Frumoasa si bestia

(Nu va mai tin in suspans cu stelute pina la sfirsit, frumoasa din titlu sint eu.)

Dupa cum anuntasem intr-unul din ultimele posturi sms-istice (!) in avanpremiera mondiala, urma sa ma deplasez joi cu autobuzul. La si 20 am iesit pe usa, la si 21 eram in statie si cumparam biletul, la si 26 urma sa urc. La si 33 abia a trecut in sensul celalalt, spre celalalt capat. Era frumusel afara, dar cum s-a facut si 41 pina a venit in sensul meu, ma luase vag cu frig la turloaie. Mi-a fost ciuda ca n-am fost pe faza sa il iau de pe partea cealalta.
Am gasit loc liber, aproape de usile de la mijloc. Am citit putin, nu-mi place deloc sa merg cu autobuzul (spre deosebire de hibridul tren+metrou) ca am impresia ca desi e mai confortabil ca aspect (!), tot ca un sac de cartofi ma simt zgiltiita, deci nici o diferenta fata de patria-muma.
Cind merge prin oras/sat, mai e cum mai e, dar cind accelereaza in afara, e dezastruos, ma proptesc cu genunchii in scaunul din fata (daca am cum) si sper. E deosebit de fain si la frine si in putinele mele plimbari cu acest mijloc de transport am asistat si la un accident, mic, e drept, dar intins in timp, ca doar nu e bai daca intirziu la munca.

Joi deci, cu doua statii inainte de final unde cobor fericita c-am supravietuit si ma bucur ca am de mers vreo trei minute pe jos, timp ca stomacul sa-si revina la normal (totusi cred ca am rau de mare, nu de masina), asadar joi a urcat la statia x un vagabond. Credeam ca e un cetatean cu oaresce dificultati la deplasare, ca a stat pentru el destul de mult autobuzul. Eu inca citeam, dar l-am auzit strigindu-i ceva soferului si m-am uitat inspre el cu coltul ochiului si mi s-a parut ca are o tigara in gura. Neaprinsa, am sperat. A mai trancanit el oarece, tocmai inchideam cartea, se apropia deznodamintul, dau sa inchid rucsacul, cind, paf! ma izbeste!
O putoare! ca altceva nu era s-a insinuat in tot autobuzul, de m-am intins spre scaunul din fata, in naivitatea mea sperind ca ma indepartez de sursa, mi-am bagat adinc nasul in mineca pardesiului (meu roz) si mi-am dorit sa nu opreasca in statia dintre calamitate si final. N-a oprit, m-am rugat sa imi controlez stomacul si sa nu vomit acolo.
In mod miraculos, am ajuns la destinatie! Iau rucsacul, ma reped sa cobor pe la mijloc, desi trebuia sa ma confrunt cu cetateanul, totusi e scurta distanta, iar prin fata deja urca alti calatori.
Si mama! Ce-mi vazura ochisorii! Am incercat sa ma stapinesc, dar un recul tot am avut, saracul vagabond e cea mai urita fiinta umana pe care am vazut-o vreodata! Macar n-am tipat...
Avea o geanta pe roti cum am vazut la mai multi, cca 1,25 m si o fata! Cred ca este o boala de piele care coloreaza neuniform zonele epidermei (ha, ce-am zis-o!), ei, nenea asta amaritu avea totul alb cu negru, groaznic.
Bun, deci am coborit si-am impins o mare viteza de probabil am ajuns la munci intr-un minut in loc de trei si cu limba scoasa si cu un chef nebun de comunicat daca ma gindesc bine.
Ei, si m-am gindit eu ca pe omul ala poate nici maica-sa nu l-a putut iubi, da' uite ca el nu si-a luat zilele, arata ca la un 60 de anisori... vai de capul lui, da' nici ca m-am putut impiedica sa am reactia de-am avut-o.
Sint si eu om.




Jpeg-u' promis, facut de pe podul dintre Gara si sweet cartierul Alexandru, in centru dreapta aveam dealul Repedea, Palatul Culturii cum ar parea chiar la baza dealului si turlele alea dragalase intre stilpii de telegraf (?) apartin Mitropoliei.

Si un videoclip cu Xavier Naidoo de pe coloana sonora a unui Arterix si Obelix (e cu Laetitia Casta), nu pot insera ecranul, ca are embedding disabled by request. Potrivit totusi, cu tema acestui post...

Si bonus de bonus, cum m-a facut Suzii sa ma rid cu lacrimi, dupa ce ma bocisem la Dan Spataru:">

suzi: tu mai am de stefan iordache, tot din astea fumate
vio: adica cum fumate tu?
suzi: adica el fumeaza si cinta