Zaza - simply surprising

Era vineri. Mai fusese o vineri, dar n-a fost sa ne intilnim atunci. Oricum, tura asta eram in avans, aveam numere de telefon (si acumulatorul aproape descarcat, avantaj eu nu) si stiam exact unde urmeaza domnita sa descalece din autocar.
M-am dus sa ma echipez si l-am lasat pe P. sef cu organizarea, te rog eu mult noteaza frumos din site toate alea. Aproape de aeroport, cind benzile se despart frumos spre terminalul 1 si 2, i-am zis scoate biletul. Pai am notat doar poarta! Cuuuum???!
Pina sa ajungem in parcare ne-am tot uitat la cetatenele care se invirteau pe la autocare, Zaza pas. Bine, noi am intirziat.
Ne-am dus intins spre cechinu' Lufthansei, inca o informatie pretioasa. Si nezarind-o, i-am dat telefon. Uite, noi sintem la aaaa (cum i-o fi zis cafenelei aleia). Bine, io predau bagaju' si viu spre voi.
Cred ca la momentul ala Zaza ne reperase deja. Ca P. s-a apucat sa misune si el era punct important de recunoastere, cum ar fi uita-te dupa mine, ca am garofita la butoniera:).

Io stateam si ma cam rinjeam ca proasta in tirg in stinga si-n dreapta, ma simteam ca la blind date cu camera ascunsa, cind in fata mea la doi metri zaresc o turista cu bagajel dind sa dea un telefon si ... taci, corespunde descriptiei! Ne-am gasit!
M-a luat valul in prima instanta si nu stiu daca ne-am prezentat cu numele, cu blogurile, in fine, l-am recuperat si pe P., io m-am ofilit la gindul ca fiind o diplomata din fire:D, va trebui sa fac fata ciripind in engleza mea cu vag accent de chembrigi:).
Il asigurasem pe drum pe P. ca io cu Zaza nu vom vorbi despre bloguri!!! Deci poate sta linistit cu noi.
Acum as putea pune un poll pe blog... despre ce-am vorbit cu Zaza:D?
In nici un caz putin despre bloguri!
Acum, oricum as da-o, ma simt in inferioritate, Zazei i-a dat mina sa redea intilnirea noastra in metafore, eu pot cel mult s-o povestesc, asa, catinel, moldovinesti.
Cert e ca, pentru a face fata fluxului zazian, as fi vrut sa pot dilata timpul si urechile si mai ales circumvolutiunile. S-au spus multe, nu stiu cu cite am ramas si sint sigura ca pierderea de de partea mea.
Zaza e clocotitoare ca un vulcan, odata pornit, cu greu sa-i stavilesti curgerea. Ne luasem un mic si-o maslina, eu le culegeam tacticos cu minuta (ca sint manierata, nu ma-ncurc), Zaza apucase sa ia o gura, eu aruncasem o intrebare, pina cind mi-am facut curaj s-o intrerup, ca se racea sindrofia:).
Cindva am riscat o intrebare in blogul dinsei, se referea la limbile pe care le cunoaste. Mi-a raspuns intr-un post aparte. Ieri ne-a facut o mica incursiune in circa patru limbi (daca oi fi fost eu atenta), spun cu incredere ca nu exagerez ca are o fluenta fascinanta, pe care-o poti admira sau invidia, cum te lasa inima.
Am ramas cu niste portrete de personaje foarte clare in minte, vazute cumva prin ochii Zazei.
Am impresia ca eu n-am vorbit prea mult, aveam multe de aflat si timpul era in primul rind dusman.
Intilnirea noastra a avut din punctul meu de vedere si un punct culminant. Asta a fost cind am tinut in mina rapirea din serai pe hirtie. Insider tip: rapirea e albastra.
Ca si Zaza, cu privirea ei verde de pisica.

Sa te-ntilnesti cu Zaza prima oara pentru doar doua ceasuri are o mica doza de sadism. E ca si cum ai invata literele, dar n-ai sti inca sa le legi in cuvinte.

PS: Fiindca e amatoare de citari si persiflari si ironii, si auto, iata asemanarile dintre Vio si Zaza, cu vorbele ei:
" Peste Zaza au trecut multe. N-are rost s-o întrebi anume ce: ar fi o înfiorătoare faute de goût.

Un ciudat şi fermecător amestec de borangic şi cremene. O certitudine nouă: Zaza este o supravieţuitoare."