Fericiri mici*

Seara de ieri, Vio trintita la orizontala de o raceala necrutatoare, zace deci in pat si isi pune Bridjet Jones 1. Bon, se termina asta (cu bine, da?), punem 2 si P. ia somn instant, eu nitel mai tirziu. Pe la un 3 juma fac nitel ochi si inchid consumatoarele de curent si apoi ma invirt oleaca prin pat pina adorm din nou. Si cind ma invirteam eu asa mai bine si-mi era vag ciuda ca stiam ca am visat, dar nu-mi aminteam ce, iaca ce-mi dau seama ca in capatina mea o voce cinta. Adica vocea mea. Bon, treaba asta n-ar fi asa de extraordinara, daca as fi fredonat vreun slagar actual sau chiar si unul mai vechi, pe care sa-l fi auzit obsesiv de curind.
Dar fiind eu de citeva zile setata oarecum pe recuperarea memoriei, am bagat de seama ca le cint in franceza si e vorba de o pesisoara nu de la ora de franceza, cum am crezut initial, ci de la cor, de prin clasa a 6-a, a 7-a.
Asadar, sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului!


Le soleil rayonne sur les belles fleurs
Et le printemps donne toutes ses splendeurs!
Legeres hirondelles viennent nous egayer...
(atit imi amintesc, versul 3 pe post de later edit oricum)


De sezon:-)!


*Observ ca imi da imaginatia pe dinafara, inventez categorii, dar nu sint in stare sa le pun posturilor dintr-o categorie alte titluri decit numele mamei lor, ca sa zic asa, si un numar. Na, super, ce sa zic.