Poveste lunga cu un nebun si-o regina*

in care apar doua personaje principale, eu, normal si nebunul, N.
Pe care l-am zarit prima oara acum vreun an jumatate, pe vremea cind inca lucram la PH, o stia vag pe o turcoaica, asta m-a prevenit instant vezi daca dai de el pe strada si-ti zice ceva, zi-i ca esti maritata! Ah, o grija am, eu in gindul meu (unul din ele).
Bun, avind el o figura de sarit de pe fix, moaca vag de turc (ceea ce si este) si imbracindu-se deosebit (adica mereu la fel, functie de sezon : pantalonas negru gen de costum si camasuta alba larga, cu sau fara gecuta gri sau bej bufantica) si arborind mereu freza de scapat de la balamuc, adica usoare bucle netinute-n friu si mai avind si ca la un 50 de ani lejer, l-am memorat. Plus ca nenisorul se plimba nestingherit la orice ora din zi si din noapte prin tirg, ceea ce e dreptul lui, traind noi in vremuri de libertate samd.

Intr-o noapte scapind de la munca pe la un 23:20 si indreptindu-ma spre casa, ce-mi vad ochisorii? N. in persoana se apropie foarte prieteneste de mine, imi intinde mina, salut ce faci, is obosita, mai frate si nu-mi mai da drumul la mina. Adica nu ma tinea cu forta, dar nici n-a dat mina si atit. Si cu stinga imi cintareste el palma si-mi spune esti obosita. A concluzionat prin forte oculte adica. Ei nu ma-nnebuni, ma gindesc eu! Se invita la mine la o cafea sau macar sa ma conduca acasa, nu mersi, cunosc zona, pa.
Si eu care credeam ca e o zona de-a dreptul pacifista.
Timpul trece, ne mai intilnim prin tirg, el cu textul ai timp? eu cu raspunsul parat nu.

La o bucata eu fac miscarea strategica si ma mut cu doua strazi mai la vale. Dupa ultimul transport la noul domiciliu, ma indrept spre vechiul cu miinile si cheia in buzunar, sa ma intilnesc cu proprietarul, sa-i zic pa. La rascruce dau nas in nas cu N. care datorita multiplelor si multiplicatelor si (incep sa cred) nu doar intimplatoarelor noastre intilniri incepe sa ma calce sanatos pe bombeu si isi vede fiecare de drumul lui, in directii diferite. Fac ultima oara dreapta si dau sa descui usa dinspre strada sa ma insinuez(!) in cladire, cind cu coada ochiului bag de seama o umbra cunoscuta. Ma intorc clocotind si mestecind o serie de injuraturi, ii trintesc ce pusca mea ma urmaresti pina la usa?! El, total inocent, voiam sa stiu daca ai timp! Ma-ta!

Ma mai linistesc si-mi zic na boule, m-ai urmarit fix in ziua in care m-am mutat, n-ai decit de-acum sa-mi cinti serenade sub geam, ha!
Ca sa constat la citeva zile de la eveniment ca stau in gura lupului, mai precis sintem vecini de strada mai nou. Set mode ignore. Mai zice el salut de citeva ori, eu tac milc, ma uit cu nesimtire in alta parte, adica ma stresezi, mai lasa-ma.
Il mai vad de la munca cum prinde radacini in fata cladirii, daca am drum de cinci ori in oras, il intilnesc macar de trei... Incep sa merg cu autobuzul, cine ma acompaniaza pina in statia cealalta (eu pe stinga, el pe dreapta) la citiva metri in spate? N. evident. Asa imi creste un sentiment de drag pentru el, de nu-l pot exprima in cuvinte. Bonus : se intimpla sa vin uneori pe la un 12-1-2 noaptea acasa cu taxiul si el trece intimplator prin fata casei mele sau, si mai dragut, sta de vorba cu cineva acolo.
Urmeaza episodul in care eu imi schimb locusorul de munca si ma expediaza intr-o zi cu soare seful afara sa rezolv ceva, numai bine N. trece pe acolo si baga la cap. Asa ca ma trezesc cu el in incinta zimbindu-mi radios si eu gindindu-ma cu frisoane cum i-as intinde zimbetul cu o ranga. Pardon. (Intre timp am vorbit cu detectivul de raion*** (ce cuvint cu rezonanta sovietica!) si abia il astept pe N. sa mai intre sa ma caute cu privirea, ca sa dau un telefon la 26. Chiar incercam ieri sa-l momesc telepatic.)
Urmarea e ca a prins cind am pauza de prinz si ma asteapta in fata, in raza mea vizuala si am norocul sa dau de el si la intoarcere. Asa mai savurez momentele astea!!
In plus, intr-o seara i-a venit ideea sa vina mai aproape, in statia MEA de autobuz, si-atunci am crezut ca nu mai rezist, aproape am vorbit singura si in acelasi timp de absurdul situatiei mi-a venit sa rid, fapt care m-a enervat si mai rau.
Ieri am venit frumusel acasa cu nenea detectivul care s-a oferit sa stea de vorba cu neica si sa-l puna la punct, cu o amenintare doua cu legea. Numai bine N. nu s-a lasat prins in capcana si nu s-a aratat. Na.

La o bucata mi se parea amuzanta istoria asta, adica ia uita-te ce mi se mai intimpla, apoi mi-a fost mila de personaj, ca e vai de steaua lui, dupa care am inceput sa visez ca-l bat (noaptea, in somn; prima oara era doar el, apoi avea o familie formata din cinci membri care-i semana intru totul, ah ce bucurie! se multiplica! e mutant!) si P. a inceput sa cocheteze cu ideea sa migram spre Frankfurt, ca sa am eu mai putin stres.
Ma gindesc sa ma duc intr-o zi la N. si sa-i zic sa ma lase-n pace, dar ma tem c-o sa faca pe prostul si ca eu o sa-mi ies din fire si n-as vrea chiar circoteca pe strada. Pe de alta parte am inceput inconstient (dar mi-am dat seama de asta pe parcurs) sa joc un fel de v-ati ascunselea cu cetateanul, adica daca intr-o pauza de-a mea el lipseste, ma intreb de unde-mi va iesi in cale si cind si sint cu simturile ascutite si nu ma mai bucur de nimic.

Fir-ar**.


*fiind eu modesta de felul meu.
**cred c-am mai terminat un post asa, in caz ca da, o sa-l fac brand. :P Mai cred ca se scrie fi-r-ar. Complicata si romaneasca asta, parol.
***nu e varianta sectoristului, e chiar un detectiv care e geana sa nu fure lumea din magazin.