Hai sa ne machiem profesionalist (?)

La cererea telespectatorilor, reluam seria de emisiuni fantasmagorice privitoare la impactul cosmeticelor in viata lui Vio. (Nu mai departe de azi am descoperit in dulap o crema care expira luna asta (de de toate) si m-am hotarit s-o folosesc abuziv pina pe 1.)

Intr-o zi de primavara de acum doi ani, Vio a stabilit cu Sophia sa se duca ele in Frankfurt si sa faca nebunii (cumparaturi etc.). Eram si-naintea concediului, si-nainte de ziua mea, meritam.
Ei, nu va tin, printre diverse piese de imbracaminte achizionate de S. si cadouase culese de mine pe traseu, am ajuns si la marele magazin magnet Douglas, unde misunau o gramada de angajate (au o uniforma gretoasa, galbena), printre care si un el in mod clar homo.
Ce aveau ei mai pe gustul meu (ca Sophia s-a fixat la raionul de sclipiciuri si mi-a cerut parerea, moment in care m-am uitat la ea si m-am simtit ca in fata unor texte in hindusa, nu chiar specialitatea mea) era un scaunel in fata unei oglinzi pe care te asezai cuminte, venea o tanti la tine si te facea varza, adica te machia dupa ultimul racnet, dar am avut grija sa-i spun cocoanei vezi ca-s virginala, nu ma fa prea cu mots, ca o sa trebuiasca sa merg acasa cu submarinul, daca nu ma prezint corespunzator.
Madama s-a executat si am fost impecabila, cu fondulet de ten si nu stiu ce pe obrajori, bibilita pe la ochi (nu-mi cereti termeni tehnici, ca nu i-am aprofundat), plus nitelus ruj roz, ce mai, natur 100%!
De precizat totusi ca micuta de mine poarta de cca o suta de ani o frumoasa carare in mijlocul scafirlicii, plus ca in ziua aia nu fusesem inspirata de temperaturile ridicate sa imbratisez un puloveras pe git. Aveam asadar o fata vag bronzata, mai putin cararuia si gitul. Am facut pe loc niste poze pentru imortalizarea momentului, dar 1, nu se vede clar diferenta de culoare, 2, la vremea aia purtam in freza doua clamite deosebite (care sa-mi ateste virsta creierului ca la un 14 anisori) la care am renuntat intre timp si as putea spune ca m-am dezis... asa ca ati scapat.
Abia am asteptat sa ajung acasa (am mers cu trenul si apoi cu autobuzul si inca si prin fata locusorului de munca, unde totusi nu era nimeni sa remarce ceva deosebit) unde m-am sechestrat de buna-voie si nesilita de nimeni si-am asteptat sa-mi treaca. :)

Si de-atunci umblu la fel de nemachiata ca si-nainte.
Mai este momentul deosebit al vietii mele cind m-am maritat (a, da) si am fost inca dinainte de a fi legal doamna o mare doamna, purtind un inelus la mina, cu nu stiu ce piatra, pe care la ultima mutare l-am ratacit (era la de la mama:(), in rest, avind decenta sa am parul curat si prins foarte frumos normal nu stiu cum c-o clama din aia serioasa de par.
Acest aspect a creat oaresce nervi in familie, vaaai intr-o asa zi deosebita tu mergi de parca ai face piata??? A, pai nu chiar, ca am renuntat la pantaloni!
q.e.d.