Hristos a inviat!

Pasti 2005. Un grup de romani din satu' asta afla de-o slujba de Inviere in romaneste in Frankfurt. Intilnire rapida, la 23:40 eram ajunsi, dar inviase deja. Dupa ora Romaniei. Mare bucurie mare.

Anul trecut, o Vio obosita il convinge pe P. sa se deplaseze la aceeasi biserica, inainte de asta se intind amindoi nitel, cu alarmele pregatite, P. suna goarna primul, Vio somnambula ii explica ah e prea tirziu (desi nu era) si nu mai ajung nicaieri.

2007, 7 aprilie.
Nemaistiind Vio nimic de locatia aia din Frankfurt, pe cind se duc sa faca rezervare la greci la resto, ii pica fisa si ii intreaba ce stiu ei de noaptea care urmeaza. Foarte saritori, afla de-o alta biserica, e drept, grec-ortodoxa, in apropierea primei.
Se face seara, ne echipam, purcedem, ajungem, incinta plina, actiune ioc. Ceasu' batea 22:50.
Se face mai departe si 20, timp in care un nene ne tine o prelegere despre Romania si oamenii ei celebri si femeile frumoase si poporul minunat, istorie, formarea poporului, limba etc. foarte frumos, noua personal adica, statea linga P.
Na bun, la si 20 apare parintele, cinta ceva foarte scurt, urmeaza o pauza si lumea da sa galopeze afara. O doamna din comitet:P ne tine in friu, nu plecati, ca parintele o sa stea in usa si-o sa ne dea la toti lumina. Paf, luminile stinse, P. ma ia de mina,23:25, in usa luminarea si ne indreptam si noi. Dascalul le zicea in legea lui, veniti sa luati, parintele veniti sa primiti lumina.
Si lumea iesea. Asta se intimpla la primul etaj, intrarea era pe mijloc, in stinga si dreapta doua balconase si scari. Care se umplu de oameni. Deodata parintele e jos si citeste din Evanghelii. Nu vad nimic, vad mai precis oamenii pe trepte si aud vag cite ceva. Lumea isi face cruci, cintam Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcind si celor din morminturi viata daruindu-le de multe multe ori, incet-incet mi se face cam rau, P. ma intreaba din priviri daca mai stam, luindu-l si pe el cu lesineala de la atitea luminari aprinse. Eu nu si nu, pina nu zicem de trei ori Hristos a inviat! Adevarat a inviat! nici gind.
Pauza la parter, intram inapoi in biserica (evanghelica de felul ei, dar inchiriaza cumva si la ortodocsii romani si rusi, plus alte confesiuni), doamna din comitet ne pune sa stingem luminarile, ca putem lua la plecare de jos.
Stam pe bancute, urmeaza niste rugaciuni, nu ma prind pe ce criterii ne ridicam in picioare ca oile si ne asezam asijderea, plecam ca P. parcase dubios.
Mai iau o tura lumina, ies asa din biserica, niste tineri glumeti pe care i-am crezut romani, dar aveau accent german turc, fac misto de luminarea mea aprinsa in mijlocul zgirie-norilor (biserica e fix in zona Messe, unde sint tirgurile internationale etc.), se si stinge, ajungem si parcam si ciocnim pe strada doua oua, il fac praf pe P. si insist sa aruncam cojile pe jos, P. refuza ca e civilizat.
Apoi mergem la ziua lui Markus, unde eu dorm frumos pe canapea ca anu' trecut si mai repetam idem faza cu oul.
Ieri am fost obosita grupa mare si cu atitea libere etc. ma simt ca la Anul Nou.

De cind e moda asta sa intrebi cum ai petrecut de Pasti?
Adica stiu ca sa ne bucuram si sa ne veselim, da' trebuie si bairam?

PS Romanii cum ii stiu, ori doamnele cu tocuri cui si costumase roze si un brat de bijuuri de aur (presimt eu ca toate), ori domnii modesti rau cu adidashi si geci, in fine, P. a remarcat citeva damicele prezentabile (5-6), domni deloc. Acu' vorbim de frumusetea legendara a poporului din care cu mare drag ma trag.
Nu m-am simtit totusi stinjenita, asa cum s-a intimplat in metrou la ora 11 in Bucuresti, cind lumea era la trening si papuci terminati... bancherii banuiesc eu ca se deplaseaza mai devreme cu mijlocu' de transport in comun.