Ce titlu sa-i pun postului de valentiiiin?:P

Dupa cum stie toata planeta (sau aproape), azi e Sfintul Valentin. Am vazut pe cineva in lista mea de ym care avea statusul Asteptind Dragobetele. Ei, da, asteapta-l, ca o sa vina, si frigidele asteapta toata viata orgasmul, iar Mos Craciun exista cel putin pina pe la virsta de cinci ani, ca sa nu mai vorbim de iepuras.
Ce ma ucide pe mine, un consumator mediu spre mic (nu ma refer la marimea penisului, pardon!), este faptul ca ochii mei se simt agresati ori de cite ori (si asta, cum stim cu totii, se intimpla frecvent) vitrinele se coloreaza peste noapte, in general cam cu doua luni inaintea unui mare eveniment. Acum imi vin in minte doar cinci, pe care le admir cu dragoste in tara mea temporar adoptiva : Valentinstag, Pastele, ziua mamei, ziua tatalui (nu stiu cind sint si nu ma intereseaza in mod deosebit) si Craciunul.
N-am avut niciodata un talent nebun in a alege cadouri si trebuie sa marturisesc ca n-am mers niciodata la sigur, mai mult am cumparat lucruri pe care mi-ar placea mie sa le primesc. (Aceste lucruri de importanta mondiala le scriu cu trei degete, trebuie sa recunosc, destul de repede si fara greseli deosebite. Ptiu, iar m-am deocheat!) Povestea cu 14 februarie am lasat-o cum se cuvine pe ultima clipa si daca n-ar fi sunat telefonul si nu mi-ar fi spus ca are ceva pentru mine incercam sa ma fac ca ploua, in fond, vremea tine cu mine. Ce rost a avut discutia de saptamina trecuta in care am pus problema pe tapet cam asa : daca nu primesti nimic miecuri, stii la fel de bine ca te iubesc, ha? Nici unul, va spun eu. Nu ca nu e frumos sa marchezi o astfel de ocazie, wow, toate cuplurile din lume vor avea asta seara orgasm simultan (nu cei doi simultan, ci toate cuplurile simultan) (daca au noroc), dupa o cina spumoasa si desfacerea cadourilor, mai ceva ca la Craciun. Ei, nu-i asa ca e romantic?
Asadar dupa telefonul instiintator am purces la a-mi extrage oasele reumatice din asternutul unde atipisem pret de doua ceasuri (oboseala mea cronica se datoreaza vietii sanatoase pe care o duc, presupun) in fata televizorului, ratind astfel cele doua telenovele dupa care imi ghidez existenta (s-au certat, ne certam, s-au despartit, ne despartim, s-au impacat, ne impacam, asa de simplu e!) si a-mi face vint pe usa, in speranta care nu moare niciodata ca mai prind magazine deschise.
Aveam un plan (in ziua de azi, cine nu are un plan e as good as dead) si l-am dus la indeplinire. Ei, drumul pina la furnizorul meu de cadouri (de data asta nu l-am mai impachetat original, pentru ca o data si o data o sa-mi scoata ochii ca poate ma gindesc sa-i cumpar lucruri si din alta parte) (cum am mai precizat, ofer chestii pe care mi le doresc mie si cind mi se pune pata pe-o firma, apoi sa te tii) s-a dovedit plin de aventuri. Magazinul de praline avea un ditamai anuntul in geam "Nu uitati, azi e ziua lui valentin!!!". Alaturi tronau circa 437 de aranjamente calorice in diverse ambalaje inimoase, rosii si insagetate daca se poate. Nimic nu e mai grozav decit ca la o zi dupa ce i-ai spus ce bine te tin, uite ce fund ai pus, sa-i oferi o cutie de bomboane, eventual Merci.
Am mai bifat citeva magazine cosmeticale, o florarie, o farmacie (!!!) (un cadou original, o crema antirid sau anticelulitica cu mesajul te iubesc, sigur) etc. etc. etc., toate cu anuntul ingrijorator in geam "Azi e !!!", de parca mai avem o mutare si ne calca apocalipsa pe coada. N-am chef sa scriu apocalipsa cu majuscula, bun?
Ei, urmeaza sa impachetez cadoul intr-un ambalaj deosebit de deosebit, cules cu ceva timp in urma dintr-un magazin unde impachetezi singur daca ai ce si chef (ehe, prevederea!) si sa-l plasez. Bun, problema e ca l-as deschide. Oare daca ii dezlipesc celofanul, o sa-si dea seama ca avea si o folie deasupra? Asa-s eu, ce sa fac, o fire mai curioasa.

Ziua de azi va decurge cam asa : chestii zilnice pina seara (in alte zile nu fac chestii zilnice, pentru ca seara fac altceva) cind ne vom plasa in fata televizorului (sper), unde eu voi adormi romantic si ma voi trezi la o bucata de film, o sa fumez o tigara in bucatarie unde voi duce o lupta cu mine de a nu adormi brusc. Apoi vom continua seara la fel de mirific, dar mai bine, cu o sticla de vin rosu probabil, daca nu sampanie. Nu cunosc, n-am pus la rece.
Ei, acum sa-mi explice cineva la ce imi mai trebuia mie cadou azi (nu ca m-ar deranja, dar asa, principial si etic), dat fiind ca nu mai departe de acum o saptamina am primit intr-o singura zi trei cadouri si nu erau din drum? Inca erau chiar patru, daca scot numaratoarea la interval.
Singura smecherie care ma deranjeaza cred e ca stiu ca mai toti fac ca noi miine. Ne aliniem la uniunea europeana*, pana mea.
Dar poate va fi altfel, poate o sa ma cuprinda depresia miine ca e miercuri dupa marti 13 si pina si episodul de la Grey's Anatomy a fost cu superstitii si o sa ma apuc de baut pe la prinz si o sa fiu pulbere la ora stingerii si eventual o sa-mi fie rau. Macar as avea certitudinea ca traiesc o viata cu totul si cu totul diferita de a celor din jur.
Voi, copii, sa nu faceti ca mine!
PS explicativ : in caz ca am mai scris ceva pe tema zilei de miine in alti ani in care soarta nu mi-a suris si am suspinat la gindul ca poate imi ofera si mie cineva macar un trenut macar (sau un ou de ciocolata, din seria atentia maslinei), sa stiti ca am imbatrinit si circoteala e pe ordinea mea de zi.
De fapt, I love Valentine's Day!




* textuletul e din 2006, am modificat pe ici pe colo ieri cu azi si marti cu miercuri... sper ca nu e foarte obositor.