In excursie (compunere, normal)

(Incep frumos cu) Deci, vinerea trecuta am plecat in lume, o zi de concediu, excursia rezervata din iulie si primita cadou de Craciun.
Ne-am luat bagajelu si ne-am prezentat la Flavio si C., noroc ca n-aveam decit doua genti chiar decente, ca portbagajul lor e in greva si nu se poate deschide. Bine ca nu s-a intimplat asta pe parcurs. Ne-am dat seama ca am uitat acasa pe Domnul Ursuletul, Flavio ne-a spus clar ca nu se intoarce, ghinion na.
Ne-am intilnit cu restul trupei si-am purces. Dupa ce, lihnita de foame, bobinasem scurtut un Snickers, am facut si-un popas de mic dejun, mi s-a zburlit iar peruca de preturi, cit mestecam noi linistiti acolo, a plouat nitelus cu gheatsa, foarte frumos.
Am ajuns la destinatie, Gelsenkirchen, hotelul nu stiu care, de unde trebuia sa luam cheile pentru pensiunea noastra; persoana cu cheile inca nu era acolo, am asteptat putin in masina (dormeam:D), apoi am intrat in bar, baietii erau deja la prima bere (era cam ora 13), ne-am asezat si noi cot la cot cu ei, mi-am zis ooo ce zi grea urmeaza daca incepem deja cu paharele.
Am ajuns la camerele noastre, mi-a placut mult locatia, desi se vedeau niste cosuri de fabrici destul de aproape, peisaj urban deh, deloc poetic. Dar pensiunea era tare frumoasa si totul in jur deja verde, ploua si in curte era un soi de tau foarte pitoresc, cu o fintina arteziana in mijloc.
Am lasat bagajele, ne-am imbracat in ursi polari (urma sa ajungem pe stadion, am zgribulit deja destul la viata mea in sezonul rece in astfel de locuri, asa ca n-am ezitat) si am purces spre autocar.
Am primit biletele, am urcat, am capatat cite-o sapca de fani ai echipei aleia si-a inceput turul. Sincer nu ma interesa deloc deloc povestea clubului respectiv, dar cadoul echivalent cu o iesire din tirg trebuia luat asa cum a venit.
Pret de vreo 2-3 ceasuri am mers cu autocarul ala, ghizii ne-au spus niste povesti, doua m-au amuzat, am coborit la vechiul stadion, neinteresant, am ajuns la un muzeu mic (intr-un blocusor intr-un apartament), am urcat pe un deal pe scari (care a adapostit o mina), am ajuns in alt muzeu, ne-am asezat pe scaunele, pe mese erau termosuri cu cafea si felii de piine unse cu untura (!!!!!!!), cine vrea bere sau ceai, plateste (ieftin, dar pe bani deci). Moment in care am simtit ca timpesc, m-am uitat la P. cu drag si i-am spus asta e locatia unde mincam si bem de stingem pe degeaba? El a murmurat cred ca nu si-asa a fost.
Am ajuns din nou la stadionul unde urma sa se desfasoare super evenimentul fotbalistic si am dat de oaza noastra, unde intr-adevar curgeau riuri de bere (mmm foarte buna) si era un bufet foarte generos cu papica. In plus, la intrare ne-au pus bratarele, sa putem intra si dupa meci sa mai servim.
Am fost de mare bun simt si ne-am prezentat si la pauza, tre sa zic ca era destul de luxoasa cosmelia, daca e sa judec dupa toalete, foarte misto, nobile ca sa zic asa, mda, m-am dus cu drag. :)
Au cistigat aia cu care n-aveam voie sa tin, dar am tinut. Misto era ca ambele echipe aveau aceleasi culori si fanii la fel si erau si amestecati, asa ca a durat un moment pina sa ma prind eu de ce se bucura pierzatorii, cind colo ei tineau cu ceilalti.
Bun, ce mi-a placut a fost siguranta mea faraonica (!!!!!!!!!!!) de la 0-2, mi-a fost mai mult decit clar ca nu se va mai intimpla nimic, deja fanii se carau, P. zburase si el spre raionul cu bere, profund dezgustat de jocul prost (cica), asa ca i-am susurat in ureche tipului din dreapta parerile mele cu nasul pe sus, ca sa aflu apoi ca il intereseaza fotbalul cam ca pe Luciat, nu altfel. Na, ghinionul lui ca s-a nimerit sa stea linga mine si eu trebuia sa ciripesc.
Au mai urmat cele ceasuri de stat la taclale cu masa si paharelu, partea nu prea grozava e ca am sezut mult si-am turnat mult pe git, asa ca la urnirea spre verticala, momentul a fost vag delicat.
Dar am ajuns cu bine la pensiune, dupa ce-am asteptat o vesnicie un taxi sa ne duca intr-un bar si n-a mai venit.
Ne-am infipt in frigiderul de la parter, am consumat tot si ne-am dus in camere. Am dormit ca lemnul, dimineata ploioasa nu mi-a facut cu ochiul, am luat un mic dejun pe cinste si-am decolat.
Pe drumul de intoarcere am ascultat multa muzica nemteasca pe care ceilalti o stiau pe de rost si eu am percutat doar la Blue System sau asa ceva, moment in care s-a votat cu 3 din 4 da-i skip, faza la care m-am ofilit corespunzator.
M-a apucat si-o boceala, dar n-am idee exact de ce, muzica era totusi foarte faina, cu versuri istete si pe jumate vesele pe jumate deprimante, poate asta a fost.
Si-am ajuns acasa.
Finalul de mare simtire patriotica este, spre marea dvs. surpriza, stimati telespectatori care n-ati schimbat inca programul,
ce frumos a fost in excursie!