A gresi este omenesc/este

Cum stateam eu bine-mersi intr-o zi la casa si-mi faceam treaba, s-a prezentat cu un brat de marfuri un turc, sa plateasca, cinstit.
L-am scanat dintr-o privire si l-am etichetat drept turc, brunetel, mustata, exemplar tipic. Si-am inceput un dialog cu mine : uite-l si pe asta, a venit la cumparaturi!
Am cintarit produsele, printre altele avea niste cearsafuri cu trandafiri, inimi, rosii, ati prins ideea, mi-am zimbit interior, haha, turcul e romantic, haha! Am primit si replica, tot interioara, haha ce de treaba esti tu, Vio, cea fara de pata!
Vine momentul sa scoata paraua, am pariat cu mine ca e cu cashu si portofelul gros, am fost eronata, nu-i nimic, o sa dea chix cu cardul, mi-am jurat!
Card de debit, aha, n-o sa-ti mearga pin-ul, ce crezi, ca scapi asa usor?! Mai taci tu, zicea o voce. I-am intors studiat cardul, n-avea chiar nume de turc, dar avea nume de arab, bun? Iar semnatura, hihi, daca sa zicem ca avea prenumele Saadi, semnatura era SAADI scris cu majuscule. Normal ca iar am rinjit intim!
Culmea, i-a mers numarul secret, si-a luat catrafusele, ne-am multumit reciproc si a plecat.
Si eu cred despre mine ca-s asa de bunisoara uneori, de-mi vine sa ma iau singura la palme, da' mi-e ca fac atingere (!) si scurt-circuit cu un post de mai devreme, asa ca ma abtin.
Mi-a fost ciuda ca am fost asa de pornita, totusi. Sa-l iau la misto, macar in sinea mea, ca la suprafata am fost un exemplu de profesionalism (??!).

Totusi un super rinjet nu mi-am putut ascunde cind niste cetateni au cumparat printre altele niste bibelouri si anume un grup cu ursi polari care era groaaaaznic si o elfa sau o animala din asta exotica, la fel de deosebit. Totusi le-am impachetat in hirtie, sa nu se faca praf pina la domiciliul oamenilor care erau foarte bucurosi de ce si-au cumparat.

Si in existenta mea m-am mai uitat ca vitica la poarta noua cind am vazut (sa fie un an de-atunci) cum mi-a semnat o evreica (o interogasem politicos inainte de unde e) bonuletul ala de la cartea de credit, si anume de la dreapta la stinga! Mi s-a parut ca ori eu ori ea sintem picate din luna. Daca nu mai vazusem pina atunci scris pe invers, eu n-am nici o vina!
Iar simbata la alimentara erau doua japoneze (sa zicem) la legume si eu bibileam niste banane, le-am auzit ciripind si m-am uitat intimplator in lista lor de cumparaturi (cred ca erau mioape, ca o tineau sus si de aia am vazut si eu) unde se lafaiau niste mizgaleli. E clar, doar japonezii puteau sa inventeze desenele animate manga.
Poate ca nenea ala Saadi sau asa ceva a vrut sa faca un pustiu de bine si n-a semnat arabeste pe card, ci european, na...

Oricum, vezi titlul, da?