Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii

pe dvd a cumparat mama de la Cotidianul.
La mine e vorba ffff pe scurt de sfirsitul anului.
Am ajuns azi pe la anticariatul Sophia (:P) unde aveau o groaza de Mircea Horia Simionescu, dar nu cartea aia pe care stiu ca ieri ati avut-o! Sinteti prietena cu domnisoara care a cumparat-o? Da:)
N-am vrut decit Bestiarul si-am ramas cu dorinta, m-am ales in schimb cu un volum antic si de demult, si anume 3, din La Medeleni, arata asa de rufos (?!) incit am fost convinsa ca e princeps, dar prea zacea aruncat la nimereala la intrarea in magazinas, pe un teanc de alte carti.
M-am inselat, e editia VI, din 1942, Cartea Romaneasca, pret pe coperta 200 lei. Inflatie, neicusorule!
E semnata Lucia Moga. Ma auzi? Neam cu tine?:)

Cu P. dupa mine, slabe sansele sa vinzolesc tarabele de anticari cum mi-am dorit eu. O sa se faca dreptate, cindva!
Imi doresc sa revin cu impresii ale ultimelor zile, mai pe larg.
Un salut voios se indreapta spre noua mea cunostinta taaare placuta, Hiacinta. Si spre restul celor care cu voie sau fara de voie ajung sa citeasca micili mele rindulete, La multi ani! :)

SMS-uri 6

Ma gindeam in legea mea ca o fi si yoga utila la ceva, iaca macar nu te mai chinui ca mine cind imi tai unghiile.

Asta e un post inceput pe 16 noiembrie; ma tot uitam la dashboard si-mi spunea ca am 153 posturi, unde, maica, daca eu vad decit 151? Iaca aveam doua ciorne.
Am aruncat un ochi si pe la toate SMS-urile, nimic spectaculos, nu m-am tinut chiar de numaratoare, ma rog, treaca de la mine.
Las inceputul original de la SMS-uri 6 si va mai spun ce aventuri am mai avut in urbea natala;). Inca imi scapa cum sa-l public cu data de azi, dar o sa ma descalt eu la un moment dat.

Asadar P. s-a simtit mai bine, familia nu era acasa, am atipit pe reluarea de la Cartea Junglei 2, dumnealui s-a dus si s-a infruptat dintr-un ou cu piine si-o aripa rahitica de pui (! bine, bai, asta-i mincare?!) si vreo patru felii de cozonac, i-am mai servit o tura de ceaiuri (menta, galbenele, chimen, sunatoare) si dupa ce-am halit si eu o pulpita, am iesit sa dam o tura prin parc!
Fara fulare amindoi, dar cu plovarase vag pe git. Eu cu caciula. Cum am deschis usa, P. a exclamat ce frig eee! (Dat in astre apoi de-acasa, minus cinci grade) Distractiv e ca batea si nitelus vintul, deci foarte placut, lui P. mai sa-i cada urechile si obrajii si fruntea.
Oricum am facut o tura de cartier, ca la dus a fost ok, batea vintul din spate si numai bine am prins viteza. La colt unde era piinea este acum o filiala BRD. La celalalt colt unde era piinea (la mozaic, unde e bradul (DAAAAA, BRADUL EXISTAAAA AM VAZUT BRADUUUUL!)) este un magazin de lucruri pentru copii, carucioare alea alea. P. a invatat urgent cuvintul farmacie si s-a mirat de multitudinea de magazine alimentare (cam 40% deschise). Ne-am indreptat spre bulevard si a spus cu o privire (da, se poate spune si c-o privire, si-nca cuuum!) de copil Asta e strada cea mai mare din Iaaaasi? Bulevardul avind el o gramazimea de globulete, impresionant, ce mai:).
Si-a ales singur traseul spre Piata, la Familial ne-am indreptat spre Neptun si de-acolo ne-a batut vintul, asa ca am mai luat repede tigari de la colt (tot de la colt, ce sa-i faci, de la fostul chiosc Uelker), era lumina la Suzi la bucatarie, am pedalat spre casa, doua gospodine iesisera la aer in papuci de casa, vio era pe cizme cu toc (daca am...) si mergea ca o gisca, P. a vrut sa intre in primul turn, a, e al doilea, s-a bagat in pat si-a comandat ceai. Pisica s-a infiintat sa-l incalzeasca.
Serios, nici un pic de dreptate pe lumea asta.
A, ba da, un pic foarte mic, este pe AXN serialul Alias la 21:05 (ala de ieri de ramasesem in aer si-n suspans si cu sufletu' la gura cu Jennifer Garner, ok?).
Am facut pe ghidul la iesirea la cele minus grade si ma doare parca nitelus mai mult gitlejul. Oricum ma simt de parca am face primii pasi.

Sarbatori la pat (SMS-uri)

Asadar am mai mult de 48 de ore de cind sint la domiciliul matern. Pe care nu l-am parasit, desi mi-a venit ideea asta o data de doua trei. Pentru ca ma bintuie o tuse taaare dragalasa, iar P. cind nu ia pastile si ceaiuri pentru o afectiune sa-i spunem stomacala cu care s-a ales in ajunul decolarii, doarme.
Mitele sint vesele si mereu flaminde, ce surpriza! Aia mica l-a lingusit pe P. la greu si a primit oaresce piept de pui din portia lui de regim si acum il iubeste si s-a cocotat linga dumnealui in pat si acum sforaie amindoi! Si eu m-am straduit aseara si alaltaseara s-o iau in pat si neam, a sters putina in doi timpi si trei miscari! Tradatoarea!
Motanul doarme de unul singur in fotoliu, mama si sora-sa s-au dus la tara, ce-mi ramine de facut decit sa iau si eu niste somn?
Mi-am facut si eu planul cincinal la uitat la tv ieri (cind am dormit inainte de amiaza si dupa amiaza) si am prins sfirsitul la citeva filme cu mos craciun, apoi un documentar despre elefantele insarcinate (mai tirziu, noaptea, a fost cu delfinele!) foarte dragut, apoi sfirsitul de la Cartea Junglei 2, episodul 6 din Alias cu Jennifer Garner care se termina fooooarte in aer, fapt care m-a pus pe jar, ca a ramas ea intr-un spital de boli mintale din Bucuresti (un oras in sudul Romaniei, cum se precizeaza in serial) (P. m-a linistit ca se termina cu bine, ca a vazut la nemti continuarea), am bagat un episod din Charmed (Farmece pe romaneste, da?) si la final Noroc in dragoste, varianta lui Serendipity, la care P. dormea (pardon, dar asta e adevarul!) (e unul din filmele lui preferate), asa ca am iesit din camera sa comunic dincolo ca e un film mistooo si culmea, tot la Serendipity se uitau. Asa ca am ramas colosa si apoi m-am culcat.
Ceea ce va doresc si dvs. A, adica sanatate!

SMS-uri in ajun de Craciun (hoho haha!)

Am ajuns acasa!
Am servit icre, pirjoale si sarmale. Si prajituri din Billa :)

Pentru ca oricum doar vizite din google am in ultima vreme, doresc sa precizez (ca ma lasa memoria si nu retin daca am mai scris asta cindva sau ba) ca sfatul opzecicai de a pune sara pe rana, mai precis cind te apuca sughitul sa actionezi cu ceva acru, a functionat minunat; mi-am adus aminte la accesul doi de sughit de treaba asta, P. mi-a adus lamiie si tac-pac mi-a trecut urgent.

In rest, dupa ce-am schimbat avionul in Budapesta, in avionul 2 deci, P. ma intreaba E scumpa ciocolata in Romania? Nu, de ce? Ca vad ca toata lumea cara ciocolata... A! e ciocolata straina, tu, alta treaba!

A ciocnit o palinca inainte de masa, lichidul se afla intr-o sticla de suc de piersici, surpriza i-a fost mare. La multi ani! Raspunsul lui : la revedere! (!!!) aaa multumesc! (...) la multi ani!! yeah!

Doarme de circa 5 ceasuri. Ma duc sa-i iau pulsul.

In parcul din Piata Voievozilor sint doua ghirlande luminoase dintr-un capat in altul al zonei. N-am mai vazut vreodata asa ceva aici. Mama spune ca sint in fiecare an, de muuulti ani! Inseamna ca a trecut ceva timp de cind n-am fost acasa de Craciun... (desi cred ca asta se intimpla in 2003).

PS Hia m-a facut oaaaaie:D!
Toate bune, sa v-aduca Mosu' ce vreti voi si sa fiti sanatosi!

SMS-uri 18

chiar ultimu pe azi, promit!
Deci la noi e traditiune sa ne ducem cu colinda la bunica. Si ii cintam Trei pastori. Colinda pe care P. o s-o-nvete in tren, ahahaha! Ce amuzaaant!:D

Si doresc sa mai invete si piesa Ghita a Cleopatrei si cu asta are vocabularul de baza asigurat, plus felurile de mincare de la Craciun, poate sa aplice pentru cetatenie!
Am zis!

SMS-uri 17

Va mai amintiti de vecinii mei de peste drum? Aia care se uita la tv uneori?
La vechiul domitil de unde va scriu aceste rinduri nemaipomenite sint date jos perdelele. Asa ca am acces la tv-ul lor. Si nu stiu la ce film se uita!
Este o fetita care seamana cu baietelul ala grozav de trist care joaca in diverse filme, cu Bruce Willis de exemplu! Mai este diversi artisti pe care nu-i cunosc si am crezut intii ca e brigit gionz, apoi ca e secs en za sitii, dar nu, a, u, e cu o viloanta! Bun, deci va lasa in acest suspans nemaipomenit!
Pe dulap au un fel de suport de luminari vag evreiesc, are 7 brate, parca era cu 8... mi-am dat nitel in gugal, este o menora exact ca in prima poza care apare la cautarea mea, cu 7 brate! Wow! ce vecini aveam si n-am stiut!

Btw, v-am zis faza cu vecinii?
Intii sa va explic cum P. nu le are cu bancurile si l-am intrebat daca stie cine e nevasta lu santa klaus sau claus!? Si a dat el diverse variante si paf, l-am lasat tablou cu merry christmas!
Bun, iese P. intr-o zi cu soare si cu cer senin din curte, vede un cetatean pierdut pe partea cealalta a strazii (filmul de la vecini va anunt ca e cu o gagicaclarvazatoare!), se duce glont la el sa-l ajute. Ala foarte fericit, buna ziua, am venit pentru locuinta! A da? care locuinta? Nu sinteti proprietarul? Nu. Dar cum e zona? Zona e ok, doar ca e circulata strada, deci e cam galagie. Ah, eu sint steward (!) si am nevoie sa pot dormi la ore imposibile uneori. Na, depinde, zice P., daca sinteti la mansarda, poate acolo e mai liniste. Da' aveti vecini ciudati? Ca vad acolo steagul Braziliei... La care P. incepe sa se rida si-i explica omului ca aia sintem noi, la care stewardul se linisteste foarte.
La parter chiar sta un brazilian, la scara cealalta:D. De cind ne-am mutat, parca sintem pe virf de munte, nu se aude nici o masina... Si avem o fereastra de aia de mansarda fiiiics deasupra patului.
Vecinii au inchis televizorul. Cred ca trag si eu cortina.
Deci pa.

PS Vecinii astia cu suportul evreiesc au in geam decoratiuni de craciun. Stewardul era homo.

Chestii super utile!

1. uvedenrode e de dat in gugal, pentru cine nu stie, Ion Barbu (ca am fost intrebata)
2. un homme qui dort este o carte (tradusa si in romaneste, Un om care doarme, cred) care mi-a placut mult de un autor care-mi place mult, Georges Perec
3. daca va apucati de Daniel Pennac (si nu cititi musai Domnilor copii sau Dictatorul si hamacul la inceput), ar fi indicat, va zice mastera, sa serviti urmatoarea ordine:
La capcaunii veseli
Zina carabina
Micuta vinzatoare de proza
Domnul Malaussene (neaparuta inca in romaneste daca nu ma insel)
Fructele pasiunii
si ar mai fi si dupa, mai subtiri (la nivel de pagini), care cam sigur nu-s traduse...

Avec plaisir!

SMS-uri nu stiu cit

Asa, intii pina nu uit, sa va zic Craciun fericit si sa va aduca mosu ce va doriti voi!
Mie deja mi-a adus, foarte frumos!

In rezumat : am terminat cu hotelul si am acceptat sa mai agonizez doua saptamini in ianuarie, pina vine muncitoarea noua pe plantatie. Suflet generoz! Acu-acu veste de ultima ora, unul din fiiiii (cu mai multi de i) patronilor locuieste in acelasi sat cu Suzi!!! Ah, ce mica e lumea!
Am terminat azi si cu magazinul, iar suflet generos, ieri m-a durut gitlejul toata ziua, dimineata eram varza, mi-a fost lene sa ma dau jos din pat si sa ma duc sa ma spal in freza, ocazie cu care, daca m-as fi dat jos din pat, as fi putut sa ma duc la doctor si sa iau o scutire pentru azi, ceea ce aia de la magazin ar fi acceptat cu maaare bucurie! Dar ca o mica masochista sacrificista, am prestat, iar inainte de pauza ma dureau si urechiusele si toata scafirlia, abia vorbeam, la mine la casa nu prea era actiune, mai racneam in felul meu dar fara putere cum am constatat a puteti plati si aicisa si nu venea nimeni, sa fie din cauza cosului fermecator din barba? Era doar din cauza ca n-auzeau, era o harmalaie de numa si vocea mea suava nu-mi permitea sa emit sunete puternice!
Pam, m-am dus la urma la detectivu de magazan sa-i zic pa si sa-i arat ca iar n-am furat nimica, m-a intrebat daca-s suparata pe dinsul, care nu eram si ca sa-i dovedesc i-am zis iar de nebunul N. care o freca in fata magazinului ieri la prinz cind eu faceam cumparaturile de rigoare si ma astepta si azi la venirea din pauza si ii explic ca are deci geaca negru cu albastru cind detectivul imi arata pe ecran doar nu te referi la asta! Eu AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!
Ah, dar deci il stiu, e dus cu pluta, dar inofensiv. Hai sa-l bagam in boale.
Si ne-am dus sa-l cautam in magazin, super operatiune CIA&FBI&KGB&Scotland Yard&Mossad, individul a fost pus la pamint, Bond, James Bond, detectivu i-a zis sa ma lase-n durerea mea, ca daca nu sotul meu face plingere la politie (!!) si-o s-o pateasca si N. s-a ofilit micutul de el si-a zis a vai dar el nu. Bon.
Apoi le-am zis pa si toate alea la diverse cocoane care le-am zarii prin magazan care mi-au zis la fel la rindu lor si mi-au urat super sanatate si alea alea. Foarte frumos!
L-am rapit pe P. de la domitil, l-am carat la magazin de unde voiam sa iau saci de gunoi (!!!!), am parcat frumos, am intrat si am vazut cozile si cei 5000 oameni care se buluceau care incotro, in care cu nasul meu de copoi am indentificat-o urgent pe o ex-domnita de-a lui (cu care m-am intilnit si ieri si care e o vaca! finca io i-am zis hai si ea a zimbit dupa citeva secunde de meditatie si a platit la casa inaintea mea si are cinci metri inaltime si m-am consolat zicindu-mi in sinea mea esti grasa!!! (nu eu, ci dinsa, da?!) ah ce bine m-am simtit! si P. in drum spre masina dupa ce-am iesit val-virtej din magazin mi-a zis emosionat ca vai nici nu s-a pupat cu domnita in cauza, ca am apucat eu sa-i rup corasonu-n doo si asa a ramas. Bon!
Si apoi el m-a depus la magazinu altu (viata mea graviteaza intre niste magazine, sa fie clar!) unde am gasit praline, paf, am luat 7 cutii sa stiu o treaba, mai luasem doua ieri, cool, intrebarea e unde sa le bag (la valize ma refer), P. m-a intrebat ingrijorat daca-i dau voie sa-si puna si el un chilot o soseta o camasa, la ce cumparaturi feroce am facut.
Am aterizat acasa, am jucat la loto, am cumparat pizza si paste, m-am postat nitelus la tv si-am luat somn. A trebuit sa cobor la toilet. Ah ce bucurie.
Dupa care am luat geaca si caciula si am trecut dincoace, la vechiul domitsil, unde inca mai este computerul si iata-ma scriind aceste lucruri groaznic de interesante!!!
Unde deci aici treaba devine asa:
bucataria este partial complet mutata
baia este mutata
camera noastra mai putin un dulapas, mesuta de tv, doo scaune, computeru dinsului si doo mese este mutata
sufrageria nu cunosc dar acolo mai sint lucruri de-ale mele care este vitale!
camera lui T. este mutata ffff vag, anume T. ne-a onorat cu prezenta luni seara si si-a carat citeva carti, a stabilit ca vine marti in pauza de prinz sa presteze, n-a venit si l-a rugat pe P. sa-i mute patul, chestie nerusinata cum mi s-a parut mie
Intre timp ne-am spalat bulendrele la Angela unde am facut (adica P.) ieri si niste mincare, noi neavind inca aragaz.
Care Angela a vrut sa vada cum ne-am instalat si a ramas pe azi, cind P. i-a dat sms ca ramine pe aldat ca stem amindoi lati.
Miine ne ducem pe la ea si pe la fostul dinsei sa le ducem nejte cadoase si sa ia P. o valiza strong (care e totusi mai mica decit ce am eo, chestie care m-a depresat subit) si pentru asta chiar ar fi indicat sa si cumparam un cadoasi pentru tatal lui P. deci (care a venit ieri si a plasat deja niste chestii).
Plan de bataie pe miine: varianta mea: trezit la 10, servit mincare, 10.30-13.00 holbat in tv la fluturi in burta. Spalat in freza:SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
!, mers la cadoase, ultmele cumparaturi indicat de facut dupa ce am incarcat totusi valizele (hainele mele sint in vreo 4 saci...), pus palma-n pardon si mers la aeroport.
Varianta P. : trezit devreme, carat ultimele lucruri de la vechiul la noul, mers la Angela luat valiza si rufele, dat cadoase, mers la partea paterna, idem, venit acasa, facut bagaje, tv, la 17 cel tirziu roiu'.
Ih!!!
Ce viata complicata!!!!

Cadoul meu pentru voi :)

Des choses 20 (yeah!)

Ieri am facut asa:
1. am fost la biblio si am dus dvd-urile si cartile de invatati romaneste inapoi si doamna mi-a zis multumesc si eu am ramas stana de piatra, adica vreti sa ziceti ca am reusit sa nu iau amenda tura asta? wow. trecusera totusi doua saptamini, limita e de una. lachii mi!
2. am intrat la magazinul de unde aveam de gind sa achizitionez (ce cuvint frumos, mi se pare frate de cruce cu magazioner) diverse pentru urmatoarele aventuri in bucatarie, mi-am aruncat privirea pe ici pe colo, ea a cazut (desi aflata sus) pe un monitor de la o camera de supraveghere video, am facut ochii maaaari (abia ce-au instalat chestiunea si eu eram nepieptanata:( ) si cit pe ce sa uit ce voiam sa cumpar, noroc ca imi facusem, ca o gospodina cu sfecla pe umeri si nu in traista, listuta.
3. trecind prin centru mi-am latit iar un zimbet pina la urechi (la mine nu se intinde) cind am dat cu ochii din nou in decembrie de cei doi copaci infloriti (or fi o specie mai deosebita care infloreste iarna)
4. turcul a vrut 1 euro pe telina, i-am zis fugi nene, am luat o legatura de amestecate la 90 centi. hu capitalismului mondial! (nu stiu exact ce-am vrut sa zic cu asta, dar ma mai gindesc!)
5. chiar pe strada noastra Calvin si Hobbes sint iar in vacanta (ei fiind pe doua suporturi de luminari care sint in geamul unui cabinet medical si momentan cred ca sint repudiati pe motiv de decoratiuni de Craciun) si ma gindeam ieri sa lipesc pe sticla acolo ca la manifestatie VREM CALVIN SI HOBBES INAPOI! Poate o sa si pun in practica aceasta idee, de altfel, geniala.
6. am redescoperit cu o placere extraordinara dulciurile Happy Hippo care sint niste napolitane cu o crema delicioasa si niste ciocolata si au forma de hipopotam. Am servit doua cutii saptamina asta...
7. in bucatarie m-am identificat din nou cu (tadam) idolita mea Bridget Jones in episodul where the fuck is the fuckin' tuna (sau asa ceva), eu aflindu-ma in cautarea castravetilor murati.

epilog: supa a fost iutsica, dar am mincat-o, P. i-a dat nota maxima, iar salata de boeuf (din pieptsi (!) de pui) i-a placut mult, i-a dat nota 8 (ce faaceee??) si a declarat-o plictisitoare. I-am promis pe azi ca recunostinta supa la plic si nu mai scapa, orice-ar face. Felul doi "Fa-ti singur!", parca vad. : > Pai nu? Ne jucam de-a salata de boeuf, plictisitoare!? Am mormait tot drumul in masina plictisitoare deci asa plictisitoare, de nu mai stia pe unde sa scoata camasa.
Si sa nu ma intelegeti gresit, i-a placut mai mult salata orientala, dar salata mea de boeuf a iesit chiar buna, ca am pus cu darnicie sare si piper (ceea ce in principiu nu prea fac). Asa de tare m-am suparat, ca ma-ntreb totusi ce o sa imbrac in curind, ca mie-mi place si maninc cu spor.

Scriitori romani

M-am nimerit pe un articol din Cotidianul si mi-am amintit ca a fost o leapsa cindva pe blog-uri cu top 5 carti memorabile in literatura romana (parca), pornit de aici.

In ziar e vorba de un top 5 dupa '90.
Un rezumat care se afla la finalul articolului prezinta situatia cam asa : Cartarescu cu Orbitor. Aripa stinga conduce detasat (12 nominalizari), cu 6 urmeaza Jurnalul fericirii, Steinhardt, Jurnalul lui Sebastian, Inchisoarea noastra cea de toate zilele, Ion Ioanid.

Din seria comentati la piciorul articolului de la subsol, un cetatean indignat care stie el mai bine ne spune ca " Daca asa vrem sa intram in cultura europeana,e trist.Caci de intrat vom intra.Insa pe usa din dos sau usa cortului..." (de cite ori ati auzit povestea asta?! Mie una incepe sa-mi iasa pe nas, de asta n-am putut sa nu fiu ironica.)

M-am bucurat mult pentru Cartarescu (e nominalizat (?!) si pentru Levantul), pentru Mihail Sebastian si Nicolae Steinhardt si nu in ultimul rind pentru Jeni Acterian.

Mi-au facut pofta de citit Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit, corespondenta inedita Mihai Eminescu/ Veronica Micle, Simona Popescu, Exuvii (mi-a fost ciuda acum ca n-am luat-o in vara), Monica Lovinescu (oare cu ce?!) si Ioana Parvulescu cu Intoarcere in Bucurestiul interbelic.
Mi-e dor sa-l citesc pe Eliade.

Topul meu se afla dind click aici.

Dictatorul si hamacul*

Iar am intins-o destul de multisor cu o carticica subtiratica si pe deasupra si in romaneste, deci nu mai am nici o scuza.
Cum am mai scris pe ici pe colo, mi-a placut. Au fost pagini intregi pe care le-as fi subliniat si as fi vrut sa le notez in carnetelul meu inexistent de citate. Doar ca tot citesc fara arma linga mine, iar memoria ma lasa incet-incet.
In scurtele rinduri inainte de cartea propriu-zisa apare ideea ca Pennac e borgesian in Dictatorul si hamacul. Eu necitindu-l deloc pe Borges pina la aceasta virsta inaintata (adica ba da, am inceput un eseu in care era vorba despre cit de easy a invatat el germana si anume incepind cu prepozitiile, moment in care am aruncat cartea de perete si a doua zi i-am dus-o inapoi lui Iulian care m-a intrebat asa-i ca-i misto? Ihiii...), am zis ia sa vedem ce vor ei sa comunice cu asta.
Si paf paf carticica asta de Pennac e altfel, are alt ritm sau n-are ritm, ca doar n-o sa se grabeasca autorul cind sade asa de bine in hamac si scrie scrisori!

Cind citeam eu mai bine, a aparut Luciat cu cronica ei la Domnilor copii (in continuare necitita de mine) al carei mesaj totusi mi-a parvenit, plus domnul Iliuta care a dat un comentariu cum ca Dictatorul e o carte slabista, dumnealui placindu-i Pennac in seria malaussene-iana, dar mai putin cu chestiunea din titlu.
Si stind eu si scotind fum de nervi, am purces la continuarea lecturii, care cit pe ce sa se impotmoleasca. Ca exact ca-n filme-mi rasunau in freza vorbele citite pe net. Halal de mine.

Si de pe-acolo, deci sa spunem a doua jumatate sau ultima treime a cartii incepe sa scada in ochii mei. Am stat si-am cugetat aseara dupa ce-am lecturat ultima pagina si mi-am dat seama (cel putin asta e parerea mea acum) ca a fost o coincidenta, anume ca am citit despre Pennac ca e subtire ca valoare (!) si brusc i-a scazut level-ul. Cred acum ca Pennac nu e musai consecvent cu el insusi in cartea asta.

Dictatorul si hamacul e totusi, iar dupa parerea mea (asta da cliseu!), macar o capodopera arhitectonica a genului (am scris initial geniului, blonda). Autorul ne da antreurile si doua feluri si desertul din primele zece pagini, dictatorul chiar moare si pa si la revedere. Si-atunci de ce sa mai citesc mai departe?

Pentru ca mai departe se continua prima punere in abis (asa era, parca) si se adinceste pina aproape o pierzi, iar finalul final (adica atunci cind termini cartea) e tot din seria asta, or un autor care jongleaza detasat cu artificiul asta e pentru mine din start cistigator. Dar asta chiar nu e tot.

Dictatorul a murit, da? Si ramine hamacul. Ei bun si-l vedem pe Daniel care chiar apare cu prenumele asta in carte cum sta si taie frunza la ciini, ce mai, mie uneori chiar mi-a dat impresia ca mai tragea si niste iarba, dar asta sa nu mai spuneti la nimeni.

Daca e sa cred falsa prefata, atunci inseamna ca prima parte (si anume cea care mi-a placut) este borgesiana, iar finalul, cam stufos, braziliano-coelhian (!!!). Pe coperta 4 in schimb apar referinte cum ca l-am putea identifica si cu Garcia Marquez (desigur, sud-american!), Alvaro Mutis (who's that?) si Woody Allen (nu cunosc).
Cert este ca Pennac jongleaza cu tot felul de trucuri pe parcursul cartii si eu am avut impresia de mai multe ori ca e ca la circ, la modul uite iepurele, nu e iepurele, unde e presedintele unde e palaria etc. Si construieste ce construieste, mai pune o caramida peste alta, si deodata sufla si-atunci stai sa vezi ca de fapt nu erau caramizi, erau carti de joc, totul la pamint, o luam de la capat.
Este destul de experimental pentru timpurile in care traim (insist sa va notati fraza asta care va face cariera). Mi-a placut in mod deosebit cum si-a creat personajul feminin si cum a-mbinat utilul cu placutul si mai ales realul cu imaginarul si paf, domnul Pennac s-a-ntilnit la restaurant cu personaja lui si-au vorbit despre carte si-apoi au mers la ea acasa si-au baut vin rosu si-au vazut si filmul Dictatorul (tadaaam!) la cinema, o nebunie intreaga, pe cuvint ca mi-a placut.
Ca idee zic, pentru ca nu stiu ce anume a scirtiit in realizare, ca apare in partea coelhiana, deci ideea e curajoasa, dar ca sa zic asa, cred ca Pennac se cam plictisise nitel si a dat-o-n barbi.
Nu-mi pare rau deloc deloc ca am citit cartulia si repet aspectul ca imi doresc s-o recitesc, macar prima parte, unde da pe banda o gramada de adevaruri.
Restul chestiilor profunde pe care normal ca nu le-am inteles va las sa le cititi spuse de Bernard Pivot tot pe coperta 4.


Daniel Pennac, (Biblioteca) Polirom, Proza XXI, traducere de Daniel Nicolescu, 2005, 336 pagini, 22,50 lei noi (RON?)
Monsieur Malaussene si Fructele pasiunii in continuare in stand by...

Des choses 19

Am insfacat aseara telecomanda si ca de obicei am aterizat pe fashion tv unde tocmai aratau un filmulet cu calendarul Pirelli 2007. Si-am zis ia sa stau si eu si sa ma uit. Bon, prima e Penelope Cruz care mie ca de obicei nu-mi place (din cauza de Matthew probabil, ma rog). A, tema a fost/este one bed and five stories sau asa ceva. A doua Hilary Swank, alta nebunie, a treia Lou Doillon (net-ul precizeaza ca e o actrita frantuzoaica putin cunoscuta), uritica dupa parerea mea, sau frumoasa cam ca nu stiu, o concetateana de-a ei mai mult baiat decit fata (n-am exemple si-mi pare ca delirez), oricum am pus mai jos jpg cu ea intr-o postura dragalasa, parol, urmeaza Naomi Watts, mi s-a parut ca e o Meg Ryan mai putin reusita (scuze fanilor) si in final Sophia Loren, care are 72 de primaveri si care na, m-as abtine daca n-as scrie ca in fine arata interesant, dar fiind vorba de 2007, am stat cu frica-n sin sa nu-mi prezinte o alta varianta mumificata a la Michael.
Dat fiind ca nu ma intereseaza acest calendar exclusiv, in caz ca aterizez din greseala pe lista VIP-urilor si il primesc, o sa-l dau mai departe.



Bagati la cap: "You have to be born a sex symbol. You don't become one. If you're born with it, you'll have it even when you're 100 years old." (a spus marea doamna)

Des choses 18

Dupa ce-am lucrat aseara si am ajuns chiar devreme acasa, cit sa-l mai prind pe P. treaz si sa-mi spuna ca e ametit si sa nu-nteleg mare lucru din ce-mi debita, chestie pe care am pus-o pe seama nu 100% compatibilitatii noastre lingvistice, m-am straduit sa adorm si m-am trezit la ora lui, dintr-un vis pe care n-am apucat sa-l relatez aici si nu stiu daca o s-o mai fac, desi m-a sa zic asa bintuit o buna bucata din zi, am tipat oleaca la P. pe tema unei chestii neintelese de aseara, aspect total nemeritat de dumnealui, care si-a cerut scuze si am apucat si eu sa mormai cu ochii inchisi considera ca nu sint in camera pls, am adormit la loc, a sunat ceasul si m-am simtit ca trezita dupa o noapte cu trei ceasuri de somn, dupa ce-am baut cinci navete de insert aici ceva strong, prin metoda dat cu ranga in cap si azvirlita in ploaie in chiloti la plus doua grade.
Astea au fost doar senzatii, da?
Totusi m-am luat singura de minuta si m-am facut fresha si am muncit in interesul buzunarului, dupa care am venit acasa si ca o mega doamna am impuscat un fel de mincare mega exquisit (salata orientala:D) dupa care P. si-a lins degetutele pina la cot (exagerez vag, dar altfel n-ar avea chiar atita farmec, plus ca-mi place sa ma laud, mai ales ca-s modesta:D), dat fiind ca neam de neamu' lui n-a servit asa ceva la viata lui.
Oricum, a comentat ca i-am luat iar niste sosete. Adica intii a crezut ca-s ale mele, i-am zis ca bre vezi marimea, a opinat ca e inacceptabil sa-i fac mereu cadouri (ori cadouase!), i-am cerut bani pe ele, s-a razgindit, e inacceptabil sa cheltuim in fiecare zi bani pe chestii. Aha! Daca nu le-am tinut pina la Craciun, e doar vina mea.
Oricum pe supa reincalzita de ieri mi-a dat 9, pe salata 10 si media a fost 8, aspect pe care nu l-am inteles. Pai, n-a fost desert! A, daaaa? Paf, si-ntr-o secunda m-am napustit in camera si m-am intors cu trei chestii ascunse la spate, stinga, dreapta sau mijloc, domnu', acu' sa te vad, a ales mijlocu', ciocolata din Venezuela. Apoi s-a bagat in pat si dus a fost.
q.e.d.

SMS-uri 15

Un mosnegut ca la un 70 de ani lejer a platit azi la mine revista Playboy editia de Craciun (4,60 euri, nu asa). L-am intrebat daca vrea o sacosa, a vrut, i-am urat o zi placuta in continuare.
Mor de curiozitate daca e un estet!

Ma scuzati, ma duc sa fac potol, micuta gospodina contraataca!

Si bag si-o bericica, sa stiu o treaba! Suzii, nu suferea, pua ne vedem disara! Is pregatita!

SMS-uri 14

Zicatoarea zilei:
"Spune-mi ce ip ai, ca sa-ti spun cine esti."
Pe bune daca nu-i asa:)

SMS-uri 13

Cineva a ajuns in blog-ul meu pe la ora 12 si ceva azi-noapte cautind "camasuta". Cercetatorul e din Maroc, cautarea e cu google.co.ma, eu apar la pagina 9, ma tem ca cineva-ul cauta "kamasutra" si n-a stiut.

SMS-uri 12

Daca vi s-a facut frig,





!
Chit ca nu pare, e psihedelic si sint intr-o faza youtubista, pe cine deranjeaza, aia e...

SMS-uri 11

Harta mi-a mai dat bubite, ah ce ma bucur! Si am impresia ca mai repede decit data trecuta, iuhu!

Am imprumutat Blow up pe dvd, am inceput sa ma uit la el, am rezistat 15 minute si ma tem ca n-o sa ma-ngramadesc sa-l vizionez in intregime in viitorul apropiat. M-a plictisit groaznic, sincer, nu tu actiune, nu tu joc, pare rau, Antonioni, une autre fois. Si-asa ma bucurasem ca in sfirsit am pus gheara pe o ecranizare dupa Cortazar... Cam aceeasi senzatie cu La dolce vita, alt film epocal care nu mi-a spus nimic, dar pe care m-am straduit sa-l vad pina la capat.
Desigur ca sint iar in intirziere cu returnarea filmelor la biblioteca.
Am scris initial fois fara s, a trebuit sa cer ajutor. Vai de franceza mea!

Miine vine Angela in vizita, la micul dejun. Casa zboara, ea vine sa vada unde ne mutam (peste gard, doar ca nu exista gard). Sper sa nu isi exteriorizeze ingrijorator opiniile privitoare la faptul ca n-am strins nimic pentru operatiune. Azi chiar am pus tara la cale cu P. : deci luam totul pe sus si trintim pe jos dincolo si vedem noi cind punem totul de la a la z (niciodata, ca doar ma cunosc, da' o farima de speranta trebuie lasata in scena, nu?)

Dat fiind ca deci ne mutam, n-am idee cum o sa fie cu netul si cu antena tv. So, cum nici nu sint intr-o dispozitie foarte lecturabila momentan si nici nu ma vad foarte gospodina, poate o sa zac intii un veac in cada (avem cada, incredibil!!!) si-apoi o sa ma uit alternativ la Amelie cu Bridget Jones. O yeah! Si-apoi ma duc la mama acasa, asa ca...!

Vineri l-am revazut pe Rolf la jobul de seara, clientul meu preferat, a lipsit din peisaj 14 saptamini si a slabit 18 kile. Arata grozav, n-am sa ma ascund dupa deget si-am sa recunosc ca mi-a curs nitelus bala, da' doar asa, ca chestie, Rolf avind 57 de ani si pe mine neinteresindu-ma alti barbati! Si mai simt si foarte lejera, ca i-am povestit cu lux de amanunte lui P. cum a decurs intilnirea, e drept ca el se uita la rezumatul etapei la fotbal in timpul asta, dar nu puteam sa-l silesc sa fie atent la tot, nu??

Cam lungi sms-urile, dar e week-end si vin sarbatorile de Craciun cu lumina in suflete. :) A, asta era la Pasti?

Des choses 17

Am revazut azi dupa prinz de la o bucata incolo The Runaway Bride cu Julia si Richard. La un moment dat mi-am amintit de faza cu ouale si i-am strigat lui P. foarte fericita ca vreau oua Benedict. Si-a ramas asa, ca data trecuta l-am batut atita la cap, ca a cautat pe net reteta si chiar voia sa se apuce de treaba, doar ca nu mi s-a parut o chestie apetisanta.
Faza din film fiind ca Julia zice in functie de relatia in care e la momentul respectiv ca ii plac ouale ochiuri, omleta, ouale moi, tari etc. la micul dejun, in farfurie! Adica nu are o opinie proprie samd.
Si e ea impreuna cu antrenorul si comanda ala ce voia sa aiba, Julia dupa el, da, si eu la fel, si apoi antrenorul se apuca sa povesteasca ceva foarte pasionat, cum sa te concentrezi (a focusa?) la jocul de fotbal si la urma mincarea tot nu era gata, ca doamna cu comanda ramasese si ea sa caste gura la relatare. Antrenorul o-ntreaba ce face, tipa raspunde prompta, luindu-si talpasita spre bucatarie : ma concentrez pe ouale tale!
Si cind la final e iar vorba de ouale Benedict, mi-a venit mie ideea ca sa vezi ca acum is ouale Papei.

P. venind de la cumparaturi azi dimineata a prezentat o cutie de bomboane Mozart facute de Lindt. La vederea ei mi-a stat inima-n loc, ca mi-am imaginat ca a fost iar un pret barosan. Ei bun, sint de doua feluri, cu ciocolata mai inchisa si mai deschisa la culoare. Am insfacat una neagra (staniol) parca, m-am infipt in ea, am dovedit jumatate (din bomboana) si-am mestecat la ea trei minute minim. Cea rosie m-a satisfacut la fel de grozav, probabil am trecut la cinci minute. Si le-am lasat asa, la jumatate.
Peste vreun ceas i-am zis adevarul lui P. si anume ca Lindt astea sint prea nobile pentru mine, mie imi place ciocolata simpla, adica poate sa fie cu alune, migdale, coniacuri, cafele, stafide orice in principiu, dar de-astea super fine nu e cazul, ma depasesc la finete.

Cind spui despre cineva ca e shui, inseamna ca nu e chiar feng-shui?

Fragment

Primele fotografii cu mine pe care le-am vazut dateaza aproximativ de pe 9 iulie 1978 cind ai mei au adus un fotograf acasa si m-au pozat singura, cu mamica si taticu (scrie pe verso), cu taticu.
Pina sa aflu istoria lor, privind-o pe cea din urma, gindeam mereu uite, la vremea aia m-a dus tata la studioul foto. Draci laci, era tot in primul dormitor din vechiul apartament, doar ca tata ma tinea in brate, cumva in picioare, era in camasa, cu favoriti si verigheta si eu aveam o fata care intre timp s-a schimbat, ma rog, nu semanam a mare lucru, fiind ca la doua luni si-o idee pe-atunci. Tata purta un zimbet stingher.
In poza cu mine si parintii mei (de altfel singura, cred), ei stau pe pat in camera si ma tin amindoi in brate, chestie oarecum artificiala, unul de cap si celalalt de picioare, si eu, mic ingeras, stau cuminte si ies bine. In decor apare o perdea pe care am avut-o mult timp si care mi-a placut mie mult, o parte din dulapul dublu cu biblioteca, pina cu putin inainte de Revolutie a incadrat patul, si o pisica alba de plastic, o jucarie, pe care de asemenea am avut-o multi ani si daca as fi avut la vremea expulzarii ei la pubela mintea de-acum, ar mai fi trait si azi.
Eu singura stau pe o paturica, infasata in scutece si tinind intr-o mina o jucarie zornaitoare. Alt obiect de admiratie, paturica, contrasta minunat cu toalele mele albe si cearsaful la fel probabil. Era de fapt un prosop de plaja, oricum format mare, cu patrate nici prea mari nici prea mici, albastru cu alb (cred) (am avut doua, unul pe o varianta coloristica similara), care se incadra minunat in decor si-l salva de monotonie. Prosoapele astea s-au cam rarit si desirat cu timpul si nu mai exista.
Fotografiile sint alb-negru si pentru ca la virsta de doua luni si-oleaca abia imi exersam memoria, nu sint chiar sigura de acuratetea (!) si acuitatea(!!) informatiilor.

Prin '88* matusa mea Paula si-a cumparat mobila si se potrivea totul perfect, mai putin patul, si mama a acceptat un schimb, patul nostru se putea imparti in doua si rezulta(n)tele erau si detasabile si se si stringeau ca fotolii, ma rog, scirtia groaznic, dar sa nu intram in alte amanunte, patul matusii era cu o singura saltea si avea si lada si mai avea si-o biblioteca dubla cu un dulapas care se deschidea ca un bar in miniatura in mijloc.
Mult timp a sperat mama ca Paula sa mai treaca pe la magazinul de mobila si sa recupereze sticla de la vitrina bibliotecii, chestiune care nu s-a mai intimplat niciodata, eu eram deja destul de marisoara, aveam in primul compartiment al bibliotecii o groaza de carti Jules Verne (n-am fost niciodata o adevarata amatoare, imi pare rau), asezate pe numere, inaintea lor unele mai mari, tot cartonate, dar lucioase, Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai, Trei grasani si Povestind copiilor (alta decit cea din lista de obligatorii pentru nu stiu ce clasa din generala), prima era cumparata dintr-o librarie din Medias, pe a doua i-o sutisem lui tata din biblioteca personala, cu acordul lui, desigur, mai aveam carti pentru copii, o groaza, povesti, Passionaria Stoicescu, Soricelul Ront si Soricica Rontuna (Familia Roademult se numea de fapt), Malina Cajal, la inceputul inceputurilor mai erau trei volume din Povestiri istorice, clasoarele mele cu timbre, unul maro, banal, unul verde luat de pe la Junimea (cred) si unul adus de tata, chinezesc, urias in comparatie cu celelalte, pe care scria cu plastic (pardon) nustiuce Stamps si pe care am reusit sa-l dezvirginez din prima si sa-l transform in Stanps cind tata mai era inca la noi in vizita in ziua cind mi l-a adus, cu unghia, jucindu-ma la modul nervos...

E 3:41 si ascult Riders on the Storm - The Doors si imi permit sa sar putin calul si sa schimb vag subiectul. Eram copil ca la 10 ani, mama era la serviciu, aveam rufe insirate in balconul neinchis, a inceput furtuna, mama m-a sunat sa-mi spuna sa am grija de rufe, m-am luat probabil cu joaca, ploaia era aproape pe sfirsite cind am iesit in balcon sa le string sau sa le insir pe sirmele mai protejate de ploaie, cocotata pe un taburet adus din bucatarie, total instabil, sau poate pe un scaun din sufragerie, data fiind distanta, oricum risc urias sa pic peste balustrada, mama tocmai venea acasa mai devreme, invoire (ce cuvint!), cind operam eu mai bine m-a vazut de pe alee...
istoria se termina cu bine si anume cu un curcubeu fermecator.

Sincer voiam sa scriu altceva. Poate cu o alta ocazie de fragmentarium, astfel inaugurat.


*sau '89, de fapt imi amintesc de patul asta abia dupa ce ne-am mutat, in vara, dar e foarte posibil sa-l fi avut cu putin inainte si-n vechea locuinta.

Des choses 16

Ultima oara la munca de seara mai aveam o mutare si-i ziceam vreo doua sefei, care a fost groaznica si toata lumea a comentat aspectul asta. M-am abtinut cu mari eforturi, ca daca tot in maxim doua saptamini sint gata forever acolo, ar fi frumos sa nu ne dam in cap chiar la urma.

La muncile diurne e macelareala, zici ca o data cu Craciunul vine si sfirsitul lumii si oamenii incearca sa supravietuiasca o idee mai mult, avind camarile pline.

Nu stiu cum s-a intimplat, la Pasti am primit o caruta de iepurasi de ciocolata si cumva ni s-a luat de ei si am servit partial din ei, restul expirind cu gratie. Alegindu-ma ieri doar cu un mos de cioco, sint aproape gata cu el, nu care cumva sa i se intimple si lui ceva nasol! (emoticon foarte fluierind)

Am umplut prea tare farfuria de supa si am varsat-o nitelus pe palma si era clocotita bine. M-am mai fript si la/pe limba, incercind sa vad daca e deja mai putin arzatoare.

Sint foarte melancolica. Oricum iar n-o sa mai am cind sa fiu, ca urmeaza din nou trei ture pe care le numesc in felul meu consecutive...
Piesa e Be My Friend a celor de la Free. Mda.

Vio viseaza 16

I’m on the outside
I’m looking in
I can see through you
See your true colors
Cause inside you’re ugly
You’re ugly like me
I can see through you
See to the real you

Iasi 1940
Merg cu F. (Flacaul) la brat la plimbare pe Bulevard (Independentei), discutam, e si nu e razboi, sa vezi ce modern va fi aici in maxim doi ani, locul e larg, sintem de fapt cam pe la fosta Piata Dimitrov, dar e totul la un loc, adica fiind larg locul, lungimea e suplinita (Facultatea de Medicina e tot acolo, dar mai sus, Policlinica Mare e tot acolo, Bulevardul in schimb nu e cine stie ce circulat, nu retin vehicule...)
1960 Tot la brat cu F., tot pe Independentei, trec autobuze, orasul e intors pe dos, in sensul ca sudul e nord si invers, astfel incit noi, venind dinspre Ripa Galbena, avem casele vechi in dreapta si orasul mai nou in stinga, mergem pe partea dreapta, F. ma pupa de ramas-bun, n-am voie sa merg mai departe, el trece repede strada in spatele unui autobuz, apuc sa mai vad ca in statia de pe partea cealalta e o colega de-a mea care a prins scena, ma intorc, adica respect consemnul lui F. si incep sa urc pe o strada foarte veche, cu coada ochiului vad totusi ca F. a trecut inapoi strada si parcurge traseul pe care noi deja mersesem, doar ca de data asta singur.
Inspre capatul Independentei, unde se intilneste cu zona Tirgu Cucului, era totul gri stravechi, case batrinesti, as spune din aceeasi generatie cu Golia, fara sa stiu de cind dateaza si nu cred ca e important.
1940 F. se pierde in drumul lui, imi dau seama ca se duce la Han, unde pot ajunge si eu pe straduta pe care am apucat-o (!), dupa ce nici eu nu-l mai vad, nici el nu ma mai poate vedea, incep sa alerg, Hanul are sala de mese, sala de lectura si dormitoare. F. ajunge inaintea mea totusi, e la masa cu inca trei figuri si o prezenta feminina ii ciuguleste din farfurie, moment in care intru eu si-i iau de guler. F. se disculpa, am interpretat gresit, nu e nimic, urmeaza sa se apuce de studiat, are nevoie de liniste.
Hanul e pe de-o parte solid ca o casa englezeasca (cum mi le imaginez eu), pe de alta fragil, pentru ca obloanele ferestrelor mai mult nu se inchid decit se inchid si parca cu o imbrincitura le poti deschide.
In Han poti intra doar cu cheie, e o incurcatura cu mine mergind sa duc cheia, lasind cheia in usa pe dinafara; pentru siguranta, hai sa inchidem obloanele, ii explic unei slujnice (!), inchidem doua, la al treilea, care e cit o usa (de balcon poate) de mare, ceva opune rezistenta, ramin singura, intra in scena pe geam Tiganul, care e tipic tigan brunet cu mustata, dar e gentelman, e mai mult haiduc decit tigan.
Incepe aventura, ii sint fara sa vreau complice sau ca replica la faptul ca nu-mi face un copil, pentru ca nu stie unde va fi in viitor si nu vrea sa ne lase in incurcatura, ii sint recunoscatoare, mosmondim la o usa care da inspre dormitoare, dar apucam sa aruncam un ochi in sala de mese unde e totul calm si prindem o vorba a slujnicei despre un domn, uite-l ce bine e imbracat, e actor, joaca rolul unui evreu la teatru in piesa asta, sintem in 1940; fosneste ceva la usa aia, un staniol, o punga, T. imi spune ca e normal asa, nu sarim in ochi ca spargatori, ci doar ca amatori de preturi mai mici, cu alte cuvinte daca platesti mai mult, nu ai fosneala si ai ceva mai multa intimitate, caci dormitoarele astea dau din unul in altul; probabil ca ultimele sint decomandate. Imi fac loc in pat linga T., in continuare cu frica in sin, apare slujnica, se face ca ploua, ne zmotoceste nitel cu pamatuful de praf, vreau si n-am curaj sa ma uit dincolo, in urmatorul dormitor (care imi pare a fi unul comun) unde e F. (singur in pat? this is the question!) si un cuplu alaturi.
Dar m-a zarit F. care vine mincind pamintul si se linisteste si totul se termina cu bine.

Un vis aventuros si frumos si oldie :).

SMS-uri 10

!!!!!!!!!!!
A veniiit!
A adus un mos de ciocolata (Milka), un pulovar care mi-e mare si pe care ori il schimbam, ori ii ramine lui si o naveta de bere. :)

SMS-uri 9

Ascult tot pe pandora.com o piesa de la Doors care se cheama Hyacinth House si e de pe albumul L.A. Woman.
Desi nu stiu ce-nseamna hiacint, i-o dedic lui hia.

Unde nu-i cap

Mie imi place tare mult varza de Bruxelles, cum o gateste mama si habar n-am cum o face, desi mi-a explicat ea cel putin o data.
Oricum P. a facut asa ceva acum vreo doua saptamini, hai trei, n-a fost ca la mama, dar nici rea n-a fost si am servit-o repejor, ca imi place varza la modu' general si eram dorita, mititica.
Joia trecuta a fost Vio la magazin si a cumparat varza de Bruxelles proaspata la pungulita, iac-asa, doua bucati, doua kile adica.
Ceilalti au folosit varza congelata, dar Vio are uneori niste momente de inspiratie ceva ce n-ati mai pomenit! Ei bun si stiind ea ca are nitelus de pregatit la cele doua kile a tot aminat sa le prepare, dar azi le-a venit ceasul cel de pe urma, ora 15:03 Vio incepe actiunea, ora 16:10 cred Vio termina, respectiv le-a si spalat si le-a trintit in oala. De-acum n-au decit sa-si vada singure de treaba.

Pe linga ele vine din urma o super supa cu galuste la plic, ca timpul trece, nu sta, ce stiti voi (!), si imediat ce vine haiducul flamind acasa si Vio sperind la Mos a zis ca e cazul, da.
Interesul.

Un alt top 5 si ultimul momentan

M-a pus Zaza pe lista neagra si imi fac acu datoria, ca sa ma dea la panoul de onoare.

1) as vrea sa fac o calatorie lunga lunga prin America Latina, obligat Brazilia pe acolo, ca sa-mi redescopar visul medieval si sa-l simt pe Garcia Marquez desprinzindu-se fisii de pe fatadele cu tencuiala pleznita, intr-o lumina galben-aurie in care totul straluceste ca-ntr-o poveste, sau sa refac traseul lui Che, modificari sint binevenite, dar nu obligatorii, sa fiu cel putin eu implicata in istoria asta discret isterica, sa cunosc oameni, sa cunosc, sa invat, sa cresc si sa mai vad eu daca ma mai intorc

2) as vrea sa zbor:) ca in vis, salvarea mea cind eram minora, sau sa zbor, sa ma dau cu parasuta, sa schiez (nu ca BJ si nici ca mine), sa stiu sa inot, ceea ce stiu si acum, dar ca toporul la fund si nu e chiar un stil de invidiat, sa fac scufundari nautice (!) eventual pe la Marea Bariera de Corali. :) si sa conduc masina, ceea ce cica stiu autentificat, dar de cite ori ma gindesc la asta, imi dau seama ca nu e acelasi lucru cu proasta aproximare a distantelor prin casa si lovit cu genunchiul de coltul mesei etc.

3) as vrea ca tot timpul pe care l-am petrecut cu privirea in gol, tot, absolut tot, sa fie contorizat si pentru el sa primesc certitudinea ca am citit o groaza de carti si le-am trecut prin filtrul meu personal (o yeah!), ceea ce alti copii (imi place asta cu copiii, pardon) chiar au si facut, in loc sa stea cu privirea-n gol (ma refer efectiv la frecatul bolnav al mentei, nu la fantazari cu feti-frumosi care sint chiar binevenite la timpul lor!)

4) as vrea sa nu uit...

5) as vrea sa (cine ride o pune!) daruiesc mai multa bucurie celor care-mi sint dragi

:D

SMS-uri 8

Phii, ce de-a mai posturi mai scriu si eu...
Mi-a vindut Alma pontul cu pandora.com si mi-am facut un brat de statii si acu-s pe Pink Floyd si era sa imi pierd constiinta (nu asa se cheama?) cind mi-am dat seama ca a inceput Echoes, care este o piesa de mare valoare care cine se ride este afon, dar faza e ca e lunga rau, are ca la un 22 minute (am uitat, deh, negura timpului) si is curioasa daca o dau toata.
Am impresia ca smecheria la pandora e ca ei iti dau moca piese mai necunoscute asa, din artistu' pe care l-ai cautat, cred ei, ca la Pink Floyd chiar ca mi-au biziit multe pe la urechi. Deci statia asta e cea mai pe gustu meu pina acum.
Iuhuu!




Asta e o bucata din piesa, de pe albumul video Pompeii (cu doi de i parca), film de fapt cu totul si cu totul genial pentru amatori. E decit cu muzica, nu are actiune, ca sa stiti. Tin minte cind l-am vazut prima oara ce ochi si urechi cit antena parabolica imi crescusera. Ce vremuri, monsher, ce vremuri!

Top 5 restant de-un veac

de aici.

1) speranta - varza v-am facut direct de la numarul 1; da' asa-i, asta ma tine cit de cit pe linia de plutire. Nu detaliez speranta in lumea de apoi, in ziua de miine, intr-un viitor mai bun, intr-o vizita in jurul lumii, da' pe-acolo.

2) ris - ca si daca se inmoaie speranta, o mai revigorez cu ingredientu asta care tare-i bun la casa omului! Si mai justific din riduri, daca nu-s alea de la meditatii incruntate (Mama : "Nu mai sta incruntata, mama!", plus o serie de fotografii cu mine ploada intrebind-o pe mama "cum sa zimbesc, mamica?" si rezultatul lor, o nebunie, poate culeg ceva de pe-acasa si pun la dosar), de la bocete cu pumni strinsi indreptati in sus da' pe sub plapuma, de la fumat, de la lina trecere a timpului blabla

3) prieteni - ca doar n-o sa ma rid chiar singura?! Tare putini la numar (chiar nu mai pierd vremea cu socotitul pe degete), unii regasiti, altii pierduti din nou, c-asa-s eu si-asa-s si ei, da vremea trece, amintirile ramin si ma chinuiesc :)

4) carti - as fi vrut sa le pun primele, da ma dadeam snoaba si nu-s decit nitel:), asa ca n-avea sens... macar ca obiect de cult, daca nu de cultura (cine cere explicatii n-are obraz, parol)

5) dialoguri inchipuite in capul meu cu mine - care si pe ele am vrut sa le pun primele, da' am zis ca tot e bine daca prind topfaivu, ca in fond nu e chiar concurs si ele au sanse si am si eu sa ajung pe bune la balamuc... pacat ca nu tin minte mare lucru din ce vorbesc cu mine, imi scapa daca e vina mea sau a celuilalt eu, adica a mea. Mai meditez. Si fac riduri. Si-atunci rid. Ca decit sa pling asa, din senin...

Vio viseaza 15

Incerc sa recuperez din memorie ce-am scris duminica, desi e foarte delicat, fiind vorba si de vise...
1) Aveam doi-patru copii mici, o fetita micuta tare si plapinda si un baietel o idee mai mare si rapitor de frumos. Pe asta din urma l-am alaptat (!), senzatie ok. Si mai aveam tot cam pe-atitia pui mici de pisica. Una din ele s-a ofilit brusc, eram la mama acasa, in sufragerie cu pisicile si copiii, am luat pisicuta asta in pumn, asa era de mica, am dus-o in bucatarie, unde se fuma si era multa lume si un domn cu mustata si inconjurat de fum i-a luat tensiunea, pisica arata groaznic deja, m-a asigurat ca se va face bine si i-a dat drumul intr-o cana de lapte tocmai luata de pe foc. Si cana a bolborosit... Si eu m-am trezit bolborosind si eu prin somn si l-am trezit si pe P. cu ocazia asta. Foarte amuzant...:|

2) Era un eveniment de importanta mondiala, nu stiu ce, oricum se transmitea de peste tot, cam ca la live8 sau ca la Revelionul Mileniului, cind au dat artificii din Australia si nu stiu ce insule, Japonia, Asia la rind, Moscova s-am venit si noi etc.
Bun, acum era Finlanda la faza ceremoniilor astora si ei pregatisera un curcubeu artificial peste trei-patru insule de gheata care in timpul operatiunilor erau distruse, dar asta nu deranja pe nimeni, curcubeul pleca din apa si se termina in apa, o nebunie! Si din nimic, din apa, da' asa din neant apareau niste scaune in ordine crescatoare pe apa si pe scaune erau oameni imbracati ca pe scena la teatru, cu coroane de regi pe cap si cei care veneau la rind sa ajunga pe scaunele alea mai mari si mai mari trebuiau sa se tina de umerii si coroanele celor care erau deja cocotati. Si aici unul apuca pe alta aiurea nu stiu cum, aia il da jos brusc si porneste razboiul mondial!

3) Razboiul mondial are iac-asa trei fronturi numa-n Romania.

4) In cartierul Alexandru erau doua baruri noi, unul pe locul frizeriei de-aproape de blocul meu sau pe-acolo, unul in locul fostei braseriei "La Prodan" tot de-acolo; aici erau si prajituri si se fuma mult mult; barul asta avea si sala de lectura (!), unde nu se fuma, daca ieseai pe scari sa fumezi (scari de unde se vedea barul) spuneai la receptie si pentru timpul pe scari nu plateai.
Eu de pe scari i-am vazut in bar pe X si pe tatal lui si m-am facut ca nu-i vad, da' ma tot uitam in cartea mea si apoi ma uitam foarte discret si pierduta chipurile in gindurile din carte tot inspre ei. Si probabil ca la un moment dat a fost o faza gen mega surpriza tu aici?! Oricum de turburata ce eram de prezenta dinsilor, am uitat sa zic la receptie ca-s pe scari si aia am fost.

5) Varu-mea avea in camera lui biroul paralel cu geamurile, ca pe vremuri, si in partea stinga a mesei avea o caruta de cutii cu medicamente, gen spirulina, ulei de catina, vitamina C. La modu' vagonabil cum cumpar eu cu sacosa cind termin concediul.

SMS-uri 7

M-am trezit cu o idee foarte coapta si i-am zis lui P. sa deschida usa la camera lui T., sa vada daca T. nu e mort in pat, ca mie mi-e frica sa fac treaba asta. P. n-a protestat (simtit), a ciocanit, a deschis, nu e nimeni in camera.
T. e frecvent mai mult absent decit prezent, dar in fine, trebuia semnat un contract zilele astea, urma/urmeaza sa ne mutam, plus ca ultima oara a anuntat ca dispare ca magaru-n ceata pina miercuri.
Concluzia mea deosebit de spirituala a fost
deci n-a murit in patul lui, bun.
...

SMS-uri de Mos Nicolae

asta asa, ca m-au innebunit cautatorii de comori in google, sa le dau nitica apa la moara cu ocazia asta. Pardon.
E o poveste vag mai lunga, deci nu e de SMS-uri, da asta e de-acuma.
Ideea e ca P. s-a hotarit sa devina super bogat in scurt timp si eu ca sa-l incurajez am vrut sa intru intr-un magazin scump rau si el mi-a taiat avintul, ca stai intii sa incasez ceva. Bun, si deocamdata am interdictie pe magazinul ala, la care doar ma uit cu jind de dupa gard cum ar veni.
Care vinde chestii decoramente nebunii de chestii ochioase si nu in mod deosebit necesare intr-o gospodarie, aspect dupa care eu is cam in limba.
Ei bun, dar nu l-a lasat inima sa-mi puna frine la magazinul vietii mele si anume Butlers (care este si pe net, dar slabut tare site-ul, comparat cu magazinul). Asadar am fost in pelerinaj in locul pe unde nu-mi mai calcasera piciorusele de nu stiu cit timp si evident am inceput sa adun chestii pe care paf le-am si gindit de Mosu pentru P.
Pe sistemul lucruri care-mi plac mie se cumpara si se fac cadou, ca doar ramin in casa!
Bon, deci simbata seara l-am pus in tema, vezi ca am achizitionat, el a percutat imediat si-a stiut si de unde (mda), duminica a plecat cu trebi, eu am ramas stapina pe net si pe comp si m-am dat in stamba, prezentind cu webcamu diverse lucrusoare din alea proaspete si P. a avut proasta inspiratie sa vina acasa mai devreme decit il asteptam eu, am apucat sa ma postez in usa si sa-i explic ca mai dureaza o clipita, apoi am zis as, tot aia e, l-am poftit si i le-am pus in brate.
S-a lasat cu proteste, nu, nu azi, marti. Mai lasa-ma, ca nu stiu daca nu lucrez marti seara, ramine asa.
Bon. Am bagat de seama ca luni seara a fost si el la un magazin si mi-am imaginat ca a agatat ceva si pentru mine.
Ieri mai dau niste bani pe alte chestii, deh, dereglare in partea superioara..., vin acasa, vine si el terminat, ii amintesc ce se intimpla seara, el are o criza de nervi ca n-a luat nimic, dar nici nu mai iese!
Pmmmpf! Bun, eu am mai fost o tura, apoi m-am uitat la tv unde la Fluturi in burta a fost episodul de Mos Niculae, daca ma-ntselegeti, adica nu stiu cite personaje au exclamat aaaa azi e? vai ce prost sint am uitat si din astea! Si eu aveam uite-asa un bot de mare si sincer mi s-au extras si vreo doua lacrimi de frustrare.
Care asta a fost, dimineata mi-a zis ca vine diseara. Mosu. Io am insistat, nu, nu, n-a venit ca n-am fost cuminte, stiu eu, nu, nu, ai fost cea mai cuminte (daaa!).
Deci am terminat cu leapsa de la opzecica, sper.

Cu durere in suflet :)

doresc sa va zic ca taaaare n-as mai fi scris nimic in blog, numai asa sa ramina Big zimbindu-mi gales de cum deschid pagina...
Dar doamnelor si domnilor si domnilor copii, :-P, nobles oblij! Ha!

Chiar asa, ca am vrut sa scriu o groaza de citate din Dictatorul si hamacul*, dar asta chiar m-a facut sa-mi las semnul de carte la pagina 214.
Sa-i dam asadar cuvintul lui Pennac.

"E rindul meu sa ma trezesc in miez de noapte.
Trezirea : visezi si, deodata, incepi sa gindesti.
Noaptea trecuta, am visat imaginea a doi ficati care decorau peretele din fund al clasei mele de la scoala comunala din Savigny-sur-Orge : ficatul de alcoolic si cel sanatos. Cu ochii larg deschisi, mi-am amintit ca imaginatia mea de copil asocia turgescentele ficatului cirotic cu un buchet de flori, mai ales ca era frumos colorat, in vreme ce celalalt, cel sanatos, mai degraba tern, n-avea nimic atragator; nu pricepeam de ce trebuia sa te temi de frumusetea aceea in plina expansiune. (Restul scolaritatii mele s-a resimtit de pe urma acestei nedumeriri.)
In noaptea asta, cel care m-a trezit a fost Malcolm Lowry. A baut de douazeci de ori mai mult decit este omeneste posibil in patruzeci si opt de ani de scris si ratacire, iar apoi s-a aruncat de la fereastra. La autopsie i s-a descoperit ficatul intact."

*Daniel Pennac, Dictatorul si hamacul, traducere de Daniel Nicolescu, Polirom 2005, 336 pagini, proza XXI, biblioteca Polirom

Barbati!

Io cred ca astia doi de mai jos sint:






1) misto
2) asemanatori fizic

Nu-s rude.
Primu' ie Mr. Big, doamnelor si doamnelor, ar fi urmat o steluta, cititi la urma, daca tot avem sectiune SATC! Chris Noth si nimeni altul.
Iar al doilea e mai putin cunoscutul David Sutcliffe, care e din Gilmore Girls, e tatal lui Rory.

In final, ca n-aveam de gind sa zic ceva gindit profund (!), am regasit doua videoclipuri care-mi placeau in tinerete si-s in cautarea celui de-al treilea, sper sa-l gasesc pina le bibilesc pe celelalte doua aici in blog.
1)
2)
si 3).

1 e natalie imbruglia, 2 e un flacau care-m placea mia in tinereta mul mul de la take that si 3 e o fata de la spice girls, da deci cu videour misto si pese oke zic eo, 2 se vede cam naspa da asta e.
si * de la inceput, m-am temut ca am scris din greseala domnilor si doamnelor, da am scris ce se vede ca am scris.
im pare rau ca poza 2 se vede asa nasolas, n-am ce-i face, ca nu ma pricep.
cam asta ar fi. am servit, da.

Telegrame pentru X 6

Fanilor lui N. le comunic ca N. s-a intors mai vested ca oricind si are gecuta noua, negru cu albastra, total atipica pentru el. Presimt ca pina la concediul meu o sa am sansa sa-l vad de cite ori ies in tirg sau ma uit pe geam, pina o sa-mi plezneasca ficatul de extaz.
N. e Nebunul meu amorez admirator, da? Cred ca a fost nitel in Turcia sa-si traga seva de la radacini (!).
Ii dorim dimineti cu ferestre deschise (da in Turcia...)...
:SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS

Des choses 15

Tot din seria comorile limbii germane, editia de toamna-iarna, martea trecuta am varsat bine mersi un pahar de 0,4 bere pe mine, adica de mai sus de genunchi pina in sosete am fost fleasca. Sortul l-am schimbat, n-a fost o problema, amuzant a fost cit m-am preumblat cu nadragii uzi si lipiciosi si-n final doar lipiciosi. Fusese actiune girla, lucrasem in tricou, la o bucata m-a prins frigul si am tras pe mine o deosebita bluza de treiling, care nu e urita, dar mi-e mare si arata a geaca. M-au intrebat citiva daca plec acasa, le-am zis ca inca nu.
Mai plasez vreo trei beri pe-o masa si un scump (altul pe lista mea de antipatici) ma intreaba foarte afectuos Comoara mea, ti-e frig? Si-apoi se mai gindeste... sau poate trebuia va e frig? Si i-am trintit-o perspicace, da, suna mult mai bine comoara mea, va e frig?!, iar comesenii s-au hlizit rau de tot, antipaticul s-a uitat cam prostit el asa.

Si ca veni vorba de blugi, P. a coborit scarile in goana avind in brate o nebunie de cutie plina cu hirtie cartoane alea alea si-a cazut si si-a rupt blugii in genunchi. Si cica ii duce la Angela sa-i panseze. Moment in care imi pica si mie fisa cu zgomot, aaa blugii mei preferati pe care i-am rupt in genunchi si i-am purtat asa, dar nu i-am mai purtat cind s-au rupt si-n fund! (blugi luati de la Pitesti, atentie!:D)
Scociorasc in dulap, tadam, ii imbrac, ii inchei cu maaare greutate, da-s nepurtati de vreun an juma, ce-ai vrea?
Si am in ei o burta de luna a 4a, chestiune care mi se pare de-a dreptul nedreapta, ca n-am pus un gram pe mine de-atunci!!!! ... Da' adevaru-i ca de la o vreme am inceput sa port pantaloni care mi-s largi, ca-s mai comozi si ma tem ca n-am fost chiar ffff atenta...!

Si ca veni vorba de blugi, blugii aia de i-am umplut de bere la munca au trebuit spalati. In masina asteptau cu drag alte rufe, le-am scos si mi s-a parut ceva dubiooooz! La usa masinii acolo sint niste cauciucuri garnituri io stiu ce-s alea?! care erau oleaca ridicate si pareau a fi niste pietre inauntru! (ce mai spalam si noi, n-am ce zice!) Bun, am scos cu o cirpa o chestie rotunda, o moneda si !!! cheia de la masina!!! pierduta de P. in gradina acum vreo doua luni cind a trebuit sa ma duc cu autobuzul la munca din cauza asta! Bucurie mare deci! Sesam Evrika!

Si ca veni vorba de blugi, pe care i-am umplut de bere pentru ca eram obosita, m-am vazut in oglinda a doua zi si nu m-am recunoscut cu prea mare bucurie, asa ca am pus mina ur-gent! pe o masca de fata si m-am facut frumoasa, ca deosebita oricum sint, masca de castraveti, da? care mirosea asa frumos a bostan ca in gradina la bunica la tara si-asa mi s-a facut un doooor...

Sint o doamna!

Explicam, nu dam cu tifla

Am avut o super discutie cu Suzi pe msn, unde era vorba de cele 4 fantastice, care eu am cerut detalii si-am aflat. Si mi-a venit mie asa o idee, sa trintesc o grupare fenomenala (de chestiunea tehnica s-a ocupat Suzi, desigur) numita SATC.
Suzi a zis ca io-s Carrie, io Vio adica, si n-a vrut sa fie Miranda, pe care oricum i-o gindisem Zazei, asa ca Suzi a prins-o la licitatie pe Charlotte, eu i-am dat-o pe Carrie Hiacintei si mi-am lasat-o mie pe Samantha, ca si ea e un suflet, chiar dacacam sexos.
Dar nu eram chiar fericita cu asta, imi batea inima nitel exagerat, iar Suzi a avut ideea geniala de a le lasa pe SATCiste fara numele din film, doar cu numele de blogaritse (care e un cuvint super!) si cu link. Zis si facut, Hiacinta a devenit Hia (varianta Suzi), Zaza s-a transformat in Olguta, c-asa am simtit-o eu azi citind-o si din Zazie am rebotezat-o, a trebuit sa fiu si eu linkuita, ca nu ma-ncadram in formatie altfel, iar Suzi e Zuzi mai nou.
N-ati inteles nimic?
Nu-i nimic, banuiam. :D

A gresi este omenesc/este

Cum stateam eu bine-mersi intr-o zi la casa si-mi faceam treaba, s-a prezentat cu un brat de marfuri un turc, sa plateasca, cinstit.
L-am scanat dintr-o privire si l-am etichetat drept turc, brunetel, mustata, exemplar tipic. Si-am inceput un dialog cu mine : uite-l si pe asta, a venit la cumparaturi!
Am cintarit produsele, printre altele avea niste cearsafuri cu trandafiri, inimi, rosii, ati prins ideea, mi-am zimbit interior, haha, turcul e romantic, haha! Am primit si replica, tot interioara, haha ce de treaba esti tu, Vio, cea fara de pata!
Vine momentul sa scoata paraua, am pariat cu mine ca e cu cashu si portofelul gros, am fost eronata, nu-i nimic, o sa dea chix cu cardul, mi-am jurat!
Card de debit, aha, n-o sa-ti mearga pin-ul, ce crezi, ca scapi asa usor?! Mai taci tu, zicea o voce. I-am intors studiat cardul, n-avea chiar nume de turc, dar avea nume de arab, bun? Iar semnatura, hihi, daca sa zicem ca avea prenumele Saadi, semnatura era SAADI scris cu majuscule. Normal ca iar am rinjit intim!
Culmea, i-a mers numarul secret, si-a luat catrafusele, ne-am multumit reciproc si a plecat.
Si eu cred despre mine ca-s asa de bunisoara uneori, de-mi vine sa ma iau singura la palme, da' mi-e ca fac atingere (!) si scurt-circuit cu un post de mai devreme, asa ca ma abtin.
Mi-a fost ciuda ca am fost asa de pornita, totusi. Sa-l iau la misto, macar in sinea mea, ca la suprafata am fost un exemplu de profesionalism (??!).

Totusi un super rinjet nu mi-am putut ascunde cind niste cetateni au cumparat printre altele niste bibelouri si anume un grup cu ursi polari care era groaaaaznic si o elfa sau o animala din asta exotica, la fel de deosebit. Totusi le-am impachetat in hirtie, sa nu se faca praf pina la domiciliul oamenilor care erau foarte bucurosi de ce si-au cumparat.

Si in existenta mea m-am mai uitat ca vitica la poarta noua cind am vazut (sa fie un an de-atunci) cum mi-a semnat o evreica (o interogasem politicos inainte de unde e) bonuletul ala de la cartea de credit, si anume de la dreapta la stinga! Mi s-a parut ca ori eu ori ea sintem picate din luna. Daca nu mai vazusem pina atunci scris pe invers, eu n-am nici o vina!
Iar simbata la alimentara erau doua japoneze (sa zicem) la legume si eu bibileam niste banane, le-am auzit ciripind si m-am uitat intimplator in lista lor de cumparaturi (cred ca erau mioape, ca o tineau sus si de aia am vazut si eu) unde se lafaiau niste mizgaleli. E clar, doar japonezii puteau sa inventeze desenele animate manga.
Poate ca nenea ala Saadi sau asa ceva a vrut sa faca un pustiu de bine si n-a semnat arabeste pe card, ci european, na...

Oricum, vezi titlul, da?

Despre muzici, din nou (cred)

Ar fi mai multe, adunate asa, in timp...
Este intii baietelul ala, James Blunt, care a fost digerabil la-nceput, dar cind a continuat pe-acelasi drum sclifosit si lalait, asa mi s-a luat de eeeeel, iar ultima lui piesa Patience este de-a dreptul groaznica! Cum, nu el e? E Take That? A, pardon. Acelasi lucru.
Am revazut de curind videoclipul Sure al celor de la Take That, o nebunie curata, ei cu bluzite cu model plasa, nu trebuie ratat!

Acum vreo 4-6 saptamini am primit un link cu o fetita fantastica (de 11 ani, pe-acolo), de data asta pe bune, o cheama Bianca Ryan si are o voce care te cam lasa masca. Am prins-o vineri la radio si va invit s-o urmariti. Sper sa n-ajunga ca Mariah Carrey, cu care am eu un of, ca e are titele prea mari si e cam grasa (pai nu?!).

Un alt flacau care ma ucide incet dar sigur cu mega slagarul Tonight si cu refrenul You killed me with your smile (s-avem pardon, ce rahat de mesaj e si asta?!) e Reamonn (daca e formatie, tot aia e). Si e difuzat in megadraci, desi e deja din preistorie melodia.
Imi aduce aminte de vremea cind o ascultam pe o tanti turcoaica Sertab parca, aveam de la biblio (era in perioada mea turca, interes filologic blabla) un album turc+englez, adica ce susura intii in turca, ne traducea in partea a doua. Bun, si cinta ea atit de jalnic, la modul ca mai aveam nitel si-mi smulgeam parul din cap de empatie, sarea camasa de pe mine, ati prins faza, balada, dan capitan de plai, alea alea, paf ajungem la bucata pe care o si intelegeam si care zicea storcindu-ti suvoaie de lacrimi... let's go baaaack to the beach! Am crezut ca-nnebunesc!

Ieri m-au lovit iar cautarile pe youtube, recomand fierbinte o piesa care-mi place actualmente foarte mult, la sentiment, duet, ce mai, esceptionala!
Apoi am trecut putin pe la Guns'n'roses si am lacramat discret la November Rain pe care va invit s-o vedeti mai jos ;)






O mai simteam artistic si de Bon Jovi Bed of Roses, da' am simtit-o asa de bine, ca n-am gasit-o, deci aia e.
In final, dimineata am ajuns pe revista presei unde este cica un top 20 al celor mai bune piese din ultimii 20 de ani. Ei, am stat foarte frumos si le-am ascultat pe toate in ordine pe youtube (este toate fara exceptie) si doresc sa va spun parerea mea, este un top super super super slabist. Si eu pot sa fac unul mai bun! Dar ma abtin, doar ma stiti modesta, sper!
Iote-l:

Topul celor mai bune piese din ultimii 20 de ani:

1. "Smells Like Teen Spirit" - Nirvana (1991)
2. "Hey Ya!" - OutKast (2003)
3. "Sweet Child O' Mine" - Guns N' Roses (1987)
4. "Unfinished Sympathy" - Massive Attack (1991)
5. "One" - U2 (1991)
6. "Live Forever" - Oasis (1994)
7. "Bitter Sweet Symphony" - The Verve (1997)
8. "Common People" - Pulp (1995)
9. "There She Goes" - The LA's (1990)
10. "7 Nation Army" - The White Stripes (2003)
11. "Song 2" - Blur (1997)
12. "Crazy" - Gnarls Barkley (2006)
13. "Angels" - Robbie Williams (1997)
14. " ... Baby One More Time" - Britney Spears (1999)
15. "Personal Jesus" - Depeche Mode (1990)
16. "Like A Prayer" - Madonna (1989)
17. "Firestarter" - The Prodigy (1997)
18. "Brimful of Asha" - Cornershop (1997)
19. "Stan" - Eminem (2000)
20. "I Bet You Look Good On The Dancefloor" - Arctic Monkeys (2006)

Secretara

e filmul pe care l-am vazut aseara, desi P. a mai avut o incercare sa se uite la programul tv si eu am bifat cu refuz toate ofertele lui (nimic interesant, parol, nici o comedie romantica, ah, ce drama!), scotind la iveala dvd-ul asta si dindu-i drumul.
Pe coperta scrie ca e comedie, pe parola mea.

Filmul e cel putin ciudat, trecuse lejer o jumatate de ora si am fost de citeva ori vag ingroziti (nu e de spaima si frica, dar totusi), nici urma sa ridem in hohote...
E vorba de-o secretara dereglata bine la cap jucata impecabil de Maggie Gyllenhaal (actrita pentru care mi-am mai declarat o tura pasiunea dupa ce-am vazut-o in rol secundar in Zimbetu' lu Mona Lisa si care am vazut apoi pe net ca a cules un brat de premii pentru filmu' asta de zic acuma, plus inca pe-atitea nominalizari, pe drept, zic eu, obiectiv (!)).
Fata nu era sanatoasa de copila, motiv pentru care petrece un timp oarecare undeva la nebunatici, apoi iese, era oleaca masochista si isi facea diverse chestii pe corp (neprezentate cu detalii in film, motiv care face filmul digerabil!) si intr-o zi cind avea draci gaseste ziaru' cu mica publicitate, baga un curs de scris la masina, ia si-un premiu la faza asta si se duce impuscata sa-si caute job.
Ajunge numa' bine la biroul unui avocat care din start ne dam seama ca e tembel rau (jucat si asta megaimpecabil de James Spader), care o angajeaza pe fata. Ea era orce in afara de sexy saracuta, mergea super gheboasa si avea niste fuste negre si camasute move model 1890, un vis si-o nebunie, in plus isi mai si tragea nasu' cind o nemultumea ceva, plus ca avea un tic cu limba cind batea la masina si se juca cu paru' in momentele de absenta. Si-si mai facea de-ale ei din alea masochistice.
Bun, avocatu' ii face un pustiu de bine si-o domina, la modu' ca o-ntreaba pe fata care-i smecheria cu pansamentele ei si una-doua ii interzice sa isi mai faca rau, iar gagica numai asta astepta, se linisteste.
De unde treaba evolueaza, el ii dicteaza ce si cit sa manince (la modul o lingura de piure (!) si patru boabe de mazare, plus inghetata cita vrei tu) s-asa mai departe.
Lee, ca asa o cheama pe ea, are un prieten care si ala fusese intr-o clinica (mie mi-a dat impresia de normal la inceput, da' am fost eronata) si care isi dorea o relatie, voia sa sa insoare tot tacimu (de peste) (pardon!), o pupa pe fata (relatia lor se desfasoara cel mai mult la o spalatorie (din aia ca in filmele americane, da?)) si ma rog treaba evolueaza.
Intre timp secretara ii place si pe pampalaul de pretena-su, si pe sef. Cu care acesta din urma mai fantazeaza ea in momentele ei de relash de-acasa, daca ma-ntelegeti da?
Na bun, la job incepe sa faca greseli typo ! care sefu' i le incercuieste cu carioca rosie si-ntr-o buna zi cu soare si cu cer senin o cheama in biro, o pune sa se sprijine de birou cu miinile intinse lipite de birou (ih ce usor e de povestit!) si sa citeasca scrisoarea in care tuma facuse greseli. Timp in care avocatul ii da palme la fund. Secretara nu-si crede mhh bucilor (pardon!), citeste mai departe, incaseaza, minunat.
Ei si de-aici lucrurile escaladeaza, ea e infelis cu pampalaul, seful ii face niste figuri, eu prefiguram un final negru, da' culmea e ca e cu happy-end.
Au fost momente cind io am murmurat vai ce raaaau eeee! dar cred ca nu intelesesem psihologia personajelor.
Ce e misto e ca desi are asa un subiect, filmu' nu ie scirbos (!), nici cine stie ce agresiv, e vag dark (u, ce-am zis-o!) si pe mine m-a fascinat, observ ca-s sensibila la chestii de-astea, adica mi-a placut la nivel de creiere cam la fel de mult ca filmul ala cu Audrey Hepburn despre care am mai scris pe aici si in care e vorba de doua tipe mai mult sau mai putin lesbiene (filmul asta din urma neavind nici in clin nici in minecacu pornografia, totul e la nivel de dialoguri si alea deloc obscene). Tocmai asta mi se pare fascinant, cum sa tratezi astfel de teme, fara sa cazi in ridicol sau in exaltat sau s-o dai numai pe sex, ca in fond si ei este oameni, nu? zise Vio plina de intelepciune.

Iar daca ati avut impresia ca v-am facut rezumatul filmului, va inselati amarnic, asta e doar traileru, lipsind ffff multe chestii pe care nu vi le-am dezvaluit, ca doar nu-s chiar asa de proasta!
So, luati-l de pe net si uitati-va bine la el si amintiti-va vorbele mele (adevarate izvoare de meditatie).
Na, cam atit. Am timp azi, mai ca l-as mai vede o tura...

Des choses 14

Simbata la o bucata m-am intilnit cu P., care a venit sa ma recupereze de la magazinul unde erau reduceri si eu eram pierduta la raionul de copii, cu centimetrul dupa mine, punind la probat o fetita care se afla acolo cu mama-sa la cumparaturi; in fine, ne hotarim pentru o geaca, indelung prezentata ieri cu webcamul, mai stam sa-l caut pe detectivul de magazin care voia sa cumpere pe cardul meu, in sfirsit iesim.
Bun, acu' ce facem?
Amindoi megalihniti de foame. P. propune sa inchiriem un film, sa cumparam o naveta de bere (desi mai aveam oaresce chestii pe-acasa) si sa comandam pizza. Bun. Urcam in masina, parcam la dvd-oteca, ne invirtim pe-acolo, el vrea cu vampiri (!!!), eu nu, propune desene animate Ice Age 2, bine tu, da' nu l-am vazut pe 1, il luam si pe 1, ah, stii ceva, n-o sipt foarte tare de desene pe seara asta... In plus mai avem ce-am luat eu de la biblioteca si e in mod extraordinar si un film pe care el nu l-a vazut (din trei)! Plus ca la tv urma sa fie Indiana Jones, care el e fan, eu nu, normal, da-mi placuse reclama.
Asa ca hai sa mergem de-aici, n-are rost sa dam bani pe dvd-uri acum.
Plecam, pe drum mmm eu parc-as vrea sa maninc de la chinezi, dar hai totusi la italieni. P. parcheaza in fata casei si comandam de sus mincarea, mergem la magazin sa luam berea (pe jos), afara se facuse frigut. Cine merge dupa pizza? Ma ofer eu voluntar, dar tot la modul daca vrei sa vii si tu n-am nimic impotriva, ok, lasa, stai tu acasa.
Pe drumul de intoarcere simt ca ma lasa picioarele, reusesc sa parcurg scarile, cad lata in pat, dupa vreun sfert de ora maninc doua felii, era fotbal la tv, ma intorc pe-o parte, ceasul bate ora 20, iau somn pina a doua zi la 8 juma.

Ce simbata cu peripetii!
In fine, am scris postu' asta ca sa-mi fie clar cit de hotariti sintem amindoi. P. a luat somn la prima reclama de la Indiana Jones.

Capriciile memoriei

Unu' la mina, ieri am muncit o buna bucata de zi la un post si l-am pierdut, fapt care m-a ofilit crunt, asa ca acu' scriu altceva.

Doi, anume ca citind eu la Pennac Dictatorul si hamacul (prostul asta de Pennac ma super enerveaza, pentru ca n-am fost in stare sa-i pseudocronicizez (!) ultimele doua carti citite si nu stiu daca oi mai fi..., in plus cartea asta e iar super meseriasa, incit am nevoie sa citesc si-o carte mega proasta, ca sa nu dau totusi impresia ca ma extaziez la tot ce e cuvint imprimat pe hirtie, complicat, ati inteles, da?) despre diverse tertipuri autoricesti, mi-am adus aminte de-o intimplare din facultate pe care unii o stiu, dar tin eu acum s-o notez aici (in speranta ca nu moare iar in ceata Mozilla si ma lasa cu buzele umflate rau de tot si neconsolabila forever).

Asadar era Vio studenta, prin anul 2 parca, ii venise oleaca de tupeu in freza, depasise adica faza de super timiditate la cursuri si incepuse sa deschida gura si sa faca si glumite, ceea ce nu toata lumea aprecia. Si avea un curs de literatura germana cu profesorul xy si seminarul cu asistentul sau ce-o fi fost nea zw. Iar nea zw ma tem ca n-o prea placea pe Vio, ca nu le prea asorta cu literatura, dar era in faza mistocara. A, si mai si lipsea.
Regula a fost asa : cine are mai mult de trei absente pe semestru, nu intra in examen.
Vio s-a dus la primul seminar, unde se chiulea in general, ca era primul, total neinteresant, a semnat foaia de prezenta si cele doua ore au trecut destul de easy, ca profu' le-a vorbit in general despre literatura, pe romaneste (!), nebunii cu Umberto Eco si cu Pendului lui Foucault si cavaleri templieri, moment in care Vio super glumeata mica se baga in seama si intreaba la ce pagina scrie de cavalerii templieri? si proful zice la 100, liniste in sala, Vio, desi masca, insista da' tineti minte toate chestiile asa, cu pagina cutare? A, nu, a fost o intimplare si era usor de tinut minte. Aha, bun, Vio se duce acasa, verifica, treaba e pe bune, timpul trece.
Vio fiind partial o fiinta practica, are grija sa se achite de indatorirea de-a avea trei absente, daca intelegeti unde bat, o data in cantina, o data in parc si-o data acasa la tv probabil, motivind ca o data a fost bolnava, o data n-a avut chef si o data a fost la Zilele Francofoniei, unde oricum studentii de la franceza erau scutiti, dar sa lasam asta.
Vine si ziua fatala cind profu asistentu seminaristu oatevar anunta pe chiulangii care nu intra in examen. Paf, Vio pe lista! Vio face criza de nervi, se ridica in doua picioruse si zice domprofesornarecum! Mie sa-mi ziceti exact cind am lipsit! Urmatoarele date in numar de patru, aia aia aia aia.
Sta Vio pe ginduri, zilele francofoniei clar, ziua aia cu soare in parc, am fost bolnava. Moment! Da' la primul seminar am fost!
Nu figurati pe lista mea!
Domprofesornarecum, am fost la primu' seminar! Sa zica si colegele!
Liniste si pace, de la ce te puteai astepta de la scumpele colege?...
Vio pune un mare booooot, vede asa cum se innegureaza viitorul si brusc i se aprinde un beculet! Domprofesor, e seminaru' ala in care ne-ati pove de carti literatura nebunii!
Da, ala e, dar asta putea sa va spuna oricine care a fost prezent!
Adica negati ca EU v-am intrebat la ce pagina sint cavalerii templieri in carte?

Si-asa a primit Vio unda verde sa intre in examen, pe care l-a si luat, nu mai stiu cum.

Daca doriti sa ascultati

colinde ...

SMS-uri 6

Cine a zis ca omul obosit nu viseaza e eronat (sau ca nu tine minte, in fine).
N-am timp sa scriu si uit, dar a fost palpitant rau, cam ca un film cu Van Damme presupun (ca n-am de unde sti), cu mine si cu P. urmariti de oamenii rai prin Bucuresti si adapostiti la D., care avea un apartament cu patru camere paraginit rau si o terasa uriasa ca o a cincea camera si apartamentul lui era legat de urmatorul printr-o usa care era deschisa, iti dadeai seama ca esti dincolo pentru ca era mobila mult mai bine intretinuta.
Un Bucuresti frumos, pe modelul cartierului meu din Iasi, periferic, ceva mai mare, dar luminos.

Mai era, da' n-am timp, de aia e sms.

Vio viseaza 14

Phii ce le-am mai visat!
Fosta mea colega de liceu Suzi (care nu e Suzi din blog) isi vinduse casa (nu apartamentul, ci casa), care in vis nu arata chiar la fel la fel cu realitatea, dar oricum! Si eu cu inca doua persoane eram afara, voiam sa dormim in curte, in gradina cumva. Am vaga impresie ca acum casa ne apartinea noua, parca era si mama prin peisaj... (nu mai puteam de bogate, ce mai).
Era seara, se intunecase bine, in casa era aprinsa lumina la bucatarie si mai era un felinar ceva afara la intrare. Cele doua persoane cu care eram la aer parca tacusera, probabil le venise Mos Ene. Miscare in curte-gradina, apare sora lui Suzi, A-M, care face doua fotografii inspre bucatarie cu un aparat micut, dar destul de zgomotos, cu blitz, argintiu aparatul. Eu am facut niste ochisori mari, am tras patura peste cap si am vrut sa dormitez si eu cu incredere. A-M a terminat de facut pozele, a venit spre mine, m-a cautat (!) la talpi nitel, eu le-am tras, atunci ea a venit mai aproape, parca a vrut sa ma gidile si si-a intins miinile sa ma traga spre ea. Eu m-am intins inspre cei doi care dormeau, A-M ma tragea intr-o parte, eu nu reuseam sa ma agat de nimic.
Si-atunci m-am apucat sa mirii:) prin somn, da' destul de agitata, ca s-a trezit P. si m-a consolat.

Episodul 2 pe care il asociez unor oaresce obsesii mereu acolo este asa: eu trebuie sa iau din Iasi avionul spre Londra, ca de obicei nu am bagajul facut si nu stiu la ce ora decolez exact. In loc sa fiu gata cu impachetatul intr-o ora maxim doua, eu intii golesc valiza, apoi bag in ea la marele fix ce nimeresc, haine noi, haine murdare, paf valiza plina. Incerc sa ma organizez, sa pun intr-o borseta pasaportul si biletul de avion si banii, le trintesc si pe astea in valiza, mai pun o cutie in bagaj in care erau o veioza pliabila faina, niste suporturi pentru perie de dinti si sapun si inca ceva. Imi dau seama ca totul e total (!) haotic, ca nu mi-am luat nici un dictionar (aveam o bursa, pardon!) si nici o carte. Iau la nimereal trei carti semi subtiri si le inghesui si pe alea.
Imi mai trebuia un taxi si ca de obicei n-aveam de pe ce sa sun. In sfirsit da mama telefon de pe mobil la un sofer de taxi pe care-l cunostea, care e asa de marcat de faptul ca l-a sunat mama, ca incepe sa-si destainuie sentimentele pentru mama si eu ii fac ei semne intreaba-l daca ma duce la aeropoooort!
Urmeaza goana dupa taxi-uri, ba imi si abandonez bagajele intr-un refugiu gen statie de autobuz, in care ma intorc repede si totusi cetatenii operasera mai repede decit mine, in fine, le regasesc, ascunse tot in statie intre alte bagaje, tot n-am taxi, aflu parca de la Adi ca desi zborul meu e la 17:15, ma pot totusi imbarca (?) pina la 17; mai sint vreo doua minute, mama lor de taxiuri, cumva ajung la aeroport si iar nu-mi gasesc diverse, gen bilet, pasaport, bani... :-s

Se trezeste P. in acest moment critic, eu ma bucur ca am scapat de nebunia din vis si-mi spune ca si el a avut un cosmar! Ca murise sotul nu stiu cui si eu i-am spus lui sa se duca la vaduva si s-o consoleze! Si el s-a impotrivit, dar l-am constrins (ce suflet generos zace-n mine!), a vorbit cu vaduva, pina la urma au avut si-un aa contact, da? Si el a fost total nemultumit si a vrut inapoi la vio a lui (adica eo!), moment in care vaduva s-a suparat si m-am suparat si eu, in vis.
Asa ca l-am linistit ca sa nu-si faca griji, ca nu-l trimit niciunde. Dupa care mi-a venit intrebarea oare n-a vrut sa-mi comunice altceva cu asta? :D
Dar am indoieli, era deosebit de matinal momentul.

Dupa care Vio ia somn. Nu mai viseaza de A-M, nu mai viseaza de avion Iasi - Londra, viseaza de avion Bucuresti - Londra si tren Iasi - Bucuresti. Scenariul se repeta indentic (unde-i bagaju, unde-i biletu, unde-s flintele, unde-s pistoalele etc. etc. etc.), iar n-am taxi, trebuia sa iau trenul de la capat, de la prima statie, tren care era ca un tramvai, avea multe statii in oras. Am ajuns cu greu aproape de statie, am vazut trenul in gara, mecanicul de locomotiva in locomotiva, taci ca-l pierd chiar ca pe ultima suta de metri (bine, trenul trebuia sa fi/e plecat de muuult timp, dar na), inhat bagajul (deodata transportabil de o singura persoana vag plapinda adica eu) si incep sa alerg Marion Jones direct pe linie in fata locomotivei, paf, urc pe prima usa, Bucuresti? ca si cum ai intreba in tramvai asta merge in Dacia? si da-i bice, trenul pleaca, era Bucurestiul. Avea decit un vagon, (eu fac misto cu decit-ul, stiu ca nu-i corect, da m-alint, nu va faceti griji!) nu era plin ochi, am fost privita cu slugarnicie si vaga ura, n-am inteles miscarea, am auzit zvonuri, ca toti directorii din judet dadusera telefoane sa ma astepte trenul, deci eram o super-piloasa. In vagon erau doar bursieri, m-am asezat linga un flacau relativ timid, care s-a oferit sa-mi si dea o patura ceva (numai sa nu-l caftesc banuiesc). Si, ce surpriza, iar nu-mi gaseam bilet pasaport bani.
Asta era duminica.
Luni am coborit frumusel in statie in Podu-Ros (de tramvai), unde era un bar (pe locul librariei si al magazinului lotto, pe partea cealalta a cofetariei cu pestisorii acadica) unde roia toata floarea Liceului National (io vorbesc de floarea lui cind nu era colegiu, da?) plus Facultatea de Litere, era plin plin de fete, inclusiv pe fata cu par lung lung si cret si ochelari cu rame cu fluturasi (:DDD) am vazut-o cum statea singura la bar si bea un suc cu paiul (asteptindu-si probabil ursitul), d-ra D.P. Bun si deci toata suflarea s-a uitat spre mine ca uite-o nebuna iar s-a-ntors, oare s-a aminat zborul ca si-a uitat ea ceva acasa? Si eu m-am indreptat carind valizele aaaa exact ca Cleopatra micuta de mine, in locul Bahluiului erau o sumedenie de linii de cale ferata si o statie cam intre vechiul Podul de Lemn si Podu Ros, mi-am dat seama ca mi-a cazut fularul maro deschis de la git si m-am intors sa-l caut.




Oare ursitu meu e ala timidu din trenu-tramvai? Era cam pirpiriu asa... :D

Des choses 13

Am lucrat luni seara, marti ziua si marti seara. Sint super terminata. Am aflat intr-un final ca azi sint libera, printr-un concurs de imprejurari. Exista dreptate pe lume! (Si proprietarul s-a apucat abia pe la 10 de hodorogit, dupa ce m-am dus ieri la el dupa-amiaza si i-am spus ca vreau sa dorm 1/2 ora si ca il invit sa-si gaseasca de lucru mai putin zgomotos.)

Se pare ca trebuie sa ne mutam simbata. Hm. N-am chef, n-am energie, n-o simt.

Si luni si marti m-a apostrofat sefa de seara ca miros a usturoi (ieri mi-a zis ca put a usturoi). Asta cu public. Ma rog, poate ca luni avea dreptate cit de cit, ca servisem o pizza cu mai putin de 24 de ore inainte, dar ieri chiar a exagerat. Asa ca pe miine preconizez un adevarat festin antivampiric, s-o calc pe coada. Adica pot sa inteleg c-o deranjeaza, dar poate sa mi-o spuna altfel si nu pe post de buna ziua vio ce mai faci sa-mi bage puti a usturoi (cum ziceam, ieri chiar n-aveam de la ce). Dar poate are ea detector si poate ii sare in olfactiv mujdeiul ala puternic de l-am servit in Tudor in concediu in iulie, mai stii?

Ieri la jobul unu zbira de serviciu mi-a dat bonjurul si mi-a spus ca mi-au simtit lipsa simbata seara. Era sa ma ia cu lesin, gindindu-ma ca poate mi-au facut o surpriza si mi-au bagat ore suplimentare si eu n-am fost pe faza. La petrecerea noastra de Craciun...
A, asta era! Ce petrecere de Craciun, ca sintem in noiembrie?!
Pai daca nu cititi afisierul!
Cum sa nu, am citit anuntul de vreo patru ori (si cum petrecerea cadea cind mi-ati aprobat concediul, n-avea sens!) si de fiecare data am vazut ca e noiembrie.
A, nu. Ei, pacat, a fost foarte frumos, va asteptam la anu'.
Asteptati-ma. Pa-pa!

Tinarul rapitor din imaginea de mai jos este una din redescoperitele mele antipatii, joaca la Bayern Muenchen si in cheama Daniel Van Buyten (e belgian). Va rog sa-i remarcati cautatura crunta si freza deosebita. Multumesc, multumesc.

Micuta spargatoare in proza

Conform graficului, am coborit in fata casei aproape adormita din taxi, am descuiat usile (am avut cheile la mine, da!) si am vrut sa intru in camera, dar am avut o mica problema, la noi, pe linga toate belele, mai cad si clantele, asadar clanta din afara picase, pe dinauntru (picase cind usa era deschisa, era deci in camera). M-am opintit nitelus pe ciotul care ramasese iesit, nici o urnire, mi-am zis o, oare e o patura in sufragerie, ca sa dorm pe canapea?
Totusi m-am hotarit sa incerc niste smecherii gen iarba fiarelor, cum spalasem ieri o groaza de tacimuri, facind curat in sertarul cu pricina, mi-a venit ideea sa dau lovitura cu doua lingurite de latte macchiato (?) pe care le-am bagat in urma aia de miner si paf, a functionat!
Asadar am dormit tun pina cind a inceput o super uruiala pe la 8 si-un pic si-am crezut ca e 4 ceasul, i-am injurat pe vecinii de deasupra, intorsi ieri din Turcia si pusi pe carat mobile, in fapt total inocenti, taranetul fiind proprietarul care nu stiu ce bibileste (!) in apartamentul de dedesubt, de ma tem ca ori o sa-i cad eu lui in cap, ori or sa-mi cada mie vecinii peste fizic...
Oricum, gagiul isi face treaba cu daruire, dobitocul, pardon.

Des choses 12

Si ca sa-mi bat recordul de posturi intr-o zi (nu ca as sti cite am scris pina acum, dar totusi cred ca n-am mai scris cinci pe zi) si sa anticipez astfel probabil o perioada de tacere (ce mai stiu sa ma vind, phii!), o sa ma emotionez din nou pe tema limbii germane.
Nemtii sint un popor foarte pasnic, ei nu injura de mama (adica foarte rar apare sintagma fiu de curva, care e groaznic de exagerata, in rest, au de-astea pasnice, cu rahat, cur etc.).
Cel mai mult si mai mult imi place, dupa ce ca ma super enerveaza, cum traduc ei filmele in general americane. La nemti dureaza foarte mult pina ce doi colegi de birou isi spun tu, desi e la mintea cocosului (sau la mina cocosului?!) ca ei de mult au depasit etapa respectiva cu dvs. ma refer, colegii ma refer din nou.
De asta ma emotionez in mod deosebit cind intr-un film de actiune (parca in ala cu Sylvester am percutat ultima oara faza, dar e super frecventa) doi barbati la un 45 de ani se injura cu sete si unul din ei trinteste plin, da' plin de ura:
-Sie Wichser!
adica
-Dumneavoastra labagiule!!! (observati ca in romaneste se traduce cu mai multe semne de exclamare.)

Cam atita am avut de zis.

Micul dejun

A, vai, cum era sa uit sa ma laud!
Simbata am reusit in sfirsit sa sar in haine de strada imediat cum m-am trezit, l-am intrebat pe P. ce pofte are, o simtea de bulcute, oua si mustar (ca restul era in frigider), m-am linistit cind l-am vazut ca se uita la tv, m-am facut deosebit de frumoasa in oglinda (adica m-am pieptanat etc.!) si-am plecat la magazin.
Unde m-am invirtit cam jumatate de ora si am cumparat prima oara in viata de la raionul de brinzeturi cu vinzatoare (ca este si unul cu autoservire). Apoi m-am dus infipt la o tanti care era bagata intr-un frigider si am intrebat-o unde au scobitori, aia a indraznit sa-mi raspunda ca n-au, moment in care m-am foarte ofilit. Caci planul meu mirific era sa fac niste nebunii ikebana:P cu scobitori si brinza. Si ma temeam ca o sa-mi iasa doar o mare brinza.
Am mai cumpara o pariziana (franzela!), kiwi, un cocktail de fructe si nu mai stiu (nimic dulce!).
Am gasit, dupa lungi cautari, si scobitori, la alt magazin; am venit acasa, P. era tot in pat, i-am pus in vedere ca se vor intimpla niste chestii foarte nasoale daca-si baga nasul in bucatarie si m-am retras sa concep opera de arta. L-am asigurat ca nu dureaza mult!
Ceea ce trebuia sa fie conform cu realitatea, dar n-a fost sa fie.
Pentru ca intii m-am muncit o groaza sa desfac porcaria de cutie de scobitori fara sa ma trezesc cu toate pe jos, apoi am facut o excursie in camera sa iau pix, hirtie si-o foarfeca si sa repet amenintarile catre P. in caz ca imi calca pragul, am spalat niste cutite, am inghesuit diverse chestii de pe masa intr-un colt mai incapator al mesei, am desfacut conservele (erau doua), am spalat strugurii (de astia uitasem), am taiat coltul parizianei si l-am mincat, am taiat sase felioare de piine si le-am si injumatatit si mai complicat a fost cu brinza in sine.
Oricum a mai aparut si niste sunca in sector (rezerva lui T. din frigider a fost atacata) si au rezultat niste scobitori care in principiu incepeau cu un fruct (strugure, mandarina, cireasa interpretata de P. ca rosie! (leguma), o chestie alba interpelata cu da asta ce-i? (para din conserva, ca doar nu-i ceara!)), se continuau uneori cu sunca, urma obligatoriu un fel de brinza din cele 6 (brinza cu nuca, Muensterkaese, Pave d'Affinois, Brie, o brinza de capra si o brinza albastra daneza (cu mult mucegai adica)). A, si la capatul de sus aceste chestii au avut un mot de hirtie cu numele lor si un numar sau doar acel numar sau nimic, la ultimele trei feluri de brinza, ca trecuse jumatate de ora, opera mea nu prea arata cum imi dorisem eu, nu stiam cit de incintat o sa fie P. de programul artistic si mi-am zis sa siufi, gata, i-l bag pe git, faca ce-a vrea.
Zis si facut, P. a ramas cu gura deosebit de cascata, a ras totul dintr-o suflare, a venit cu mine in bucatarie sa pregatim portia doi (eu doar degustasem lingind cutitul inainte de a-l spala), care portia doi a mers la preparare mult mai repede, ca-mi trecuse stresul.
Si am impresia ca am mai mincat la vreun ceas dupa inca o portie de brinza.
P. a declarat ca a fost cel mai grozav mic dejun pe care l-a devorat vreodata, ceea ce eu am inghitit urgent!
Mari boieri, pe bune!

Des choses 11

sau ce s-a mai intimplat (deci Pennac pas encore, pardon).

S-a intimplat ca mi-a adus P. niste sosete foarte groase si foarte cule (pe a caror talpa scrie 42-46), care-mi vin, pentru ca nu se potrivesc marimile tura asta, motiv pentru care l-am banuit ca si le-a luat lui si mi le-a pasat mie, ceea ce el nu recunoaste, oricum mie mi-au placut la nebunie sosetele, le-am purtat doua zile (ups!), tin foarte cald si sint si ochioase. Sau, ma rog, erau, ca acum nu mai sint chiar noi.
M-am gindit cu aceasta ocazie sa ma imbrac intr-una din fustele de tiganca de m-am muncit sa i le arat lui Suzii in webcam si nu s-a vazut mare lucru, ele fiind negre, sa-mi trag sosetutele (sint pina la genunchi, negre cu vreo doua dungulite de puchitei rosii, o nebunie!) si sa-mi fac poza. Dar e cam complicat, asa ca a ramas in stadiul de proiect.

Am primit a 3a oara consecutiv scrisoare acasa de la biblioteca, please aduceti inapoi dvd-urile si cartile imprumutate. Care dvd-uri nu le-am vizionat deloc (adica le vazusem inainte), iar cartile le mai bibileste P. in pauze, ca-s de invatati limba romana. Oricum fiind acum mai multe articole, a crescut si amenda, fapt care ma bucura peste masura. De asemenea tot oricum de cind imi amintesc am platit la amenzi la biblioteci de-mi este de-a dreptul imposibil sa-mi amintesc cite etc.

Ma tot uit in nenorocita aia de harta si nu vrea sa-mi mai dea bubite, asa ca in mod sigur iar m-a faultat de ceva deosebit si anume avusesem o vizita din Antigua si Barbuda, s-avem pardon, asa am vazut si eu unde se afla pe harta si capitala Santa Lucia (parca). Cica nu, St. John's, sorry.

Am mai povestit pe undeva (parca la vremea aia nu eram activa cine stie ce in blog-ul asta) cum am primit de ziua mea de la Angela (nume de cod), mama lui P. (nume de cod), o perna, pentru ca el i-a dezvaluit (!) intr-o convorbire privata (!!) cum ne batem noi pe perna lui cea mica. Si am lansat la apa zicatoarea N-am nevoie de-o perna mica, moment in care cu toata increderea si forta si mai ales dragostea se extrage de sub capul lui P. perna lui preferata. Bun, lui i-a placut la inceput perna mea mai mult, asa ca eu am ramas la a lui. Ideea era de fapt ca pe cind isi aseza aseara pernele, am avut o strafulgerare-n corazon, ce ma fac daca i se face pofta de ciocolata, nu i s-a facut pofta de ciocolata, asa ca inca nu stie (daca nu s-a uitat in cos) ca bomboanele Mozart pe care i le-am cumparat eu lui cu dedicatie le-am terminat tot eu, ieri, cind el nu era acasa. A!!! mai am una in geanta, pe care mi-a dat-o el s-o am la munca s-o maninc acolo si sa ma gindesc la el. Si eu doar m-am uitat la bomboana si pot s-o maninc acum: >!
Cit sint de dragalasa!