Citindu-l cu placere si totusi cu oarecare greutate pe Mateiu Caragiale, mi-am adus aminte, asa cum am banuit, de Saptamina nebunilor a lui Eugen Barbu, care m-a topit cap-coada, si mi-am dat seama ca limba asta invechita si (pardon) uneori greoaie, incarcata uneori de atita istorie si frumusete si pasiune si ce mai, dragoste, (tineti minte poezia aia din clasele primare cu "mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim"? va zic asa intre paranteze si vag rosioara la figura ca e pe bune treaba si mai ca lacramez, daca n-as fi unde ma aflu...), mi-e sadita adinc si mult mai aproape de suflet decit mi-am imaginat vreodata, trecind prin perioadele mele de tradare, cind credeam ca franceza e ceea la ce am visat si ajungind chiar la vaga speranta ca, in timp, as putea sti germana poate la fel de bine (ma rog, aproape) ca romana. Vax. Limba materna (na, suna mai bine Muttersprache, parol) e una, clar.
Oricum, 1 (cum zicea Suzi) imi vine greu sa ma gindesc ca eventualii mei urmasi poate n-ar avea nici o inclinatie spre citit (si ma rusinez de tot timpul pe care il dedic altor activitati) 2 eventualii mei urmasi (cum ii vad in clipa asta) nu prea ar avea nici in clin nici in minecacu limba romana, daca ar fi sa apara pe lume pe meleagurile unde momentan imi fac veacul... si chestia asta imi pica foarte aiurea, sincer.
In plus, si tot pe scurt, nu stiu ce nu e bine, eu de felul meu m-am dezvoltat la un moment dat al existentei mele intr-o mare rebela (mai mult sau mai putin frumoasa) si am faultat cam toate lecturile obligatorii din scoala. Sincer nu-mi amintesc de Mateiu, neam, cred totusi ca nu era in programa in tineretea mea zbuciumata.
Oricum, tot rahatisul cu comentariile literare e o mare abureala, pe de alta parte (probabil ca si acum) o metoda generala de predat prin scolile noastre, a carei consecinta e partial intoarcerea cu spatele de la literatura noastra.
Am intilnit destui oameni cu cap care practicau lectura pe rupte, mai putin literatura romana, ca ce-avem noi bun?
N-om fi noi oscariati literar (copy-right-ul meu), dar nici sa ne aruncam de buna-voie la cos n-are sens. Am ajuns la virsta asta vag matura (virsta, nu eu) si descopar cu mare incintare productii mai vechi care-mi fac corasonul sa tresalte de emotie.
Concluziile sa le traga altii.
Mie imi expira ora de internet cafe si tre' sa fac si pipi!
vineri, 2 februarie 2007
Cum am aflat ca sint in felul meu patrioata (pe scurt)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nici eu n-am citit Craii de Curtea Veche sau poate i-am citit, sincer nu tin prea bine minte si asta inseamna ca nu m-a impresionat cartea. Probabil ca o voi (re)citi numai pentru limba folosita. Sint destul de putini maestri ai limbii romane printre scriitori. Ii numesc maestri pe cei pe care i-ai citi numai pentru frumusetea limbii, fara sa-ti pese prea mult de actiunea unei carti.
RăspundețiȘtergereUite, dupa ce termini de citit Craii citeste-l pe Fanus Neagu, daca nu ai facut-o deja. Recomandarea mea este "Ingerul a Strigat". Incerc si eu sa citesc acum "Scaunul Singuratatii", dar mai mult citesc bloguri decit literatura.
Urasc eu comentariile pe care trebuia sa le citim, critica literara pe care trebuia sa o memoram si notele mici pe care le primeai daca veneai cu o interpretare proprie. Bleah!
RăspundețiȘtergerebleah. pe mine n-au reusit niciodata sa ma faca sa invat pe dinafara, daca nu eram de acord, nu ma urneai si pace. literatura e o chestie preaiubita si decat s-o sacrific, mai degraba renuntam la orice placere personala.
RăspundețiȘtergereobiceiul a continuat. citesc critica cu placere si cu interes, devorez carti cand ma prinde starea, dar daca nu-mi place n-o s-o gasesti la mine in repertoriu decat dac-o iau la misto cu dinte rau si priviri piezise. bof.
Ce rusine musiu munte alb, jders etc! Si blogurile sunt literatura intr-un fel, dar sa nu mai citesti e o mare rusine, si n-ar trebui s-o mai spui cu voce tare.
acum scuzati de comentariu lung si dezlanat.