Roboti si pisici in calduri

Marea civilizatie post-decembrista ne-a adus pachetele de tigari cartonate (mai la vedere, ca fusesera si inainte) si cutiile de bauturi (ambalajele de tabla).
La prima categorie nu ma calific in mod exemplar, paarca am avut un robot din pachete goale, dar mai degraba as zice c-am tinut pe-un dulap doar pachete, nelipite, ca mare artista n-am fost niciodata si nici fana SF, dar intr-o zi de vara m-am intilnit cu A.P. care ducea la gunoi un sac plin cu cutii de bere si suc. L-am oprit la iesirea din bloc, ce-ai acolo, fac curat si arunc chestiile astea, ca m-am plictisit de ele. Ia sa vad. Si ce n-aveaaa!
Avea n modele de cutii de coca-cola, inclusiv cu nu stiu ce jucatori de basket, pina la cola arabeasca, beri din jde natii, cu cutia mare de Guldenburg (fusese seria la tv si am avut si noi in casa, deh!) (In Germania n-a auzit nimeni de marca asta, n-a avut cine stie ce succes.)
Pe scurt, A.P. n-a mai ajuns la pubela cu sacul, ca l-am dus eu frumos la etajul 4 si mi-am cladit niste turnuri minunate pe care s-au asternut generatii de praf, dar imi placeau mult, ma uitam cu drag la ele.
Intr-o vreme m-a apucat feng-shui-ul avant la lettre (adica nu stiam ca exista asa ceva), am mutat cutiile din camera mea pe hol pe un dulap inalt, deja mi se cam luase de ele, dar nu ma induram inca sa le matrasesc, ca de obicei, vad ca de timpuriu am avut dificultatea asta de-a ma desparti de lucruri, maaare timpenie si provocatoare de haos.
Motanul era de curind la noi, era tinerel si zglobiu si barbat, iar prietena mamei T. avea o splendida pisica alba care era in calduri. T. ne-a intrebat daca dorim o inrudire pisiceasca, na bine, albisoara a aterizat la noi, speriata de bombe si miorlaind de rasuna valea.
Actiunea celor doi a fost fantastica, motanul fugea mincind pamintul de pisica, era virgin micutul si-asa o sa decedeze, pisica dupa el cintindu-si dorurile coplesitor, bagindu-se pe sub covoare, o intreaga nebunie.
Mama avea serviciu a doua zi, eu probabil scoala, am separat dihaniile, dar se miortaiau pe la usi grupa mare.
Atunci, intr-un moment de inspiratie, i-am inchis pe amindoi in hol, m-am bagat in pat, le-am ignorat frumos chihaiala si cu tupeu am adormit.
M-a trezit o uruiala infernala pe la un 3 de noapte, am zis ca m-a lovit apocalipsa in moalele capului, am deschis usa terminata, am dat nas in nas cu mama si mitsele au fugit care incotro.
In mijlocul holului trona colectia mea de aproape o suta de cutii metalice care uruisera tare bine, nu cred ca multi locatari de la A16 au dormit adinc in noaptea aia.
Aventura s-a terminat cu pisica returnata la proprietara, raportat e doar muscata de git (dragastos, asa a stiut motanul s-o iubeasca) si un sac cu cutii metalice dus in final la gunoi.
Mama a zis ca in tarile civilizate sigur se ia garantie pe chestiile astea. Intre timp are dreptate.