cum o cheama pe scriitoarea norvegiana, Toril Brekke. I-am gasit niste romane traduse in germana, nu cred ca e chiar ceea ce ma interesa. Poate pe P., in fond e ruda cu el.:)

Am ramas aseara dupa ce mi-am contemplat soseta, am ramas deci in continuare la parter sa citesc pe canapea. Unde am si adormit si n-am avut nici cel mai mic chef sa ma cocot doua etaje pina in pat. La un moment dat a aparut si P. pe canapea, n-am incaput amindoi, ca nu era desfacuta, mi-am cerut scuze ca-s prea frinta sa urc. El a dormit foarte prost, eu am dormit cu stresul ca o sa visez urit si n-o sa aive cine sa m-auda si sa ma consoleze.
Azi ramin la etaj. :)

My new baby!!!

SMS-uri 19

Cind mergeam noi spre aeroportul Otopeni (ah, pardon, Henri Coanda!) in masina lui G. si B., G. a oprit la benzinarie, a pus gaz si am iesit amindoua si eu am cumparat un cartus de tigari. Tipul de la casa a fost foarte dragut amabil comunicativ etc., foarte natural, chiar mi-a placut sa cumpar de la el, ne-a urat o zi buna, la fel. Si-am ramas neconsolata, ca avea fermoarul la nadragi desfacut si am ezitat daca sa-i spun sau nu, asa ca nu i-am spus. Desi probabil ii faceam un bine. Dar m-am rusinat eu de rusinea:D lui (nu i se vedea, bre, nici o rusine!). Acum am sa precizez in apararea mea ca o mare doamna ca vai, nu m-am uitat, mi-a sarit in ochi!:D
Na bun, m-am apucat de Alexander McCall Smith, Agentia de detective nr. 1, Mma Ramotswe s-a dus la un avocat care si el era descheiat si la urma i-a zis. Asta da!

(urmeaza un fragmentel gretosel!!)
*****


****

***
La raceala pe care o am, mi-am suflat azi cu incredere nasul in servetel (!) in fata casei si P. m-a pus in tema ca mi-au ramas niste resturi. I-am multumit, m-am facut ireprosabila (vai de mine, cum arat, dar sa lasam) si l-am rugat sa ma tina la curent cu alte faze de genul asta, alde verdeata intre dinti etc., asigurindu-l ca n-o sa ezit sa fac la fel, mai ales daca e cazul cu vreun fermoar. Cuvintul prohab/p mi-a displacut intotdeauna.

Vio viseaza 18

Schimbam avionul in drumul meu spre Tailanda (as spune ca mi se trage de la discutia cu Hia despre BJones) si dura citeva ore bune pina urcam in urmatorul aparat de zbor:>! Asa ca m-am preumblat prin aeroport, cred ca eram in China, m-am pierdut vag de grupul meu (marisor de fete) si cred ca mi-am cumparat un ceva de mincat sau baut de la un soi de imbiss (chiosc). Apoi, n-as putea spune de ce, am inceput sa-mi desfac din bagaj, aveam ca la un 4-5 taraboante dupa mine, eram intr-un hotel cu multe etaje, mi-am pierdut biletele (eram tot in China, da?), l-am rugat pe un tip sa ma ajute, arata bine si era trist si oricum a sters/spalat putina destul de repede, ca pierdea si el legatura, in fine, m-am intors in Romania!
Trebuia sa-i dau mamei o veste c-am ajuns cu bine in Tailanda si eu neam Tailanda, dupa cum ziceam. Locuiam intr-un apartament in care initial erau trei persoane, eu cu el si inca un el. Prin nu stiu ce concurs de imprejurari a ajuns acolo o alta fata, eram doar fete, dar trei cred. Bon, si mie imi placea mult de prima fata, care citea mult si eram noi prietene si ne tineam de dupa git (doar atit, da?), iar ea era de-o virsta cu cealalta, care nu citea si se uita doar la tv. Si eu incercam sa-i spun cit de neutru cu putinta ca vezi ca o sa fie intr-un final o influenta proasta pentru tine. Dar fata cu tv-ul nu era proasta deloc, atita doar ca nu era la profil uman, ci facea ceva contabilitate si invata bine.
In fine, iar nu stiu cum, eu si protejata mea preferata (asta cu protejata e o nebunie, este?) ajungem in Iasi, in care eu sint partial incognito. Si incep sa recunosc lumea. Uite-l pe sotul lui A., L. De fapt nu s-au casatorit. Nu stiu cine e fetita (ca la un 12 ani, copil normal, nu nimfeta:D) cu care s-a intilnit. Deci tema nuntii 1.
Mai mergem pe bulevardele largi si insorite, ajungem intr-un loc gen Podu Ros, acolo era D. si nu stiu cui ii tot explicam uite-o acolo, ea eeee! cu palaria aia asa sau cu parul prins asa, D. arata rapitor, dar era trista. Pentru ca tipul cu care urma sa se ia ii gasise un soi de oracol din copilarie in care scria o previziune! cum ca se va marita cu cineva pe care doar se preface ca-l iubeste. Iar asa-zisul viitor mire umbla acum prin tirg cu caietul ala dupa el si cauta eventuali copii de-ai lui D. Tema nuntii 2.
Sint(em?) pe un virf de deal, munte, ceva, tot in oras, virful decupat piramidal arata ca un teren de joaca in nisip si in acelasi timp ca un burg, dar in miniatura. Niste prieteni se joaca intr-un colt intr-un perimetru in care sint inghesuite multe figuri si cred initial ca e vorba de sah, unul dintre ei imi raspunde ca da, dar risese de mine, avea doar el ca la sase ture/turnuri pe tabla. Jucau in trei si a treia persoana, care cred ca era X, intrase mai tirziu in joc si avea mai putin piese, care erau niste bomboane micute, mai mici ca M&M's.
Si cred ca de acolo m-am ales cu invitatia la nunta lui X, care urma sa fie in seara aia. Tot nu-i dadusem vreun semn mamei cu Tailanda mea. Ne-am dus multi la X acasa, trei camere, altfel asezate in spatiu decit stiam, da-i cu fursecu' si apoi lumea s-a tot retras sa se imbrace festiv, incepea sa-mi para rau, ce caut eu acolo, chiar e o idee buna sa stau si apoi sa ma duc sa-i felicit dupa? Oare asa tirziu mai fac la starea civila sau asta au rezolvat deja? Daca ma duc doar la biserica si dureaza o gramada? Oricum la masa nu merg.
Sora lui X vine intr-o camera in care eram eu si vorbeam cu mama, care nu ma crede ca sint in Iasi, e oricum suparata pe mine si eu o asigur ca o sa-i aduc poze ca sa-i dovedesc. Cred ca urma sa-mi schimb si eu bluza intr-una mai sic. Tema nuntii 3.
Si deodata stau intinsa pe spate, ma relaxez si ma si concentrez la ceva, am ochii inchisi si cineva ma ghideaza, am in minte un fel de ecran cu niste imagini si imaginile astea se incarca una cite una, ca pe net, ce mai. Si uite ce desteapta sint, frate, le-am vazut pe toate, si persoana cu care sint imi spune s-o recunosc pe penultima. Ma uit cu atentie, e o femeie imbracata in rosu inchis (ca parul lui D. de mai devreme) si se uita intr-o parte. Sub ea scrie nu stiu cum Caterina aproximativ. Parca seamana cu Catherine Deneuve, spun. Uita-te la ultima poza (erau in rind) si concentreaza-te. Si m-am concentrat de n-am mai putut, pina mi-a rinjit imaginea mortii si m-am trezit in gemetele mele plingacioase.
Asa ca daca ma mai concentram inca putin, poate scoteam de Patru nunti si-o inmormintare.

Des choses 21

Am descoperit ouale de ciocolata cu surpriza abia cind teoretic trebuia sa ma despart de ele, dar m-au fascinat jucarelele dinauntru si inca le mai cumpar si-n ziua de azi, e drept, cu o oarecare stringere de inima, pentru ca dupa ciocolata aia nu ma omor, iar in ultimii ani au inceput sa bage niste porcarioare de surprize care nu corespund inaltului meu simt estetic. Le compar asa cam cu evolutia desenelor animate, care din dragalase si numai bune pentru homosexuali (paf, v-am terminat cu asta!) au devenit asa numai in colturi, urite, hetero, ce mai.

Am citit nitelus presa de duminica (de scandal in principiu) azi, ca o doamna ce ma aflu. Avem si categoria culturala, asa ca daca vreti sa stiti de ce Agatha Christie (1890-1976) a otravit asa multi prin cartile ei (mai bine de jumatate din cele peste 80), ei, e pentru ca in tineretea ei a lucrat intr-o farmacie si avea cunostinte de specialitate, nu era o diletanta adica.

Astazi se implinesc 50 de ani de cind a murit Humphrey Bogart (protagonist in 79 de filme) (sau 75, dupa cum apare pe net pe site-ul pe care navighez momentan). Cica a ramas in istorie pentru "Here's looking at you, kid". Si eu care credeam ca pentru "This is the beginning of a beautiful friendship." Bun, sper sa nu uit sa ma uit la 23:30 la Casablanca, pe ARD (post nemtesc, care aveti).
A purtat o palarie (celebra) borsalino, a fost modelul lui Jean-Paul Belmondo (si al altora:D).
(He is one of the descendents of King Edward III of England.) Cind a murit, avea ca la un 36 kg...

La tv a fost o comedie super haioasa, o recomand fierbinte; fara legatura mi-am amintit de un film vazut in copilarie, Gheata verde
in care cuvintele magice sint, cred, Meno Sebastiano Argenti (m-am luptat cu Arcadiano Buendia intii, mi s-a parut ca ar fi o asemanare...).

Family saga

I-am imprumutat azi Angelei volumul de Marquez si a ramas paf de asemanarea cu Ingwar.
Am povestit de Romania, de carti, am participat la conversatie in principiu cu poftiiim? ca auzul imi joaca feste, avind in aceste zile de ianuarie capul in butoi... si am aflat totusi ca o ruda de-a ei scrie povestea familiei.
Mama Angelei a fost norvegianca si ruda asta (n-am retinut ce e, verisoara de gradul doi parca) a documentat pina pe la 1600 si ceva, cu cavaleri, cu curtea regala engleza si asa mai departe. Pina acum sint trei volume parca, al patrulea netradus in germana, cu poze si nebunii. Data viitoare sper sa fiu mai pe faza si sa aflu numele autoarei (am sapat in amazon, dar neam sa-mi sune ceva cunoscut) (in cazul ca am inteles bine si nu e un el, var etc.)
Ultimul volum aparut a ajuns cu istoria pe la strabunicii Angelei. Cica familia lor e imprastiata prin lume ca nisipul, Canada, State, Mexic, India, Germania:), Franta, Norvegia! :)

M-a fascinat toata treaba asta. P. inca n-a fost in Norvegia. Am vazut poze, sint niste peisaje, maiculita!
Cica unii norvegieni inca ii iubesc pe nemti de nu mai pot, asa ca daca bati la usa unei pensiuni, te poti trezi sa-ti spuna pa daca iti vad numarul de la masina. Nu stiu daca astia sint exceptia, daca ceilalti sint exceptia, tolerantii, sau daca sint fifty-fifty.

Un link, pentru ca fredonam prin camera un cintec vechi si inca nu am scos castile si boxele de prin nu stiu ce sacosa in care zac de la mutare.

Chestii rusinoase si mai putin sanatoase

A venit Suzi c-o leapsa de week-end care este super si doresc si eu sa comunic lumii intregi 5 chestii pe care pina acum nu le-ati stiut. Despre mine, logic.

1) NU am furat sutienu' lu Suzi acum 6 ani in Pitesti, chestiunea s-a clarificat!

2) Am furat in schimb de la libraria de peste strada intr-un moment de curiozitate pe nevorbite, inteles din priviri, impreuna cu colega si prietena pentru o bucata, Izabela, o carte. Si anume "Cum sa ne comportam civilizat in societate". Cartea este la mama acasa, ea nestiind cum s-a ales cu asa o grozavenie, o invit sa n-o arunce, pentru ca intre timp m-am (mai) linistit.
Oricum mi se pare colosal sa furi o carte cu asa un titlu, nu? (Da, am mai scris despre asta poate mai mult de o data, da' am libertatea sa cred ca au mai aparut si alti cititori.)

3) Vio are uneori dezordini in probleme igienice, da numa uneori.

4) Daca n-are public, Vio (nu stiu despre cine-i vorba) face uneori chestii pe care si alti oameni le fac singuri (sa spunem acum la nimereala, Vio se scarpina mmmm in cap!). (Nelegat de tema musai, in vara lui 1996 a avut ca la un sase saptamini in care nu s-a spalat pe cap, ca avea paru suferitor si nu-si dadea seama singura de unele treburi, iar mama i-a interzis la un moment dat sa mai iasa din casa daca nu se spala si ea s-a conformat).

5) (iar povestit pe altundeva) Vio dupa ce-a vazut filmu cu karate Sora 13 si la fel cu Biciul fermecat (la cinema Dacia in cartierul copilariei) a stat sa iasa toti din sala, a iesit si ea ultima, era intuneric si paaaaf, era un gard inalt, cu ochiuri si Vio in doi timpi si trei miscari s-a cocotat nitelus pe el, scotind oaresce chiuituri razboinice.
Alte dati dupa ce vedea filme englezesti iesea din sala si pe drum spre casa sau in fine pina vorbea prima oara cu voce tare punea in capu dinsei o placa cu dialoguri cu ea si cu alti oameni din viata ei sau doar din capu ei, totu in engleza, ca in film, da? (Faptu ca Vio a avut mereu o engleza doar din filme si muzici nu se pune, da?)

In rest, ca mentiuni, a mai participat la diverse concursuri de rigiituri etc. la care nu va pot dezvalui ce loc a ocupat sau pina la ce faza locala a ajuns.
A mai fumat si pe strada si o s-o mai faca.
In rest, Vio este, ca oricare dintre noi, dar ea cu precadere, perfecta, si se duce acu sa faca o baie, ca tot veni vorba si-a dat drumu la motoarele caloriferelor la maxim.

Din nou la moda

Am vazut ca a scris Suzi de curind despre cum plinge ea si s-a iscat o discutie in comentarii si cu ocazia asta mi-am adus aminte ca aveam de gind sa abordez si eu problema, asa ca o fac acum.

Vio plinge in primul si in primul rind la concerte, la mari mase de oameni care par hipnotizati. De exemplu la radio Michael Jackson or Roxette in concert deci imi aduna oarece cantitati apoase pe la coltul ochilor, desi incerc sa le tin din scurt si desi stiu cu siguranta ca cel putin versiunea Roxette e facuta foarte frumos in studio (asa parca am auzit cindva).
Mai am eu pesisoarele mele din tinerete, cind cred eu ca eram vaaaai mai tinara (asta e un mare adevar) si in fine, n-as zice ca acum is nefericita, iar atunci cred ca nu eram cine stie ce fericita, da' ma apuca nostalgiile ascultind unele muzici cum ziceam si atunci iar trebuie sa ma infrinez.
Sa nu trec brusc la altceva, am fost la un meci la campionatul mondial, dar am pierdut faza cu imnurile, chestiune de organizare... Dar cind mergem sa sustinem echipa noastra locala, atunci e o veselie si-o infocare in tribune si am invatat si eu partial niste versuri si le racnesc in legea mea si-atunci nu stiu, cred ca ma simt eu asa mai integrata, iar ma ia incetisor, da-mi trece.

Am saptamini in care gasesc girla motive de frustrare, ma enervez, pufnesc, injur mult si stiu ca la un moment dat o sa izbucneasca Niagara.

Azi la doctor am asteptat ca la un 10 minute si am rasfoit o revista cu celebritaturi din decembrie. (Tot azi am prins la tv fara sa ma intereseze diverse comentarii despre staruri si asta pe doua programe diferite si o tanti pe care o cheama Sybille nu stiu cum este, va rog, "Society-Expertin"!!!, domnul al carui nume nu l-am retinut era tot asa un Promi-Expert(e), m-am intrebat ce facultati fac astia ca sa aiba asemenea calificari!) Si intre altele era un articol de fond cred ca se cheama cu Heidi Klum si Seal (de care am aflat si eu acum ca e nigerian, sau acum cred ca mi s-a intiparit in creieras aceasta informatie teribila) si cu copiii, nu ma omor dupa genul asta de sedinte foto cu poze de familie, da' am citit interviul cu planurile lor de Craciun traditional, cu zapada si oameni de zapada si colinde (:P) si tot tacimul si mai mai era sa lacrimez.
Sint si setata momentan pe ochi pusi pe treaba, datorita racelii (n-am idee care e diferenta intre o raceala si-o gripa, eu cica gripa am, infectie gripala, am mai zis, daca o fi tot aia). Si in episodul din Everwood pe care am adormit murise un cetatean foarte frumos si erau toti emotionati si P. mi-a comunicat ca s-a transformat in crocodil (el boceste foarte profesional la filme, alde Anna si regele etc.) (v-am mincat daca-i spuneti ca l-am pirit!) si eu eram inca foarte sobra, dar la un moment dat m-am emotionat si eu si tadam... S-a potrivit ca dupa asta sa fie Gilmore Girls tot cu o inmormintare, da' nimica trist.
Apoi mi-am dat seama ca inainte de Craciun cind eram la magazin si ii vedeam pe toti insufletiti ca vin Sarbatorile si ziceam la final papa, Craciun fericit etc. simteam de-a binelea urarea asta si trebuia multa stapinire de sine ca sa nu trebuiasca sa inventez pe moment ca a vai mi-a intrat o musculita in ochi...
Ei, si-or mai fi. Dar de exemplu nu-mi amintesc cind am lacramat la o carte. Desi are Adriana Bittel o povestire in Cum incarunteste o blonda, Contrariul mortii, care m-a intristat rau (mi-a adus aminte de mon pere, nu ca as fi uitat, dar a fost asa, sa zic, sagetator); de altfel acolo am si intrerupt lectura, intimplator, dupa, si acum am reluat-o de la cap.

Socoteala de-acasa

Simbata trecuta dupa ce-am izbit un cap si-un umar in frumoasa noastra mansarda, de-am bocit de ziceai ca ploua in casa, am tras o fuga pina la magazin, sa aflu cum lucrez. Mi-am pus nitelus miinile-n cap, dar m-am bucurat ca am mult, deci banisori mai multi. Si in afara de cite cinci ore martea si vinerea, mai aveam miine de la 9 la 23 (cu o ora si jumatate pauza) si de la 7 la 15 (nu retin pauza) luni. Super!
Urma sa-mi fie cam greu vineri, adica azi, cind aveam si hotel seara, dar miercuri am rugat-o pe prietena mea sa lucreze ea pentru mine acum. Ei si tot atunci a-nceput sa ma doara nitel gitul.
Doar abia de Craciun ma luptasem cu o raceala draguta.
Ieri la fel, iar azi-noapte a fost grozav, incit dimineata la 8 m-am prezentat la medicul de familie foarte fericita, care mi-a dat o groaza de concediu medical, fapt care nu ma incalzeste foarte tare, deoarece la contractul fabulos pe care-l am, nu primesc bani decit atunci cind sint pe faza in magazin.
Cum tot nu avem aragaz, in zilele cind nu ne luam kebab:), mergem la Angela si ne facem de mincare, adica eu il incurc pe P., care ma repede si ma expediaza din bucatarie, iar eu ma supun.
Azi am servit de la conserva "ciorba de fasole sirbeasca" (cam prea mult bulion, parerea mea), dar cu piinica linga si cu ceapa si sare a mers unsa.
Si-apoi pirjoale cu piure (!) (facut din cartofi, da?) si ciuperci, bun bun.
Dupa aia somn la tv, de ne-a surprins Angela inca in locuinta.
Miine mergem la ea la micul dejun, sa vedem daca n-am infectat-o de azi... P. a opinat ca mamele oricum sint imune.

Fir-ar sau fi-r-ar

Poate n-ar trebui sa scriu postul asta, sa-si faca lumea (?) cine stie ce impresii despre viata si creierasul meu. Tocmai aruncasem ambalajele de la iaurt in cosul din bucatarie (de gunoi, ah, ce enervant, cum ma pierd) si eram in sufragerie, cu lumina stinsa, incercind sa ma obisnuiesc sa urc scarile pe intuneric (adica fara sa aprind lumina), mai ales ca se vedea ceva ceva de-afara. Cind am vazut o umbra. Un barbat inalt si slabanog, imbracat in negru si cu adidasi adidas (cu trei linii) umbla prudent prin curte. Mi-am imaginat ca vrea sa dea un atac la biciclete si stateam amuzata la pinda. A studiat casa in care am locuit cu oaresce interes (nu se vedea nimic, dupa parerea mea, decit ca e in intuneric sau, poate, nelocuita). Avem trei ferestre in sufragerie, eram aproape de ele, ma putea vedea daca se intorcea spre mine, m-am ascuns chipurile dupa peretii dintre ferestre, in umbra lor, iar tipul s-a indreptat agale spre culoarul care da in strada, caci de la casa vecina a iesit o pereche si s-a facut lumina pentru un timp. A ramas pe culoar asteptind sa fie din nou intuneric. Mi-am dat seama ca are o gluga pe cap. Am mai stat cit am stat, P. era sus cu un film foarte zgomotos, sa fi strigat ar fi insemnat sa acopar televizorul, probabil ca necunoscutul m-ar fi auzit, am urcat urgent scarile, la etajul 1 i-am strigat lui P. opreste ala si coboara imediat fara sa aprinzi lumina pe scari!
Am ajuns amindoi jos, la timp ca eu sa-l vad pe cetatean cum probabil ma vede, caci lumina din curte inca nu se stinsese si m-am aflat pentru o clipa in raza ei, de-ajuns ca el sa observe miscare inauntru, daca studiase sectorul pina atunci, si sa se retraga pe strada si P. sa nu-l mai vada. I-am spus sa ramina jos si am vrut sa ies dupa el, P. mi-a spus ca e riscant si ca tipul ala probabil nu se va mai intoarce acum.
Filmul care ruleaza in clipa asta e destul de cu suspans si am o stare destul de agitata si ma reped din cind in cind la fereastra care e deschisa...

Boierie curata

Am reusit sa ajung miercuri intr-un final la doctorul din oraselul de linga, mi-a dat la pachet un intreg arsenal nuclear (ma rog) pe care sa-l aduc inapoi a doua zi. Treaba consta in diverse tuburi si tubusoare (metafizice, normal), vreo doua curele si un aparat cu baterii cu care m-am invesmintat eu foarte frumos cind m-am bagat in pat si chestiunea mi-a masurat nu stiu ce functiuni, care sint de-a dreptul minunate, deci am bifat si asta, tot n-avem idee de ce dorm pe mine ca o doamna cu oboseala cronica.
Dupa doctor, P. mi-a oferit o plimbare cu masina aproape de viitorul meu fost loc de munca si anume la fostul lui loc de munca. Habar nu aveam ca sint pe-acolo asa zone frumoase (nu ca ar fi urit in general!), era o cladire inconjurata toata de verde. Ieri de altfel a fost o splendida zi de primavara, cu temperaturi pe la un cinspe grade plus, soare, cer incredibil, de astea. Cel mai tare m-a dat pe spate ca in Germania caii stiu sa citeasca ora! Adica la stabilimentul respectiv era o anexa pe post de grajd (am facut poze, daca vor vrea sortii, vor fi si vizibile) unde s-au pupat in bot cei doi cai (nu le stiu sexele si momentul n-a fost imortalizat digital), iar deasupra grajului astuia era frumos un ceas ca la gara. P. a lansat o ipoteza cu reflexele, ca adica armasarii (vag sinonim, recunoasteti) se obisnuiesc cu ora de mincare, fixa, si nu pot fi pacaliti, avind ceasul deasupra. Interesant, nu?
Deci chiar mi-a placut acolo, desi parca sint mai mult fana oras, mai putin faptul ca printr-o parte a casei a trecut foarte aproape un tren, iar P. m-a informat ca locul e chiar renumit, e o clinica de psihiatrie, cu dezalcoolizare, fapt care mi-a scazut brusc elanul de-a incerca sa vietuiesc pe acolo.
Seara la munca a fost agitatie mare, am scapat tirziu, ma si gindeam cit voi dormi cu firaraia pe mine, am adormit greu, am visat o gramada (ah, vai, ce surprizaaaa!) (nu va povestesc) si m-am trezit fericita si cu speranta arzatoare (?!) ca am pus toate tuburile alea ca lumea si ca poate nu va trebui sa repet repede experienta.
O noua experienta este ajunsul dimineata in fata usii de la baie si facut 13-14 pentru ca T. mai are nitelus de fluierat inauntru (inainte aveam toaleta separata de dus) (vorbesc de incaperi), momentan e relativ delicata acomodarea cu noile conditii.
A urmat o zi minunata, iar la doctor, aflat ca ok, sa mai cercetam, cedat nitelus singe sa vedem cum mai stam cu tiroida, asistenta avea niste miini ca la un minus opt grade asa (si eu care credeam ca am circulatia proasta si miinile reci mereu, ce eroare!), in fine, scapat de acolo, preumblat nitel prin orasel (care-mi place de altfel, mi-a placut mereu, Oberursel se cheama), halit cu incredere o muffina (care e madeleine, cu diverse nebunii deasupra, ah, ma apuca iar salivatul), intrat intr-o librarie-anticariat, gasit memoriile lui Garcia Marquez impecabile la 4,5 euro si achizionat si facut misto apoi de mutra dinsului, care e identic in persoana cu un unchi de-al lui P. si ne bucuram noi sa spunem ca duce viata dubla, asteptat in mijlocul tirgului sa apara masina, inghetat bine in timpul asta si sperat ca la aspectul meu jalnic si ora matinala n-o sa ma intrebe nimeni ce tarif am, in sfirsit, intilnirea, mers la un magazin de delicatesuri si aruncat cu banii pe fereastra, dar in asta e inclusa si o brinza delicioasa, un cascaval ca alea de se vind pe marginea drumului la noi la munte si miros extraordinar si sint si fenomenale la gust.
Acasa carat ultimele resturi de dincolo (mi-a iesit pe nas mutarea asta prelungita) si luat o mica pauza binemeritata, ca eram obosita. Anume dormit cu vagi intreruperi de la aproximativ 13 la 17.
O seara de munca super anosta, mai aveam o mutare si trageam si acolo un pui de somn, in sfirsit sun la taxi, vine imediat, mai sun o data, alo, cum a ramas cu taxiul meu, vai, in doua minute e acolo, mai bag o tigara si mai trec ca la 17 minute, simt cum pocnesc de fericire, apare de-adevaratelea si nu-mi incap in piele de bucurie ca saptamina viitoare e chiar ultima in care voi mai apela la serviciile lor de doi bani (dar scumpe!).
Si ma gindesc cu drag la tarisoara mea Romania, proaspata in UE, dar care da ceata la promptitudine la capitolul comenzi la taxi. Iar mafia turca din domeniul asta german poate sa ma pupe fiiix nu va zic unde.

Restauratio in integrum (partial, desigur)

Era o zi de joi, dupa niste marturisiri pe ym miercuri seara, care au urmat unui jpg prevestitor de nimic. Vorbit la telefon, urcat in 28 si coborit la 16:01 in statie la Palat/Moldova. Sunat, am ajuns, am reperat-o, am inchis, a trecut strada, astia sintem noi, asta e ea, Hiacinta. Alti jpegi cu Palatul Culturii, trecut strada inapoi, incercat cu degetul Moldova Mall, urcat pina sus la panorama, soarele in ochi, sanse de reusita egale cu zero, germana si romana, P. mormaie mi-e foame, eu intreb timid ciorba de burta, accepta, coborim, imi iau medicamente de tuse (in contra), urcam in taxi, directia Tudor/Manhattan, il ghidez pe sofer pe dupa niste ruine, ajungem, liniste si mai mult sau mai putina pace, cobor eu, scaune pe masa, renovare, ok, Bolta Rece, Hiacinta in continuare in fatsa, ajungem, se descentureaza, descalecam, poate n-o fi inchis, lume dubioasa, cersetori, tadam, o pomenire la parter, ah ce bucurie, unde sa mai mergem, in hrube, coborim la nivelul minus x, culmea, am semnal!, mutam o masa, ne asezam, primim meniurile, ne hotarim (eu si P.) repede, ciorba de burta si o Grasa de Cotnari, insotitoarea noastra ezita, chelnerita dispare, revine cu sticla de vin, omul invizibil la masa, episodul unu, vin tacimurile si bulcile, omul invizibil episodul doi, o cafea si nu, nu va divulg ce-a consumat dumneaei, dar m-a apucat o poooofta...
Linga noi, o intrunire, P. recunoaste un neamt dupa calcatura:), era chiar de-al lui, nu se cunosteau adica, dar vorbeau aceeasi limba de la mamele lor diferite; la stinga mea, un grup de de-ai casei, sa zicem, multe farfurii pe masa, veneau si plecau, cetatenii injurau in gura mare, spre bucuria mea, regional, asadar romancutele de la masa noastra chicoteau mai pe infundate, eu jubilam de faptul ca P. nu cunoaste decit citeva chestiuni literare.
Vin si la noi potoalele, mincam, eu fumez, vorbesc la telefon, ii las pe tinerii vorbitori de germana nesupravegheati in timpul vizitelor mele la baie, domnita are o germana curata si nu cu accentul de care zicea aglaja (zic eu), solicit niste explicatii pentru absenta mea (pentru ce-am pierdut si nu deduc din context), Hiacinta ne povesteste insufletita ceva, paf, farfuriile dispar de pe masa, omul invizibil episodul 3, am dori nota, mai dureaza, intr-un final, ne ridicam sa plecam, apare insolenta, papa!
Acasa sau ne mai preumblam nitel? Noua noastra cunostinta amatoare de aer proaspat a fost deja sechestrata citeva ceasuri in umbrele lui Eminescu si Creanga, ne decidem pentru Copou, P. nu ia o piatra-n gura, diverse explicatii, el destul de apatic, eu destul de cu musca pe caciula ca scosesem bolnavul din casa, ajungem tooocmai pina la Teiul celebru din parc, ma reped sa prezint statuia cu semnatura (mea), ne intoarcem de-acum, frigul ne perpeleste (expresia mea, parol!), (recunosc ca i-am trecut strada ilegal fix sub nasul masinii politiei, asta ramine intre noi), pasii prind oarecum viteza, eu arunc la gunoi mucul tigarii fumate europeano-german ca-n tineretile mele, meditam intens in fata salonului Sei Bella:);), ajungem intr-un final la o patiserie de unde P. alege o amandina, iar fetele istete se hotarasc pentru emiliano, ma tem ca Hiacinta mincind delicat i-a cedat restul lui P., care nu s-a dat in laturi (pentru ca eu pina si pe strada maninc delicat (cuvint folosit in sensuri diferite atit de aproape in text!) si, daca nu termin prima, atunci a doua la diferenta de sutimi de secunda) (ma tem deci, dar nu sint sigura)...
Ripa Galbena, Strada Garii, pasarela, P. din ce in ce mai absent, eu de la un moment dat incolo ignorind aspectul asta si savurind intilnirea cu blogerita mea;), Alexandru, statia de tramvai etc., un soi de ramas-bun, prelungit, pe unde? pe-acolo... P. pe faza: 44 iti trebuia tie? Uite-l in statie! Pupaturi la marea viteza si marea lui prezenta de spirit de a scoate din buzunarul generos mica noastra atentiune si pa!
Apoi sms-uri, Liceenii pe nu stiu ce program, nu l-am prins, am adormit sub imperiul impresiilor foarte intense.
***

A doua zi, sansele sa ne revedem erau minime dar reale, in caz ca nu-i facusem o impresie deosebit de proasta... Paf, sms. Poti cobori nitel? Vin cu Craii. Deci nu cu colinda, uratul sau sorcova...
Am coborit, am si-o dedicatie, am scos pralinele de la naftalina si a urmat proba de foc a cafelei. Prima facuta de P., a doua made by vio, dupa marturisirea ei, mai buna (imi place sa cred, dar imi rezerv o mica indoiala).
Povesti nemuritoare despre carti, studii, alea alea (eu ma gindeam ca Hiacinta mai are o mutare si-adoarme, in ciuda cafelei, adica nu ma simteam cine stie ce captivanto-fascinanta) (plus ca n-a fost monolog, da?!)... senzatie ca retraiesc cumva alte timpuri.
Paf, vine mama, n-avem piine, musafira noastra isi recupereaza paltonul si ne spune pa si dusa a fost.

Zimbesc. Taaaare mi-a placut. Si cu sansa celei de-a doua zi, la care nici cu gindul nu gindisem, ma declar de-a dreptul satisfacuta. Adica mai vreau, dar a fost asa, ca un premiu (oarecum nemeritat) si oricum neasteptat.

PS off-topic : tocmai am vazut la tv reclama la dacia logan!!! www.dacia.de! Nu pot sa cred!!! E 8 mii si ceva un model break (as spune ca aici se cheama kombi, dar mai bine tac:) ).

Prima zi

De munca din 2007. Incepeam la 10, am pus frumusel ceasul la 8:45, sa nu ma duc cu o fata cu urme de cearsaf.
Ma ghidez in viata dupa ora mobilului. Tocmai imi servisem iaurturile, era aproape 9, la mine arata 09:02, ii plasez in brate telefonul lui P. si ii spun sa vada cum stau cu ora exacta, urmarind stirile la radio, si plec sa ma fac frumoasa!
Apare P. : e cu doua minute inainte, dar e abia 8, nu 9!
Whaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat? M-am trezit ca o imbecila cu o ora mai devreme??? Brusc m-am simtit mai obosita ca niciodata. Ah, diferenta asta de fus oras ma ucide!

Nu stiu ce titlu sa-i pun

Mi-am pierdut ideile, si asa vai de capu' lor.
Doresc sa fac dreptate viselor mele si sa adaug acum la ceas tirziu ca mi-am amintit abia dupa faptul ca Hiacinta are trei volume publicate, congratulations!:)

O secventa de astazi de la munca, dupa pauza, colega imi spune ca:
Miroase ceva. Nu mai avem sacose marimea 3.
??!
Nu-mi dau seama ce miroase. (Mai apare o colega.) Te-ai parfumat?
Da, dar nu acum.
Poate tu? (adica eu)
Nu, m-am spalat pe dinti, poate miroase a pasta de dinti.
Te speli pe dinti dupa fiecare masa? :O
Nu:">, dar cind lucru cu publicul si am posibilitatea, cam da.

Nu m-am prins nici acum care e legatura intre miros si sacose.

De ce iubim femeile*

Bomba de aur
Povestire erotica scrisa bine, placut, mai putin folosirea cuvintului "pasarica", prefer "sex" decit, dar ma rog.

De ce iubim femeile
Am recunoscut-o, o mai citisem, probabil pe net pe undeva, mi-a placut si-atunci si-acum si doresc sa-i comunic domnului Cartarescu ca si eu il iubesc. :)

Nota finala
Aha!
M-a pacaliiiit! Eu am crezut totul, cuvint cu cuvint, si cind colo unele fapte sint inventate, altele transformate, la fel cu numele personajelor s.a.m.d.! Pai pe cind o carte cu adevarul si doar adevarul? :)

Intreba Suzi cu citeva posturi mai devreme daca e comerciala cartea. Pai probabil ca da, sint convinsa ca multi cititori care nu mai pusesera mina pe-o carte (poate doar de Excel) de ani buni au citit in mod exceptional volumul; ultima carte inceputa, ne-din-domeniul informatic, fiind Cerul vazut prin lentila si aruncata cit colo dupa pagina 65... De ce iubim femeile a fost facuta cadou la nenumarate domnisoare si domnisori si eu am imprumutat-o de la nasii mei si m-am mirat s-o gasesc in biblioteca lor (care e bogata, dar cu alte gusturi literare (desi mai mult stiintifice)) si sa aflu ca au citit-o amindoi. Si le-a placut.
Cartarescu se adreseaza in citeva rinduri cititoarelor lui, chestie comerciala, poate numarul cititoarelor cartii sa fie ceva mai mare decit al cititorilor, dar nu vad nici un motiv pentru care sa nu-l citeasca partea masculina.
Cartarescu se vinde bine, cred, imi spune mie instinctul, fara sa-mi fi trecut ochii peste vreun studiu de piata; nu stiu cu cartoiul ala despre postmodernism cum sta, in rest...
Daca tot nu ne-a dezvaluit care e obiectul care il inspira, "nu l-as arata nimanui niciodata, nu doar de teama ca mi-ar putea fi furat, si-atunci adio Orbitor III si tot ce-ar mai putea veni dupa el" (pag. 128), ma intreb pe cind o noutate, fie ea si comerciala, din partea mea.
Oricum, totul tine de preferinte.
Pentru mine, comercial pina la Dumnezeu si-napoi e Coelho, da ceata si inexistentei familii Sandra&Dan Brown. Cu toate astea am citit o gramada din cartuliile lui, cred ca eram turmentata la vremea aia. Ma rog, le tin bifate si-atita tot.
La Cartarescu ma-ntorc, parol.


*Mircea Cartarescu, Humanitas, Bucuresti, 2005, Ed. a 2-a, rev., 171 pag., 15,10 lei noi
(colectia Cartea de pe noptiera, ingrijita de Ioana Parvulescu (e aceeasi persoana cu autoarea Intoarcerii in Bucurestiul interbelic etc.?))

Vio viseaza 17

(Doar nu credeati ca gata, s-a terminat cu astea! Am visat o groaza si-n concediu, dar chiar n-am avut chef sa ma gindesc la ele.)

M-am intilnit cu Elif, una din fostele mele sefe de la PH; fusese data afara si isi cauta de lucru la o banca sau la Media Markt si isi gasise deocamdata doar intr-un bar, nu era multumita, era cam terminata de faza cu datul afara, mai avea citeva zile de lucru la vechiul job. Elif mi-a (a)parut (cred ca e influenta cartaresciana treaba asta, la fel cu goliciunea de mai jos) in vis chiar mai frumoasa decit in realitate, desi mi-a placut mereu de ea, are, dupa parerea mea, niste trasaturi deosebite, estompate (sau na, impresia generala e estompata) de multe semne dintr-o pubertate cu ten chinuit.
Era o zi deosebita, nu stiu prin ce, ca un fel de zi libera pentru jumatate din planeta sau asa ceva, mergeam cu autobuzul relativ aglomerat, erau niste tipe imbracate in prosop, mergeau probabil la piscina, eu cred ca eram goala (nu-mi amintesc vreo senzatie de jena de la goliciune, ci de la altceva) si am imprumutat un prosop de la cineva si-apoi m-am asezat, a venit si controlul, stateam pe ultimul rind in dreapta, in stinga cu un rind mai in fata statea fosta mea colocatara, care deci ma mintise ca e in State, din moment ce e cu mine in autobuz si se face ca nu ma recunoaste.
As spune ca am ajuns intr-un oras din Polonia, acolo m-am despartit de Elif si am inceput un pelerinaj prin magazine, dar s-a terminat repede, pentru ca mi-am dat singura peste mina, sa nu cumpar nu stiu ce ustensile de scris.
Nu stiu cum ajung sa stau la masa cu X in apartamentul parintilor lui, mobilat altfel, urma sa se casatoreasca in curind si ii placea si de un tip, era prea serios si nu vedeam de ce sa ma ia la misto cu asa o poveste, poate ca era tulburat, de mi s-a destainuit. I-am spus ca nu vad de ce se mai insoara in cazul asta. Aproape ca-mi aduc aminte ce am mincat. Incercam sa-mi ascund emotia ca eram linga el, probabil cu stingacie.
Acasa la mama, as spune ca in vechea locuinta (tic nou : "as spune"), in prima camera, discutie despre carti frumoase si care se citesc repede. In contradictoriu, ca eu am ce am cu viteza asta. Undeva apare, macar in discutie, si fosta mea colega de banca, Silvia.
Totul ca un puzzle in care nu stiu ordinea pieselor.

Mi se pare ca se face intr-un fel dreptate, cu X homosexual, desi nu cred ca asta e ce cautam.
Ce distractiv, Cartarescu scrie ca si-a dat seama ca e bine sa evite 1) sa-si povesteasca visele; 2) sa vorbeasca in citate.

Insomnii 4

Intilnire la Torino
Interesanta povestirea, am aflat cu ocazia asta de cladirea de alaturi (Mole Antonelliana), de giulgiu etc.

Irish cream
Umor reusit, suspans, descrieri fantastice, decoruri la fel, final haios. As transcrie fragmentul care mi-a placut cel mai mult, dar e cel la care am ris ca dementa si nu vreau sa va stric placerea. (aviz: nu e cu zoofilie)

Obiectul care ma inspira
Interesanta tehnica (vag sotron-iana:P), finalul in coada de peste (sper ca folosesc corect expresia) simpatic, dar am sperat la mai mult.


Zaraza
Istoria deja cunoscuta a povestii de dragoste dintre trubadurul (!) Cristian Vasile si tiganca de o rapitoare frumusete Zarada (Minunata); aproape incredibil ca asa ceva s-a intimplat la noi si nu e plasmuirea unei minti, ma rog, Cartarescu insista ca e primul care spune tot ce s-a petrecut, dar am vaga impresie ca stiam, fara sa fi citit arhivele vremii. Frumos, oricum.

Cartea magica a tineretii mele
O povestire care se potriveste pe imaginea pe care mi-am facut-o despre Cartarescu de-a lungul timpului (nu dau acum detalii) mai ceva ca manusa. M-a prins jocul cu cartile inventate si cu localitati care nu exista nici in cele mai detaliate atlase si blocul aproape demolat in care intra pe scara de incendiu ruginita, ce mai, m-a prins tare, atmosfera de nota 20.

Marele Sincu
Nostalgica pentru mine pentru structuralism:). Un fragmentel dragutel :) (nu cred ca e flatant sa ti se spuna chestii de-astea cu diminutive, dar ce sa fac?!) :
"Cei de mai sus si alti citiva (...) am mers cu Sincu, prin anul trei, al meu, de facultate intr-o tabara de linga faimoasa minastire pe linga care se tot plimba umbra lui Mircea." (pag. 153-154) (uite, lui Cartarescu ii da mina sa repete asa de aproape in fraza prepozitia "linga", hihi.)

Mai am trei povestiri, intre care si cea care da titlul volumului. Nu le-am mentionat pe toate, unele mai scurtute (ca la trei pagini) mi s-au parut vag trase de par (pardon!) si n-am inteles exact (e drept ca nici n-am stat sa analizez in amanunt) ce anume cauta in carticica asta. Adica parca nu erau chiar de dragoste si cu femei. :)
Pentru ca sint atit de atenta la ceea ce citesc, nici macar nu-mi amintesc daca exista o prefata sau daca este pe undeva o explicatie despre textele astea, adica daca fara exceptie au tema asta comuna etc.

PS Cer scuze daca chiar Cartarescu insusi in persoana a scos la lumina finalul povestii cu Zaraza, o citisem inainte preluata din Jurnalul National si nu retinusem numele lui deloc, probabil captivata fiind de istoria in sine. Oricum am avut atunci impresia ca e ceva ce stia toata lumea, mai putin eu. Asta trebuie sa fie.