joi, 30 noiembrie 2006

Vio viseaza 14

Phii ce le-am mai visat!
Fosta mea colega de liceu Suzi (care nu e Suzi din blog) isi vinduse casa (nu apartamentul, ci casa), care in vis nu arata chiar la fel la fel cu realitatea, dar oricum! Si eu cu inca doua persoane eram afara, voiam sa dormim in curte, in gradina cumva. Am vaga impresie ca acum casa ne apartinea noua, parca era si mama prin peisaj... (nu mai puteam de bogate, ce mai).
Era seara, se intunecase bine, in casa era aprinsa lumina la bucatarie si mai era un felinar ceva afara la intrare. Cele doua persoane cu care eram la aer parca tacusera, probabil le venise Mos Ene. Miscare in curte-gradina, apare sora lui Suzi, A-M, care face doua fotografii inspre bucatarie cu un aparat micut, dar destul de zgomotos, cu blitz, argintiu aparatul. Eu am facut niste ochisori mari, am tras patura peste cap si am vrut sa dormitez si eu cu incredere. A-M a terminat de facut pozele, a venit spre mine, m-a cautat (!) la talpi nitel, eu le-am tras, atunci ea a venit mai aproape, parca a vrut sa ma gidile si si-a intins miinile sa ma traga spre ea. Eu m-am intins inspre cei doi care dormeau, A-M ma tragea intr-o parte, eu nu reuseam sa ma agat de nimic.
Si-atunci m-am apucat sa mirii:) prin somn, da' destul de agitata, ca s-a trezit P. si m-a consolat.

Episodul 2 pe care il asociez unor oaresce obsesii mereu acolo este asa: eu trebuie sa iau din Iasi avionul spre Londra, ca de obicei nu am bagajul facut si nu stiu la ce ora decolez exact. In loc sa fiu gata cu impachetatul intr-o ora maxim doua, eu intii golesc valiza, apoi bag in ea la marele fix ce nimeresc, haine noi, haine murdare, paf valiza plina. Incerc sa ma organizez, sa pun intr-o borseta pasaportul si biletul de avion si banii, le trintesc si pe astea in valiza, mai pun o cutie in bagaj in care erau o veioza pliabila faina, niste suporturi pentru perie de dinti si sapun si inca ceva. Imi dau seama ca totul e total (!) haotic, ca nu mi-am luat nici un dictionar (aveam o bursa, pardon!) si nici o carte. Iau la nimereal trei carti semi subtiri si le inghesui si pe alea.
Imi mai trebuia un taxi si ca de obicei n-aveam de pe ce sa sun. In sfirsit da mama telefon de pe mobil la un sofer de taxi pe care-l cunostea, care e asa de marcat de faptul ca l-a sunat mama, ca incepe sa-si destainuie sentimentele pentru mama si eu ii fac ei semne intreaba-l daca ma duce la aeropoooort!
Urmeaza goana dupa taxi-uri, ba imi si abandonez bagajele intr-un refugiu gen statie de autobuz, in care ma intorc repede si totusi cetatenii operasera mai repede decit mine, in fine, le regasesc, ascunse tot in statie intre alte bagaje, tot n-am taxi, aflu parca de la Adi ca desi zborul meu e la 17:15, ma pot totusi imbarca (?) pina la 17; mai sint vreo doua minute, mama lor de taxiuri, cumva ajung la aeroport si iar nu-mi gasesc diverse, gen bilet, pasaport, bani... :-s

Se trezeste P. in acest moment critic, eu ma bucur ca am scapat de nebunia din vis si-mi spune ca si el a avut un cosmar! Ca murise sotul nu stiu cui si eu i-am spus lui sa se duca la vaduva si s-o consoleze! Si el s-a impotrivit, dar l-am constrins (ce suflet generos zace-n mine!), a vorbit cu vaduva, pina la urma au avut si-un aa contact, da? Si el a fost total nemultumit si a vrut inapoi la vio a lui (adica eo!), moment in care vaduva s-a suparat si m-am suparat si eu, in vis.
Asa ca l-am linistit ca sa nu-si faca griji, ca nu-l trimit niciunde. Dupa care mi-a venit intrebarea oare n-a vrut sa-mi comunice altceva cu asta? :D
Dar am indoieli, era deosebit de matinal momentul.

Dupa care Vio ia somn. Nu mai viseaza de A-M, nu mai viseaza de avion Iasi - Londra, viseaza de avion Bucuresti - Londra si tren Iasi - Bucuresti. Scenariul se repeta indentic (unde-i bagaju, unde-i biletu, unde-s flintele, unde-s pistoalele etc. etc. etc.), iar n-am taxi, trebuia sa iau trenul de la capat, de la prima statie, tren care era ca un tramvai, avea multe statii in oras. Am ajuns cu greu aproape de statie, am vazut trenul in gara, mecanicul de locomotiva in locomotiva, taci ca-l pierd chiar ca pe ultima suta de metri (bine, trenul trebuia sa fi/e plecat de muuult timp, dar na), inhat bagajul (deodata transportabil de o singura persoana vag plapinda adica eu) si incep sa alerg Marion Jones direct pe linie in fata locomotivei, paf, urc pe prima usa, Bucuresti? ca si cum ai intreba in tramvai asta merge in Dacia? si da-i bice, trenul pleaca, era Bucurestiul. Avea decit un vagon, (eu fac misto cu decit-ul, stiu ca nu-i corect, da m-alint, nu va faceti griji!) nu era plin ochi, am fost privita cu slugarnicie si vaga ura, n-am inteles miscarea, am auzit zvonuri, ca toti directorii din judet dadusera telefoane sa ma astepte trenul, deci eram o super-piloasa. In vagon erau doar bursieri, m-am asezat linga un flacau relativ timid, care s-a oferit sa-mi si dea o patura ceva (numai sa nu-l caftesc banuiesc). Si, ce surpriza, iar nu-mi gaseam bilet pasaport bani.
Asta era duminica.
Luni am coborit frumusel in statie in Podu-Ros (de tramvai), unde era un bar (pe locul librariei si al magazinului lotto, pe partea cealalta a cofetariei cu pestisorii acadica) unde roia toata floarea Liceului National (io vorbesc de floarea lui cind nu era colegiu, da?) plus Facultatea de Litere, era plin plin de fete, inclusiv pe fata cu par lung lung si cret si ochelari cu rame cu fluturasi (:DDD) am vazut-o cum statea singura la bar si bea un suc cu paiul (asteptindu-si probabil ursitul), d-ra D.P. Bun si deci toata suflarea s-a uitat spre mine ca uite-o nebuna iar s-a-ntors, oare s-a aminat zborul ca si-a uitat ea ceva acasa? Si eu m-am indreptat carind valizele aaaa exact ca Cleopatra micuta de mine, in locul Bahluiului erau o sumedenie de linii de cale ferata si o statie cam intre vechiul Podul de Lemn si Podu Ros, mi-am dat seama ca mi-a cazut fularul maro deschis de la git si m-am intors sa-l caut.




Oare ursitu meu e ala timidu din trenu-tramvai? Era cam pirpiriu asa... :D

3 comentarii:

  1. eu cred ca da:) plus ca daca-ti stie de frica, e bine:)

    RăspundețiȘtergere
  2. viooooo, ce-am mai citittttt. ce ritm ! ce vise! ce viata!... ce ursit?? tare asta cu trenurile!!

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog