Cum mi-am petrecut ultima zi de luni libera*

Am aminat din motive intemeiate sa scriu despre asta, dar vreau, asa ca o fac acum.
Am avut timp destul sa decantez impresiile, nu stiu daca am si facut-o, ramine de vazut.

Simbata am aflat de la Liviu ca luni e in Frankfurt impreuna cu un prieten care vrea sa-si ia o masina. Pina aici minunat, doar ca de la confirmare si stabilirea planului pina la intilnirea si petrecerea unor ceasuri (cite?) impreuna inca mai era cale lunga.
Pentru ca habar n-aveam cum avea sa decurga ziua:), revederea.
Pentru ca Liviu vine din trecut si e si in prezent, lucru pe care nu-l prea pot spune despre multi. Nici n-am la ce medita la vreo lista.
Si nu ne mai vazusem din 2004, cred, in cu totul alte imprejurari.
Asa ca faptul ca in gara am fost in trei si tot asa o mare parte din zi mi-a cam convenit, din lasitate, poate dintr-o oarecare teama.
Liviu e in principiu neschimbat, vorbeste la fel de repede ca pe vremuri (si ma enerveaza, ca nu inteleg jumatate din ceea ce spune, si ma apuca furiile), tot asa fumeaza (cred), are cioc:P si se imbraca mai misto:)
N-am apucat pina tirziu sa vorbim pe tihnite, cumva am facut eu pe translatorul pentru cumparatorul C. Cred ca a fost mai bine c-am fost si eu acolo, oricum a fost o zi ciudata in istoria achizionarii de masini, parerea mea.
Chiar in doi, temele de discutie au fost mult timp masinile si politica. Ceva ne tinea in loc.
Pina pe seara cind am ajuns sa mincam omeneste la un restaurant de la Römer (al treilea parca in care am intrat si am si putut ramine, avea si preturi decente, si o gradina intr-o curte din spate, foarte linistita). Si sa fi fost berea sau constientizarea brusca a faptului ca scapam timpul printre degete, ne-am apucat de turuit, mai ales ca C. se retrasese.
Dar n-a durat mult, ca a inceput telefonul sa sune, ziceai ca vine apocalipsa nu altceva, mare drama, asa ca ne-am luat si noi catrafusele si ne-am apropiat destul de inciudati de masina.
Ne-am mai pupat la urma, am primit cartusele de Pall Mall (multumesc) si pietrele si tot arsenalul de la Ana. Apoi eu spre tren, ei spre autostrada.

Per total, o zi pe jumatate pierduta (la diverse cozi la acte si alte chestiuni inerente) (in loc sa fi cascat gura prin Frankfurt, chiar m-am bucurat mult sa ma plimb pe-acolo chiar si cele citeva minutele, e tare frumos si mi-am propus din nou sa fac asta mai des, ramine de vazut, ca de-obicei), pe jumatate cistigata, datorita companiei:)
Imi pare rau ca am fost asa de inchistata:), poate data viitoare ma destept mai curind...:)

*scuze de titlul foarte dubios, dar adevarat in felul lui, de saptamina viitoare am doar miercurea libera, in afara de week-end. Nu ma pling, nici nu ma laud.