Capriciile memoriei

Unu' la mina, ieri am muncit o buna bucata de zi la un post si l-am pierdut, fapt care m-a ofilit crunt, asa ca acu' scriu altceva.

Doi, anume ca citind eu la Pennac Dictatorul si hamacul (prostul asta de Pennac ma super enerveaza, pentru ca n-am fost in stare sa-i pseudocronicizez (!) ultimele doua carti citite si nu stiu daca oi mai fi..., in plus cartea asta e iar super meseriasa, incit am nevoie sa citesc si-o carte mega proasta, ca sa nu dau totusi impresia ca ma extaziez la tot ce e cuvint imprimat pe hirtie, complicat, ati inteles, da?) despre diverse tertipuri autoricesti, mi-am adus aminte de-o intimplare din facultate pe care unii o stiu, dar tin eu acum s-o notez aici (in speranta ca nu moare iar in ceata Mozilla si ma lasa cu buzele umflate rau de tot si neconsolabila forever).

Asadar era Vio studenta, prin anul 2 parca, ii venise oleaca de tupeu in freza, depasise adica faza de super timiditate la cursuri si incepuse sa deschida gura si sa faca si glumite, ceea ce nu toata lumea aprecia. Si avea un curs de literatura germana cu profesorul xy si seminarul cu asistentul sau ce-o fi fost nea zw. Iar nea zw ma tem ca n-o prea placea pe Vio, ca nu le prea asorta cu literatura, dar era in faza mistocara. A, si mai si lipsea.
Regula a fost asa : cine are mai mult de trei absente pe semestru, nu intra in examen.
Vio s-a dus la primul seminar, unde se chiulea in general, ca era primul, total neinteresant, a semnat foaia de prezenta si cele doua ore au trecut destul de easy, ca profu' le-a vorbit in general despre literatura, pe romaneste (!), nebunii cu Umberto Eco si cu Pendului lui Foucault si cavaleri templieri, moment in care Vio super glumeata mica se baga in seama si intreaba la ce pagina scrie de cavalerii templieri? si proful zice la 100, liniste in sala, Vio, desi masca, insista da' tineti minte toate chestiile asa, cu pagina cutare? A, nu, a fost o intimplare si era usor de tinut minte. Aha, bun, Vio se duce acasa, verifica, treaba e pe bune, timpul trece.
Vio fiind partial o fiinta practica, are grija sa se achite de indatorirea de-a avea trei absente, daca intelegeti unde bat, o data in cantina, o data in parc si-o data acasa la tv probabil, motivind ca o data a fost bolnava, o data n-a avut chef si o data a fost la Zilele Francofoniei, unde oricum studentii de la franceza erau scutiti, dar sa lasam asta.
Vine si ziua fatala cind profu asistentu seminaristu oatevar anunta pe chiulangii care nu intra in examen. Paf, Vio pe lista! Vio face criza de nervi, se ridica in doua picioruse si zice domprofesornarecum! Mie sa-mi ziceti exact cind am lipsit! Urmatoarele date in numar de patru, aia aia aia aia.
Sta Vio pe ginduri, zilele francofoniei clar, ziua aia cu soare in parc, am fost bolnava. Moment! Da' la primul seminar am fost!
Nu figurati pe lista mea!
Domprofesornarecum, am fost la primu' seminar! Sa zica si colegele!
Liniste si pace, de la ce te puteai astepta de la scumpele colege?...
Vio pune un mare booooot, vede asa cum se innegureaza viitorul si brusc i se aprinde un beculet! Domprofesor, e seminaru' ala in care ne-ati pove de carti literatura nebunii!
Da, ala e, dar asta putea sa va spuna oricine care a fost prezent!
Adica negati ca EU v-am intrebat la ce pagina sint cavalerii templieri in carte?

Si-asa a primit Vio unda verde sa intre in examen, pe care l-a si luat, nu mai stiu cum.