Vio viseaza 16

I’m on the outside
I’m looking in
I can see through you
See your true colors
Cause inside you’re ugly
You’re ugly like me
I can see through you
See to the real you

Iasi 1940
Merg cu F. (Flacaul) la brat la plimbare pe Bulevard (Independentei), discutam, e si nu e razboi, sa vezi ce modern va fi aici in maxim doi ani, locul e larg, sintem de fapt cam pe la fosta Piata Dimitrov, dar e totul la un loc, adica fiind larg locul, lungimea e suplinita (Facultatea de Medicina e tot acolo, dar mai sus, Policlinica Mare e tot acolo, Bulevardul in schimb nu e cine stie ce circulat, nu retin vehicule...)
1960 Tot la brat cu F., tot pe Independentei, trec autobuze, orasul e intors pe dos, in sensul ca sudul e nord si invers, astfel incit noi, venind dinspre Ripa Galbena, avem casele vechi in dreapta si orasul mai nou in stinga, mergem pe partea dreapta, F. ma pupa de ramas-bun, n-am voie sa merg mai departe, el trece repede strada in spatele unui autobuz, apuc sa mai vad ca in statia de pe partea cealalta e o colega de-a mea care a prins scena, ma intorc, adica respect consemnul lui F. si incep sa urc pe o strada foarte veche, cu coada ochiului vad totusi ca F. a trecut inapoi strada si parcurge traseul pe care noi deja mersesem, doar ca de data asta singur.
Inspre capatul Independentei, unde se intilneste cu zona Tirgu Cucului, era totul gri stravechi, case batrinesti, as spune din aceeasi generatie cu Golia, fara sa stiu de cind dateaza si nu cred ca e important.
1940 F. se pierde in drumul lui, imi dau seama ca se duce la Han, unde pot ajunge si eu pe straduta pe care am apucat-o (!), dupa ce nici eu nu-l mai vad, nici el nu ma mai poate vedea, incep sa alerg, Hanul are sala de mese, sala de lectura si dormitoare. F. ajunge inaintea mea totusi, e la masa cu inca trei figuri si o prezenta feminina ii ciuguleste din farfurie, moment in care intru eu si-i iau de guler. F. se disculpa, am interpretat gresit, nu e nimic, urmeaza sa se apuce de studiat, are nevoie de liniste.
Hanul e pe de-o parte solid ca o casa englezeasca (cum mi le imaginez eu), pe de alta fragil, pentru ca obloanele ferestrelor mai mult nu se inchid decit se inchid si parca cu o imbrincitura le poti deschide.
In Han poti intra doar cu cheie, e o incurcatura cu mine mergind sa duc cheia, lasind cheia in usa pe dinafara; pentru siguranta, hai sa inchidem obloanele, ii explic unei slujnice (!), inchidem doua, la al treilea, care e cit o usa (de balcon poate) de mare, ceva opune rezistenta, ramin singura, intra in scena pe geam Tiganul, care e tipic tigan brunet cu mustata, dar e gentelman, e mai mult haiduc decit tigan.
Incepe aventura, ii sint fara sa vreau complice sau ca replica la faptul ca nu-mi face un copil, pentru ca nu stie unde va fi in viitor si nu vrea sa ne lase in incurcatura, ii sint recunoscatoare, mosmondim la o usa care da inspre dormitoare, dar apucam sa aruncam un ochi in sala de mese unde e totul calm si prindem o vorba a slujnicei despre un domn, uite-l ce bine e imbracat, e actor, joaca rolul unui evreu la teatru in piesa asta, sintem in 1940; fosneste ceva la usa aia, un staniol, o punga, T. imi spune ca e normal asa, nu sarim in ochi ca spargatori, ci doar ca amatori de preturi mai mici, cu alte cuvinte daca platesti mai mult, nu ai fosneala si ai ceva mai multa intimitate, caci dormitoarele astea dau din unul in altul; probabil ca ultimele sint decomandate. Imi fac loc in pat linga T., in continuare cu frica in sin, apare slujnica, se face ca ploua, ne zmotoceste nitel cu pamatuful de praf, vreau si n-am curaj sa ma uit dincolo, in urmatorul dormitor (care imi pare a fi unul comun) unde e F. (singur in pat? this is the question!) si un cuplu alaturi.
Dar m-a zarit F. care vine mincind pamintul si se linisteste si totul se termina cu bine.

Un vis aventuros si frumos si oldie :).