Ingvar Ambjørnsen - Regina doarme

Regina doarme este romanul unei vieti si a unei iubiri.
Astor, un tinar functionar la banca, este atras de frumoasa Grete Reim, cu care se casatoreste. Grete era la inceput traducatoare, apoi are dreptul sa isi publice texte proprii si, incet-incet, devine o autoare de succes, cunoscuta ca "regina chioscurilor", pentru ca in principiu cartile ei se vindeau peste tot alaturi de reviste.
Astor este persoana din umbra reginei, cel care intr-o oarecare masura tine universul domestic in friu; in plus, este si parte a muncii Gretei - tehnica ei se bazeaza pe jocul de roluri, astfel ca Astor se vede silit sa intre in pielea diverselor personaje masculine, pentru a da credibilitate dialogului, dupa cum se justifica scriitoarea.
Tema centrala a romanului este alcoolul (sau alcoolismul) si problemele care deriva din consumul peste masura. Ambii soti beau cu placere, prima care cade in patima este Grete, treaba evolueaza mai multi ani, o palma data ei de Astor o determina sa paraseasca domiciliul si dupa o perioada in care duce o viata agitata intr-un hotel, ajunge intr-o clinica.
Astor tine pasul cu ea, nebind doua saptamini, urmeaza o perioada mai lunga in care cei doi fac din nou planuri de viitor, Grete scrie o carte autobiografica de mare succes despre "intoarcerea ei la viata". O data publicata, scriitoarea cedeaza vechilor tentatii, Astor nu incearca s-o impiedice si se scufunda amindoi si mai adinc in mocirla.
Izolati de societate, desi traiesc in oras, duc vieti separate, fiecare la etajul lui, ea scriind si bind, el intorcindu-se la filatelie si la motanul pripasit si bind.
Romanul consta in confesiunea lui Astor si actiunea (?!) se petrece practic intr-o singura noapte de octombrie. Sint evocate prima lor intilnire, anii de tinerete cind statul acasa intr-o seara insemna inca doua coroane (norvegiene) strinse pentru covorul mult visat din sufragerie, calatoriile in diverse locuri, mai detaliat cea de la Loch Ness, scrisul Gretei la cartile ei.
Ingvar Ambjørnsen reda totul cu caldura umana, povestea de dragoste dintre cei doi, vazuta din unghiul barbatului, sta in picioare de la un capat la altul al romanului, descrierile nu lipsesc si evidentiaza o data in plus meritele lui scriitoricesti.
Ultimele zece pagini sint la limita dintre fantezie si realitate, cumva neasteptat in cursul lin (?!) al romanului de pina atunci.
O carte scurta, "usoara", dar care trateaza probleme grave si care ar trebui sa dea (mult) de gindit.