Mentori (ha!)

M-am gindit nitelus (nu prea mult, sa nu doara) si numarul 1 este diriginta si profesoara de istorie din 5-8, doamna Iriciuc, care ne cam calca (ia sa trec la singular) ma cam calca pe coada cu aiureli gen unghiile si batista si orele de dirigentie si aveam un carnetel in care eu total pe dinafara la desen faceam niste opere de statea mita-n coada, parol, ca aveam saptaminal teme de discutie, gen cum sa circulam (de astea-mi amintesc, ca am cistigat si un concurs de circulatie in perioada aia) si impuscam niste oameni mari cit pagina cu o cruce pe obraz care era bandajul de dupa accident da? si deasupra scriam deosebit de colorat asa nu!!!! si mai desenam si un cetatean oarecum normal deasupra caruia trona asa da! foarte frumos!
Tovarasa si mai apoi doamna diriginta avea o semnatura imbirligata si toata clasa stia s-o reproduca, aparuse atunci o moda cu o coperta sau punga transparenta si scriai frumos cu pixul pe deasupra semnaturii si apoi o munceai pe punga pina-ti dadeai mina. La ce ne-a folosit nu stiu, dar in general in pauze se exersa pe tabla aceasta semnatura.
Ea ne-a facut ora de introducere in cum devenim incet incet femei, timp in care baietii au fost trimisi la plimbare si am aflat ce e aia menstruatie, care stiam, ca mai auzisem.
Tot ea ne organiza petreceri si chit ca noi circoteam mult, era foarte misto ca aveam petrecerile astea si imi cumparase mama o rochie rosie closh foarte foarte faina cu care faceam niste piruete exemplare si stateam eu deosebit de cracita pe un scaun la o astfel de intrunire si doamna m-a chemat la dinsa si mi-a zis foarte delicat ca ar fi mai frumos sa imi tin picioarele altfel, purtind rochie si nu pantalon ca in 99,9999 procente ale vietii mele.
Mi-a placut de ea si apoi a venit in scoala si Ana, fetita ei, care era timida si eu cu Tudorel (o!) o cautam in pauze si stateam cu ea de vorba si ea parea sa se bucure. Ana tre sa fie mare mare acum... Doamna Iriciuc avea o freza a la Mireille Mathieu, pe care parca o mai poarta si acum.
N-am mai vazut-o de ceva timp, dar ma uit spre balconul ei de cite ori trec pe linga blocul in care stiam ca locuieste.

Prima mea doamna de franceza Otilia Honciuc (am gugalit-o putin si este o persoana care scrie despre cartile lui Coelho, nu cunosc daca ea). Care mi-a inoculat microbul francez destul de adinc, care era foarte cula, cu par scurt si roscat si venea la scoala cu masina, care cred ca doar directorul mai remarcasem ca practica acelasi sport!
Eram parca 4 buni la franceza in clasa, cu B., Ancuta si domnu Ber. Unul din hobby-urile doamnei era sa ne puna nota 10 daca puneam 10 intrebari pe baza unei imagini. Imi aduc aminte de primul cosmar constind acasa de data asta in nitica munca impinsa de la spate de mama si anume povestea lui qu'est-ce que care e urit, pe parola mea.
Dupa revolutie doamna ne-a intrebat daca stim (era maaaare moda) cum se spune an franse la trecerea la economia de piata. Or cu trecerea a fost problema mare, cind ne-a lamurit ca e passage stiam toti cuvintul, doar in pasaj in Piata Unirii cine n-a fost?!
Am intilnit-o in Gradina Botanica dupa ce luasem la liceu la clasa de limbi moderne si m-am emotionat teribil, asa incit nu i-am comunicat isprava mea. Pacat, s-ar fi bucurat.

Profesoara de franceza din liceu, Simona Coroiu, care iubea pisicile (sper) si care avea un larousse pe frigider destul de jerpelit, pentru ca folosit. Ma plictiseau pe mine infiorator comentariile pe textele din manual, dar orele erau faine, traduceam multisor si ne batea la cap cu vocabularul (chestiuni de la care ma eschivam uneori cu gratie) si eseurile ma calcau pe bataturi, la vremea aia scremindu-ma intens pentru niste gogomanii care sa ocupe macar aproape o pagina. Oricum am fost vag olimpica si doamna era tare faina, ne facea poze, glumea cu noi, nu se supara cind rideam isteric (io cu Plesa, vai vai, ce-a mai fost si de cite ori), ne dadea nitelus afara sa ne racorim si apoi aveam voie inapoi, plus ca m-a intrebat deosebit de serios daca m-am gindit vreodata sa ma fac actrita si chestia asta n-am s-o uit, desi am zis ca-si bate joc de mine, fiind eu pe vremea aia destul de infiorator de timida si n-am vazut legatura si n-o vad nici acum, decit ca cine stie, poate eram sclipitoare si nu-mi dadeam seama. :-)
Am fost o bucatica la practica la ea cind eram in facultate. Alt feeling...
A, si tot in liceu ne-a scris cite ceva, cred ca intr-a 12a, am primit un acrostih valoros, sincer, il am si acum pe-acasa si-l stiu partial pe de rost (vin zile nopti si iarasi zile/ierni toamne veri si primaveri/omat se-asterne peste file(??)/l/e/tu-nvata de la ea copile/a... etc.)

In facultate am fost fana Alexandru Calinescu, ca-si tinea niste cursuri fascinante si era boem, cu trecut parizian, fular rosu si fuma la cursuri (cred) si avea o maniera foarte interesanta de a spune lucruri interesante, multe pe minut cumva, neplictisitor (desi am adormit la un curs de-al lui, dar eram nedormita, imi pare rau).
Mai erau citiva din generatia tinara care erau mai pe intelesul meu, de fapt un exemplar la franceza si unul la germana, nu dau nume, iac-asa.

Si din Freiburg am doi, tot nu dau nume, ca tre sa-i caut pe net, da' hai, domnul Helmut Roessler care preda germana pentru straini si era grozav de tot, amuzant foc si ironic si apropiat de noi, desi eram un amfiteatru intreg, si domnul (e picat site-ul de romanistica al universitatii!) cred Ollrich (LE: site-ul e picat in continuare, dar C. m-a rezolvat, il cheama Wolfgang Orlich)... care a fost profesorul meu la un curs super de info cu aplicatii literare, ca sa zic asa, acolo m-am descaltat pentru inceput printre mrejele internetului si ale cautarilor si l-am ascultat cu gura cascata la multi povesti si se imbraca in alb si avea si fular alb si par lunguts alb si ondulat, groaznic de boem, si m-a facut sa-l iubesc pe Perec cu patima, nu asa.

Ma bucur ca cei de mai sus mi-au fost profesori, la cei din urma nu stiu cit m-am remarcat, astfel incit o scrisorica de multumire trimisa acum sa-si atinga in vreun fel tinta...
Oricum nu i-am inghitit pe cei care-si citeau de pe foaie cursul, imi pare rau, nu e pentru mine si mai si dictau cu o viteza numai buna pentru absolventele unei scoli de secretariat ceva. Mai lasati-ma, fascinantilor.

Eu n-as fi fost o profesoara buna decit, poate, cu timpul, dar as fi chinuit primele generatii (reciproc probabil) nu din sadism, ci pentru ca un public mai largut ma pierde cu totul, de aia cred ca n-a fost sa fie menirea mea, dovada : fac alte cele.
Cam atit, cu multumiri speciale mamei, ca mi-a citit mult si a citit mult (la cit pot eu aprecia acum).
:-)

A, nu taguiesc din nou! ;) A. ba da, pe Liviu;)! Si m-a bagat in povestea asta again Alma.

Later edit:
Am certitudinea ca am mai uitat pe cineva, in afara de doamna Stela Miron, de care mi-am amintit, care m-a meditat la gramatica romana pentru facultate si desi imi dadea de invatat teorie la greu, eu ma fofilam en gros si lucram pe texte, de terminam caiet dupa caiet cu viteza maxima. Daca textele imi placeau... si tineam la punctul meu de vedere si de multe ori raminea cum o dadusem eu, circumstantiala de loc, am zis!
Plus ca ma intelegeam de minune cu doamna Miron, ma duceam cu drag la ea, mai ales cind a inceput sa circule inflacarat zvonul ca s-a scos teoria de la admitere! In plus, i-a placut noua mea freza zero prezentata la sfirsitul lui ianuarie pentru care s-a suparat mama deosebit de tare si a trebuit sa ma plimb cu caciula prin casa pina cind a intrat o data sa-mi zica ceva cind faceam baie si s-a dus misterul, A, asa arati? Adica asa: