Despre gauri

Pe la un 5-6 ani o gospodina de la bunica din sat mi-a facut gauri in urechi, pentru cercei, sa fim intelesi. In spatele casei era un soi de sezatoare si se faceau covoare la razboi si tanti aia mi-a facut un pustiu de bine, fiind ea voinicoasa si eu repede bocitoare. Intii una, cu care m-am preumblat, apoi si-a doua, ca doar nu era sa lase treaba neterminata.
Am avut un timp niste cercei cu pietricele (alba si albastra) care mi-au placut mult si care au cedat nervos intr-o buna zi.
Pe la vreo 17 primaveri m-am imprietenit cu A. si ea mi-a imprumutat niste cercei rotunzi de argint. Mi s-a parut mie ca ma prinde forma aia si imi mai "coloreaza" fata, asa ca intr-un timp am tot purtat un model asemanator, mai multe perechi, care s-au cam rupt.
Ce am achizitionat aici s-a facut praf urgent, erau foarte moi si am ramas cu unul. In rest, mai am un maldar din diverse materiale, unii se innegresc, altii nu, in ultima vreme am purtat ceva "modern" si cind i-am dat jos, am simtit asa o stinjeneala in lobul urechii, care s-a inrosit senzational.
Asa ca acum stau sa ma vindec cu singurul cercel de argint (mana cereasca) si arat ca o pirata.

In copilarie mi-a fost frica de cutremure ca de nu stiu ce.

De marti s-a redus semnificativ circulatia pe strada noastra si in curind va fi intrerupta de tot. Asta a venit ca o binecuvintare sonora, care n-a tinut mult. S-au infiintat niste utilaje de mare tonaj si au inceput sa caute aur, petrol sau doar tevi. Care urmeaza sa fie inlocuite, actualele datind de peste un secol, ce rezistente!
Mare bucurie mare, picamare (:P) si excavatoare si din cind in cind casa, care nu e direct la strada, dar foarte aproape, e zguduita de numa-numa.
Muncitorii estimeaza lucrarea la zece saptamini. Sper sa ramina in picioare cladirea dupa aceasta perioada critica, nu stiu cita incredere sa am in consolidarea pe care proprietarul a facut-o de capul lui anul trecut.
Da' parca din cind in cind imi sta inima in loc.