Link, citat, tendinte

Mi-a placut articolul asta destul de mult. Nu ma preocupa foarte tare partea cu 30.000, ca poate fi la fel de palpabila ca si cei patruzecidemii de specialisti, daca-i mai tineti minte.

Citat (2) (tot fara referinte) (ma dau secretoasa de n-ati mai vazut!):
"Precum in stiinta legea lui Ohm, sa ne imaginam si o lege a lui Om, une Loi de l'Homme: om e acela care lasa in urma lui un gol mai mare decit a fost plinul care l-a reprezentat cit a fost prezent. Absenta e un junghi prelungit - o data pe zi, o data pe saptamina, de mai multe ori... Iar inima e tot mai batrina - si nici un om nu poate rabda mai mult decit poate rabda un om. Cu cita stingacie am stiut sa fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la inceput... Acum stam la fereastra ca niste copii si le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar in mijlocul strazii e Oceanul." (pag. 33)

Am prins ca e chiar ca un fel de leapsa care circula pe bloguri, dar scriu pentru ca e chiar o tema care ma preocupa zilele astea.
Si-am mai scris, as zice, de multele mele prietene de-aici, care sint turca Hale, romanco-sirba Diana si neamtso-americanca Sophia. Care ultima e plecata la capatiiul logodnicului in state si probabil ca nu se mai intoarce, turca pleaca miine in tara de origine pina pe 24 mai parca, iar Diana pregateste o lucrare de diploma pentru inceputul lui iunie, mai are si job si scoala si prieten...
Si-ar mai fi super gastile in care se invirte P., dar cumva nu ma simt chiar inclusa.

Iar vinerea trecuta, de ziua mea, am sunat-o pe Hale (ma sunase ea inainte sa-mi ureze alea alea) si-am chemat-o la tort si mai vedem noi. N-a putut ca o durea nu stiu ce.
Care o cred ca o durea, dar mai mereu o doare ceva. Pacat, na.
M-am dus singura la magazinul ala si-am cascat gura si la scari m-a salutat cineva in romaneste, m-am uitat foarte mirata la napirstoaca din fata mea, era Diana care isi tot face nebunii la par si eu ma prind mai greu. Ca ce fac. Iaca e ziua mea si ma plimb. Vaaaai chit ca n-am timp mergem sa bem o cafea.
Ceea ce a fost un gest foarte dragut.
Hale a implinit si ea acum vineri niste ani. Am sunat-o, nu planifica sa iasa, nu puteam s-o fortez, ieri pe la prinz era o alta prietena de-a ei in vizita, apoi am fost noi plecati la gratarel si ne-am intors abia azi la prinz, cind am sunat-o din nou.
Vai, mai este asa putin timp si e toata transpirata ca face curat, apoi tre sa faca mincare si sa-si faca bagaju' si ma roaga ea sa nu ma supar, da' ne-ntilnim cind se intoarce.
Mna, is cam ofilita.