Telegrame pentru X 3*

Asadar (s-a dus moda deci-ului, micutii mei) ieri intre doua ture, dupa ce-am urcat in autobuz si am asteptat cu o rabdare penelopiana (!) sa coboare tanti babuta care ocupa doua locuri si m-am instalat vag confortabil pe scaun, m-am jenat totusi sa scot sandvisul, dar am extras cu incredere si curiozitate Fructele pasiuni** si am citit nitelus, cit sa ajung la destinatie si sa racneasca soferul ca haideti, descalecarea, se pleaca in directia cealalta (mai aveam cinci rinduri din capitol, ma laaasi?).
Pe la un 1 1/4 din noapte m-am prezentat la domitsil, destul de obo, dar am pus degetelul pe carte si am mai servit nitica lectura. Pina pe la un 2, cind riscam sa-mi fie rau.
Dimineata m-am trezit cu dezesperare pentru ca P. tocmai se incalta sa iasa la cumparaturi, or eu planificasem pentru azi sa fiu marea zina a mic-dejunului, chestie care nu s-a mai intimplat, asa ca am ramas sa imi stric ochii in pat, asteptind sa-mi fie servite cele doua clatite delicioase (mi-e foame). Pe care l-am baut, pardon, le-am mincat.
Dupa ce-a trecut ziua si am dormit si la prinz, ca ma simteam, am ajuns la munci cu oaresce intirzieri neesentiale si nefiind actiune in prima ora, am mai luat cu pofta din fructele alea.
Si la final, scoborita din taxi, afara ploua si e frigut, dau sa descui usa, nema chei, incerc cu o moneda, nu merge, cu cartela stiam ca nu, ca mai incercasem, sun intr-o veselie si-mi doresc cu egoism ca P. sa nu se fi simtit brusc mai bine si sa fi iesit sa ia pulsul city-ului, sun si sun si sun, bun, deci nici la telefon n-o sa raspunda, la noi in curte e santier, caut ceva, un Sesam, o vrajeala, frate, o curatenie de n-ai vazut. La intrarea vecina e un fel de sopron, imposibil sa nu fie ceva pe acolo, vad ca se aprinde lumina pe scari, apoi se stinge, ah ce minunat... ma postez in fata usii aleia de intrare si dau sa bat, cind se deschide si cit pe ce sa-i pricinuiesc un atac de corazon vecinului care probabil voia sa ia aer, rezolvam cu cheia, ajung in casa, P. doarme dus, eu pocnesc de excitare :P, extrag o bere din naveta, acelasi ritual, luat pernele, mutat pe casa scarii, cules o cutie goala de conserva, ca sa nu mai deschid geamul dupa scrumiera, paf, si da-i batai, cu o bere am terminat Fructele pasiunii.
Asadar, ca doar asa am inceput, ai rul verii maci indid, felicitarile, masa si dansul la aceeasi adresa (mai mult sau mai putin cunoscuta, dar e cazul s-o invatati incet-incet).
Probabil va urma.
*o telegrama mai lunga, e drept, dar exceptionalul cere...
**detalii in viitorul mai mult sau mai putin apropiat