luni, 12 februarie 2007

La scaldat

In mai putin de doi ani domiciliez in a cincea locuinta, toate legale, prima si ultima cu cada. Drept e ca in prima nu ma omoram cu scaldatul, ca nu stiu, n-o simteam, da' totusi acolo am experimentat niste bai cu sare destul de misto (comparate cu una-doua in Romanica, o amica ne (!) cadorisise cu nu stiu ce sare albastra si doleanta ei fu sa ne balacim in grup (nu cu ea, vai!), chestie care ma calcase pe bombeu din cauza de imixtiunea dinsei in intimitaturile mele, oricum amuzant e ca la urma cada raminea si ea albastra, un vis, da-i si smotruieste!), in rest, dus mai mult sau mai putin zilnic.
Si acum am scapat la vana (u, ce sinonim!!) noua, doua calorifere, se incalzeste relativ repede atmosfera, ca sa zic asa, o placere, asa ca ma lafai intr-un mare lux, da?
Sare inca n-am, da' nu tusesc fara (decit rar).
Azi m-am gindit sa impusc inainte de sezon mai multi iepuri asa si cind zaceam eu mai bine, masina de spalat isi facea treaba in banii ei, doar ca din cind in cind remarcam cu un vag entuziasm cit de bine ma racoresc.
Cu un entuziasm chiar mai mare am observat ca mi se termina samponul (romanesc) (mai am o sticloanta, dar trebuia sa ma extrag din apa sa-l recuperez), oricum, tin sa multumesc pe aceasta cale echipei de cercetatori americani (dati-mi voie sa cred ca asa a fost) care au inventat balsamul de par si datorita carora sint de citiva ani mai neincilcita (!) si mai fericita.
Sincer inca n-am idee cum se foloseste corect, pentru ca vai, unii zic e pentru capete, altii ca e pentru pielea capului (!), eu inclin sa cred ca ultimii au dreptate pentru ca sint zile bune dupa smotocirea smocului cind nu simt nevoia sa infig pieptanul in el (si chiar daca, mai amin...) Asadar, Ionuca, nu esti singura pe lume:)
Mi-aduc aminte cind eram in liceu si aparusera sampoanele "de firma" si un L'oreal costa cit jumatate de pereche de blugi (tot de firma) sau lumina pe 5 luni, asa ca imi pare rau sa spun adevarul, dar n-am folosit niciodata asa ceva-uri (nici Pantene sau Head& si alte produse minunate despre care vorbeau constant colegele mele), ba, mint, am avut o data un Malizia cu miros de cocos (primit cadou).
Nu-mi dau seama de ce nu ma innebunesc la gindul de a-mi baga tot corpusorul firav sub apa (ma tem probabil sa nu trec prin scurgere), oricum cert este ca sint un fel de ciine care-si tine mereu urechile deasupra.
Ma gindesc uneori ca parca vad ca adorm, chiar ma intrebam daca sansele de inec sint mai mici daca ai sare in apa. :)
Putin imi pasa de consum, esential e sa ma simt si eu o doamna! (Citisem de curind pe un forum despre ecologie si despre dusurile de dimineata, vai, dar cum sa te bagi seara in pat cu mizeria de peste zi, nu am astfel de ginduri inalte, ma culc cind ma ia somnul si dupa baie cica vine incet, dar sigur).
Numai bine, si-a revenit si pielea la normal, ma duc sa vad ce mai fac rufele.

3 comentarii:

  1. ce chestie, eu ma scald in Dresdner Salz si mata ceri sare dă baie de la românica???
    dar ce bine e să te scufunzi, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. vai, ce-mi place si mie sa ma scufund, sa ascult apa de la robinet curgand in scaldatoare
    si aici n-am cadaaa, vaaai :((

    si cea mai buna e sarea aia grunjoasa de sac, de pus la muraturi :)) in apa fierbinte (mai ales cand te paste o raceala)

    RăspundețiȘtergere
  3. cel mai amuzant e ca io in apa-ntinsa ma duc la fund ca tiganu la mal:D:D!
    adica po sa inot circa 5 metri, apoi adio si n-am cuvinte:) (daca asta se cheama inotat...)

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog