Des choses 13

Am lucrat luni seara, marti ziua si marti seara. Sint super terminata. Am aflat intr-un final ca azi sint libera, printr-un concurs de imprejurari. Exista dreptate pe lume! (Si proprietarul s-a apucat abia pe la 10 de hodorogit, dupa ce m-am dus ieri la el dupa-amiaza si i-am spus ca vreau sa dorm 1/2 ora si ca il invit sa-si gaseasca de lucru mai putin zgomotos.)

Se pare ca trebuie sa ne mutam simbata. Hm. N-am chef, n-am energie, n-o simt.

Si luni si marti m-a apostrofat sefa de seara ca miros a usturoi (ieri mi-a zis ca put a usturoi). Asta cu public. Ma rog, poate ca luni avea dreptate cit de cit, ca servisem o pizza cu mai putin de 24 de ore inainte, dar ieri chiar a exagerat. Asa ca pe miine preconizez un adevarat festin antivampiric, s-o calc pe coada. Adica pot sa inteleg c-o deranjeaza, dar poate sa mi-o spuna altfel si nu pe post de buna ziua vio ce mai faci sa-mi bage puti a usturoi (cum ziceam, ieri chiar n-aveam de la ce). Dar poate are ea detector si poate ii sare in olfactiv mujdeiul ala puternic de l-am servit in Tudor in concediu in iulie, mai stii?

Ieri la jobul unu zbira de serviciu mi-a dat bonjurul si mi-a spus ca mi-au simtit lipsa simbata seara. Era sa ma ia cu lesin, gindindu-ma ca poate mi-au facut o surpriza si mi-au bagat ore suplimentare si eu n-am fost pe faza. La petrecerea noastra de Craciun...
A, asta era! Ce petrecere de Craciun, ca sintem in noiembrie?!
Pai daca nu cititi afisierul!
Cum sa nu, am citit anuntul de vreo patru ori (si cum petrecerea cadea cind mi-ati aprobat concediul, n-avea sens!) si de fiecare data am vazut ca e noiembrie.
A, nu. Ei, pacat, a fost foarte frumos, va asteptam la anu'.
Asteptati-ma. Pa-pa!

Tinarul rapitor din imaginea de mai jos este una din redescoperitele mele antipatii, joaca la Bayern Muenchen si in cheama Daniel Van Buyten (e belgian). Va rog sa-i remarcati cautatura crunta si freza deosebita. Multumesc, multumesc.