Orientare turistica

Prin clasa a cincea ne-a luat domnu' de geogra' ca cine merge la concursu' de orientare turistica. Sa fim si buni la sport. Ah ce chestie.
Ei bun si m-am dus acasa si i-am zis mamei ca ma duc si parca ea s-a bucurat, ca parca si ai mei parinti practicasera sportu' asta sau doar ea sau doar tata, nu mai stiu, e mult de-atunci si n-am mai vorbit despre dupa, nu mai stiu de ce, in fine, era simbata sau duminica, nu retin cum am ajuns la Breaza, la capatu' Iasului si-acolo ne-au facut instructaju' si eram pe echipe si trebuia sa adunam nu stiu ce super trofee (erau prin copaci atirnate stampile), o mare nebunie. Eram in echipa cu Ciprian, mai erau de la noi din clasa mai multi, in fine, ne-au zis deci ce-avem de facut, n-as zice ca intelesesem mare lucru, cert e ca ne-am pus pe galopat, eram jovena si normal nefumatoare (sa fim seriosi!), dar mi-am pierdut suflul pe la o bucata, Ciprian m-a injurat elegant si pasional, am ajuns la Coarnele Caprei (adica in nu stiu ce sat, ne orientasem mai mult de-o gramada), intr-un mare final grandios s-a intimplat sa nimerim intoarcerea, habar n-am in cit timp, probabil ultimii si cine stie cu cite trofee lipsa, memoria mea se sterge silita de imprejurari, cert e ca exista niste dovezi, doua poze parca, una cu grupul, in care domprofesor, mare amator de chestii regizate, ne-a pus in turma, cu el in mijloc de codru des si cu o harta desfacuta in brate si uitindu-se intr-o parte si noi toti trebuia sa ne uitam in directia indicata de el, mai putin cei care s-au uitat in obiectiv, normal. Si una cu mine si cu Ciprian, in care eu am un fluier in gura si ma holbez la camera si el se uita foarte concentrat la busola, poze foarte artistice, parol.
Ma rog, cind le-am primit, asta se intimpla in general cind uitai cu ce ocazie fusesera facute, i-am spus lui Ciprian uite bai aveai nadragii de trening rupti in genunchi si ma tem ca el mi-a zis taci proasto da n-avea dreptate, ca se vede in poza, degeaba zice el ca asa cade lumina.
Cam asa s-a incheiat cariera mea mareata si de viitor in orientare turistica. Ei si ce!

Am sunat azi la o firma din Frankfurt, o agentie de intermediere a fortelor de munca, m-am dus dupa un anunt, habar n-aveam ce sa intreb, in fine, am zis niste chestii, vor sa ma vada miine. Minunat, dati-mi adresa. Acu' nu mai e chiar ca la inceput cind nu intelegeam neam (am cautat acum citiva ani, dupa indicii telefonice, o casa pe Saalburgerstr. si notasem asa la telefon, dar cind am facut harta pe net mi-am spus clar femeia a vrut sa pronunte Salzburgerstr., normal, si-am cautat locatia pina am innebunit, ca sa sun iar si sa-i zic tanti te simt pe aproape dar nu te gasesc tu m-ai biruit a ta sa fiu sau asa ceva), dar e asemanator.
Si anume, ea zice, eu scriu. Pe linga gara? Da, la numaru' 8. Bine, asta vine chiar pe linga gara? Da. Multumesc, pe miine.
P., miine am actiune in Frankfurt. Wow, cool, cum se cheama firma?
Ah, ce importanta are?!:O Ceva Ograda parca.
Si unde e firma?
Pe la gara cica.
Sa vedem.
A, sa stii ca mi-am dat singura in map24.de si imi corecteaza automat "pe linga gara" cu "la gara".
Firma Ograda ca aia de la tv?
Da, tu, da altii!
Isi da P. in gugal, imi gaseste firma, cu tot cu adresa corecta, m-a facut om, ce mai.

Acu' ma duc sa ma odihnesc, ca miine e primu' pas si morcovu' e corespunzator.