Week-end pasnic

Super fain in gradina la Dirk si Lena si mai vazusem si motanul din vecini chiar cind am ajuns, am servit o sampanie de bun-venit (!!) (da, vin spumant, pardon) si ne-am instalat la gratar fetele, iar baietii in fata Rezumatului zilei la fotbal (ofiliti, normal:D).
Fripturile si salatele au fost super, vremea grozava, radlerul a curs, au mai aparut inca trei cetateni, o Vio gravida (o alta, o cheama Viola), cumnata ei seamana cu Katie Holmes, parerea mea.
S-a lasat seara si o data cu ea racorica, m-am invelit sanatos intr-o patura de lina si-am motait afara. Ultimii trei au si plecat, noi am ramas acolo, am luat prima somn inainte de 12, Lena imediat dupa mine, flacaii au trancanit pina pe la un 6 dimineata.
Asa ca la 8 cind m-am trezit eu, m-am latit in gradina, incotosmanata bine, apoi am fost cu Lena la brutarie, satucul e tare chipes:D, chiar mi-a placut, stiam doar drumul pina la ei pina acum, e atestat documentar de 1200 de ani (!), am stat pina pe la 12 si ceva la soare, eu ascunsa de haine si cu ochelarii fumurii pe nas (m-am cam invatat cu ei).
S-a prezentat si motanul la apel, mi-a placut mult de el, dar speriat de bombe sarmanul...:)
I-am admirat florile Lenei (plus capsunile si ce alte nebunii a mai plantat ea) care sint foarte misto IN GRADINA (am apucat si sa-i spun parerea mea, ca se oferise sa ne cadoriseasca cu un ghiveci urias de margarete pe cind va fi gata terasa la noi si-am dat rapid pas), apoi s-au trezit si flacaii, si-au baut cafelele si ne-am cam retras, ei urmau sa aiba alti musafiri la ora 3.
Mi-a placut tare mult asa zisa iesire, cu toata linistea care-a fost si pasarelele si soarele si ce frumos am citit eu stind comod in scaunul de gradina si ca o mare mare inteligenta ce sint, mi-am dat seama in timp ce scriam postul asta ca m-am ars pe git, fiind partial descoperit (in general am tinut gluga de la hanorac putin ridicata, cu exceptii esentiale) si m-a si pocnit o vaga durere de freza, desi am fost sapcalita non-stop.
Deh. Trece. :)

Fetele de la Topmodelu german cautat cu poporu'

Pentru Gramo, ca au intrebat, m-a desteptat o persoana cu un iq serios si mi-a aratat unde sint fetele pe net, fara bani. Cu subtitrari in engleza. Sint in urma cu doua saptamini, da' merge.
Enjoy, care doriti.

Link, citat, tendinte

Mi-a placut articolul asta destul de mult. Nu ma preocupa foarte tare partea cu 30.000, ca poate fi la fel de palpabila ca si cei patruzecidemii de specialisti, daca-i mai tineti minte.

Citat (2) (tot fara referinte) (ma dau secretoasa de n-ati mai vazut!):
"Precum in stiinta legea lui Ohm, sa ne imaginam si o lege a lui Om, une Loi de l'Homme: om e acela care lasa in urma lui un gol mai mare decit a fost plinul care l-a reprezentat cit a fost prezent. Absenta e un junghi prelungit - o data pe zi, o data pe saptamina, de mai multe ori... Iar inima e tot mai batrina - si nici un om nu poate rabda mai mult decit poate rabda un om. Cu cita stingacie am stiut sa fim prieteni! Dac-am putea lua totul de la inceput... Acum stam la fereastra ca niste copii si le facem semne prietenoase celor de peste drum. Dar in mijlocul strazii e Oceanul." (pag. 33)

Am prins ca e chiar ca un fel de leapsa care circula pe bloguri, dar scriu pentru ca e chiar o tema care ma preocupa zilele astea.
Si-am mai scris, as zice, de multele mele prietene de-aici, care sint turca Hale, romanco-sirba Diana si neamtso-americanca Sophia. Care ultima e plecata la capatiiul logodnicului in state si probabil ca nu se mai intoarce, turca pleaca miine in tara de origine pina pe 24 mai parca, iar Diana pregateste o lucrare de diploma pentru inceputul lui iunie, mai are si job si scoala si prieten...
Si-ar mai fi super gastile in care se invirte P., dar cumva nu ma simt chiar inclusa.

Iar vinerea trecuta, de ziua mea, am sunat-o pe Hale (ma sunase ea inainte sa-mi ureze alea alea) si-am chemat-o la tort si mai vedem noi. N-a putut ca o durea nu stiu ce.
Care o cred ca o durea, dar mai mereu o doare ceva. Pacat, na.
M-am dus singura la magazinul ala si-am cascat gura si la scari m-a salutat cineva in romaneste, m-am uitat foarte mirata la napirstoaca din fata mea, era Diana care isi tot face nebunii la par si eu ma prind mai greu. Ca ce fac. Iaca e ziua mea si ma plimb. Vaaaai chit ca n-am timp mergem sa bem o cafea.
Ceea ce a fost un gest foarte dragut.
Hale a implinit si ea acum vineri niste ani. Am sunat-o, nu planifica sa iasa, nu puteam s-o fortez, ieri pe la prinz era o alta prietena de-a ei in vizita, apoi am fost noi plecati la gratarel si ne-am intors abia azi la prinz, cind am sunat-o din nou.
Vai, mai este asa putin timp si e toata transpirata ca face curat, apoi tre sa faca mincare si sa-si faca bagaju' si ma roaga ea sa nu ma supar, da' ne-ntilnim cind se intoarce.
Mna, is cam ofilita.

Romaneasca or ba?

Ediiiiit!
Ascultasem aseara o gramazimea de chestii evreiesti de pe iutub si numa bine ca am pus un link eronat!!!
Ciocirlica este auzibila *************** aicisha **************, va dau si hintu, dupa secundu 40 si dupa secundu 1:40, zice urechiusa mea, cu tot cu trompa:D

Las prostioara de mai jos ca sa-mi aduc aminte de cit de inteligenta mi-s uneori. Si repostez postu (!!!!) ca fiind actual, ca pentru ca io tot dorez parerile. Vai.
(In paranteze, am citit comenturile, am pornit melodia si tot asteptam sa vina ciocirlia si nu mai venea, zic ce pana corbului! Ma rog, mai e posibel sa-mi fi hecarit vreun glumets blogu aznuapte:Ppppp)

"Ascultati asta, mie imi suna a Ciocirlia pe alocuri grupa mare. As dori pareri, daca am auzenii etc.
Mersi."

Poze cu Vio (episodul 2)

Asadar asa eram de rapitoare acu o saptamina. P. fiind azi chiar treaz a zis ca nu-i fair. Iaca de ce nu mai pot eu.
Scuzati calitatea pozelor facute pe fuga, lumina, decoru, personajele, camera...
N-a mai fost timp sa-mi prezint tricoasul nou, dar am vazut ca vine super joli cu fusta neagra. Ai min contrastu tralala.
Diseara merem la gratarel. Ne prezentam cu trei cirnati, doi tsuchini, o naveta de bere si una de vin de mere. O yeah!

Germania si supermodelul

LE: Emisiunile se pot vedea contra 99 centi de bucata la linku asta. Bani n-as da totusi:D

Inca il mai cauta, ma rog, o cauta, au mai ramas cinci fete, a iesit aseara marea mea antipatie Anja, dar eram deja data peste cap de prostia uneia care-mi placea, Fiona, fapt care mi-a distrus seara:D. Iar intre timp o voiam pe Fiona afara.
Cara fata asta cu F. tot timpul nu mai putea de sufletista, le stringea in brate pe toate, bocea cu alea care plecau acasa, tot tacimul, cea mai buna prietena. Doar ca uneori lua concursul asta prea in serios.
Iar ieri biaata de F n-a fost din nou selectata pentru nu stiu ce prezentare de moda, a doua oara la rind, mai ca si-a smuls parul din cap si s-a apucat sa o critice pe alta, Barbara (care e draguta si-n banca ei), ca vai, de ce a luat-o designerul pe B, ca ce aiurea ii statea in hainele alea!!
In fine, a venit decizia serii, ajunge F in fata juriului si o intreaba Heidi Klum parca ce o face pe ea mai indicata sa cistige. Si F care venise cu un zimbet latit pe tot fatsalaul ei (aha, mi-e draga rau acu, aaaah!) incepe sa turuie ca vai e mai decisa tralala si la urma adauga foarte adecvat si nici nu schiaun zilnic ca vreau acasa!
U, atita a asteptat juriul! Heidi a zis Zi-ne cine vrea acasa, ca le trimitem urgent, nu tinem pe nimeni cu forta aici!
F s-o dea cotita, vai, prefer sa nu zic!
Se mai enerveaza Bruce Zi cine-i!
F rusinata se uita-n jos!
Bruce intreaba Hana?
F da din cap afirmativ!
Bruce Si mai e si altcineva?
F (acelasi joc)
Cineeee?
F cu glasu mic Mandy...
Si apoi se duce in camera la fete si incepe sa verse tone de lacrimi de crocodil vaaaai m-au fortat sa le ziiic eu n-am vruuut da ce era sa faaaac?
Sa-ti tii fleanca, proasta mincatoare de pardon.
Ma scuzati.
Ma rog, au trimis-o acasa pe Anja care sarmala dupa nu stiu cite saptamini de cind e emisiunea tot merge de parca ar fi pe picioroange. Aia e.
Asa-mi pierd eu vremea...

Cum mi-am petrecut ultima zi de luni libera*

Am aminat din motive intemeiate sa scriu despre asta, dar vreau, asa ca o fac acum.
Am avut timp destul sa decantez impresiile, nu stiu daca am si facut-o, ramine de vazut.

Simbata am aflat de la Liviu ca luni e in Frankfurt impreuna cu un prieten care vrea sa-si ia o masina. Pina aici minunat, doar ca de la confirmare si stabilirea planului pina la intilnirea si petrecerea unor ceasuri (cite?) impreuna inca mai era cale lunga.
Pentru ca habar n-aveam cum avea sa decurga ziua:), revederea.
Pentru ca Liviu vine din trecut si e si in prezent, lucru pe care nu-l prea pot spune despre multi. Nici n-am la ce medita la vreo lista.
Si nu ne mai vazusem din 2004, cred, in cu totul alte imprejurari.
Asa ca faptul ca in gara am fost in trei si tot asa o mare parte din zi mi-a cam convenit, din lasitate, poate dintr-o oarecare teama.
Liviu e in principiu neschimbat, vorbeste la fel de repede ca pe vremuri (si ma enerveaza, ca nu inteleg jumatate din ceea ce spune, si ma apuca furiile), tot asa fumeaza (cred), are cioc:P si se imbraca mai misto:)
N-am apucat pina tirziu sa vorbim pe tihnite, cumva am facut eu pe translatorul pentru cumparatorul C. Cred ca a fost mai bine c-am fost si eu acolo, oricum a fost o zi ciudata in istoria achizionarii de masini, parerea mea.
Chiar in doi, temele de discutie au fost mult timp masinile si politica. Ceva ne tinea in loc.
Pina pe seara cind am ajuns sa mincam omeneste la un restaurant de la Römer (al treilea parca in care am intrat si am si putut ramine, avea si preturi decente, si o gradina intr-o curte din spate, foarte linistita). Si sa fi fost berea sau constientizarea brusca a faptului ca scapam timpul printre degete, ne-am apucat de turuit, mai ales ca C. se retrasese.
Dar n-a durat mult, ca a inceput telefonul sa sune, ziceai ca vine apocalipsa nu altceva, mare drama, asa ca ne-am luat si noi catrafusele si ne-am apropiat destul de inciudati de masina.
Ne-am mai pupat la urma, am primit cartusele de Pall Mall (multumesc) si pietrele si tot arsenalul de la Ana. Apoi eu spre tren, ei spre autostrada.

Per total, o zi pe jumatate pierduta (la diverse cozi la acte si alte chestiuni inerente) (in loc sa fi cascat gura prin Frankfurt, chiar m-am bucurat mult sa ma plimb pe-acolo chiar si cele citeva minutele, e tare frumos si mi-am propus din nou sa fac asta mai des, ramine de vazut, ca de-obicei), pe jumatate cistigata, datorita companiei:)
Imi pare rau ca am fost asa de inchistata:), poate data viitoare ma destept mai curind...:)

*scuze de titlul foarte dubios, dar adevarat in felul lui, de saptamina viitoare am doar miercurea libera, in afara de week-end. Nu ma pling, nici nu ma laud.

Vio - mestera lu' peste

Nu va tin, n-am facut nimic din ce voiam, deh, ghinion, am dormit ca o prunca si-am avut o revelatie cind m-am trezit, dupa ce-l imbrobodisem pe T. sa ne lase sa ne uitam in tv-ul lui.
Si anume am apasat comutatorul rosu de la prelungitor si desteptul de receiver a inceput sa se miste normal. Si nici antena nu e dereglata de la frecusul de marti seara.
Na, ocazie cu care i-am dat sms misterios lui P. cu "avem receiver!:>"
M-a sunat instant emotionat mai ceva ca la cupa cupelor:P

Ei, da gata de-acum cu distractia. Sint in pofte de dulciuri, ca m-am tinut in friu in ultimul timp (mai putin 3 inghetate marti). Merit, plus ca-s foarte cuminte si de-o saptamina servesc uleiu' de masline dimineata, asezonat cu tinctura de galbenele, un vis.

Si diseara o sa ne uitam la Germania isi cauta nou' super model, unde eu iar o sa ma crizez cind o sa le vad pe (in ordine) Anja, Anni si Mandy. :D Si-o sa ma bucur ca o scirba ce ma aflu daca o sa dea pe una din astea trei afara. Tineti cont ca sint totusi generoasa si le accept pe restu' de trei.

Vai cit sint de imaculata!:P

Precizare

Poza de-o am eu in profil (fetita cu rochita bleu) este culeasa de mine de pe net acum citiva ani si-mi place mult. Nu sint eu si nici copilul meu:) (care nu este:D).

(raspuns la doua intrebari primite de curind)

Despre bai, progrese tehnice si sunete*

***
Am facut ieri o baie foarte misto si am de gind dupa ce termin cu acest post sa fac acelasi lucru.
Mai deosebit in toata operatiunea e ca bate soarele in cada intr-o parte si e foarte interesant de urmarit (parerea mea:O!) jocurile de lumina si apa de pe peretii cazii, plus aburii care se ridica (aburii mai si coboara? cind se lasa ceatsa?:D) ca un fum (iar o chestie foarte gindita!!!) si-s luminati asa, mai deosebit.
Si stau frumos si nenorocesc cartea aia care a transpirat la sauna.
***

Dupa ce-o sa-mi usuc peruca, daca nu dorm, o sa ies sa-mi cumpar revista saptaminala cu birfe cu vedete!!! Pai ce! Eu sa nu fiu la curent?:D
Da, asa se prosteste poporul.

In plus am inceput ieri si am continuat azi cu turnat link-uri in google reader si sint foarte incintata de el si ma simt de parca am descoperit lumea, desi stiu de existenta chestiilor astora de destul timp, da' bloglines-ul nu m-a prea incintat si nu mi-am imaginat ca alte chestii se pot prezenta mai misto.
Ma rog, partea proasta e ca iar sint de pe la 8 online (semnez condica cu incredere) si n-am facut mai nimic, ca sa zic asa.

80a mi-a trimis in bratul de muzici o piesa cu Ofra Haza care se cheama Kaddish si care este fenomenala (am gasit un adjectiv). Asa ca am solicitat-o sa-mi mai dea si acum am treaba.
Recomand fierbinte.
Cine doreste pe ym, sa zica doar.

Ma rog, ar mai fi foarte frumos sa mai misc nitel praful prin casa si sa scriu postul despre ziua de luni, ca de-acum s-au intors cu totii acasa.:)
*titlu foarte gindit!:S
LE *** nu ma-ntelegeti gresit:D, nu doream spectatori la baie:) da chiar e misto cu soarele, va recomand si voua la voi acasa:D

30 aprilie

Un post emotionant si bine scris aici.

On April 30th 2007, the Blogosphere will hold a One-Day Blog Silence in honor of the victims at Virginia Tech. More then 30 died at the US college massacre.
But it´s not only about them. Many bloggers have responded and asked about all the other victims of our world. All the people who die every day. What about them?
This day can be a symbol of support to all the victims of our world!
All you have to do is spread the word about it and post the graphic on your blog on 30th April 2007. No words and no comments. Just respect, reflect and empathy.

Zi de cumparaturi, o yeah! (post foarte intelectual!)

Dupa ce-am vorbit un ceas juma cu 80a la telefon si m-am enervat apoi ca imi tot pica netu' ca frunza toamna, am luat un somn si-apoi m-am dus intins iar la magazinu' cu pricina si am tocat toti banii:D!:>>>>
M-am dat complet in stamba la capitolul sosete, am mai cumparat cinci perechi, plus o chestie senzuala (hahaha daca tot m-am spart in figuri de dimineata) si doua tricouri si gata.
Cu precizarea ca nu-s eu in poza:P, asta e unul dintre ele, cu celalat n-am gasit jpg sa ma laud, da-s destul de incintata.
Cu senzuala ma abtin:D!
Culorile tricoului sint cam aceleasi cu prima pereche de sosete, hehe, super doamna, n-am ce zice!

In plus, am dat la standurile de-afara de la librarie de Michael Tilly - Das Judentum, achizionata pe loc, plus Der Heilige Gral (Sangeet Duchane) pe care i-o pasez lui P., ca am impresia ca-l pasioneaza.
Si n-am putut sa ma abtin sa nu cumpar (sper ca rezulta ca am cumparat:D) o prostioara romantica si chicioasa:P ea asa, dar cu ursi polaaaari, care se cheama Du weisst gar nicht, wie lieb ich dich hab! Ha!

Un citat

(nu zic inca de unde:P)
<<"Noi sintem noi si ei sint ei", iti amintesti? "Nu avem de ce sa-i dusmanim, nici sa asteptam bucurii din partea lor. Nici sa uitam ororile lor.">>

Hai sa ne poezim!

Iaca o alta leapsa care loveste cu forta si cu degetul amenintator al lui Suzi daca nu completez, si mai repede! Doar ca tre' sa-i dau o rima-n "sens" care-mi da ba cosmaruri, ba insomnii:)

Bantuie parfumul gros de primavara ( Eugen)
Un piersic roz ma-mbie c-un sarut pe nara (somnoros)
In iarba greierasi soptesc duios ( Arabella)
Un vers de idiom anevoios (ecostin)

Mi-e dor sa sar sotron intr-un picior (catastif)
Si vei uita ca-ncerc sa te omor. (thetudor)
Ma duc, mai bine, sa culeg urzici (monicaspune)
De sub mici burtici de-arici pogonici. *

In cimitir strabunii danseaza ca si cand (mahala)
Nimic n-ar mai veni curand. (Andrei za Artist)
Nici sexul oral nu-i ca altadata ( Adrian Ciubotaru)
Sperati macar ca va fi fata! (Andrei Rosca)

O veverita apare brusc dintr-un tufis ( Andressa)
Un copywriter bun ar pune-o pe-un afis. (culturavura)
Si-afisu’ pe un stalp pe care veverita (luciat)
Serveste chipsuri cu furculita (maddish)

De pe crucea luminată cu neon am salvat un Isus (poesis)
Doua picaturi de sange si o ruga dusa-n sus (bluedaysblog)
Dar Postul a trecut si l-au papat pe Iepuras ( Umma)
De jur-imprejur iarba e rosie pe imas. ( Lali)

Dupa, am stors lamaia pana am iesit din ea (permafrost)
De-i primavara, stropi acri merg si in cafea ( Marie Jeanne)
Asa ! Sa treaca Greata Lumii, spune Vocea. (Cristian Greger)
Un vis frumos o’nlocuieste. Pe ea, greata. ( VisUrat)

Pandind venirea verii regurgitez un vers (Gramo-girl)
Si-mi vad apoi de treaba. Si totu-i tot mai sters. (Gramo-boy)
De verde iar ne plingem si n-avem nici un sens (Suzi)
Cind ne ratacim pasii, intrind pe contrasens. (Vio)

Citez in continuare de la Suzi, normal, ca nu ma doare mouse-ul!
"(este o leapsa speciala, in care fiecare lepsuit adauga cate un vers)
Trebuie sa aiba zece strofe a cate patru versuri. Rima obligatorie!"

Si... leapsa se duce invirtindu-se laaaa... Aprilia! care o sa-nceapa strofa 8, daca am numarat bine.

LE: *Am citit abia acum aici ca persoana responsabila de versul de mai sus fara link la urma nu tine sa i se faca publicitate (nu ca restul ar tine cu dintii, ma rog). Asa ca am scos link-ul, dupa ce ma chinuisem sa-l gasesc:) si-am ajuns prin alte parti dupa el:)
Link-ul pe care-l dau nu e al autorului, ci acolo se face referire si se da o explicatie:)

Excursia de duminica

Am intrebat-o pe Anne duminica daca e libera pe 1 mai, ma gindeam ca poate vine in satu' meu in vizita.
Ea a venit cu ideea sa ne-ntilnim in aceeasi seara, ceea ce mi-a convenit de minune, asa ca am asteptat-o la gara, a venit cu doi colegi, i-am luat pe toti sub obladuirea mea generoasa:) si-am pornit in turul Frantei, etapa x, la picior catinel.
Au vazut vag Biserica Anglicana unde se tin frecvent spectacole de cabaret, Biserica Ruseasca pe post de monument, ca doar Mos Craciun si Zosima probabil stiu cind e deschisa, de-acolo in Kurpark foarte frumos pe linga terenul minuscul de golf, o privire la Cazino si la Cladirea Bailor (care arata misto de tot), am coborit in 3 la un izvor mineral, fetele mai curajoase ne-am inzdravenit fortele cu gustul delicios al apei:) (pacat ca nu sint poze cu mutra Annei... aaaaiiiii!!! vai ce nasoala eee!) (si cu panseul meu, nu stiu ce-am vrut sa spun, oricum a sunat Este ca acum te simti mai buna?:S), mirosit niste plantute inflorite pe traseu, pe linga terenurile de tenis, la Templul Siamez, pe linga lac, efectul nociv al CO2 pentru pesti (care pesti?), apoi din shaorma promisa am ajuns intr-un final la italienii mei dragi, unde am optat pentru aproximative beri si 3 pizze la o portie de paste.
Nu m-au dezamagit, se pare ca a fost totul super, eu n-am dovedit toata pizza, asa ca i-am pasat unui flacau fara papornita cutia la carat:">, am fost putin prin orasul vechi, apoi la castel, la intrare am dat nas in nas cu Nebunul (il mai tineti minte? Traieste, e bine-mersi!:S) care ne-a zis hallo, trupa a raspuns in cor, mai putin eu, le-am spus scurt povestea lui romantica, am mai scos un panseu: de-aci puteti admira panarama orasului, aaa:S:), se cam intunecase, nu se mai vedea nici sufletul, am ajuns la italienii cu tiramisu, unde Anne a luat o inghetata, i-am dus pe ulita principala, incet-incet spre gara, mars in toata regula, toti participantii au rezistat eroic, trenul abia plecase, am mai stat cu ei si-atit a fost.
Fara exceptie foarte fain (din punctul meu de vedere vag subiectiv:D), o seara reusita, doresc s-o repet.
:)

Europa, sintem si venim!

Nu stiu daca va intereseaza, da' io n-am carte de credit. Adica nu fac cumparaturi pe internet si nu mi-a trecut prin cap in timp util sa comand o carte de-asta din plastic inteligent ceva mai devreme, pentru ca, doamnelor si domnilor microbisti:PP, inscrierile la bilete pentru Campionatul European 2008 sint duse. Si-au inceput sa vina raspunsurile.
Din toata trupa de fanatici prieteni ai lui P. pina acum are Brixi 4 bilete si noi:> doua. Tadam. Restul ori n-au inca rezultate, ori au primit negative.
Asadar, Basel, simbata 21 iunie 2008, here we come! U, si-asa n-am fost in Elvetia!
Sper sa joace Romania-Germania, ca sa ne dusmanim cu dragoste!:D
Si sa bata romanii, clar!
I-am pus in vedere lui P. ca daca-i vine ideea sa ma lase la cratita si sa ia vreun flacau in locul meu, in mod sigur vor juca Insulele Feroe impotriva Islandei. Sau asa ceva!
semneaza Mama Omida:D
PS: E 70 de euroi un bilet la categoria 3 (Spiel 27, Erster Gruppe C - Zweiter Gruppe D Basel - Samstag, 21 Juni 2008)

Ceasu' rau, pisica neagra

Ei, asa am venit eu acasa si tooot imi faceam de lucru online, doar-doar oi uita ca iar s-au adunat niste vasisoare, ca niste rufe stau sa fie intinse, adica intii altele strinse, altele doreau spalate etc. si in casa prafu' e iar in forma de ceatsa.
Daaar! Vocea datoriei si-a ridicat tonul, nerusinata, si dupa ce-am trebaluit delicat pe jos (parter adica), am urcat cu mare veselie in camera, m-am impiedicat in valatuci si vazind ca P. intirzie, mi-am zis stai sa vezi ce spasm cardiac ii provoc dind cu aspiratorul.
Zis si facut, tras toate mobilele, tot tacimu', mega dezastru feng-shui-stic again. Numai bine am tras si masuta de la tv si cum un cablu se incapatina sa stea ca prostu'n drum, l-am scos nitel din priza, l-am eliberat, l-am pus la loc si tadam, aaaaaaaaaaaaaaaah de ce n-am facut eu pe gospodareasa simbata? Sau miine????
*aici Vio isi smulge cu entuziasm din podoaba capilara*

Deznodamintul : receiverul decedat, adio si n-am cuvinte programul meu super artistic cu limba scoasa in fata tv-ului la Desperate Housewives (asa-mi trebuie!!!) si Grey's Anatomy!!!

**Vio isi mai smulge cu ultimele forte si ce i-a mai ramas de la primul tur de scrutin**
iaca de-aia is chipurile activa pe net, dupa ce ca si statcounterul s-a blocat, prostul!

Doresc sa anunt pe fanii sportului rege, nu a lu Elvis, ca urmeaza un post scurt despre. :PPP

Doua trenuri si-o gara

Vad ca sortii tin cu mine invers cronologic, vine asa, ca ieri m-am urcat in autobuz sa ma duc cu baietii care urmau sa vina intr-un satuc uitat de lume pe linga Frankfurt si soferul s-a scremuuut sa nimereasca supercodul destinatiei cca doua minute, de mai aveam o mutare si pierdeam trenul si asta insemna sa mai stau 30 de minutele in gara. Probabil si restul calatorilor din autobuz s-au bucurat mult ca am urcat eu si am incurcat niste socoteli pe acolo. Na, in naivitatea mea, mi-am zis ca daca n-am apucat sa-mi iau bilet de la automat, nu-i nici o scofala, e fix tot aia.
Pe drum mi-a venit in cap sa citesc, dar nu mai fusesem de secole in oras cu trenul si m-am uitat si eu la primavara de-afara si una-doua am si ajuns.
Ne-am intilnit si probabil va urma un post doar cu ziua petrecuta cu ei:) si-apoi i-am lasat la masina, am inhatat cadourile si dusa am fost.
Am mers ca la un 7 minutele pina in statie, de unde urma sa iau iar trenul, ma rog, baietii ii tot ziceau metrou, ca merge si pe sub pamint, in fine.
Cascind eu asa gura si nestiind la ce ora vine, mi-am imaginat ca am ceva de asteptat si ochisorii mi s-au ciocnit de-un nene care era imbracat foarte elegant, pareau toale scumpe, apoi m-am uitat si la figura lui, avea un cap iesit din comun de mare si l-am catalogat drept homosexual, dupa vorba, dupa port:)
In statie am asteptat 20 minute, iar timp de cascat gura grupa mare. Un flacau foarte sportiv, cu alura de Ronaldinho si de Prince in acelasi timp, cu tricou alb mulat si pantofi sport albi (imaculati), niste pantalonasi bejulii pina la genunchi, calcati iar impecabil, si o basca asortata (de fapt vreau sa zic de aceeasi culoare), fara un picior de fir de par pe picioare:), cu bratarica de aur la mina stinga si un siret cu un soi de colt de animal salbatic la git, basca o coama lunguta si creata, ah, o nebunie, de asemenea barbierit intens. Il studiam eu cu mare foc pina mi-a cazut iar fisa cu zgomot, aaaa, pardon, ma scuzati, daca io v-as placea pe dvs., n-as prea avea cautare eu la dvs. Na, se la vii:P!
La doua scaune distanta de mine, un nene in sfirsit normal:) citea. Ma holbez intens sa prind titlul, deh, boala grea. N-am reusit sa deslusesc de pe coperta decit primul cuvint, l-am mai masurat o data cu privirea!!!, perfect normal, pe parola mea. De pe cotor se desprinde titlul integral : Homosexuali. Lesbiene. Bisexuali.
Wow, asta se cultiva, e sociolog, sexolog, ma-sa, in fine, e destupat la minte, clar! Nu doar se minuneaza ca bou'-n tirg ca mine.
Mai trece vremea, mai era o mutare si venea si trinutsu' meu, ma uitam in jos inspre trenu' din statie (ca la 6 metri distanta de mine), cind vad o aratare de pantofi-ghetuta uriasi, adica o marime ca la un 45 lejer as zice, negri, cu virf ascutit si toc cui. Ridic privirea si dau de cetateanu' cu cartea de mai devreme pe post de carte de vizita.
Lumea in vagon isi dadea coate. Io ramin proasta ca iar, daca nu cunosc, inseamna ca nu exista. Si cind exista, cu ce se maninca?

Nu, nu ma fac lespianca:P
A, la urma am citit si eu si am depasit fragmentu' unde ma impotmolisem. Acu' nu va mai zic ce carte:D!

Mare drama mare!

Simbata mi-am luat cuponu' cadou si m-am dus a doua oara la magazinu' impricinat sa-l scobesc, sa ma fac super chipesa! Dupa ce ma apucase o vaga durere de sfecla dupa doua ceasuri de frecat arborele de mentosane si negasind nimic pe gustul meu princiar, am ochit niste sosete colorate-n dungi foarte vesele pin-la genunchi, le-am dus la casa si dusa am fost!
Dindu-mi seama cit de fermecatoare m-as putea face, am insfacat niste pantofi, sosetutele, o fusta, diverse aiureli clovnistice inclusiv margele si-am plecat in tirg, anume sa-l compromit pe P. in DD unde se afla sa vizioneze meciu', care prostii iar au pierdut, nu mai dau nume, dinsu' a fost distrus si n-am primit nice un conplement pentru super autfitu meu care a insemnat o mare lovitura de cutit in plecs data increderii mele feministice care se afisa ca o floare de primavara timpurie!

Stei tiund, ca momental is in pauza care se cam termina asa ca tre s-o cam intind.
Ciuus!

Live blogging

Ce-ati vazut pin-acu' a fost impaiate, gindite din pauza, visate noaptea, din astea. Acu' este suta la suta laiv pe viu, va zic.

Si anume tocma' ne-am inturna' de la Angela cu 6 felii de tort (de mere, delishaz), restu' de 6 fiind rezolvate foarte lin alunecate pe gitlej, cu nitica sampanie. Cine-a avut curaj, a pus si bratu' de frisca pe deasupra.
A. fiind ea foarte sufletista de felu' ei, mi-a cadorisit un cupon (nuj cum sa chiama sincer mai bine decit asa pe romaneste) care sa ma duc la magazin sa-mi cumpar ce doresc si care acu' e dragalash si inventiv ca anume cumperi o maslina, ti-o scade de pe cardul cadou care este! Tadam. Deci acu acu dau publish si ma duc sa-mi intilnesc norocu!
Dar sufletismu' ei merge mai departe: am primit 4 cirnati luati de la taranu' bio care stie ea ca-mi place mie!!! I-am depozitat in frigider si daca aveam cheie, incuiam si i-o dadeam lui P. s-o tina bine, ca poftele sint urieshe!:D
Cred ca asta a fost cam tot. Am facut si niste poze, e drept, nu cu mine, ci cu niste buburuze care erau pe plic la plimbare.
Va salut respectos!

PS Pojarnita nu cred ca e neam cu pojaru' si nici eu nu stiu ce e aia:) da' as putea sa-mi dau in google daca as dori. A, Vic, cica e tot aia cu sunatoarea, care oricum suna mai bine si in plus ii zice in limba latineasca Herba Hyperici care ma amuza si pe germana Johanniskraut care ma duc sa-mi caut. Dar daca gasesc nu beau direct, ca stau in banca mea si mi-a ajuns paharelu' de sampanie si cele doua portiuni cu frisca (momental ma simt mirific adica chiar bine, nu-mi fie de deochiul!).
Am observat ca daca ma enervez nitelus, ma cam apuca. Daca apuc eu in schimb sa ma conving sa nu ma enervez, e bine.

Salutari din frigider

Discutia e mai lunga, parerile sint impartite, io ii tot explic lui P. ca dimineata e mai racoare decit seara, finca dimineata vine dupa noapte si seara dupa zi. Bineinteles ca dupa ce i-am dat asemenea argumente, au fost niste dimineti cu soare arzator si seri cu vint de ma-ntrebam unde-i fularul. P. se hlizea in barba, nestiutorul.
Apoi am plecat noi joia trecuta sa cumparam niste scovergi sa le roadem uitindu-ne culti in tv. El cu ploverashi, eu cu geaca, pe aleea centrala a satului lumea la mineca scurta si pantalonasi asijderea, noi si ursu'.
Intorsi acasa la mansarda noastra ne-am pus miinile-n cap de cit de tare era incinsa si ne-am cam dat seama ca o sa ne curga valuri de sudoare la vara cind va urca temperatura mai ceva ca week-endu trecut.
Apropo de asta, ii ziceam mamei ca e cald, ea ca da, si la Iasi sint 18 grade, la noi erau 26-27...
Simbata la serviciu a fost foarte saunistic, intrebindu-ma eu in repetate rinduri daca avem aere conditionate si la ce folosesc. Cica n-avem.

Ca sa aflu ieri si mai simtitor azi ca avem! Uuuu, si ce briza sufla in magazin! Am imbracat frumusel blana la vestiar si-asa am umblat azi.
Apoi am avut placerea sa ma informez chiar la director care a precizat ca super instalatia noastra are nevoie de vreo trei zile ca sa se mmmh aclimatizeze???, dar ca oricum cind vor da iar super caldurile, ii vom multumi racoros.
Ma gindesc sa-mi las un pulover sanatos in dulap, sa fiu pregatita. Nu de alta, da' cum sufla crivatu'...

PS Directoru' m-a felicitat si el fierbinte si mi-a impins o sticla de vin care nu este la raft:D cu care am valsat artistic prin magazin spre iesire si n-a tiuit alarma:D!

20 aprilie, o zi MARE in istoria omenirii

Ca vine asa, pe linga ca s-or nascut (in ordinea aparitiei stelare) Hitler, Joan Miro* si cu Carmen Electra, am mai venit si eo pe lume (si mama lu Renato!)!!
Asta ca sa va dati seama o data in plus sub ce auspicii etc. :)

Bon, am primit deja o gramazimea de felicitatiuni, multumesc, in plus 80a mi-a trimes un cedeu cu muzici si ieeeri am semnat un contract nou, o yeah!! (la aceeasi firma, dar mai bine: >!)
Va tin la curent:)

Acum vreo doua-trei seri se stirnise o vintoasa si ningea ca-n cintece. Anume cu petale de la florile copacului din spatele casei, pe care nu-l vedeam, si se si asternuse putin. Am zimbit.

De ultima ora: pe postul precedent au inceput sa apara pareri care-si dau cap in cap in combaterea durerilor de stomac. Repet, stomac, nu burte etc.
Am fost fata cuminte si am baut apa fiarta simpla, am luat ulei de masline (a mers, Vic!):), tinctura de galbenele (in contra gastritei zice pe cutie), am mincat piinita simpla cu sunca si ou fiert. Si cam atit.
Mai atac acus o cutie de brinza de vaci nefermentata, proaspata deci.
Si mai si plec la munci.
S-avem o zi buna!:)

*dat link cu J.M. pentru ca e nedreptatit de site-ul asta.

Sint foarte obosita

Am avut de facut azi 4 lucruri, am facut doar 3, ramine sa recuperez miine. Sint praf de oboseala, asa ca va spun pe scurt aici:
- multumesc tuturor celor care ati scris despre poveste, sint foarte bucuroasa
- ieri am plins de bucurie, nu stiu cit de des o fac
- - s-ar putea sa se schimbe ceva in bine in viata mea, sper sa am noroc:)
- am inceput ieri sa iau tinctura de propolis care e un vis si-o nebunie, pentru ca m-am luat dupa sfatul mamei si n-am picurat-o in apa/ceai, pentru ca se pierde o buna parte cica, ci am imbibat o bucatica de piine cu ea si mi-am ars o jumatate de gura si avea un gust mirificent de tuica or smth, or am mai zis ca la tarii pas, daca ar ramine pe lume doar taria, n-as mai bea alcool; in plus pe maselele cu care am mestecat am avut impresia ca am ceara, am periat ca la 10 minute, desi nu era cazul chiar de-atita, dar senzatia ciudata persista:) (azi am servit cu apa si-a mers)
- mi-am cumparat "lapte de soare" (habar n-am cum se cheama crema cu care te dai sa nu te arda soarele); numai bine, s-a intors frigul si sint cam congelata, desi nici urma de soare
- am rezolvat o treaba la primarie si-am fost foarte incintata
- in prima semifinala a Cupei Germaniei la fotbal, echipa cu care tineam o facut-o de oaie si a-ncasat un 4-0 de nu s-au vazut, deci anul asta nu calatorim la Berlin sa vedem finala
- episodul de aseara de la DH a fost super super palpitant, eram cu inima la gura si tocmai scaparam o lacrima in coltul ochiului cind s-a intors P. distrus de rezultatul fotbalistic (a decolat la 3-0, am aflat la stiri cum s-a terminat) si m-am abtinut; episodul de la Grey's Anatomy a fost misto, ca de obicei
- sint amatoare de sfaturi in contra durerilor de stomac; bag brinza de vaci vagonabil, dar parca nu observ schimbari extraordinare
- la magazin e actiune la greu, m-au chemat extra si nici nu mi-am dat seama cind au trecut patru ore
- cum i-am comentat lui Suzi, venind ieri acasa cu inima cit Casa Poporului, m-am intilnit cu Angela careia i-am lacramat povestindu-i chestia misto si ea a tras concluzia ca-s nefericita, i-am zis ca tocmai ca nu; oricum m-a dus la cofetarie ca sa stim o treaba:)
- si ma cam culc, ca o gainushe cu gitu' suptsire ce ma aflu:D
va pup:D

Povestea ciorapilor de lina

Curtezana a avut cindva ideea asta, apoi de curind a prelungit deadline-ul. Asa ca ieri am scris si eu o mare opera de arta pe care o puteti savura in rindurile de mai jos. Nu va speriati de lungime, cerinta era de cam 5 pagini in word, la mine au iesit doua si trei rinduri parca, plus vreo trei rinduri cu spatii pe parcurs, doar ca n-au margini nici sus nici jos si o sa vedeti voi dupa modul in care arata dialogurile cit de bine ma pricep la word. Asta e, sint tufa de fapt.

A, lectura placuta! :D

A fost odată ca niciodată o bătrînică singură care stătea la bloc, la parter. Cît era ziua de lungă, bătrînica stătea la geam pe un scăunel şi împletea ciorapi de lînă cu nişte andrele foarte foarte groase. Din cînd în cînd îşi ridica ochelarii aproape căzuţi de pe nas şi mai derula din ghemuri.

Se dusese vestea între vecinii din cartier despre ciorapii minunaţi pe care-i făcea ea şi oamenii veneau în fiecare zi şi-i aduceau multe ghemuri colorate şi o dată la cîteva săptămîni chiar şi andrele noi. Bătrînica era foarte fericită pentru că nu se simţea singură deloc.

După ce termina de împletit o pereche de ciorapi, se ducea în balcon şi-i atîrna cu cîrligele de o sîrmă, iar copiii din vecini veneau şi-i luau şi-i încălţau şi erau şi ei foarte fericiţi pentru că nu le mai era niciodată frig la picioare.

Copiii o iubeau pe bătrînică şi ea îi iubea pe copii.

Într-o dimineaţă bătrînica se duse ca de obicei pe balcon şi nu mică îi fu mirarea cînd găsi încă acolo perechea din ajun.

- Oare ciorapii ăştia nu-s la fel cu ceilalţi? se întrebă bătrînica.

Îi agăţă pe cei noi lîngă cei de cu seară şi porni să-i iscodească pe cei din urmă. Ciorapii se mişcară singuri! Şi scoaseră şi nişte sunete!

- Ce-o mai fi şi asta?! zise bătrînica şi-şi apăsă temătoare o mînă pe piept şi cu cealaltă pipăi şovăielnic unul din ciorapi.

Era în mod clar ceva înăuntru.

Îşi făcu curaj, dădu ciorapii jos de pe sîrmă şi se minună văzînd ieşind din ei doi pui de pisică un pic mai mari decît un ghem de-al ei de lînă. Îi luă în braţe, îi duse în bucătărie lîngă calorifer şi-i ademeni cu nişte lăptic. Un pui de pisică se dovedi mai viteaz şi porni în explorare, lipăind tot lăpticul. Bătrînica stătu pe gînduri şi-apoi se hotărî să-i pună numele Papă-Lapte.

Celălalt pui nu se mişcase de la locul lui şi mieuna încetişor uitîndu-se cam speriat în jur. Bătrînica îl luă în braţe şi-l mîngîie, iar acesta se tolăni deodată fără griji, toarse puţin şi adormi. Aşa că ea îi puse numele Nătăfleaţă.

Cu un pisic dormitîndu-i în poală şi cu unul încurcîndu-i-se în picioare şi-n ghemuri, bătrînica se apucă mai departe de treabă.

Cînd se lăsă seara, bătrînica duse iară în balcon perechea nouă de ciorapi şi băgă de seamă că lucrurile îşi intraseră din nou în normal : pe sîrmă atîrna din nou doar o singură pereche.

Împăcată şi cu bucuria pe care ţi-o dă o zi de muncă, bătrînica se întinse în pat, iar Papă-Lapte şi Nătăfleaţă veniră şi se cuibăriră lîngă ea, ţinîndu-i la fel de cald ca şi ciorapii de lînă.

Bătrînica dormi dusă, sforăind uşor, că aşa păţesc uneori bătrînii, şi visă un vis.

Se făcea că ea era în patul ei şi dormea, iar puii ei de pisică se jucau cu ghemurile ei şi le încîlceau. Visînd asta, bătrînica oftă în somn, iar Papă-Lapte şi Nătăfleaţă se treziră.

Noaptea ei erau nişte motănei fermecaţi şi puteau face ce omul nici cu gîndul nu gîndeşte şi asta foarte repede, cît ai zice “ochi de pisică”.

Aşa că şi-au pus ceva în gînd şi au început să se hîrjonească, după cum ni s-ar părea nouă, care n-am mai văzut motănei fermecaţi şi nu ştim de ce sînt ei în stare noaptea, mai ales că noi aproape că nu vedem în întuneric.

Cînd veni dimineaţa, bătrînica se trezi, îi găsi pe Papă-Lapte şi pe Nătăfleaţă în locul unde erau cu o seară înainte, îşi controlă ghemurile, care erau neatinse şi se bucură tare că îşi poate continua lucrul la ciorapii de lînă.

Cînd îşi aşeză mai bine ochelarii pe nas, îşi dădu seama că ceva s-a schimbat, parcă lumina era mai puternică, parcă totul strălucea.

Bătrînica se frecă la ochi – că asta îi dădea impresia că vede ceva mai bine – şi se uită nedumerită în jur.

Într-adevăr, totul strălucea. Peste noapte, apartamentul de la parter fusese dereticat de o mînă vrednică (sau poate de mai multe), mobila îşi recăpătase luciul pierdut, covoarele aveau din nou culori, de parcă ar fi fost abia aduse din fabrică, perdelele erau albe şi sclipitoare, muşcatele înfloriseră la fereşti, iar faţa de masă părea adusă de la un palat împărătesc, aşa era de frumoasă şi de îmbelşugată.

Bătrînica se mai frecă o dată la ochi, că de data asta credea că încă visează.

Atunci văzu dinspre geam o lumină mare şi auzi o voce care îi spuse:

- Bătrînico, pentru bunătatea care izvorăşte neîncetat din inima ta mare ca o pîine şi pentru bucuria pe care o faci copiilor dăruindu-le în fiecare zi ciorapi de lînă, toată lumea te cinsteşte şi te numeşte Bunica. Şi ca răsplată ţi-am trimis doi motănei fermecaţi să-ţi ţină şi ei de cald şi să nu-ţi fie urît singură.

Bunica plecase capul în pămînt, că ştiuse că-i vorbise Sfîntul Petru şi rămase un timp aşa şi după ce vocea nu se mai auzi şi nici lumina cea mare nu-i mai orbi ochii bătrîni. Apoi mulţumi sfioasă Sfîntului, se aşeza pe scăunelul ei şi, înainte de a-şi continua lucrul la ciorapii de lînă, făcu din resturile de la ghemuri nişte motocei coloraţi, îi chemă la ea pe Papă-Lapte şi pe Nătăfleaţă, le dărui motoceii şi ei plecară fericiţi să se joace în grădină, mieunînd vesel şi arătîndu-şi doar cozile lungi din iarba grasă.

Şi-aşa am aflat si eu povestea Bunicii care avea doi motănei fermecaţi, Papă-Lapte şi Nătăfleaţă, şi care, cît era ziua de lungă, stătea la geam pe un scăunel şi împletea ciorapi de lînă cu nişte andrele foarte foarte groase. Din cînd în cînd îşi ridica ochelarii aproape căzuţi de pe nas şi mai derula din ghemuri.

Iar ciorapii de la ea îi mai am şi-acum şi ţin foarte foarte cald.

O camera si-un film

In aceasta camera scrie Hilary Mantel. Banuiesc ca e o scriitoare, n-am auzit de ea, dar imi place camera. Sper sa scrie misto de-acolo.
Noroc cu Gramo si alti blogari, ca mai aflu si eu cite-o chestie pe ici pe colo. :) Alte camere de scriitori aici (de pe site-ul The Guardian).

Aseara am mincat din nou de la cea mai buna pizzerie din lume (parol!) si-apoi ne-am uitat la doua filme, primul mediu asa, pe-al doilea il recomand fierbinte. Il mai vazusem o data si m-am bucurat sa-l revad. E partial sinistru, dar nu l-as numi de groaza. Io sint cam bleaga si nu ma uit la filme de-astea pentru ca ma cunosc ca mor de frica, (de exemplu cind ii vad pe uritii din LOTR ma apuca senzatii amestecate:D) dar asta e mai altfel, ca sa zic asa, nici macar nu l-am pus pe mut, cum am facut cu alt film bun de gen (poate ce scriu eu aici sint chestii light pentru cunoscatori, nu neg!) pe care l-am vazut ziua la ora 15 si am tremurat din toti rarunchii si totusi mi-a placut.
Diferenta e ca in ala de aseara era vorba despre niste demoni care cica domiciliau in trupuri de oameni (deci nu vezi nici picior de monstru), iar in filmul ala cu Nicole erau fantome si aaa brrrr!

Sorry de cele cinshpe link-uri!:D

Despre egoism, pe scurt

Cind eram eu mai mica si stateam la mama si mergeam la scoala, se intimpla sa vina aprilie si sa fie si Floriile si undeva si ziua mea si cam pe 1 asa mama imi spunea:
- Vio, ti-am luat cadou!
- Ce mi-ai luat?
- Pai nu-ti zic, o sa vezi de ziua ta!
- Pai si de ce mi-ai mai zis?
- Ca sa stii!
- :SSSSSSSSSSSSSS!!!!
Si mama pleca in treaba ei, eu cotrobaiam in toate cotloanele si uneori aveam noroc, alteori ascunzatorile gindite de mine nu picau peste cele ale mamei.

Simbata in pauza de prinz P. imi comunica:
- Am o surpriza pentru tine vineri!
- Ah da? Ce surpriza?
- Pai daca-ti spun nu mai e surpriza!
- Pai de ce-ai adus vorba atunci?
- Ca sa nu-ti faci alte planuri!
- Alte planuri decit ce?
- Pai ai sa vezi vineri! Hihihi pot sa vad sub fruntea ta cum sta la pinda curiozitatea! Hihihi!
- Aha! Deci mi-ai zis ca sa faci misto de mine! Oricum ai antrenament vineri!
- Dar doar pina la 21!
- Aha, deci dupa ora 21!
- N-am zis asta!
- :SSSS!!! Deci voiai sa fii sigur ca nu-mi fac planuri cu altcineva?
- Stii ceva, uita de supriza, a mai spus P.
Am continuat sa maninc mestecind si niste lacrimi de nedreptate si-am tacut un timp. Si-am si rumegat, cum foarte frumos se zice pe la noi.
Apoi am iesit in curte la soare, pe scaune, si i-am spus:
- Sper ca ti-e clar ca daca nu-mi spuneai de surpriza nu-mi imaginam ca nu te gindesti la mine sau mai stiu eu ce!
- Dar am vrut sa-ti fac o bucurie!
- Ma vezi ca ma bucur?:D

Si pentru ca sint deosebit de diplomata, am si aflat ce ma asteapta vineri. :D
Ramine de ghicit de partea cui e egoismul din titlu, ca eu nu stiu, sincer. :D

Cea mai tare cautare

Vad ca sint intr-o faza superlativa:). Foarte multa lume a scris pe bloguri despre cum ajung unii via google si alte motorase la ei. Am vrut si eu de mai multe ori, dar se pare ca nimic n-a fost de-ajuns de spectaculos ca ce mi-au vazut ochisorii azi-dimineata. Am izbucnit intr-un ris isteric si m-am si vag blocat, ca P. a vrut sa stie ce s-a intimplat si nu prea stiam cum sa traduc, l-am dus la mint rubbing si-apoi am fost perifrastica:).
Oricum, mi se pare ca cititul in locul frecatului mentei pe net e mai de top decit toate cautarile cu parfum pornografic pe care le-am mai avut, din care amintesc acum doar pe cele mai discutate, anume "cum f*t pitici de gradina" si "pina la ce virsta f*t barbati", unde cel mai mult ma amuza lipsa (din nu stiu ce motive, poate nici n-a fost vreodata intentionata) articolului hotarit.
Iar despre jocuri cu barbi, compuneri sau sms-uri chiar n-are rost sa mai consum curentul. Sau sa frec menta, depinde. Si ce iese din asta...:)

Preludiu la Exuvii*

Abia am inceput cartea, deci mare lucru n-am ce zice.
Decit ca mi-a fost un picut greu sa ma obisnuiesc cu stilul, vag complicat, comparat cu cartile usurele pe care le-am citit in ultima vreme. Dar cind am intrat in atmosfera, am citit citeva pagini cu inima palpitinda de ciuda ca n-am scris eu cartea asta. Prostie poate, dar nimerita. A mea, ca sa nu creez confuzii.
M-am bucurat gasind dupa capul meu o scapare la pagina 17 si anume cuvintelul "delincvent"; de precizat ca pina atunci n-am strimbat deloc din nas la vreo greseluta, ca nu mi-a sarit nimic in ochi, ba inca e si grafia cu i din i:) spre marea mea bucurie.
Imi plac simonele si anti-simonele si imi place intertextualitatea (am rasfoit un pic prin carte si-am vazut ca sint o groaza de exemple) si sper sa nu fac prostia sa n-o termin.
Ce citesc eu acum se cheama Prolog. :)
Sint destule cuvinte pe care nu le inteleg (termeni tehnici in general) si nici nu le caut, dar la maelström chiar am fost curioasa. Pe net wikipedia zice "the Nordic words mala (to grind) and ström (stream)", batrinul meu Larousse e de parere ca vine din olandeza. Sa fie olandeza doar o etapa intermediara in mondializarea termenului? :)
Cam atit pina acum.
A, am in curind 29 de ani, Simona Popescu a scris cartea asta pe cind se apropia de 28. :SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS


*Simona Popescu, Exuvii, Polirom 2004, roman, editie revazuta, 324 pag., 15.90 lei
E misto ca Poliromul scoate carti bune etc., dar preturile mi se par oleaca nerusinate. Asta e aparuta in 2004, eu o cumpar in 2007 si nu mi se pare cine stie ceee accesibila. Ce sa mai zic de Norman Manea, care tot nu e fresha din tipar si noroc c-am primit-o cadou, dar m-am rusinat sa primesc asa cadouri scumpe.
Imi imaginez ca tot se cumpara, da' poate nu-i cazu' sa sariti calu', tovarasi.

Despre gauri

Pe la un 5-6 ani o gospodina de la bunica din sat mi-a facut gauri in urechi, pentru cercei, sa fim intelesi. In spatele casei era un soi de sezatoare si se faceau covoare la razboi si tanti aia mi-a facut un pustiu de bine, fiind ea voinicoasa si eu repede bocitoare. Intii una, cu care m-am preumblat, apoi si-a doua, ca doar nu era sa lase treaba neterminata.
Am avut un timp niste cercei cu pietricele (alba si albastra) care mi-au placut mult si care au cedat nervos intr-o buna zi.
Pe la vreo 17 primaveri m-am imprietenit cu A. si ea mi-a imprumutat niste cercei rotunzi de argint. Mi s-a parut mie ca ma prinde forma aia si imi mai "coloreaza" fata, asa ca intr-un timp am tot purtat un model asemanator, mai multe perechi, care s-au cam rupt.
Ce am achizitionat aici s-a facut praf urgent, erau foarte moi si am ramas cu unul. In rest, mai am un maldar din diverse materiale, unii se innegresc, altii nu, in ultima vreme am purtat ceva "modern" si cind i-am dat jos, am simtit asa o stinjeneala in lobul urechii, care s-a inrosit senzational.
Asa ca acum stau sa ma vindec cu singurul cercel de argint (mana cereasca) si arat ca o pirata.

In copilarie mi-a fost frica de cutremure ca de nu stiu ce.

De marti s-a redus semnificativ circulatia pe strada noastra si in curind va fi intrerupta de tot. Asta a venit ca o binecuvintare sonora, care n-a tinut mult. S-au infiintat niste utilaje de mare tonaj si au inceput sa caute aur, petrol sau doar tevi. Care urmeaza sa fie inlocuite, actualele datind de peste un secol, ce rezistente!
Mare bucurie mare, picamare (:P) si excavatoare si din cind in cind casa, care nu e direct la strada, dar foarte aproape, e zguduita de numa-numa.
Muncitorii estimeaza lucrarea la zece saptamini. Sper sa ramina in picioare cladirea dupa aceasta perioada critica, nu stiu cita incredere sa am in consolidarea pe care proprietarul a facut-o de capul lui anul trecut.
Da' parca din cind in cind imi sta inima in loc.

Cea mai proasta carte

Nu e o carte mica la jocuri, e una pe care am citit-o eu cind eram in formare. Dupa ce ca m-am incumetat la ditamai valizele, am mai si invatat prostii, ca eram mica si alegeam ce credeam eu ca mi s-ar potrivi.
Si m-a lovit, ca o ghiulea, zi de zi.
De fapt, o sa ma gindesc la asta miine. Ca asa facea Scarlett, care Scarlett e o eroina dintr-un roman mare, este fermecatoare fizic in filmul in doua parti (era zgiriiat dvd-ul, mare drama), isi urmareste interesu' cit poate ea de bine, mai da chix pe ici pe colo, dar este memorabila, trendsetarita:P si da bine la public, facind victime numeroase in rindurile sensibile de ambe sexe.

Iac-asa mi-am ales eu motto eronat in viata. Si mi-a ramas adinc intiparit in terminatiile nervoase, de parc-ar fi in mine dinainte de-a fi eu eu.
Pe aceasta cale doresc s-o dau in judecata pe doamna Margaret Mitchell sau pe urmasii ei pentru daune incalculabile, dar pretaluibile.
Pentru ca in principal din cauza acestui principiu nesanatos imi amin mereu viata pe miine.

Dintr-un comentariu iese un post

Am inceput sa scriu postul de mai jos ca raspuns la postul lui Gavagai cu arahnofobia.
Pentru ca a luat proportii, ma folosesc eu de el in primul rind, dupa cum urmeaza:

aviz de la cna: s-ar putea sa urmeze un comentariu lung!
cind eram io copchila la bloc, aveam o vecina la etaju unu care mergea des la biserica si stia ea o susta cu paianjenii! acu n-o mai retin exact, da era ceva cu maica domnului si de-aici nu mai retin, ooori e pacat sa omori paianjenii din motivu nu stiu care, oooori e foarte foarte recomandat sa-i casapesti cu gratie, ca pentru fiecare omorit iti mai scade tie un pacat! tadam!
mie nu-mi plac, nu-mi plac insectele, nici macar buburuzele:D (adica nu le omor daca nu mi se baga in suflet).
la mama in baie se faceau (?) mereu paianjeni intr-un colt deasupra cazii si ii omoram cu mina cind ii depistam.
aici avem in cite-un colt unu ratacit si am grija de ei rar cu aspiratoru. P. zice ca ei sint buni, foaaarte buni, daca ai paianjeni in casa inseamna ca aerul e nemaipomenit de bun. da io ma gindesc ca daca exterminatorizez ginganiile astea, aerul nu se schimba, nu? plus ca ei vin la loc, mostenitorii lor banuiesc.
oare mai ies si din aspirator??
paranoica sint, dar in limite, acu nu simt nimic pe nici un picior, desi am avut recenta aventura cu puricii aia de porumbei, da m-am scapat sper.

O moneda si flori (Des choses 27)

Saptamina trecuta mi-a trecut prin mina o moneda de 5 centi din Slovenia, m-am bucurat, dar nu ca in vremurile cind abia ma mutasem aici si tresaltam la vederea unei monede straine si colectionam serii complete pe tari... Mai am inca intr-o mapa originala prima emisiune (!) de 1 euro, comandata prin posta, vreo 13 monede sint parca, din cind in cind ma intreb daca s-o mai tin sau s-o desfac si s-o cheltui. :)

T., colocatarul nostru, are flori in ghivece. Cind stateam dincolo, tot in formatul asta, cica lui P. ii revenea responsabilitatea sa le ude cind T. era plecat cu saptaminile. Nu l-am surprins decit foarte rar in ipostaza asta.
T. e chiar mai lenes decit noi, cind ne-am mutat n-a prea catadicsit sa urneasca nimic, l-a rugat pe P. sa-i mute patul, chestie pe care eu n-as fi facut-o si care mi se pare destul de nerusinata din partea lui T.
Cu greu si-a adus o parte din lucruri, i-au ramas un dulap, fotolii, tablouri, cutii s.a.m.d. La aproape patru luni de la mutare, proprietarul i le-a scos in strada, cu acordul lui T. (le-au luat gunoierii).
In zelul lui stavilit, T. a reusit totusi sa care citeva ghivece, unele la el in camera, care nu intra in discutie, unul mare in baie pe pervaz si vreo patru (doi cactusi parca) in sufragerie. Intr-o zi apare inca unul, ditamai, care si-a gasit loc pe jos. Am apucat sa ma minunez ca T. si-a salvat din santier o floare si nu dulapul, ce romantic. P. imi spune ca el a adus-o, ca i-a spus proprietarul ca e scumpa si a luat-o. Am sarit de doi metri : pai vinde-o daca e asa valoroasa, nu incarca inutil camera cu prostii!
Cu alte cuvinte, ma innebunesc dupa plantele de apartament. Intr-o zi am matrasit floarea din baie, ca nu puteam deschide geamul larg. T. a dus-o la loc, pentru ca o planta face aerul mai curat. Hai lasa-ma! Nu e mai simplu sa aerisim, daca chiar?
In fine, abia astept sa decedeze aceste fiinte, imi pare rau de ele, dar imi ajunge tona de praf care se depune zilnic peste tot si n-am chef sa-mi stea mie atirnate de git. Nu le ud nici sa ma bati si am impresia ca toti isi imagineaza ca ceilalti le uda. Stropitoarea e nefolosita intr-un dulap in baie.
Sa nu fiu inteleasa gresit, dar chiar traim intr-un rai de praf, de cite ori am treaba pe linga flori, ma zgirie cactusii minunati (ca-s si cam chioara), n-am nevoie de asa ceva; imi plac florile in gradina si la altii in casa si daca s-ar putea sa aiba si inflorescente, nu sa fie acolo un bat cu o frunza in vint.

Semneaza petitia!

De la Liviu, via ym, aflu de chestia asta.
Ma duc intins sa semnez.
Poate aveti si voi chef.
Eventual puneti si la voi in blog;)!
Cu multumiri
si amintiri,
o ieseanca

Cucerirea dependentei (aviz lu' Suzi)

Am facut acu' ceva timp testu' ala de zicea Lulu de el si a reiesit de pe-acolo ca-s printre altele si dependenta. Da' era vorba ca-s dependenta de anumiti oameni, daca-mi amintesc eu bine. (hm, disclaimer!)

Acum incerc sa-mi clarific de ce mai sint eu dependenta. Nu de cine.
Nu vorbim acum de aer, apa, caldura s.a.m.d.
Computerele legate la internet exercita asupra mea de citiva ani buni (peste 10) o atractie spectaculoasa. De cind am inceput sa am conexiune si acasa, timpul petrecut online s-a dublat cel putin. Ca sa ajunga la zi-lumina si inca sa aiba latent posibilitati marete de expansiune. S-a intimplat sa n-am net acasa circa o luna cam acum trei ani si am crezut ca ma apuca toate pandaliile, m-am plimbat destul de mult cica si am citit si-am dormit, dar asaaaa mi-a mai lipsit.
Pina cind am gasit altceva de facut si am stat o bucata la distanta.
Dar acum iar semnez condica cu abnegatie si ma-ntreb daca ar fi de dorit sa se strice iar computerul. Cred ca cel mai bine m-ar aranja, nu stiu, sa am net la discretie, dar doar de la 7 la 9 dimineata si cel mult de la 20 la 21, hai 22 in week-end.
Daca macar as citi un ceas pe zi, dintr-o carte zic, ca asa, bloguri si multe alte chestii, girla!
Si, cu cit constientizez (ce cuvint motivant!) mai mult chestia respectiva, cu atit traiesc mai mult ca-n schema asta (recomand fierbinte click-ul pe, e de la Jen, care m-a ajutat s-o regasesc) (dac-am mai pus-o in blog, imi pare rau, cum ziceam, disclaimeru'!).

Beleaua doi este tigareta, mi-e tare drag de ea, fumez zilnic macar o bucatica si ajung si la un pachet in zilele bune (apoi cred ca ma doare stomacul). M-am linistit de putin timp cu alcoolul, ca prea eram sugativala si ma trezeam cu o pofta deosebita de a lasa o bere sa imi mingiie gitlejul. Linistirea petrecindu-se cum deja am mai scris (de asta mi-aduc aminte cu o vaga precizie) pe scenariul : nu cumparam, nu bem. P. a tot zis hai sa luam o naveta, io am tinut-o pe-a mea hai sa nu luam, ca el iese in oras, eu stau acasa, deci cine rezolva naveta? Bingo. Si chiar atita sete nu-mi este.
Dar ma rog, terminindu-se postul:D (pe care nu l-am tinut, da' zic asa, in principiu), trecind si ceva timp de cind n-am mai cumparat alcool (nu ca n-am baut, ca doar am fost la un meci, la o aniversare si la resto), ma gindeam aseara cu mare drag mmm oare sa-mi cumpar?
M-am hotarit ca nu! Dar am iesit din casa sa-mi iau tigari.
E drept ca si pe astea le inlocuiesc uneori cu guma, doar ca guma asta noua la borcanel e atita de misto, ca m-am trezit ca rod ca la trei una dupa alta si ma doare stomacu' de numa.
Asa ca de fumat, am fumat.
Bun, deci chestia cu alcoolul as lasa-o asa, la capitolul hobby, sint convinsa ca nu mor fara primele doua, da-mi vine mai greu.
In plus, a doua are sanse mai mari sa ma omoare, dar nici cu prima nu se cheama ca traiesc. :)

In rest cred ca sint de-a dreptul independenta.

Ce-as schimba eu pe lumea asta

Daca ar veni in clipa asta Zina-Buna si mi-ar spune ca-mi poate indeplini o singura dorinta, cred c-as fi egoista!
N-as cere pace in lume (pentru asta se roaga oricum toate aspirantele la concursurile de miss);
n-as cere sa se gaseasca medicamentul miraculos care ne salveaza de cancer, sida, diabet si restu';
nu m-ar interesa orfanii;
nici monumentele pe cale sa se prabuseasca;
nici protectia mediului;
nici bogatie pentru mine!

Vreau doar sa iasa praful din schema, ma terorizeaza praful, ma umple de ... praf! Si nervi, si exasperare, si neputinta!

Hristos a inviat!

Pasti 2005. Un grup de romani din satu' asta afla de-o slujba de Inviere in romaneste in Frankfurt. Intilnire rapida, la 23:40 eram ajunsi, dar inviase deja. Dupa ora Romaniei. Mare bucurie mare.

Anul trecut, o Vio obosita il convinge pe P. sa se deplaseze la aceeasi biserica, inainte de asta se intind amindoi nitel, cu alarmele pregatite, P. suna goarna primul, Vio somnambula ii explica ah e prea tirziu (desi nu era) si nu mai ajung nicaieri.

2007, 7 aprilie.
Nemaistiind Vio nimic de locatia aia din Frankfurt, pe cind se duc sa faca rezervare la greci la resto, ii pica fisa si ii intreaba ce stiu ei de noaptea care urmeaza. Foarte saritori, afla de-o alta biserica, e drept, grec-ortodoxa, in apropierea primei.
Se face seara, ne echipam, purcedem, ajungem, incinta plina, actiune ioc. Ceasu' batea 22:50.
Se face mai departe si 20, timp in care un nene ne tine o prelegere despre Romania si oamenii ei celebri si femeile frumoase si poporul minunat, istorie, formarea poporului, limba etc. foarte frumos, noua personal adica, statea linga P.
Na bun, la si 20 apare parintele, cinta ceva foarte scurt, urmeaza o pauza si lumea da sa galopeze afara. O doamna din comitet:P ne tine in friu, nu plecati, ca parintele o sa stea in usa si-o sa ne dea la toti lumina. Paf, luminile stinse, P. ma ia de mina,23:25, in usa luminarea si ne indreptam si noi. Dascalul le zicea in legea lui, veniti sa luati, parintele veniti sa primiti lumina.
Si lumea iesea. Asta se intimpla la primul etaj, intrarea era pe mijloc, in stinga si dreapta doua balconase si scari. Care se umplu de oameni. Deodata parintele e jos si citeste din Evanghelii. Nu vad nimic, vad mai precis oamenii pe trepte si aud vag cite ceva. Lumea isi face cruci, cintam Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcind si celor din morminturi viata daruindu-le de multe multe ori, incet-incet mi se face cam rau, P. ma intreaba din priviri daca mai stam, luindu-l si pe el cu lesineala de la atitea luminari aprinse. Eu nu si nu, pina nu zicem de trei ori Hristos a inviat! Adevarat a inviat! nici gind.
Pauza la parter, intram inapoi in biserica (evanghelica de felul ei, dar inchiriaza cumva si la ortodocsii romani si rusi, plus alte confesiuni), doamna din comitet ne pune sa stingem luminarile, ca putem lua la plecare de jos.
Stam pe bancute, urmeaza niste rugaciuni, nu ma prind pe ce criterii ne ridicam in picioare ca oile si ne asezam asijderea, plecam ca P. parcase dubios.
Mai iau o tura lumina, ies asa din biserica, niste tineri glumeti pe care i-am crezut romani, dar aveau accent german turc, fac misto de luminarea mea aprinsa in mijlocul zgirie-norilor (biserica e fix in zona Messe, unde sint tirgurile internationale etc.), se si stinge, ajungem si parcam si ciocnim pe strada doua oua, il fac praf pe P. si insist sa aruncam cojile pe jos, P. refuza ca e civilizat.
Apoi mergem la ziua lui Markus, unde eu dorm frumos pe canapea ca anu' trecut si mai repetam idem faza cu oul.
Ieri am fost obosita grupa mare si cu atitea libere etc. ma simt ca la Anul Nou.

De cind e moda asta sa intrebi cum ai petrecut de Pasti?
Adica stiu ca sa ne bucuram si sa ne veselim, da' trebuie si bairam?

PS Romanii cum ii stiu, ori doamnele cu tocuri cui si costumase roze si un brat de bijuuri de aur (presimt eu ca toate), ori domnii modesti rau cu adidashi si geci, in fine, P. a remarcat citeva damicele prezentabile (5-6), domni deloc. Acu' vorbim de frumusetea legendara a poporului din care cu mare drag ma trag.
Nu m-am simtit totusi stinjenita, asa cum s-a intimplat in metrou la ora 11 in Bucuresti, cind lumea era la trening si papuci terminati... bancherii banuiesc eu ca se deplaseaza mai devreme cu mijlocu' de transport in comun.

Daca e marti, ma uit la tv (post cultural, normal)

Stiu ca inca nu e, dar a fost saptamina trecuta si va fi si miine.
Acum 7 zile ciugulisem o portie din vestita supa, i-am mai turnat apa si-am clocotit-o. A doua zi P. i-a facut vint, ca vai era de citeva zile.
Atunci am devenit vegetariana cu lactate, daca ma-ntelegeti. I-am interzis sa mai faca supa de pui, ca singura nu dovedesc ditamai cratitoiul.
Bun, se facuse marti seara, mai erau ca la 10 minute pina sa inceapa primul din cele trei seriale (Gilmore Girls, o serie in reluare, nu foarte interesant), P. se ofera sa faca rapid o salata, eu accept:) si cit dispare el jos, aprind o pipa si deschid geamul. Cum fumam eu mai bine, ma-ntreb ce-ooor mai fi pus in tigarile astea de miros in halu' asta!
Mirosea a cirnati prajiti si alte delicatesuri, de n-am cuvinte. Apare P. cu salata, ma uit scrutatoare in castron, neica, unde-i carnea?
Pai miroase din curte, fac vecinii gratar!
Valeu, deci s-a deschis sezonul si este groazniiiic! Am trait si vara trecuta citeva experiente traumatizante si sincer nici acum nu ma simt mai bine. Ma gindesc sa nu dau deloc pe-acasa, decit seara dupa ora 11, cind sper ca s-a stins jaraticul, sau sa ma mut, sau sa facem si noi gratar in camera, sau pe terasa cind va fi gata terasa, sau tot in curte, sau sa ma imprietenesc direct cu vecinii fomisti, eu nefiind, normal, sau sa nu mai pun virgule inainte de ,sau, iac-asa...

Asadar abia astept ziua de miine, fara gratare, sper, dar cu Desperate Housewives, care e bun-bun, n-am nimic sa-i reprosez serialului astuia, si-apoi marea mea pasiune de data relativ recenta, Grey's Anatomy. Vai, ma uit cu limba scoasa la fiecare episod si nu-mi prea ajunge, cum sa zic, ma bucur cel mai mult de seara de marti dintre toate ale saptaminii...
Daca a vrea youtube, un videoclip cu Snow Patrol si Chasing Cars, super super faina piesa, si cu nenisorii din serial. Deci.:P





PS Am servit carnita deja de vineri si alcool simbata (da' foarte delicat). Am lasat-o vag mai moale cu bericicile, pe sistemul nu cumpara, ca daca cumperi beau ca este. :)
Poate mai scriu si despre Inviere.

Zaza injura de mama focului

Fiind azi un fel de duminica si dupa ce ne-am intors de la resto cu burtile bine puse la punct, ne-am tolanit in cel pat si-am facut schimb de locuri, in plus P. galopeaza la orcii lui (l-am fericit cu o cartoaie de 800 pagini, dragalasa de mine) si eu aprofundam pe indelete opera Zazei.
Cind P. se intoarce si el spre ecran, citeste titlul postului meu, la vremea aia nenascut, si incearca vajnic o traducere cu mama Zazei... Ma bufneste risul, imi dau cu parerea ca "de mama focului" e cam vag intraductibil mot a mot (exista si mot-a-mot?) si se foloseste cu precadere impreuna cu "a injura", dar nu exclusiv.
P. cade scurt pe ginduri si-mi spune:
voi in romana aveti atitea injuraturi cite cuvinte au eschimosii pentru zapada. Te-ai gindit vreodata la asta?

Cred ca exagereaza, in plus, nici macar nu e lingvist:)

Foarte de sezon!! (Suziii nu citi finalu'!!!)

Nu dati cu paru', am gasit iar un testulet cu ce carte esti si cum de data asta am iesit alta carte (extraordinar, nene, nu mai spune!!), ma lauuud! Si mai ales cu ce scrie acolo...!...

You're Confessions!

by St. Augustine

You're a sinner, you're a saint, you do not feel ashamed. Well, you
might feel a little ashamed of your past, but it did such a good job of teaching you
what not to do. Now you've become a devout Christian and have spent more time
ruminating on the world to come rather than worldly pleasures. Your realizations and
ability to change will bring reverence upon you despite your hedonistic transgressions.
Florida will honor you most in the end.


Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

Asa, si la o domnita pe net iaca-ta neste muzici romanesti care-mi zgirie momental in mod placut timpanele (actualmente Aprinde o tigara a lu' Cristian Vasile).

Recomandari din programul tv

Daca tot l-am spinzurat pe Amis Oz colo sus la-nceput de blog, el sta bine si ebook si eu nu citesc nimic pe hirtie, iata-ma ca bintui netu' pina o sa trebuiasca sa iau ochelarii din cui, a, bun, nu va tin mult, chestia este ca a trebuit sa ma duc la Gheo, ca sa dau de acest articul memorabil al Zazei, care-mi cer scuze ca nu l-am citit pina acu'. Care nu imi urmati exemplul, n-o sa stiti ce pierdeti. Vai ce m-am mai ris!!!

Bonus: Postu' asta super haios a lu' Aquiu!
Titlul e la oha, da' v-o zic sadic abia la urma.

Pachetul

Mama a vrut neaparat sa-mi trimita un pachet, ca tot erau Floriile si urma si ziua mea si sa nu uitam Pastele.
Intimplarea a facut ca pachetul sa ajunga in Frankfurt simbata, dar ridicarea lui sa fie posibila abia luni, asadar luni ma suna P. si-mi spune ca l-a luat si e in drum spre casa (si-mi da indicatii culinare).
Nu l-am auzit cind a ajuns acasa, dar scirtiiau scarile, asa ca m-am ridicat deja super fericita si am izbit un cap intr-o muchie a tavanului (?) (nu uitati ca e mansarda si are si un intrind ca o camera normala, in fine), de vag vag mi s-a stirbit bucuria, imi venea sa vars o lacrimogena, da' am zis ca ma tin barbata, Zoe.
Dupa 1-2-ul cu P. am vazut cutia, m-am luptat cu ea s-o desfac pina si-a facut tot el pomana si-a bagat cutitu'.
Am facut o inventariere rapida a continutului (ma informase mama ce se afla inauntru!), parea totul foarte in regula, am dat la o parte o sacosica in care erau niste textile, am sapat complet, unde e salopetica despre care era vorba in preludiul mamei????
Saaaaaaaaaaaloooopeeeetiiicaaaa meeeeaaaa!
Extrag hanoracul din plasa, super, imi si vine bine! Acolo mai e o chestie grie, ma uit la ea, ce-o mai fi si asta! Salopeta!!!
Ma duc frumos in baie si ma echipez. Ies foarte mindra prezentind jumatate de fund la vedere. P isi face un gind mic despre ce cadouri primesc eu de la mama. :)
In fine, ajungem noi la concluzia ca e un fel de vesta in forma de salopeta si deci se poarta cu ceva, nu direct asa, daca ma-ntelegeti.
Intru pe net, anunt mamei vestea si-i zic de nedumerirea salopetistica:). Mama e de aceeasi parere, eu sint vag vag dezamagita pentru ca sincer visasem la niste pantaloni salopeta, da' asta e problema mea.

Conservele vor fi consumate zilele astea, la fel cu cozonacul, cornuletele le-am rezolvat scurtut in prima zi (da, m-am gindit o clipa ca s-ar putea sa-mi fie si rau de la aproape juma de kil, da' macar stiam de la ce. In plus, nici nu mi-a fost!) (Le-am impartit cu P., da' el nu s-a lacomit!)

Mai avem niste luminarele de Pasti, tinctura de galbenele si tadaaaaam propolis, made in ro!

Foarte foarte multumesc.
Ma duc sa vad cum mi-a iesit cozonacul! :D

Zaza - simply surprising

Era vineri. Mai fusese o vineri, dar n-a fost sa ne intilnim atunci. Oricum, tura asta eram in avans, aveam numere de telefon (si acumulatorul aproape descarcat, avantaj eu nu) si stiam exact unde urmeaza domnita sa descalece din autocar.
M-am dus sa ma echipez si l-am lasat pe P. sef cu organizarea, te rog eu mult noteaza frumos din site toate alea. Aproape de aeroport, cind benzile se despart frumos spre terminalul 1 si 2, i-am zis scoate biletul. Pai am notat doar poarta! Cuuuum???!
Pina sa ajungem in parcare ne-am tot uitat la cetatenele care se invirteau pe la autocare, Zaza pas. Bine, noi am intirziat.
Ne-am dus intins spre cechinu' Lufthansei, inca o informatie pretioasa. Si nezarind-o, i-am dat telefon. Uite, noi sintem la aaaa (cum i-o fi zis cafenelei aleia). Bine, io predau bagaju' si viu spre voi.
Cred ca la momentul ala Zaza ne reperase deja. Ca P. s-a apucat sa misune si el era punct important de recunoastere, cum ar fi uita-te dupa mine, ca am garofita la butoniera:).

Io stateam si ma cam rinjeam ca proasta in tirg in stinga si-n dreapta, ma simteam ca la blind date cu camera ascunsa, cind in fata mea la doi metri zaresc o turista cu bagajel dind sa dea un telefon si ... taci, corespunde descriptiei! Ne-am gasit!
M-a luat valul in prima instanta si nu stiu daca ne-am prezentat cu numele, cu blogurile, in fine, l-am recuperat si pe P., io m-am ofilit la gindul ca fiind o diplomata din fire:D, va trebui sa fac fata ciripind in engleza mea cu vag accent de chembrigi:).
Il asigurasem pe drum pe P. ca io cu Zaza nu vom vorbi despre bloguri!!! Deci poate sta linistit cu noi.
Acum as putea pune un poll pe blog... despre ce-am vorbit cu Zaza:D?
In nici un caz putin despre bloguri!
Acum, oricum as da-o, ma simt in inferioritate, Zazei i-a dat mina sa redea intilnirea noastra in metafore, eu pot cel mult s-o povestesc, asa, catinel, moldovinesti.
Cert e ca, pentru a face fata fluxului zazian, as fi vrut sa pot dilata timpul si urechile si mai ales circumvolutiunile. S-au spus multe, nu stiu cu cite am ramas si sint sigura ca pierderea de de partea mea.
Zaza e clocotitoare ca un vulcan, odata pornit, cu greu sa-i stavilesti curgerea. Ne luasem un mic si-o maslina, eu le culegeam tacticos cu minuta (ca sint manierata, nu ma-ncurc), Zaza apucase sa ia o gura, eu aruncasem o intrebare, pina cind mi-am facut curaj s-o intrerup, ca se racea sindrofia:).
Cindva am riscat o intrebare in blogul dinsei, se referea la limbile pe care le cunoaste. Mi-a raspuns intr-un post aparte. Ieri ne-a facut o mica incursiune in circa patru limbi (daca oi fi fost eu atenta), spun cu incredere ca nu exagerez ca are o fluenta fascinanta, pe care-o poti admira sau invidia, cum te lasa inima.
Am ramas cu niste portrete de personaje foarte clare in minte, vazute cumva prin ochii Zazei.
Am impresia ca eu n-am vorbit prea mult, aveam multe de aflat si timpul era in primul rind dusman.
Intilnirea noastra a avut din punctul meu de vedere si un punct culminant. Asta a fost cind am tinut in mina rapirea din serai pe hirtie. Insider tip: rapirea e albastra.
Ca si Zaza, cu privirea ei verde de pisica.

Sa te-ntilnesti cu Zaza prima oara pentru doar doua ceasuri are o mica doza de sadism. E ca si cum ai invata literele, dar n-ai sti inca sa le legi in cuvinte.

PS: Fiindca e amatoare de citari si persiflari si ironii, si auto, iata asemanarile dintre Vio si Zaza, cu vorbele ei:
" Peste Zaza au trecut multe. N-are rost s-o întrebi anume ce: ar fi o înfiorătoare faute de goût.

Un ciudat şi fermecător amestec de borangic şi cremene. O certitudine nouă: Zaza este o supravieţuitoare."

50%, ce surpriza!

You Are 50% Grown Up, 50% Kid

You've grown up a good bit, but you still have a way to go before you're emotionally mature. You have the skills to control your emotions, you just have to use them.

How Emotionally Mature Are You?

L-am gasit la Ionut.

Despre urari*

Ce scriu mai jos tine de educatia mea proprie si personala, mai mult sau mai putin reusita.

La mama acasa se zice La multi ani de ziua ta, de ziua ta de nume si de Anu' Nou'. A, si 8 Martie!:D Nu tu Craciun, Pasti si alte sarbatori religioase. La cununii civile si/sau religioase se zice Casa de piatra, chestii cu sa fie ceasu' bun, swatch etc.
La Craciun si de Pasti (cer mii de scuze, imi displace Paste, asa ca io merg pe finalul in i) se zice Craciun/Paste fericit. Mie chestia asta nu prea imi place, asa ca trintesc cu drag Sarbatori fericite.
In Nemtia urez Zile libere vesele (Frohe Feiertage), ca nu stii niciodata de unde se iveste evreul sau musulmanul s.a.m.d. si e zi libera de la stat, asa ca aia vrind nevrind nu merg la munca.

Doresc sa precizez ca urarile cu lumina in suflete si blabla-ul poetic care se practica de Craciun mi se par total pe linga, ca treaba cu steaua o fi ea la locu' ei, da' dupa stiinta mea se zice ceva de lumina la Pasti, cind e cu "veniti de luati lumina".
Povestile cu toate dorintele sa ti se-ndeplineasca, sa ai bani cita frunza si iarba, sa iti cumperi numai haine de firma etc. etc. plus ca sa fii iubit si respectat le accept de zilele mele si la Anu' Nou. Si la rigoare de Craciun.
Nu cred in iepurasu' de Pasti, desi il practic, pentru ca l-a adus P. si mi-e drag de el. Da' la mama acasa n-am avut iepurasu', asa ca e la fel de vrajeala cum e si cu valentinu.

Bun, acu' pe tata meu l-a chemat nume de floare, sa zicem ca Ghiocel. Si l-am sunat io intr-o zi de Florii sa-i zic La multi ani! La care el s-a dat durduliu si mi-a replicat Da' ce, azi e Sfintu' Ghiocel? Mhhh aaa....:-s
La un Pasti am omis sa-i telefonez sa-i urez Sarbatori fericite si am tot aminat-o, pina cind s-a dus ocazia si m-am facut si eu ca ploua. U, tata era suparat si mi-a reprosat ca nici macar nu l-am sunat sa-i zic La multi ani de Pasti! Pai nici n-aveam de gind!:O

Da' m-am revansat la un Revelion cind nu stiam daca sint treji sau nu si totusi am indraznit si mi-a multumit si mi-a spus ca-s un copil bun.

La final, mai zic ca nu ma omor dupa salutul Hristos a-nviat!, practicat la mai mult de trei zile dupa Pasti si cred ca ma fofilez sa zic Hristos s-a inaltat cind e cazul.
Imi pare rau.

Oricum abia astept sa-l testez pe P. daca mai stie sa spuna Adevarat a-nviat! de anu' trecut. :)

Pe final, total neasteptat, va doresc tuturor Sarbatori fericite!:)


*cu disclaimer, clar, ala de l-am scris acu citeva posturi.

Idem!!!

You Should Visit Brazil

If you're looking for an extreme yet chill vacation, Brazil is perfect for you. Go wild at Carnaval, get lost in the Amazon, and relax checking out the beautiful people on the beach.

What Latin American Country Should You Visit?

Starea de vacanta continua

Deviza:
La fel de serios ca ieri, la fel de serios ca miine!

Astazi, gasit la Andreiard.

Your Personality is Somewhat Rare (ISFP)

Your personality type is caring, peaceful, artistic, and calm. Only about 7% of all people have your personality, including 8% of all women and 6% of all men You are Introverted, Sensing, Feeling, and Perceiving.

How Rare Is Your Personality?

300

Cind ma aflam numai bine in beta, de unde incep eu taraneste sa-mi fac compunerile, am vazut ca am 299 posturi, asa ca m-am gindit sa-l intitulez pe asta de fata (daca nu uit, o sa ma mizanabimizez, iac-asa) deosebit de original si cum ati vazut si mai sus 300, ca filmul care se tot poarta acum intr-o veselie. Daca ma apuc sa le numar, constat iar ca nu-s chiar atitea, ca mai am niste unele incepute si lasate asa prin drafts (imi amintesc acum de o cronica vaga la Craii de Curtea-Veche, pe care am abandonat-o la o vaga alcoolizare si cred ca nu tineam s-o amarasc pe Zaza cu care se pare (sper sa nu fie a doua alarma falsa) o sa ma vad miine la aeroport, scurtut asa, cit sa (prevad eu) imi trezesc groaznic curiozitatea si-apoi sa-i fac niste sapaturi arheologice in blog).
Bun pin-aici, sint emotionata si-o sa va zic si de ce.
De fapt nu tineam sa fac asa o introducere si ma tem ca nici n-am terminat-o.
Saptamina asta am stat iar o groaza frunzarind blogurile, mai ales luni si azi, joi, ma rog, e deja vineri, dar eu consider ca inca nu. Si (o sa dau doar citeva link-uri care mi se par esentiale (pardon)) m-am preumblat de la Jen la Patric, de-aici am citit-o integral (mai putin chestii foarte tehnice sau doar cu jocuri pe computer) pe Anne care e in Frankfurt, tot de-acolo am ajuns la Alex Mihaileanu si de la el la suplimentul de cultura unde sint doua articole ale doamnei (sint emotionata, na) Rodica Zafiu, care citeaza si din blogul meu. Pina aici e minunat, mi-am dat seama ca, daca nu e o greseala in sector, totusi n-am scris eu fragmentul respectiv, era dintr-un comentariu al MunteluiAlb.
Nu stiu cum a ajuns Rodica Zafiu la mine, m-as mira sa ma citeasca:D, banuiesc ca a cautat in google dupa termenii pe care ii analizeaza in articolele dumneaei.
Dar totusi.
Si-acum, ca sa fac dreptate la sfirsit, am mai aparut in presa (?!), pe finalul aventurii Curtezanei la 7plus sint si doua texte de-ale mele, unul combinat cu un text de-al mamei.
N-am pus la vremea respectiva link-urile pe blog pentru ca sa zicem ca atunci n-am vrut sa ma laud.

Si da, scriu din pacate direct in editorul de text (?) de la blogger. De ceva timp le salvez in gmail inainte de-a le publica, sa evit eventualele caderi de net etc.
In plus, mi-au scazut teribil vizitele si incerc sa nu ma afecteze chestia.:) In fond, nici n-am mai prea scris.

Macar daca puneam toate link-urile, multe mai sint:)

Chestii utile

Iaca ce-a mai inventat omu' secolului 21. Costa doar $ 12,99 ;)!
(ma cauta muza cu luminarea azi, nu altceva:D)

Cum sa visezi cu ochii deschisi

Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

Para malaiata

Cum o frecam cu ardoare si incintare pe blogu' lu Patric, la care am ajuns de la Jen, iaca dau de-un test si rapid postez aici rezultatu' si uite ca am si material nou:>
Desi mai am idei (scrise pe o foicica), da' nu stiu cum ma-nvirt, ca n-apuc sa compun nimic, nu ma cauta muza, o fi prin copacii infloriti, la soare...

You Are a Mermaid

You are a total daydreamer, and people tend to think you're flakier than you actually are. While your head is often in the clouds, you'll always come back to earth to help someone in need. Beyond being a caring person, you are also very intelligent and rational. You understand the connections of the universe better than almost anyone else.

What Mythological Creature Are You?