Hai sa visam mina cu mina

O citeam pe Alma si mi-am amintit de visele mele recurente din tinerete.
Le-oi mai fi povestit pe undeva, da' amintindu-mi de ele acum si necontrolindu-mi chiar la singe memoria, imi permit sa mai notez o data.

Intii si-ntii, aveam un grafic care pe vremuri functiona admirabil. Ma trezeam dintr-un vis din nu stiu ce motiv si ma culcam la loc si inainte de-a adormi imi povesteam in cap visul de-l avusesem si-l revedeam cu ochii mintii si reuseam sa-l continui. Chestia asta imi mai reuseste actualmente foarte rar. Adica mai incerc sa reiau un vis care-mi pare drag si e posibil sa ma trezesc apoi din alt vis, vag dezamagita.

Cind eram mica si inca dormeam in patut, desi poate eram deja prea mare pentru asta, visam la prinz, singura acasa fiind, ca vine mama acasa si mama nu e mama, ci o sosie aproape perfecta, doar ca avea o alunita in plus pe fata, dar isi juca rolul impecabil, eu nu ma lasam pacalita si, in functie de noroc, vis fericit sau cosmar, o nimeream si chiar nu era mama si mama urma sa apara in vis si sa-si reia rolul ei in camin sau sa n-o nimeresc, si o omorisem pe mama in vis. Era mereu la fel de enigmatic...
In general era liniste cind faceam eu amiaza, de asta tresaream la fiecare zgomot, auzeam totul multiplicat cumva, daca vreun vecin aprindea lumina sau deschidea o usa, aveam impresia ca e cineva in casa in care in mod teoretic trebuia sa fiu singura. Cred ca mi-era foarte frica.

Cind am mai crescut, am avut in mod repetat un vis eroic... Se facea ca era un fel de razboi si eu zaceam lata intr-un fel de hambar de tara si linga mine statea intins un flacau soldat tinar si cam taranel el asa. Mult am mai visat asta.

Si-apoi eram eu o eroina persecutata cumva. Ma urmareau tot felul de amarasteni care voiau sa ma ucideze si eu aveam puteri supranaturale, fugeam de scapara pamintul in urma mea, urmaritorii erau si ei campioni mondiali, totusi eu aveam o chestie in plus, cind le simteam rasuflarea in ceafa, bateam mai tare pe talpi si zburam in felul meu si le ziceam superior fraierilor, prindeti-ma, daca mai puteti. Ma rog, mai si aterizam din cind in cind, dar zburam iar daca apareau indivizii din nou.

De condimentat cu asta, doar la nivel sonor si-mi pare rau ca se aude nasolas. Asta e nenea Stamatis Spanoudakis. Un vis, daca aveti cum asculta mai mult, nu va dati in laturi.