Cred ca mai stiti cum dupa '89 s-a spart piata si au aparut ca ciupercile dupa ploaie chestiile alea care au ramas in istorie cu numele de cod Consignatia. Vio era atunci in clasa a 6a, vacanta de iarna se lungise, fusese in excursie la Slanic-Moldova cu fratii B. si cu domnul B. si elevi de la scoala 16, plus o jovena super cula de la Negruzzi cu care parca se batuse nitelus, invatase acolo sa spuna tot de la jovena silly (prost pe engleza!), foarte frumos.
A inceput si scoala si au inceput sa apara de la o zi la alta tot mai multi colegi si colege cu:
-blugi originali (turcesti!)
-adidasi originali (idem!)
-pulovere originale (..)
Sau macar blugi adusi din Polonia.
Asa ca Vio s-a dus acasa la mama si a inceput dansul.
- Mama, imi iei si mie bluuugi?
- V-a adus lucrarea la matematica?
- Nu.
- Mai vedem...
A doua zi... mama, am luat 9,60 la lucrare! Imi iei blugi?
- N-am bani, mama...
Oricum in fiecare zi suspina in sinea ei dupa blugi turcesti, adidasi albi si puloveras de la consignatia! Culmea luxului ar fi fost sa le aiba pe toate trei si sa aiba si geaca de blugi!
Vai ce fericita ar fi fost!!!
Dar intr-o zi cu soare s-a intimplat minunea si mama i-a cumparat lui Vio nu o pereche de blugi, ci direct doua!!!
!!!!!!!!!!! Doua perechi de blugi de Pascani! O nuuuuuu!!!!
Drama, lacrimi, ciuda, nervi, moment suicidal... Cum sa mearga Vio la scoala cu blugi de Pascani cind ceilalti copii au blugi O-RI-GI-NALI?!?!
De voie de nevoie i-a imbracat, mai ales ca mama i-a explicat ca sint de calitate, ca Pascaniul face marfa pentru export si in plus, au costat cam 400 lei, platibili adica. In plus, mai erau citiva copii din clasa care aveau blugi de Pascani (C. de exemplu), deci na.
Totusi a urmat o zi si mai fericita care a incununat toate sperantele lui Vio!
Si anume mama a avut 10.000 (zece mii) lei si a mers cu Vio la Consignatia (era una la Cinema) si i-a cumparat de acolo cei mai adevarati si evident originali blugi din lume, cu eticheta falsificata rifle, care n-aveau nici o forma (adica erau cam conici de fapt) si pe care Vio din ziua de azi nu i-ar mai imbraca nici s-o pici cu ceara (si ii faceau si fundul mare, dar, slava Domnului, la vremea aia, nu avea astfel de ginduri). Si un puloveras Boyz tare tare frumos, o culoare verde bej maroniu galben mustar, rapitor! Vio s-a orientat sa fie un model daca se poate nu identic cu altul din clasa!
Mai lipsea cireasa de pe tort - adidasii! Care nu erau la Consignatia la Cinema, dar erau linga frizerie! Si Vio a avut voie sa isi cumpere singura adidasii (de altfel in clasa a 5a si-a cumparat singura o gecuta din statia de tramvai, cu 5 buzunare!) Si anume si-a luat marimea 43, micuta de ea, ca purta 39 atunci, dar s-a gindit ca sigur ii mai creste piciorusul si in plus nu aveau 39 la magazin si nu putea risca sa nu se prezinte in costum complet la scoala a doua zi, plus ca era posibil sa se afiseze intretinerea intre timp sau sa mai vina vreo lucrare pe neve si adio si n-am cuvinte adidasii mult visati! Asa ca a venit Vio inarmata cu incaltarile ideale acasa, mama a lasat-o-n banii ei, ca nu-si mai incapea in piele de bucurie.
Bun, inutil sa mai spun ca inainte de a-i purta de 5 ori s-au rupt, dar totusi Vio a defilat de citeva ori deosebit de tantosa prin Piata Voievozilor si venind intr-o zi de la chioscul Uelker de la colt, un prost invidios (ca altceva nu putea fi!) i-a zis te-ai incaltat cu papucii lu' tat-to? Ba a lu ma-ta, ar fi raspuns Vio, daca ar fi fost mai curajoasa si mai obraznica (stiind de altfel de astea cu ma-ta inca din clasa a 4a, ceea ce denota o precocitate iesita din comun, mai ales ca, daca e sa respectam adevarul istoric, Adi de la bunica de la scara a invatat-o pe Vio in virsta de trei ani sa mearga acasa si sa spuna gogosari cu p*la, la care mama i-a spus mama, sa nu mai spui asa, ca nu-i frumos, si Vio n-a mai spus).
Oricum ei au mai fost purtati pina la o anumita curatenie de Pasti cind mama i-a matrasit la gunoi, ca erau distrusi complet. Blugii si puloverul s-ar putea sa mai existe si-n ziua de azi, pe la tara, oricum, marfa originala originala, au tinut mult.
Cred ca in tinuta aia ar fi fost in stare sa se duca la dineu la ambasada.
Cindva a venit si geaca de blugi, luata de mama din bazar si luata acasa la bani marunti, s-a dovedit a avea defecte, la care Vio a facut criza de nervi si a zis poart-o tu, ca eu nu o imbrac!!
Vio era deja in liceu si avea alte aspiratii. Si pe data de 17 august a nu stiu carui an colega A. i-a vindut lui Vio o geaca tare buna, pe care Vio oricum o purtase deja en-gros!
Plus ca intre timp i se mai indeplinise o dorinta de Craciun : mama ii daduse bani sa-si cumpere o geaca de blugi second hand cu blana, cum numai Andreea A. mai avea...!
Boierie curata, parol!
Se dedica lui Suzii, ca o stim fana! (uite, micuto, cum te compromit eu!:D)
Seria cu Xavier se va relua la un moment dat pe acelasi program! Tineti aproape!
duminică, 19 noiembrie 2006
In pas cu moda
Publicat de vio la 9:28 p.m.
Etichete: Amintiri din copilarie, Iasi, Piata Voievozilor forever
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
n-o sa scriu ca romina are sprincene de maimuta
RăspundețiȘtergerein afara de faptul ca mi-au dat lacrimile de ris, mi-am amintit vai de capu meu ce haine mai aveam si eu de n-am pupat eu blugi de nici un fel multa vreme, pentru ca mama ii considera uriti (ceea ce erau) si ma trata cu niste reiati bufanti si cu manseta jos de ma ingrozesc cind ma gindesc brrr
totuuusi nu-ti clempaneau nu-ti intrau pietricele in adidasii aia?:))
ma bucur ca n-ai scris chestia aia cu romina:)
RăspundețiȘtergereah, cum am uitat de ginsi! poate revin cu o alta compunere tematica:), desi nu prea e haioasa!
a, nu, nu-mi intra nimica, ca-i tineam de buni, dupa ce i-am rupt i-am mai purtat mai rar si mai ales cind facea mama misto de mine, ma tem, dar oricum ei n-au decedat din cauza de extrema folosinta or mai stiu eu ce. poate ca ma rog daca ar fi fost 39 ar fi tinut mai mult, dar asta nu vom sti niciodata.
oricum o data mi-a picat o banca peste picior la scoala si n-am avut decit o julitura mica, m-au protejat scumpii mei adidasi. ce-am uitat sa spun si mi se pare impardonabil este ca adidasii mei originali deci erau bascheti! adica incapea si glezna in ei (poate fiindca erau 43?:D)
o singura vorba, cu majuscule: SPLENDID!!! :))
RăspundețiȘtergerem-ai dat gata cu blugii de pascani! maine ma duc sa vad daca mai au, macar sa ii vad daca n-o sa-mi vina sa-i cumpar
RăspundețiȘtergeredar daca n-au? nu exista si un muzeu al blugilor? ma gandesc. adica muzeul satului, muzeul tehnic... un muzeul al blugilor? si al blugilor scris asa, dar si al alblugilor (aia albi, alb-blugi adica, decolorati, prespalati, ca-i spalau aia dinainte, stiau ei ceva) ca mai erau blugii albastri (nu?) si blugii maro, carora nu era sa le spunem braungi.
Am avut si eu blugi de Pascani, cumparati de la Globus (evident de mama). Erau usor conici, cu cate trei capse colorate pe marginea fiecarui buzunar din fata. Si cel mai aiurea era ca nu aveau dom'le eticheta din-aia faina la spate dupa care sa bagi cureaua astfel incat sa se poata vedea marca originala! Apropos de asta, imi amintesc ca am refuzat sa cumpar o pereche de blugi chiar faina (?!) de la bazar pentru ca eticheta era cusuta pe toate laturile iar cureaua nu se putea baga pe dupa ea.
RăspundețiȘtergeretu Alec, da´ ce-i aia Globus? (acu n-am decît un magazin nemţesc cu numele ăsta în cap)
RăspundețiȘtergerede blugii mei minunaţi de Paşcani nu-mi amintesc de capse colorate (adică n-am avut aşa ceva), dar aveau un buzunar cu capsă pe fund (doar pardon pe o parte) şi aveau ca un fel de margine de sus pînă jos ca din "raiat de blug", erau speciali, ce mai:-) (oricum i-am purtat de numa', la nevoie, erau buni şi ăia). acum, dacă mă gîndesc mai bine, una din perechile mele chiar avea o culoare mişto... dar nu erau originali, fir-ar să fie de treabă! :-)
ce aventuri ai mai avut şi tu pe la bazar:-))
se facea ca eram printr-a 7a. carevasazica, am plecat sa cumpar prima pereche de blugi. cu sor'mea, mai mica cu cativa ani. aveam 700 lei. o avere! nu stiam ce sunt aia originali, da' stiam ca nu vreau prespalati:). oricum nu intelegeam de ce ar purta cineva niste blugi care par vopsiti gresit sau roshi de vreme (nici acum nu inteleg, da asta e alta poveste). si pe drum spre blugi (!) ne-am oprit la o taraba cu casete. de alea copiate cu "dublucasetofon". si, printre nemuritoarele azur si maria lataretu, am zarit Drogul! Ambrosia!..."jungle bo[...] soundtr[..]". atat incapuse pe pocalul vesniciei, la copiator, din coperti. cate o picatura de spirala subversiva si usor psihedelica ne hipnotiza ochii si ne inunda urechile mie si sorellei.(http://www.youtube.com/watch?v=Tm6m6zZYde0). telepatic, impreuna, ne pregateam sa razbunam toate duminicile in care, ca niste vampiri audio, asteptam pe la vreun magazin duminical, la gala desenelor animate, sa ascultam acele prime 20 secunde de delir acustic divin. de cate ori in viata ai sansa sa asculti acel ritm pe care nu stii cum sa il tai din film si sa il pui pe repeat...in your braiiin? o data. si costa 325 lei.
Ștergerecu celalalt crac de pantaloni am cumparat uncle satchmo's lullaby, ca eram indragostit si imi placea what a wonderfull world. si am descoperit-o pe ella!
cei mai bine investiti ne-blugi ever.
tu, vio, m-am ras f tare, adik mi-au dat lacrimile si ma si temeam sa nu-l trezesc pe fii-miu din somn cu hlizeala mea :))) si, tu, globus ierea un magazin la parterul unui turn din statia de tramvai de la minerva ;)
RăspundețiȘtergerecat despre primii mei blugi, cred k mi i-a cadonat cineva, tin minte k iereau rosi pe la buzunare si i-am decorat io cumva sa nu se vada, oricum, ieream f gagik, cum nu mai poate fi cineva decat la 18 ani... oooo, tempora... :))))))))))