Vio viseaza 14

Phii ce le-am mai visat!
Fosta mea colega de liceu Suzi (care nu e Suzi din blog) isi vinduse casa (nu apartamentul, ci casa), care in vis nu arata chiar la fel la fel cu realitatea, dar oricum! Si eu cu inca doua persoane eram afara, voiam sa dormim in curte, in gradina cumva. Am vaga impresie ca acum casa ne apartinea noua, parca era si mama prin peisaj... (nu mai puteam de bogate, ce mai).
Era seara, se intunecase bine, in casa era aprinsa lumina la bucatarie si mai era un felinar ceva afara la intrare. Cele doua persoane cu care eram la aer parca tacusera, probabil le venise Mos Ene. Miscare in curte-gradina, apare sora lui Suzi, A-M, care face doua fotografii inspre bucatarie cu un aparat micut, dar destul de zgomotos, cu blitz, argintiu aparatul. Eu am facut niste ochisori mari, am tras patura peste cap si am vrut sa dormitez si eu cu incredere. A-M a terminat de facut pozele, a venit spre mine, m-a cautat (!) la talpi nitel, eu le-am tras, atunci ea a venit mai aproape, parca a vrut sa ma gidile si si-a intins miinile sa ma traga spre ea. Eu m-am intins inspre cei doi care dormeau, A-M ma tragea intr-o parte, eu nu reuseam sa ma agat de nimic.
Si-atunci m-am apucat sa mirii:) prin somn, da' destul de agitata, ca s-a trezit P. si m-a consolat.

Episodul 2 pe care il asociez unor oaresce obsesii mereu acolo este asa: eu trebuie sa iau din Iasi avionul spre Londra, ca de obicei nu am bagajul facut si nu stiu la ce ora decolez exact. In loc sa fiu gata cu impachetatul intr-o ora maxim doua, eu intii golesc valiza, apoi bag in ea la marele fix ce nimeresc, haine noi, haine murdare, paf valiza plina. Incerc sa ma organizez, sa pun intr-o borseta pasaportul si biletul de avion si banii, le trintesc si pe astea in valiza, mai pun o cutie in bagaj in care erau o veioza pliabila faina, niste suporturi pentru perie de dinti si sapun si inca ceva. Imi dau seama ca totul e total (!) haotic, ca nu mi-am luat nici un dictionar (aveam o bursa, pardon!) si nici o carte. Iau la nimereal trei carti semi subtiri si le inghesui si pe alea.
Imi mai trebuia un taxi si ca de obicei n-aveam de pe ce sa sun. In sfirsit da mama telefon de pe mobil la un sofer de taxi pe care-l cunostea, care e asa de marcat de faptul ca l-a sunat mama, ca incepe sa-si destainuie sentimentele pentru mama si eu ii fac ei semne intreaba-l daca ma duce la aeropoooort!
Urmeaza goana dupa taxi-uri, ba imi si abandonez bagajele intr-un refugiu gen statie de autobuz, in care ma intorc repede si totusi cetatenii operasera mai repede decit mine, in fine, le regasesc, ascunse tot in statie intre alte bagaje, tot n-am taxi, aflu parca de la Adi ca desi zborul meu e la 17:15, ma pot totusi imbarca (?) pina la 17; mai sint vreo doua minute, mama lor de taxiuri, cumva ajung la aeroport si iar nu-mi gasesc diverse, gen bilet, pasaport, bani... :-s

Se trezeste P. in acest moment critic, eu ma bucur ca am scapat de nebunia din vis si-mi spune ca si el a avut un cosmar! Ca murise sotul nu stiu cui si eu i-am spus lui sa se duca la vaduva si s-o consoleze! Si el s-a impotrivit, dar l-am constrins (ce suflet generos zace-n mine!), a vorbit cu vaduva, pina la urma au avut si-un aa contact, da? Si el a fost total nemultumit si a vrut inapoi la vio a lui (adica eo!), moment in care vaduva s-a suparat si m-am suparat si eu, in vis.
Asa ca l-am linistit ca sa nu-si faca griji, ca nu-l trimit niciunde. Dupa care mi-a venit intrebarea oare n-a vrut sa-mi comunice altceva cu asta? :D
Dar am indoieli, era deosebit de matinal momentul.

Dupa care Vio ia somn. Nu mai viseaza de A-M, nu mai viseaza de avion Iasi - Londra, viseaza de avion Bucuresti - Londra si tren Iasi - Bucuresti. Scenariul se repeta indentic (unde-i bagaju, unde-i biletu, unde-s flintele, unde-s pistoalele etc. etc. etc.), iar n-am taxi, trebuia sa iau trenul de la capat, de la prima statie, tren care era ca un tramvai, avea multe statii in oras. Am ajuns cu greu aproape de statie, am vazut trenul in gara, mecanicul de locomotiva in locomotiva, taci ca-l pierd chiar ca pe ultima suta de metri (bine, trenul trebuia sa fi/e plecat de muuult timp, dar na), inhat bagajul (deodata transportabil de o singura persoana vag plapinda adica eu) si incep sa alerg Marion Jones direct pe linie in fata locomotivei, paf, urc pe prima usa, Bucuresti? ca si cum ai intreba in tramvai asta merge in Dacia? si da-i bice, trenul pleaca, era Bucurestiul. Avea decit un vagon, (eu fac misto cu decit-ul, stiu ca nu-i corect, da m-alint, nu va faceti griji!) nu era plin ochi, am fost privita cu slugarnicie si vaga ura, n-am inteles miscarea, am auzit zvonuri, ca toti directorii din judet dadusera telefoane sa ma astepte trenul, deci eram o super-piloasa. In vagon erau doar bursieri, m-am asezat linga un flacau relativ timid, care s-a oferit sa-mi si dea o patura ceva (numai sa nu-l caftesc banuiesc). Si, ce surpriza, iar nu-mi gaseam bilet pasaport bani.
Asta era duminica.
Luni am coborit frumusel in statie in Podu-Ros (de tramvai), unde era un bar (pe locul librariei si al magazinului lotto, pe partea cealalta a cofetariei cu pestisorii acadica) unde roia toata floarea Liceului National (io vorbesc de floarea lui cind nu era colegiu, da?) plus Facultatea de Litere, era plin plin de fete, inclusiv pe fata cu par lung lung si cret si ochelari cu rame cu fluturasi (:DDD) am vazut-o cum statea singura la bar si bea un suc cu paiul (asteptindu-si probabil ursitul), d-ra D.P. Bun si deci toata suflarea s-a uitat spre mine ca uite-o nebuna iar s-a-ntors, oare s-a aminat zborul ca si-a uitat ea ceva acasa? Si eu m-am indreptat carind valizele aaaa exact ca Cleopatra micuta de mine, in locul Bahluiului erau o sumedenie de linii de cale ferata si o statie cam intre vechiul Podul de Lemn si Podu Ros, mi-am dat seama ca mi-a cazut fularul maro deschis de la git si m-am intors sa-l caut.




Oare ursitu meu e ala timidu din trenu-tramvai? Era cam pirpiriu asa... :D

Des choses 13

Am lucrat luni seara, marti ziua si marti seara. Sint super terminata. Am aflat intr-un final ca azi sint libera, printr-un concurs de imprejurari. Exista dreptate pe lume! (Si proprietarul s-a apucat abia pe la 10 de hodorogit, dupa ce m-am dus ieri la el dupa-amiaza si i-am spus ca vreau sa dorm 1/2 ora si ca il invit sa-si gaseasca de lucru mai putin zgomotos.)

Se pare ca trebuie sa ne mutam simbata. Hm. N-am chef, n-am energie, n-o simt.

Si luni si marti m-a apostrofat sefa de seara ca miros a usturoi (ieri mi-a zis ca put a usturoi). Asta cu public. Ma rog, poate ca luni avea dreptate cit de cit, ca servisem o pizza cu mai putin de 24 de ore inainte, dar ieri chiar a exagerat. Asa ca pe miine preconizez un adevarat festin antivampiric, s-o calc pe coada. Adica pot sa inteleg c-o deranjeaza, dar poate sa mi-o spuna altfel si nu pe post de buna ziua vio ce mai faci sa-mi bage puti a usturoi (cum ziceam, ieri chiar n-aveam de la ce). Dar poate are ea detector si poate ii sare in olfactiv mujdeiul ala puternic de l-am servit in Tudor in concediu in iulie, mai stii?

Ieri la jobul unu zbira de serviciu mi-a dat bonjurul si mi-a spus ca mi-au simtit lipsa simbata seara. Era sa ma ia cu lesin, gindindu-ma ca poate mi-au facut o surpriza si mi-au bagat ore suplimentare si eu n-am fost pe faza. La petrecerea noastra de Craciun...
A, asta era! Ce petrecere de Craciun, ca sintem in noiembrie?!
Pai daca nu cititi afisierul!
Cum sa nu, am citit anuntul de vreo patru ori (si cum petrecerea cadea cind mi-ati aprobat concediul, n-avea sens!) si de fiecare data am vazut ca e noiembrie.
A, nu. Ei, pacat, a fost foarte frumos, va asteptam la anu'.
Asteptati-ma. Pa-pa!

Tinarul rapitor din imaginea de mai jos este una din redescoperitele mele antipatii, joaca la Bayern Muenchen si in cheama Daniel Van Buyten (e belgian). Va rog sa-i remarcati cautatura crunta si freza deosebita. Multumesc, multumesc.

Micuta spargatoare in proza

Conform graficului, am coborit in fata casei aproape adormita din taxi, am descuiat usile (am avut cheile la mine, da!) si am vrut sa intru in camera, dar am avut o mica problema, la noi, pe linga toate belele, mai cad si clantele, asadar clanta din afara picase, pe dinauntru (picase cind usa era deschisa, era deci in camera). M-am opintit nitelus pe ciotul care ramasese iesit, nici o urnire, mi-am zis o, oare e o patura in sufragerie, ca sa dorm pe canapea?
Totusi m-am hotarit sa incerc niste smecherii gen iarba fiarelor, cum spalasem ieri o groaza de tacimuri, facind curat in sertarul cu pricina, mi-a venit ideea sa dau lovitura cu doua lingurite de latte macchiato (?) pe care le-am bagat in urma aia de miner si paf, a functionat!
Asadar am dormit tun pina cind a inceput o super uruiala pe la 8 si-un pic si-am crezut ca e 4 ceasul, i-am injurat pe vecinii de deasupra, intorsi ieri din Turcia si pusi pe carat mobile, in fapt total inocenti, taranetul fiind proprietarul care nu stiu ce bibileste (!) in apartamentul de dedesubt, de ma tem ca ori o sa-i cad eu lui in cap, ori or sa-mi cada mie vecinii peste fizic...
Oricum, gagiul isi face treaba cu daruire, dobitocul, pardon.

Des choses 12

Si ca sa-mi bat recordul de posturi intr-o zi (nu ca as sti cite am scris pina acum, dar totusi cred ca n-am mai scris cinci pe zi) si sa anticipez astfel probabil o perioada de tacere (ce mai stiu sa ma vind, phii!), o sa ma emotionez din nou pe tema limbii germane.
Nemtii sint un popor foarte pasnic, ei nu injura de mama (adica foarte rar apare sintagma fiu de curva, care e groaznic de exagerata, in rest, au de-astea pasnice, cu rahat, cur etc.).
Cel mai mult si mai mult imi place, dupa ce ca ma super enerveaza, cum traduc ei filmele in general americane. La nemti dureaza foarte mult pina ce doi colegi de birou isi spun tu, desi e la mintea cocosului (sau la mina cocosului?!) ca ei de mult au depasit etapa respectiva cu dvs. ma refer, colegii ma refer din nou.
De asta ma emotionez in mod deosebit cind intr-un film de actiune (parca in ala cu Sylvester am percutat ultima oara faza, dar e super frecventa) doi barbati la un 45 de ani se injura cu sete si unul din ei trinteste plin, da' plin de ura:
-Sie Wichser!
adica
-Dumneavoastra labagiule!!! (observati ca in romaneste se traduce cu mai multe semne de exclamare.)

Cam atita am avut de zis.

Micul dejun

A, vai, cum era sa uit sa ma laud!
Simbata am reusit in sfirsit sa sar in haine de strada imediat cum m-am trezit, l-am intrebat pe P. ce pofte are, o simtea de bulcute, oua si mustar (ca restul era in frigider), m-am linistit cind l-am vazut ca se uita la tv, m-am facut deosebit de frumoasa in oglinda (adica m-am pieptanat etc.!) si-am plecat la magazin.
Unde m-am invirtit cam jumatate de ora si am cumparat prima oara in viata de la raionul de brinzeturi cu vinzatoare (ca este si unul cu autoservire). Apoi m-am dus infipt la o tanti care era bagata intr-un frigider si am intrebat-o unde au scobitori, aia a indraznit sa-mi raspunda ca n-au, moment in care m-am foarte ofilit. Caci planul meu mirific era sa fac niste nebunii ikebana:P cu scobitori si brinza. Si ma temeam ca o sa-mi iasa doar o mare brinza.
Am mai cumpara o pariziana (franzela!), kiwi, un cocktail de fructe si nu mai stiu (nimic dulce!).
Am gasit, dupa lungi cautari, si scobitori, la alt magazin; am venit acasa, P. era tot in pat, i-am pus in vedere ca se vor intimpla niste chestii foarte nasoale daca-si baga nasul in bucatarie si m-am retras sa concep opera de arta. L-am asigurat ca nu dureaza mult!
Ceea ce trebuia sa fie conform cu realitatea, dar n-a fost sa fie.
Pentru ca intii m-am muncit o groaza sa desfac porcaria de cutie de scobitori fara sa ma trezesc cu toate pe jos, apoi am facut o excursie in camera sa iau pix, hirtie si-o foarfeca si sa repet amenintarile catre P. in caz ca imi calca pragul, am spalat niste cutite, am inghesuit diverse chestii de pe masa intr-un colt mai incapator al mesei, am desfacut conservele (erau doua), am spalat strugurii (de astia uitasem), am taiat coltul parizianei si l-am mincat, am taiat sase felioare de piine si le-am si injumatatit si mai complicat a fost cu brinza in sine.
Oricum a mai aparut si niste sunca in sector (rezerva lui T. din frigider a fost atacata) si au rezultat niste scobitori care in principiu incepeau cu un fruct (strugure, mandarina, cireasa interpretata de P. ca rosie! (leguma), o chestie alba interpelata cu da asta ce-i? (para din conserva, ca doar nu-i ceara!)), se continuau uneori cu sunca, urma obligatoriu un fel de brinza din cele 6 (brinza cu nuca, Muensterkaese, Pave d'Affinois, Brie, o brinza de capra si o brinza albastra daneza (cu mult mucegai adica)). A, si la capatul de sus aceste chestii au avut un mot de hirtie cu numele lor si un numar sau doar acel numar sau nimic, la ultimele trei feluri de brinza, ca trecuse jumatate de ora, opera mea nu prea arata cum imi dorisem eu, nu stiam cit de incintat o sa fie P. de programul artistic si mi-am zis sa siufi, gata, i-l bag pe git, faca ce-a vrea.
Zis si facut, P. a ramas cu gura deosebit de cascata, a ras totul dintr-o suflare, a venit cu mine in bucatarie sa pregatim portia doi (eu doar degustasem lingind cutitul inainte de a-l spala), care portia doi a mers la preparare mult mai repede, ca-mi trecuse stresul.
Si am impresia ca am mai mincat la vreun ceas dupa inca o portie de brinza.
P. a declarat ca a fost cel mai grozav mic dejun pe care l-a devorat vreodata, ceea ce eu am inghitit urgent!
Mari boieri, pe bune!

Des choses 11

sau ce s-a mai intimplat (deci Pennac pas encore, pardon).

S-a intimplat ca mi-a adus P. niste sosete foarte groase si foarte cule (pe a caror talpa scrie 42-46), care-mi vin, pentru ca nu se potrivesc marimile tura asta, motiv pentru care l-am banuit ca si le-a luat lui si mi le-a pasat mie, ceea ce el nu recunoaste, oricum mie mi-au placut la nebunie sosetele, le-am purtat doua zile (ups!), tin foarte cald si sint si ochioase. Sau, ma rog, erau, ca acum nu mai sint chiar noi.
M-am gindit cu aceasta ocazie sa ma imbrac intr-una din fustele de tiganca de m-am muncit sa i le arat lui Suzii in webcam si nu s-a vazut mare lucru, ele fiind negre, sa-mi trag sosetutele (sint pina la genunchi, negre cu vreo doua dungulite de puchitei rosii, o nebunie!) si sa-mi fac poza. Dar e cam complicat, asa ca a ramas in stadiul de proiect.

Am primit a 3a oara consecutiv scrisoare acasa de la biblioteca, please aduceti inapoi dvd-urile si cartile imprumutate. Care dvd-uri nu le-am vizionat deloc (adica le vazusem inainte), iar cartile le mai bibileste P. in pauze, ca-s de invatati limba romana. Oricum fiind acum mai multe articole, a crescut si amenda, fapt care ma bucura peste masura. De asemenea tot oricum de cind imi amintesc am platit la amenzi la biblioteci de-mi este de-a dreptul imposibil sa-mi amintesc cite etc.

Ma tot uit in nenorocita aia de harta si nu vrea sa-mi mai dea bubite, asa ca in mod sigur iar m-a faultat de ceva deosebit si anume avusesem o vizita din Antigua si Barbuda, s-avem pardon, asa am vazut si eu unde se afla pe harta si capitala Santa Lucia (parca). Cica nu, St. John's, sorry.

Am mai povestit pe undeva (parca la vremea aia nu eram activa cine stie ce in blog-ul asta) cum am primit de ziua mea de la Angela (nume de cod), mama lui P. (nume de cod), o perna, pentru ca el i-a dezvaluit (!) intr-o convorbire privata (!!) cum ne batem noi pe perna lui cea mica. Si am lansat la apa zicatoarea N-am nevoie de-o perna mica, moment in care cu toata increderea si forta si mai ales dragostea se extrage de sub capul lui P. perna lui preferata. Bun, lui i-a placut la inceput perna mea mai mult, asa ca eu am ramas la a lui. Ideea era de fapt ca pe cind isi aseza aseara pernele, am avut o strafulgerare-n corazon, ce ma fac daca i se face pofta de ciocolata, nu i s-a facut pofta de ciocolata, asa ca inca nu stie (daca nu s-a uitat in cos) ca bomboanele Mozart pe care i le-am cumparat eu lui cu dedicatie le-am terminat tot eu, ieri, cind el nu era acasa. A!!! mai am una in geanta, pe care mi-a dat-o el s-o am la munca s-o maninc acolo si sa ma gindesc la el. Si eu doar m-am uitat la bomboana si pot s-o maninc acum: >!
Cit sint de dragalasa!

La televizor

Vineri noapte cred, dupa ce-am stat amindoi pe scari si-am servit niste beri si niste tigari si-am pus tara la cale si i-am zis eu lui ca nu este alt loc pe lume unde sa vreau sa fiu decit aici si sa fac ce fac (foarte sanatos), si el a replicat ca totusi locul nu e ideal, eu am tinut-o pe-a mea, da, dar e chestiune de circumstante, in fine, ne-am repliat directia pat si somn. Si pe mine m-a pocnit un sughit epocal, am o vaga idee de la ce mi s-a tras, dar distractia e ca nu ma mai scapam de el. M-am tras de degete, l-am tras pe P. de degete, P. mi-a trintit un buuu sugestiv in ureche, eu am ris si m-am enervat si mi-am vazut mai departe de sughitul meu.
Si mi-a venit ideea geniala cauta un film de groaza la tv, nu se poate sa nu fie. Nimic, nu tu crime, maceluri, sadisme, nebunii, cranii, vampiri, monstri. Neam, taica, penurie, ioc.
De pe un program pe altul, ma apuca hlizeala si-i zic da da pe vox, ca sigur e un porno si poate e gretos si poate-mi trece! P. face niste ochisori mari si-mi zice de unde stii tu ca e porno? A, pai cind vin eu tirziu acasa si tu dormi, iaca mai zapez si pe vox sint in general filme din astea, e drept ca soft. Nu ma uit la eleee, dau mai departe! Aha, a zis el si a dat pe vox. Unde, la ora 1 noaptea aproximativ era un documentar despre cum au disparut dinozaurii, dar nici macar de groaza, asa ca P. s-a apucat de ris si a facut misto de mine cu filmele care chipurile ruleaza la ora aia (parol ca era o exceptie!) si in concluzie nu m-a crezut, ceea ce mie imi convine.
Esential e ca mi-am asezat scafirlia intr-o pozitie comoda, m-am mai hurducat de citeva ori si-am adormit, na, sughitule, te-am invins!

Ieri seara stateam eu foarte fierbinte si geana pe ceas sa se faca 20:15 sa ma uit la Notting Hill. Cum nu stiam decit ora si filmul, fara a sti programul, ma apuc de sapaturi on-line. Unde nici urma de filmul meu. O adevarata drama, bun, filmul e de fapt azi, luni... motiv pentru care sper in continuare sa nu lucrez*, ca si-asa cica lucrez miine si pierd dintr-un foc Fluturii in burta, GG si DH. Care toate sint in reluare mai putin GG, care ma intereseaza cel mai mult si care oricum nici martea trecuta nu l-am vazut, dar mi l-a povestit P.
Totusi m-am culcusit in pat si nu ma satisfacea nimic din program, P. a incercat asta? nu! asta? nici moarta... ne-am uitat la nu stiu ce serie gen csi miami dar se chema altfel, in care am vazut cum dorm pe ei detectivii, ca-i tine seful la ore suplimentare pina le ies peri albi si am ajuns eu la concluzia ca erau 5 minute de film, 5 de reclame, ceea ce e intr-un fel fair, nu?
Bun, s-a terminat, la ce ne mai uitam?
Si-am gasit, tot pe vox (ce canal bun, intre noi fie vorba!), ceva emisiune din asta show in care 5 persoane cunoscute (adica nu alde tu si eu), ci moderatori de televiziune, actori si un cuplu de intreprinzatori faceau pe rind mincare, serveau cu totii si aia care nu participasera la procesul de fabricatie dadeau note si la urma se facea totalul si cistiga ala cu cele mai multe puncte, super simplu.
Ei, noi am prins de cind era in actiune numarul 3 din 4, o actrita, a facut ea nu stiu ce supa de banane care arata gretos, pe parola mea si nu stiu ce creveti cu orez in fine neinteresant. Dar protagonistii erau simpatici, era un nene cu fes care eu am zis ca e homo si mai era un actor care a intirziat, plus cuplul lui peste, care ea arata de parca avea o tapa-n fund si care s-a strimbat mereu si scumpul ei bunic (pardon, sot) a ras tot din farfurii, iar la urma cind sa dea notele doamna cu tapa a zis a, nu prea ne-a placut, n-a fost chiar pe gustul nostru.
Bun, si acu' vin ei la rind sa gateasca, ei fiind ultramegabogati si austrieci, avind un accent deosebit. Si intii le arata casa, super hiugi si super chicica, parol doneor. Prezinta masa mare unde o sa se petreaca ostilitatile, cu super lustra cu cristale zvarovschi, patul lor nuptial, in fine, din astea.
Si se duc la magazin, sa isi ia materia prima. Ea se invirte pe la carnuri si paf, vine vinzatorul. Ar dori miel! Sigur, doriti bio? (adica nebunia aia ca n-a trecut mielu si mincarea pe care a servit-o plus tita mamei pe linga toxina etc. etc. etc.) Da, neaparat bio! Bun, ii da ala ce isi doreste sufletul ei si ea intreaba timid : a, dar cum se gateste? (pentru ca, certamente, mielul bioecologic se gateste altfel decit mielul nasparliu de la tirg). Culmea culmilor e ca vinzatorul era si bucataaar si da, ar avea timp sa vina pe la ei diseara.
Asa ca ii regasim pe toti trei in bucatarie, incinsi cu sortulete, foarte frumos. Gagica (pardon, doamna) gateste ea in felul ei, dar baga iar creveti, la care eu cu P. am strimbat din nas, nts nts, asta am avut si ieri, nts si tot felul de alte chestii, ma rog si-n fine. Bucatarul mare lucru nu face el pe-acolo, dar oricum, aveau inca o pereche de ochi, de nari si de miini in sector.
Vin mesenii, actrita si hormosesualu si ei afla ca astia au ajutor in bucatarie. Si ii arata in camera candida (!) cum zic aaa, ajutor in bucatarie, scadem puncteee. Prostul de actor care iar intirzie nu prinde faza cu bucatarul si le da la urma 9 puncte (prostul!), ceilalti doi dau 5 si 4 puncte (la care eu si P. am frematat de extaz).
Desertul s-a petrecut in jacuzzi (:S) pentru cine a vrut, adica au vrut amfitrioana si cu hormosesualu, restul fiind mai decenti.
Si deci astia doi au iesit pe locul penultim, care iac-asa mi-a saltat inima de bucurie. Actorul intirziat a iesit pe ultimul, ca dupa ce i-a tinut pe flaminzi sa li se scurga limbile (??) trei ceasuri a comandat o pizza de la colt. Cistigator hormosesualu :D.
Vai cit putem fi de rai si de invidiosi! :D

*lucrez azi, mi s-a comunicat in casca. laifs a bici!

Telegrame pentru X 5

Am ramas atirnata cu doua povestiri nemuritoare despre Pennac, de care momentan fug, de povestiri nu de Pennac (chipurile inconstient, dar daca am si zis-o...), iar ieri am batut netul in lung si-n lat si-am dat de niste bloguri taaare faine, la domnul Iliuta inca mai muncesc (am terminat ieri 2006 complet, dar dumnealui a prestat si-n 2005), la Tia am citit si eu ce-am putut si m-am bucurat de-o insemnare de lectura de la Alina si de pisicile ei.

In plus, surpriza de proportii ieri sau alaltaieri, P. a bibilit nu stiu ce si Mozilla e iar in parametrii cunoscuti, pot adica sa dau link-uri, ceea ce nu e din drum. Basca azi dimineata am vazut ca are si history-ul de ieri, chestie pe care ar trebui s-o scuip sa n-o deochi, clar (desi stiam sa ajung din nou la blog-urile de mai sus).

Vio viseaza 13

Dupa o tacere in care si-a lins ranile (sau bataturile de la munca, cum doriti), Vio se intoarce in forta, mai periculos ca pina acum. :P

Calatorie NE-SE Vatra-Dornei (sau Piata-Neamt) - Constanta (sau Bucuresti, spre litoral sau spre bulgari) cu un tren; el (el!) coboara din tren in gara in VD (e o gara mare) sa cumpere ceva (gogoasa cu ciocolata sau ziar); noi plecam imediat; el are geanta mea cu portofelul si pasaportul meu. Trenul se indeparteaza cu viteza, il strig de la fereastra, apoi cotim spre dreapta si aia e.
Brusc sintem de fapt intr-un autobuz, are totusi doua vagoane, inghesuiala, aspect de tren totusi, dupa cum sint locurile, e chiar si o sectiune cu scaune capitonate; sora lui il suna, eu neavind nici mobilul la mine si dind pentru neavizati o vaga impresie de zgircenie.
Ma uit pe actele soferului (tinar, nascut in Alba-Iulia). Vrea sa intre in politica si raspunde la niste intrebari tip intr-o scrisoare de motivatie facuta pe computer si corectata cu pixul pe deasupra.
In Vatra-Dornei mergem pe o strada extrem de abrupta dupa care se deschide o priveliste cunoscuta din alt vis, cu cetati, manastiri, locul unde am fost facuta pioniera (in cladirea asta la etajul 4) si unde am dormit in noaptea aia (vizavi), plus alte detalii din oras si feluri de mincare... imagini ori insorite, ori mai sterse, dar nu intunecate.
Intunecat e ceea ce urmeaza.
Sintem intr-un subsol/tunel, de unde trecem intr-un demisol si soferul (ma/ne) avertizeaza iar sa nu ma/ne speriu/em, e plin de cruci si capace de sicrie, dar nu da impresia de depozit, totul destul de impresionant, mi-e totusi frica de morti si vampiri si alte minuni vazute de curind fugitiv la tv - de fapt e o parte dintr-o biserica.
Apoi sint niste secvente cu sex de care nu-mi amintesc grozav, doar Christina Aguillera cu un cuplu homosexual, iar la urma CA se dovedeste a fi fost de fapt sotul lui CA, deghizat in ea. Sotul fiind un tip fermecator blond cu parul lungut si oarece bucle, iar eu n-am idee ce cautam in sector de cascam gura. Poate era o prezentare:D.
Ma gindesc eu acum ca poate biserica aia de la subsol era de fapt altceva decit o biserica, daca intelegeti ce vreau sa zic.
Oricum soferul de autobuz era interesat de politica, da?

Postul 100:>

Sa desfacem sampaniile, multumesc, multumesc,
omagiem cu starea de spirit extraordinara si anume boala psihica a statisticilor, iata dovada, numele super-meserias e al meu, martora lu Iahova care sa ride in umbra ie, logic, Suzii, da?

Aramburuzabala sagt:
ah tu ce bine ma sipt: >
Aramburuzabala sagt:
sint prinsa intre vasile ernu, un psiholog in principal si-m sufla in ceafa bucurenci, care tocma nuj cum de-s deasupra lui in trafic.ro

=> sint o intelectuala, nespa?
Baspa.

Telegrame pentru X 4

A scris mama pe blogul despre Iasi. ;)
V-as da si link, dar Mozilla...

Des choses 10

Avertisment: la final apare o dihanie care maninca soareci, dar nu e pisica, cihh, parol, celor sensibili le recomand sa inchida fereastra dupa semnele de exclamare. Sa nu ziceti ca nu v-am zis.

Ieri am fost totusi la niste cumparaturi, pentru ca P. cocea si am presupus eu ca are nitica febra, dar cum termometrul e bagat bine cine stie pe unde, am hotarit ca e momentul sa iau altul, eventual unul perfomant, da? Si cu acest tel in cap, plus ca suspinam de ceva timp dupa un ursulet alb foarte pufos si desi P. nu stiu cit de fan chiar e, eu is si cu orice ocazie ii mai bag pe git o canita, un breloc, o carticica (toate cu ursi), un urs de plus si mai vedem noi.
Asadar am achizionat ursuletul, termometrul, un brat de bomboane contra durerilor de git si a tusei si in final Mozart Kugel, pentru ca P. le-a pus numele asta cartofilor de martipan, or eu n-am mai suportat treaba asta si am dat jumate de avere sa-i aduc adevaratele bomboane Mozart.
Bon, si pe traseu spre casa am pus mina si pe Amelie. Care imi apartine acum. Care P. a fost dezamagit, ca voia el sa-mi cumpere filmul. O sa-i fac generoasa o lista de unde sa se inspire pe viitor.
Si ne-am luat diverse temperaturi, el avind 37 si eu 36,2, ca na. Iar la munci seful mi-a adus si el un termometru pentru carne (cu o tepusa care se infige), dar se pare ca ala indica ceva de la 60 de grade incolo, or nu prea era cazul. Mi s-a zis oricum iar ca-s moarta, datorita miinilor deosebit de fierbinti...

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!



!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ieri la munca apare sefa si ma cheama mieros in spate si dupa cum vorbea si m-a intrebat daca nu vreau sa vad ceva, avind chipul luminat si patrunsa de ceea ce spunea, nu putea fi vorba decit de o pisicaaaa! Si in secunda doi am asociat sacosa culoarea untului din material textil cu o amintire venind galopind: astia au un sarpe!
Si-am strigat cu mare drag NUUUUUUUU! si am decolat. Sefa a plimbat nitel sarpele in punga si l-a aratat la diversi curiosi si am avut drum o data pe linga si m-am prezentat cu o moaca foarte lunga si n-am zis nimic, ceea ce nu-mi sta in fire, bine-stiut fiind cit de bine-crescuta (1,70+) si bine-educata sint.
Au mai urmat shpe glumite, ce delicioasa e carnea de sarpe (da, mai aveam o mutare si lesinam de pofta, ce sa zic...), pina s-au potolit spiritele.
Si m-am potolit si eu si la citeva ceasuri dupa m-am dus in biro si mi-am dat demisia incepind cu anul urmator. ;)

Vio viseaza 12

E verii streingi, asa ca daca nu sinteti fani visele lui vio, nu va fortez.

1) Eram cu P. in sfirsit in Romania, la neamurile mele, adunate in par intr-o locatie pe care n-0 recunosc, as zice ca cineva avea un apartament in Pacurari, iar P. tinea mortis sa cumpere "cu cuvintele lui" o bere de la un magazin de jos. Era soare. (V-am rupt cu asta cu soarele.)
In casa am intrat eu prima si am uitat de orice chestii de bun simt, gen neamurile, dinsu este P., P., dinsele este neamurile si m-am dus minata de nas spre bucatarie, lasindu-l pe el in usa sa se descurce. Fapt care a parut natural familiei mele, iar P. n-a facut iar un scor grozav la impresia artistica.
La mama acasa (iar nu recunosc decorul) despachetam nebunii. Dupa care e taiat filmul si P. e pe un acoperis plat si larg, mai mult ca o terasa fara balustrada, impreuna cu prietena mea A. care e topita dupa P. si care ii face avansuri nerusinate! Si pe parcurs A. se transforma in I., ca sa mai creasca deruta, na.
Ah si am impresia ca s-au pupatara ei si eu care eram jos undeva in strada si vedeam pe viu totu si simteam in corazon cum explodeaza (actiunea e undeva pe strada Saulescu, da?), m-am facut si eu o vulturita si m-am dus sa-i dau la cap la fata. Care deja pleca inspre centru cum ar veni. Si-am urmarit-o bine de tot si-am strins-o de git si mi-a ramas in mina un sarpe mic si scirbos, care era intr-o colivie.
Si asa era de ciiih senzatia, ca am inceput sa gem prin somn mm mmm mmm mmm!!!!!!!!!!, de-a venit P. de la biro si i-am scos ochii (la figurat, ok?) am visat ca ma-nselai, a doua oara!!! :-)

***moment publicitar, urmeaza lesbienele, fara patratel rosu***

2) Iar Iasi, as zice, simultan bloc cu 4 etaje si cu 10, lasam asta. Cobor de la 4, de la D., care e o fiara! O despota, bun, cobor pina la 2, urc inapoi ((in) sus, normal), si pac, intru intr-un apartament de acolo, unde cred ca locuieste G. (tot o ea), careia ii e frica de D. si de forta ei dezlantuita! D. deja coboara scarile, eu ma ascund cumva dupa usa, iar G. da sa incuie, desi D. i-a interzis sa incuie usa si ca dovada imi arata urmele lantului de la usa, scos din sa zicem titini.
Ne ferecam, D. miriie in spatele usii (sau in fata, depinde de perspectiva), peretele dinspre casa scarii are si o fereastra, eu consider asta o idee deosebit de proasta. Oricum apartamentul se mareste brusc, nu e cum credeam eu un doua camere, eventual semidecomandat, ci are ca la patru camere si uriase, motiv pentru care G. le-a inchiriat pe primele doua (de la stinga la dreapta) unei firme-spalatorie si la ea sint incartiruite (!) masinile de spalat si e cam frigut. E spatiu destul sa intorci un camion. Situatia se mai linisteste si privesc iar spre stinga pe un culoar-balcon luminos si vad undeva pe o bancheta niste cozonaci, ca la 6-8. Ma intreb daca i-a facut G. sau mama ei si ma destept, mai obosita decit va puteti imagina, dar...

3) tocmai (in clipa asta in care scriu) sint cu mama pe ym si mi-am amintit pe neve inca o bucatica.
Asadar am mai visat ca mama, care mi-a citit (poate in intregime) blog-ul in realitate, mi-a trimis pe e-mail un fragment de vreo trei pagini pe care sa le public in blog-ul meu ca fiind ale mele. Era o bucatica dintr-un roman politist, cu dialog si replici foarte destepte. Si nici prin cap nu-mi trecea sa practic furtul intelectual, asa ca urma sa ii fac si ei blog. :-)

Iar mama pe ym acu live mi-a spus ca a incercat sa-mi trimita un atasament, dar a gresit adresa. Doar ca banuiesc ca e un .pps sau altceva...

Telegrame pentru X 3*

Asadar (s-a dus moda deci-ului, micutii mei) ieri intre doua ture, dupa ce-am urcat in autobuz si am asteptat cu o rabdare penelopiana (!) sa coboare tanti babuta care ocupa doua locuri si m-am instalat vag confortabil pe scaun, m-am jenat totusi sa scot sandvisul, dar am extras cu incredere si curiozitate Fructele pasiuni** si am citit nitelus, cit sa ajung la destinatie si sa racneasca soferul ca haideti, descalecarea, se pleaca in directia cealalta (mai aveam cinci rinduri din capitol, ma laaasi?).
Pe la un 1 1/4 din noapte m-am prezentat la domitsil, destul de obo, dar am pus degetelul pe carte si am mai servit nitica lectura. Pina pe la un 2, cind riscam sa-mi fie rau.
Dimineata m-am trezit cu dezesperare pentru ca P. tocmai se incalta sa iasa la cumparaturi, or eu planificasem pentru azi sa fiu marea zina a mic-dejunului, chestie care nu s-a mai intimplat, asa ca am ramas sa imi stric ochii in pat, asteptind sa-mi fie servite cele doua clatite delicioase (mi-e foame). Pe care l-am baut, pardon, le-am mincat.
Dupa ce-a trecut ziua si am dormit si la prinz, ca ma simteam, am ajuns la munci cu oaresce intirzieri neesentiale si nefiind actiune in prima ora, am mai luat cu pofta din fructele alea.
Si la final, scoborita din taxi, afara ploua si e frigut, dau sa descui usa, nema chei, incerc cu o moneda, nu merge, cu cartela stiam ca nu, ca mai incercasem, sun intr-o veselie si-mi doresc cu egoism ca P. sa nu se fi simtit brusc mai bine si sa fi iesit sa ia pulsul city-ului, sun si sun si sun, bun, deci nici la telefon n-o sa raspunda, la noi in curte e santier, caut ceva, un Sesam, o vrajeala, frate, o curatenie de n-ai vazut. La intrarea vecina e un fel de sopron, imposibil sa nu fie ceva pe acolo, vad ca se aprinde lumina pe scari, apoi se stinge, ah ce minunat... ma postez in fata usii aleia de intrare si dau sa bat, cind se deschide si cit pe ce sa-i pricinuiesc un atac de corazon vecinului care probabil voia sa ia aer, rezolvam cu cheia, ajung in casa, P. doarme dus, eu pocnesc de excitare :P, extrag o bere din naveta, acelasi ritual, luat pernele, mutat pe casa scarii, cules o cutie goala de conserva, ca sa nu mai deschid geamul dupa scrumiera, paf, si da-i batai, cu o bere am terminat Fructele pasiunii.
Asadar, ca doar asa am inceput, ai rul verii maci indid, felicitarile, masa si dansul la aceeasi adresa (mai mult sau mai putin cunoscuta, dar e cazul s-o invatati incet-incet).
Probabil va urma.
*o telegrama mai lunga, e drept, dar exceptionalul cere...
**detalii in viitorul mai mult sau mai putin apropiat

Monsier Malaussene* (falsa cronica 1)

Recunosc, a fost un exercitiu de vointa clasa una, sa stau cu gheara-n git si sa termin cartea asta. O sa va mai spun ca mi-a luat opt saptamini pe ceas, in primele doua citisem suta de pagini, in urmatoarele patru inca o suta, si in ultimele doua restul.
Situatia se rezolva mirific undeva inainte de pagina 500, cind iti tragi sufletul ca tot omul dupa o cursa cu Ferrari, mai urmeaza inca o suta si ultima in care totul reintra in normal, devine de-a dreptul obositor de normal, ca sa mai pocneasca niste elemente de suspans, de-am stat si-am citit ultimele 60 de pagini pe scari, cu pachetul de tigari si o cantitate apreciabila de bere linga mine, pentru ca in pat s-ar fi intimplat iar sa ma prinda week-end-ul cu ea pe terminatelea si-atit.
Bun, si cind ma apucasem eu de cartea asta si ma uitam plina de speranta spre viitorul cind aveam s-o termin, retinusem ca are 606 pagini, care e un numar bun.
Si mai citeam o pagina, mai ziceam a ce putin mai am, acu-acu tre sa se rezolve si ajung la 604 si flacaul si domnita imaculata infruntau moartea cu curaj, care am zis bai Pennac ai innebunit? Ah si Pennac a facut un ultim artific de calcul pe cartea in cauza si a scos urgent solutia, printr-o rocada foarte tardiva, basca mi-am dat seama ca mai am INCA doua pagini de tremurat, ca cine stie ce-i mai trece prin cap nebunului?

Si acum: Daniel Pennac si echipa lui sint niste prosti. Exact asa. Pentru ca in carte apar circa si ceva cu aproximatie tatuaje dupa tablouri celebre care sint vinate ca adevarate mine de aur si fratioare, nu s-a gindit nimeni, da nimeni?! sa lipeasca o poza in carte acolo unde e vorba de fresca aia sau opera cealalta? Bine ca avem editia ilustrata a lui Dan Brown la Codul lui da Vinci, care costa un pumn de bani, la fel cu Eco si Regina Loana si flama ei, plus cartea aia despre frumusete..., dar Pennac neam.
Dragilor, e o greseala, parerea mea.

Dar cartea e o bijuterie, ca si restul bucatilor de Pennac pe care le-am servit cu lingura mare pina acum, are iar suspans cit incape, are niste ochiade aruncate publicului de nu-ti vine-a crede, tot felul de tehnici, printre care una bucata mizanbima uriasa si geniala si innebunitoare, itele sint trase cu cap, e iar Paris si Franta, urmariri, crime, explozii, dedesubturi, tatuaje, pasiuni, nebunii, istoria unui secol si un pic de Auschwitz, istoria cinematografiei si un film foarte disputat, medici, minuni medicale, avorturi, calugarite, gravide, calugarita gravida, tirfe, ingeri pazitori, o familie, vinuri, iluzii si inca vreo doua-trei chestii, ca de obicei.
Desi ma cam stringea suspansul in spate, am prezentat un zimbet deosebit de latit pe ultimele 50 de pagini si ma felicit personal pentru aceasta realizare personala si doresc totusi sa-i multumesc domnului Pennac pentru ca l-a scris pe Domnul Malaussene...

*Daniel Pennac, Monsieur Malaussene, Roman, tradus in franceza in germana de Eveline Passet, ed. Kiepenheuer&Witsch, KiWi 677, 608 pagini

Telegrame pentru X 2

O veste cel putin extraordinara pentru omenire : Vio a terminat, dupa lungi batalii, victorioasa, :



O sa urmeze cca doua false cronici, poate adunate in una singura, dar nu in forma de rezumat, ci de fals rezumat... eeee? ;;)

Ai rul! : >

Blog despre Iasi

Esti iesean? Ai trecut vreodata prin Iasi? Ai locuit candva in Iasi? Ai copilarit in Iasi? Ai facut liceul sau facultatea in Iasi? Ai iubit in Iasi? Te-ai plimbat vreodata prin Copou? Ti-ai purtat vreodata pasii prin Galata sau Cetatuia sau Trei Ierarhi sau Golia sau poate Sala Pasilor Pierduti?

Daca ai raspuns cu "da..." la o intrebare de mai sus, te asteptam sa iti scrii amintirile tale despre locuri din Iasi ce ti-au ramas in minte pentru ca ti-au placut sau pentru ca nu ti-au placut, locuri din Iasi unde te-ai intoarce mereu, lucruri specifice Iasiului si pe care un strain nu le-ar intelege...
Poti scrie o povestioara cu si despre Iasi, ce ti s-a intamplat in vremurile cand locuiai aici sau poate inca mai locuiesti...

Te rugam sa trimiti apoi amintirile tale despre Iasi prin email la:
the.best.of.iasi@gmail.com

Insemnarea ta, oricat de intinsa sau de succinta, va fi publicata pe: http://thebestofiasi.blogspot.com

Cele mai frumoase si mai bine scrise insemnari vor fi stranse si tiparite intre copertele unei carti. Iti multumim anticipat si asteptam emailul tau!

Cu deosebita consideratie,

Echipa editoriala a
Proiectului "The Best of Iasi"

In pas cu moda

Cred ca mai stiti cum dupa '89 s-a spart piata si au aparut ca ciupercile dupa ploaie chestiile alea care au ramas in istorie cu numele de cod Consignatia. Vio era atunci in clasa a 6a, vacanta de iarna se lungise, fusese in excursie la Slanic-Moldova cu fratii B. si cu domnul B. si elevi de la scoala 16, plus o jovena super cula de la Negruzzi cu care parca se batuse nitelus, invatase acolo sa spuna tot de la jovena silly (prost pe engleza!), foarte frumos.
A inceput si scoala si au inceput sa apara de la o zi la alta tot mai multi colegi si colege cu:
-blugi originali (turcesti!)
-adidasi originali (idem!)
-pulovere originale (..)
Sau macar blugi adusi din Polonia.
Asa ca Vio s-a dus acasa la mama si a inceput dansul.
- Mama, imi iei si mie bluuugi?
- V-a adus lucrarea la matematica?
- Nu.
- Mai vedem...

A doua zi... mama, am luat 9,60 la lucrare! Imi iei blugi?
- N-am bani, mama...

Oricum in fiecare zi suspina in sinea ei dupa blugi turcesti, adidasi albi si puloveras de la consignatia! Culmea luxului ar fi fost sa le aiba pe toate trei si sa aiba si geaca de blugi!
Vai ce fericita ar fi fost!!!

Dar intr-o zi cu soare s-a intimplat minunea si mama i-a cumparat lui Vio nu o pereche de blugi, ci direct doua!!!

!!!!!!!!!!! Doua perechi de blugi de Pascani! O nuuuuuu!!!!
Drama, lacrimi, ciuda, nervi, moment suicidal... Cum sa mearga Vio la scoala cu blugi de Pascani cind ceilalti copii au blugi O-RI-GI-NALI?!?!
De voie de nevoie i-a imbracat, mai ales ca mama i-a explicat ca sint de calitate, ca Pascaniul face marfa pentru export si in plus, au costat cam 400 lei, platibili adica. In plus, mai erau citiva copii din clasa care aveau blugi de Pascani (C. de exemplu), deci na.

Totusi a urmat o zi si mai fericita care a incununat toate sperantele lui Vio!
Si anume mama a avut 10.000 (zece mii) lei si a mers cu Vio la Consignatia (era una la Cinema) si i-a cumparat de acolo cei mai adevarati si evident originali blugi din lume, cu eticheta falsificata rifle, care n-aveau nici o forma (adica erau cam conici de fapt) si pe care Vio din ziua de azi nu i-ar mai imbraca nici s-o pici cu ceara (si ii faceau si fundul mare, dar, slava Domnului, la vremea aia, nu avea astfel de ginduri). Si un puloveras Boyz tare tare frumos, o culoare verde bej maroniu galben mustar, rapitor! Vio s-a orientat sa fie un model daca se poate nu identic cu altul din clasa!
Mai lipsea cireasa de pe tort - adidasii! Care nu erau la Consignatia la Cinema, dar erau linga frizerie! Si Vio a avut voie sa isi cumpere singura adidasii (de altfel in clasa a 5a si-a cumparat singura o gecuta din statia de tramvai, cu 5 buzunare!) Si anume si-a luat marimea 43, micuta de ea, ca purta 39 atunci, dar s-a gindit ca sigur ii mai creste piciorusul si in plus nu aveau 39 la magazin si nu putea risca sa nu se prezinte in costum complet la scoala a doua zi, plus ca era posibil sa se afiseze intretinerea intre timp sau sa mai vina vreo lucrare pe neve si adio si n-am cuvinte adidasii mult visati! Asa ca a venit Vio inarmata cu incaltarile ideale acasa, mama a lasat-o-n banii ei, ca nu-si mai incapea in piele de bucurie.
Bun, inutil sa mai spun ca inainte de a-i purta de 5 ori s-au rupt, dar totusi Vio a defilat de citeva ori deosebit de tantosa prin Piata Voievozilor si venind intr-o zi de la chioscul Uelker de la colt, un prost invidios (ca altceva nu putea fi!) i-a zis te-ai incaltat cu papucii lu' tat-to? Ba a lu ma-ta, ar fi raspuns Vio, daca ar fi fost mai curajoasa si mai obraznica (stiind de altfel de astea cu ma-ta inca din clasa a 4a, ceea ce denota o precocitate iesita din comun, mai ales ca, daca e sa respectam adevarul istoric, Adi de la bunica de la scara a invatat-o pe Vio in virsta de trei ani sa mearga acasa si sa spuna gogosari cu p*la, la care mama i-a spus mama, sa nu mai spui asa, ca nu-i frumos, si Vio n-a mai spus).
Oricum ei au mai fost purtati pina la o anumita curatenie de Pasti cind mama i-a matrasit la gunoi, ca erau distrusi complet. Blugii si puloverul s-ar putea sa mai existe si-n ziua de azi, pe la tara, oricum, marfa originala originala, au tinut mult.
Cred ca in tinuta aia ar fi fost in stare sa se duca la dineu la ambasada.

Cindva a venit si geaca de blugi, luata de mama din bazar si luata acasa la bani marunti, s-a dovedit a avea defecte, la care Vio a facut criza de nervi si a zis poart-o tu, ca eu nu o imbrac!!
Vio era deja in liceu si avea alte aspiratii. Si pe data de 17 august a nu stiu carui an colega A. i-a vindut lui Vio o geaca tare buna, pe care Vio oricum o purtase deja en-gros!
Plus ca intre timp i se mai indeplinise o dorinta de Craciun : mama ii daduse bani sa-si cumpere o geaca de blugi second hand cu blana, cum numai Andreea A. mai avea...!
Boierie curata, parol!




Se dedica lui Suzii, ca o stim fana! (uite, micuto, cum te compromit eu!:D)
Seria cu Xavier se va relua la un moment dat pe acelasi program! Tineti aproape!

Frumoasa si bestia

(Nu va mai tin in suspans cu stelute pina la sfirsit, frumoasa din titlu sint eu.)

Dupa cum anuntasem intr-unul din ultimele posturi sms-istice (!) in avanpremiera mondiala, urma sa ma deplasez joi cu autobuzul. La si 20 am iesit pe usa, la si 21 eram in statie si cumparam biletul, la si 26 urma sa urc. La si 33 abia a trecut in sensul celalalt, spre celalalt capat. Era frumusel afara, dar cum s-a facut si 41 pina a venit in sensul meu, ma luase vag cu frig la turloaie. Mi-a fost ciuda ca n-am fost pe faza sa il iau de pe partea cealalta.
Am gasit loc liber, aproape de usile de la mijloc. Am citit putin, nu-mi place deloc sa merg cu autobuzul (spre deosebire de hibridul tren+metrou) ca am impresia ca desi e mai confortabil ca aspect (!), tot ca un sac de cartofi ma simt zgiltiita, deci nici o diferenta fata de patria-muma.
Cind merge prin oras/sat, mai e cum mai e, dar cind accelereaza in afara, e dezastruos, ma proptesc cu genunchii in scaunul din fata (daca am cum) si sper. E deosebit de fain si la frine si in putinele mele plimbari cu acest mijloc de transport am asistat si la un accident, mic, e drept, dar intins in timp, ca doar nu e bai daca intirziu la munca.

Joi deci, cu doua statii inainte de final unde cobor fericita c-am supravietuit si ma bucur ca am de mers vreo trei minute pe jos, timp ca stomacul sa-si revina la normal (totusi cred ca am rau de mare, nu de masina), asadar joi a urcat la statia x un vagabond. Credeam ca e un cetatean cu oaresce dificultati la deplasare, ca a stat pentru el destul de mult autobuzul. Eu inca citeam, dar l-am auzit strigindu-i ceva soferului si m-am uitat inspre el cu coltul ochiului si mi s-a parut ca are o tigara in gura. Neaprinsa, am sperat. A mai trancanit el oarece, tocmai inchideam cartea, se apropia deznodamintul, dau sa inchid rucsacul, cind, paf! ma izbeste!
O putoare! ca altceva nu era s-a insinuat in tot autobuzul, de m-am intins spre scaunul din fata, in naivitatea mea sperind ca ma indepartez de sursa, mi-am bagat adinc nasul in mineca pardesiului (meu roz) si mi-am dorit sa nu opreasca in statia dintre calamitate si final. N-a oprit, m-am rugat sa imi controlez stomacul si sa nu vomit acolo.
In mod miraculos, am ajuns la destinatie! Iau rucsacul, ma reped sa cobor pe la mijloc, desi trebuia sa ma confrunt cu cetateanul, totusi e scurta distanta, iar prin fata deja urca alti calatori.
Si mama! Ce-mi vazura ochisorii! Am incercat sa ma stapinesc, dar un recul tot am avut, saracul vagabond e cea mai urita fiinta umana pe care am vazut-o vreodata! Macar n-am tipat...
Avea o geanta pe roti cum am vazut la mai multi, cca 1,25 m si o fata! Cred ca este o boala de piele care coloreaza neuniform zonele epidermei (ha, ce-am zis-o!), ei, nenea asta amaritu avea totul alb cu negru, groaznic.
Bun, deci am coborit si-am impins o mare viteza de probabil am ajuns la munci intr-un minut in loc de trei si cu limba scoasa si cu un chef nebun de comunicat daca ma gindesc bine.
Ei, si m-am gindit eu ca pe omul ala poate nici maica-sa nu l-a putut iubi, da' uite ca el nu si-a luat zilele, arata ca la un 60 de anisori... vai de capul lui, da' nici ca m-am putut impiedica sa am reactia de-am avut-o.
Sint si eu om.




Jpeg-u' promis, facut de pe podul dintre Gara si sweet cartierul Alexandru, in centru dreapta aveam dealul Repedea, Palatul Culturii cum ar parea chiar la baza dealului si turlele alea dragalase intre stilpii de telegraf (?) apartin Mitropoliei.

Si un videoclip cu Xavier Naidoo de pe coloana sonora a unui Arterix si Obelix (e cu Laetitia Casta), nu pot insera ecranul, ca are embedding disabled by request. Potrivit totusi, cu tema acestui post...

Si bonus de bonus, cum m-a facut Suzii sa ma rid cu lacrimi, dupa ce ma bocisem la Dan Spataru:">

suzi: tu mai am de stefan iordache, tot din astea fumate
vio: adica cum fumate tu?
suzi: adica el fumeaza si cinta

Des choses 9*

Am gasit pozisoara de care ziceam colosa la Hiacinta, iote-o. Era cam schioapa Ripa si-o reparau, dupa cum se vede ca are o schela si schelalaie in stinga. A-ha.
Si inauguram (cred ca imi place postura asta cu foarfeca, precum stimabilii impuscati care parca doar asta faceau toata ziua) si o serie de poze din Iasi, era si cazul, la jumatate de an dupa, pentru ca azi am micsorat un film.



Cronologic luat asa, cind am descins aseara la domitsil, P. dormea dus cu tv-ul deschis si (moment, sa ma gugalez) Sylvester Stallone era la costum in biserica si se indrepta foarte sagalnic asa catre o tinara imbracata in vadana cu minijupa, care el urgent i-a ridicat minijupa si a cautat-o de pistol, care ea il avea. Cit m-am invirtit eu o secunda doua, Sylvester, tot el, pe care, o spun cu mina pe inima, nu l-am vazut in nici un film, fiind o mare fana a lui, cam la fel cum sint fana Arnold (desi cu acesta am vazut o productie la cinema) si Van Damme (plus Bruce Lee, dar asta e deja de alt calibru, cu [cichicean]...) si in general filme romantice de genul asta, ei bine da, Sylvester statea in fundu' gol si facea dus si alte porcarici (era doua noaptea) cu Sharon Stone. Moment in care mi-am zis auleu frate, asta insemna deci film de actiune??
Si m-am uitat incepind de-acolo la tot filmul Specialistul, ca adica ma-ntelegeti!

V-as da link pe imdb, dar de cind cu update-ul la Mozilla de luni si cu perii mei albi, mai bine nu...

Dimineata P. a decolat pe la 9 si m-a conjurat (!) ca daca tii la mine daca ma iubesti ma astepti sa luam micul dejun impreuna (la Fluturii in burta), dupa care micuta a mai luat somn numai bine cit sa se trezeasca bezmetica pe la 11 (ea fiind de altfel o matinala innascuta...) (N-am studiat indeaproape (fara cratime?) problema, adica despre cit de frumos mansardata e o persoana care scrie despre ea cind la persoana intiia, cind la a treia, dar la o adica, noi sa fim sanatosi.) si sa bage doua episoade scurt si apoi de foame sa termine borcanul de Nutella care era bine mersi nevatamat (da, as dori sa aaa ajung la o alta greutate decit cea actuala si chiar daca n-am ales poate calea cea mai indicata, voi comunica momentul cind am atins-o), ceea ce nu se cheama ca am mincat...

Oricum am primit ieri un pulover xxl cred (si-asa imi doresc tripleti...) din lina de oaie de Nepal, adica nu asa, captusit cu inca un pulover, chestiunea in sine cintarind ca la doua kile opt sute (chiar am sa-l cintaresc) spre patru si te ia cu calduri de cind il imbraci, fiind o lupta in sine. Despre dezbracat nu mai zic, s-a lasat cu chiote si munci hercule(i)ene. Asa ca daca nu stati bine cu spatele si n-aveti ajutor in preajma, nu va repeziti, sa nu ziceti ca nu v-am prevenit (dinainte, desigur). P. m-a invitat cu aceasta ocazie sa nu ma mai pling de frig de-acum, fiind eu poreclita urs polar, dar pe bune daca stiu de ce.

Cit n-a fost el acasa azi, m-a batut un gind furis sa-i desfac iar pusculita, ceea ce n-am mai facut de cind i-am comunicat asta! Doresc sa-mi fie apreciata sinceritatea unu la mina plus ca mi-a fost prea lene sa fac treaba asta, deci e doar o jumatate de pacat, nu?;;)

Asadar panglica/pamblica doi, o mare recunostinta se inalta din piepturile noastre (am mai multe, da) catre mama si tata celor care au adus pe lume pe youtube.com si l-au urcat acolo si pe Xavier, care iata-l cum m-a lesinat el pe mine acum cca patru anisori. Costumul e sfint, am zis!






Si la urma de tot, o mica secventa televizata, iar, cind m-am trezit dupa ce m-am dus sa ma intind trei minutele in pat si anume cu o oaresce mahmureala... care chiar nu-nteleg de la ce mi s-ar putea trage! - asa, era un alt super film si anume Bordello of Blood, care in program era horror si ce am prins eu este asa: o domnita coboara niste scari impozante intr-o casa serioasa, un cetatean se ascunde de domnita, care are un frumos par roscat lung si vag ondulat si un corp ascuns bine de o rochie mulata verzuie de sirena lunga (!:D), care domnita termina de coborit scarile, cerceteaza in stinga si-n dreapta, zice ceva (scuzati, n-am inteles!), rinjeste si-s descopera dintii de vampir (uuu, ea fiind chiar vampira, da?), dupa care ... se miroase la subrat si face o mutraaa!

Cam atit, am inchis televizorul, ca exagerau cu reclama suna-ma sint fierbinte.

*se dedica lu Zaza care nu mai poate ea de mistocara. In curind, cu retete! :D:P

Des choses (cred) 8

Sintem trei magari la un pai, adica din frigider sau din dulap mai dispar chestii si e clar in ce directie. Luni, dupa ce week-end-ul trecut adulmecasem data expirarii prajiturilor lui T. din frigider, l-am abordat direct cu E grav tare daca intr-o zi cu soare si cu cer senin n-o sa-ti mai gasesti dulciurile? A, nu, daca le inlocuiesti dupa aia.
Aha. Ei bun, nu stiu unde a misunat T. zilele astea, cert este ca micuta de mine a venit ieri in pauza de prinz acasa, a impuscat doua senviciuri si o prajiturica Tartiuf de la T. (expira abia in decembrie...) . Deci chestia aia a fost gretos de dulce si cind zic gretos, prietenii stie de ce, pai frate, a fost dulce!
Azi vine T. sa-mi povesteasca faptul ca are de spalat cca trei masini si eu ii spun bine. Aaaaa, adica sa string rufele insirate pe cele trei suporturi... Ok... Da' nu chiar acu', T., bine?
Dupa un ceas si mai bine aud zgomot dincolo. Trintesc rapid pe ym doua brb-uri si ma reped sa fac loc. T. se ocupase deja de o sirma. Restul de doua (din care una partial inca umeda, pentru ca am lasat rufele cca o zi jumatate in masina, apoi cca o zi in casa in cosul de rufe si intr-un final aruncate cu zapoiul peste restul...) revenindu-mi mie. Chestiune de care m-am ocupat cu abnegatie o groaza de timp.
Deci toata treaba asta cu spala rufe, insira-le, gaseste-le iar loc in dulapuri ma dispera, sincer. Ca se pierde o eternitate. Plus ca le mai si spal pe dos (intoarse pe dos adica, adica urmeaza sa le si intorc pe fata...)
Ei bun, cind eram aproape gata si aveam de gind sa ma deplasez inspre dulapuri cu doua turnulete de tricouri si pulovere, iaca numai bine ca am rasturnat un turnulet, care s-a lasat cu diverse injuraturi si un anumit numar de draci. Asa ca atunci cind, intr-un final am fost gata, mi-am permis o bericica. Si inca una. Acum aflindu-ma la a treia si ultima (adica nu mai avem in casa) si intr-o oarecare stare. Daca sed, e ok, fac oaresce typo-uri la tastare si e bine daca nu ma preumblu prin vastele apartamente.

Doresc sa mai precizez ca 1. sintem invitati la o aniversare in cca 3 ore si-un pic si a) nu stiu daca apuc sa iau un somn inainte; b) sa maninc ceva inainte; c) ajung la aniversarea asta oricum; d) gindul ca trebuie sa fac dus inainte mi se pare culmea cruzimii.
2. i-am comunicat lui T. ca i-am halit o prajitura. Nici o problema, poti s-o maninci si pe cealalta! T, dar a fost groaznic de dulce!!! A! Pardon, o sa am grija de-acum sa cumpar prajituri mai putin dulci!

:D

PS Intre timp avem bere. Nu mai stiu ce-am vrut sa zic la 1c). Si in final nu mai mergem la aniversare, ca P. pare a fi racit.
Mai era ceva, probabil.

Telegrame pentru X* **

ceasul bate ora 16 si-o idee si micuta de mine e ametita.

*starile de necesitate cer specii noi
** xavier naidoo are, cred, un album care se cheama telegramm fuer x si pe aceasta cale doresc sa-i exprim dragostea mea eterna, in sensul muzical si masculin, adica. sau invers?

SMS-uri 5

Stiu c-am mai zis, da' mai zic.

Azi o sa merg cu autobuzul cu care n-am mai fost de nu stiu ... 2-3 saptamini... distractiv foc e ca o sa am aceeasi carte ca atunci. Ei, da' cindva o sa-i vin eu de hac, parol!

Mi-e somn si am niste trebi inainte de autobuz si n-am nici un chef. Am tras chiulul pina acum cu gratie, dar ma razbun imediat cu trei ture, care mai de care.

Ce post scurt.

Iar am infundat pe git paste cu sos, fabricate in oala de eu. Ma laud iar, da' am de ce.

Vio viseaza 11

Mai nou asa m-am fixat sa tin minte visele, ca ma trezesc la o bucata tinind strins o felie de vis si cind sint linistita ca e in siguranta, adorm la loc. Ideea aia cu caietul la cap si notat urgent e cea mai buna, pentru ca memoria e perversa (pai da!), a mea cel putin. Dovada: deschid ochii dupa primul vis, inhat de-un picior placa memoriala (zic mai jos), inclestez degetele in jurul ei. Ok, pot sa adorm.
Ma destept de tot, pipai rapid visul curent, in regula, tremur de spaima ca mi s-a strecurat printre gene mmm placa memoriala, nu, e acolo, e la locul ei si cind ma-ntorc pe teritoriul cunoscut, visul 2 imi zisese pa-pa.

La fel cind uit (de) tot, cind nu-mi ramine nimic de care sa m-agat, ma apuca uneori o tristete de parc-as fi singur pe lume, de parca intre mine si lumea pe care tocmai am pierdut-o ar fi un perete gros din sticla mata prin care intrevad niste umbre care se indeparteaza si strig si ma zbat si izbesc in peretele ala si nu-i nimeni...*

Nu-i nimeni sa ma-ncinte cu povesti, nu stiu de unde imi ramin fragmente care imi par "celebre" si pe care nu le gasesc pe nicaieri...

Daca asta e nebunie, momentan imi place:)

Si visul, firimitura:
un pod inalt si sub el calea ferata, o deschidere si cumva sub pod un drumeag pe care merg trei persoane, cu tot cu mine si trec pe linga o curte, pe a carui gard sint aruncate la intimplare trei coroane (gen coroane mortuare) in forma de inima, cu diverse pamblici fluturinde. Sint coroanele a trei poeti francezi care s-au iubit intre ei, alde Verlaine, Rimbaud, Baudelaire... (!!!)

...
*am scris intentionat singur pe lume si nu singura.

SMS-uri 4

A povestit cineva ca la conferinta de presa data de Tony Blair si Angela Merkel cu ocazia vizitei distinsei la Londra in loc de steagul Germaniei a fluturat cu entuziasm steagul Belgiei. E drept, culorile sint aceleasi, asezate oarecum altfel. Imaginile de pe net in schimb nu pledeaza in cauza belgiana.

Se pare ca a doua chestie tiparita citita in lume, dupa Biblie, este magazinul (?) IKEA.

Ingvar Kamprad, seful sefilor de la ikea, este de altfel considerat actualmente mai bogat decit Bill Gates.

Mi-am aruncat ochii aseara pe un top al celor mai bogati oameni din Iasi, noua la numar, au reusit sa stringa un avut de peste zece milioane de dolari (de caciula) si astfel au intrat de fapt in top 300 oameni cu greutate din Romania.

Mie oamenii astia imi par asa, personaje de basm, incep sa cred din ce in ce mai mult in universuri paralele, caci eu si ei n-avem nimic in comun...

Doamna C. mi-a furnizat mare parte din informatizarea de aseara si mi-a si acordat distinctia internetica de "Queneau al blogosferei", fapt pentru care sint deosebit de flatata.

Ce-a inghitit trecutul

Asa pe sarite, din capcanele si meandrele memoriei, locuri din Iasi care nu mai sint...

- cofetaria din Podu Ros unde se vindeau pestisori la punga (acadele colorate in dungi) (ultima oara cind am trecut pe acolo erau vopsite geamurile de cel putin un an-doi si nu parea sa mai miste ceva inauntru)
- pe Lapusneanu o patiserie cu lapte batut, gen La varice, pe care nu stiu daca am cunoscut-o in frageda pruncie sau mi s-a povestit despre (pe unde e acum anticariatul)
- la vechea hala o autoservire cu mincare gatita, la care mergeai cu tava si era ca o cantina, foarte interesant; in alte vremuri, tot la hala centrala, o cofetarie unde se vindea prajitura padurea neagra (de altfel tort feliat) cu mot de cireasa rosie, o nebunie mica
- chioscul de inghetata de linga posta, unde era vinzator Mos Cartof
- tot din cartierul Alexandru, la scurt timp dupa revolutie, se deschisese o pensiune (imediat linga Mos Cartof) unde minca vio cind iesea de la scoala, foarte faina idee, pacat ca s-a inchis...
- patiseria de mai la vale de Liceul (in vremea aia) National, cind pauza mare era de 20 de minute si macedoniile delicioase... (adica patiseria de aproape de intersectia cu Strada Garii, cu pizzeria Metro-Pizza la etaj)...
- Podul de Lemn !!!

si cite n-ar mai fi...
Suzi, Alma?...

Vio viseaza 10

(wow, 10!)

Doresc sa-ncep c-o introductie (ca doar nu c-o incheiere, o sa zica cei care au ajuns pin-aici), postul de alfel voiam sa se cheme Pentru mine, ca tineam sa-l am, daca a iesi ceva din el, dar pentru ca de curind am citit un titlu asemanator altundeva, ramin la seria mea.
Meditam eu incetisor (sa nu ma doara) ca adevarul e ca am niste vise total aiuristice care ma baga-n boale, da' macar eu sa manifest(ez) interes pentru ele, ca-s particica mea, da? Si ma-ntrebam daca oare is nebuna, ca sanatoasa in mod deosebit la cap nu-mi par a fi... dar cum n-am citit jurnalul oniric al nici unui nebun cu acte-n regula, nu pot sa progresez in speculatiunile mele non-bursiere.

Asa ca :
1) era ca-ntr-un serial din asta hazos (gen ei, un serial hazos de 20 de minute!) in care eo (cred) voiam sa plec la scoala in prima zi de scoala a unui an oarecare si se tot intimplau diverse si nu prea imi reusea miscarea si era vag amuzant ca faceam doi pasi spre usa, ma intorceau din intreprinderea mea nu stiu ce vorbe ale nu stiu cui samd.

2) am uitat (dar stiu ca erau 4 si imi amintesc vag 3 si 4)

3) intr-o cladire pe care am mai visat-o (tin minte unele bucati de vise de acum 2-3 ani fara sa le fi notat si asta ma-ncurca acum, cind vreau sa fiu obiectiva (?!)) : are mai multe etaje si e ceea ce as numi o cladire moderna, adica macar nu e ca blocul mamei, unde de sus pina jos apartamentele sint identice. Sint la ultimul etaj, dau de o usa care da afara (afara in afara cladirii cum ar veni) intr-un loc unde ar trebui sa fie niste scari, dar e doar un fel de rampa (banuiesc ca e neterminata cladirea, treptele alea ar fi trebuit sa fie acolo, n-au mai apucat, ca timp, nu ca loc) si sint cam patru usi aproape una linga alta care se deschid spre rampele astea, totul in forma de (aici tineti-va bine) cochilii spiralate (!!!!!!!) si eu ma intreb, mai sa fie, oare e sigura cladirea asta? adica tu ai grija sa incui usa pe care intri in zona, dar te poti trezi ca te viziteaza cineva pe usa de la balcon sau ce-o fi acolo...
Incep sa misun prin cele 4 camere (care nu sint tot ce incape la ultimul etaj, o nu!), intr-una sint inghesuite multe multe leagane de copii, patuturi si alte minuni pe aceeasi tema, da? Iar in alta misuna pisici, sint ca la 30 si am impresia ca sint o armata de purici (nu ca pe ele se lafaie o armata de purici), pisicile in sine imi dau impresia puricilor, nu stiu de ce! Si nu stiu cum, le vad progresiv (adica uite o pisica, inca una, inca doua, sint cinci, sint zece, vaaai sint o groaaza!) si ele se indreapta spre mine si eu dau sa ma extrag din peisaj si inchid cu mare viteza si deosebit de mult succes usa camerei aleia sau usa ultima care lasa in urma aste 4 camere camarute... si ajung astfel intr-un bar lung cu mese de-o parte si de alta, iar la prima masa de linga usa pe care apar eu e o doamna cu un ciine sub masa si cu un soarece (hamster oatevar in brate), ambele animale parind stresate rau, iar eu luind o moaca total niznaie (!), ca si cum as fi uitat in secunda doi de miorlaitoare.

4)e o ameteala si mai mare! sint cu fostii colegi din liceu intr-o sala a liceului si brusc si deodata (pai cum altfel?!) sint si cu colegii din gimnaziu... ca si cum nu numai ca s-ar fi oprit timpul (de asta fredonam slagarul din postul anterior...), dar s-ar fi si intors, ba e si simultan... sint simultane mai multe etape ale vietii mele!!! Vai, capsula timpului!
Asadar ii regasesc si pe unii si pe altii si un profesor ne invita sa luam loc in spatiu (dar timp?) si sint in banca ba cu unu', ba cu alta, si am pe chip o uimire latita (asa, natural) de cum sintem noi toti schimbati...
:S...

Des choses 7

Ultima zi cind am lucrat a fost vineri. Tadam, nici azi n-o sa ies din casa, indiferent de ce-o sa zica sefa.
Pentru ca saptamina trecuta n-am miscat un deget prin casa (nici macar pentru simbata, caci petrecerea lui P. s-a aminat pentru inceput), am ezitat luni, iar ieri am pus mina cu simt gospodaresc pe coada aa aspiratorului si paf paf, am facut o lunaaa peste tot de n-ai mai vazut asa ceva (la noi). Potentata cu citiva litri de sudoare, de care nu va scutesc, ca in loc sa zac in pat, atunci m-a lovit patriotismul local.
La asta se adauga ceva fascinant ce anticipam incaaa de duminica si anume spalatul rufelor. Masina fiind ea la subsol, ma duc cu mare drag acolo, ca e frig si ma apuca stranutatul instant. Dar totusi ca o eroina ce ma aflu in doua zile am ras cam tot ce s-a putut spala. Ba chiar am mutat in camera tuturor peripetiilor bulendrele uscate dincolo. Si le-am trintit pe pat. Cum se apropiau aprig Fluturii in burta, am ticsit rapid dulapurile cu foante curate si cearsaful l-am izbit in cos(ul de rufe). Am mai agatat si hainele tocmai lepadate de P., am izbit totul in masina si dupa ce am pornit-o cu incredere, urcind eu catinel treptele, ca sa nu ma nadusesc mai rau, m-a lovit o fulgerare filosofica : da' oare de ce in graba calului am pus iar la spalat cearsaful proaspat uscat? Si ala necuratelul, ca sa ma exprim asa, e inca intins frumos pe saltea?
Apoi P. s-a dus sa cumpere baterii. Doresti sa-ti iau ceva? Nu, a, ba da, balsam! Ma reped in dus, iau ambalajul (?), i-l prezint (P. aflindu-se deja cu jumatate de etaj mai jos), deci vreau de la Herbal Essences, stii tu, cu gagica aia de geme jaaaajaaajaaa!, pentru par normal, deci imi iei balsam, nu sampon, ne-am inteles?
Vine P. intr-un final si constat ca a luat si balsam si sampon. A, si-nceeeep ca o tsatsa istericaaa da tsi-am zis ca balsaaaam!!! de ce ai luat si sampooon! Imi dau totusi seama ca-s cam sarita dube fics, imi iau seama si ma relaxez, dar totusi nu-nteleg la ce-a trebuit sa reactionez asa:)!
I-am cerut pardon, el mi l-a acordat si apoi am vazut ca imi cumparase si bombonele pocket coffee (din care rod acum de zor, motiv de povestit)...
Vremea e total uschita, e soare si cald cica, eu stau in casa super infofolita (si cu caciula!), nu pentru ca e frig, ci pentru ca mi-e mie frig...
In continuarea zilelor revelatiilor muzicale, vio va prezinta azi :



care deci nu are videoclip, e decit melodia pe care o cintam eu azi cu devotament prin casa si anume:
Opriti timpul!
Clipa asta minunata in suflet vreau s-o pastrez!
Sa iubesc si sa visez!

Vio viseaza 9

duminica/luni
retin doar ca eram in Vatra-Dornei, E. si X. erau in barul texan la etaj, eu cu E. sau cu un alt personaj feminin ne indreptam apoi spre Iasi cred trecind prin Vatra-Dornei pe jos in prima faza si undeva la strada principala am intrat intr-o cofetarie, era cam intuneric afara, lumini aprinse, voiau sa inchida, am cumparat crema de ciocolata de pe o prajitura, si ea si eu. Eram nedumerita cum functioneaza chestia cu banii noi si vechi.

luni/marti
din prima repriza imi amintesc ceva cu mutarea unei toalete de la un etaj la altul in casa in care locuia mama, care la o bucata era de citiva ani in Germania, in Freiburg cred.

in Iasi in Alexandru unde e biserica Sf. Vineri (parca) era un spatiu foarte larg, cam de 5-6 ori mai mare decit distanta dintre primul bloc si biserica in realitate. Si pe locul bisericii era un fel de scena, erau foarte multi oameni si din Alexandru si din Dacia, plus curiosi, era Sorin Iovita (banuiesc ca mi se trage de la discutia de ieri de pe ym cu B.), niste personaje din Germania, niste indieni sau pakistanezi, plus niste staruri! (indiene, pakistaneze sau turce, poftim)
:D:D
(rid pentru ca) eram in concediu medical si in ziua de concediu trebuia sa fiu in public la o emisiune televizata si mi-am spus lasa ca ma duc totusi, ca sansele sa ma vada cineva de la serviciu sint egale cu zero, ei lucreaza, nu se uita la tv, dar daca ma vad in week-end la retrospectiva saptaminii? ah, oricum m-am dus si am si spus ceva, publicul era in linie cu invitatii, eram asezati pe doua rinduri parca si o celebritate (!) pe care o vazusem afara inainte de emisiune nu mai aparea si intr-un final a venit. Si eu cred ca am citit ceva sau am raspuns la o intrebare, facindu-ma rosie de emotie si putind astfel si justifica la serviciu ca am fost la tv, da, dar eram bolnava, nu ma vezi ca aveam febra?!
(...)
Dupa care T. se invirtea prin casa, la un moment dat chiar putin cam dezbracat, chestie pe care doar am intuit-o, caci m-am extras din incapere si am vazut in citeva camere cojoace de blana asezate pe spatarele scaunelor. Cind m-am intors in camera initiala, T. era cu alte patru persoane, probabil posesorii cojoacelor. Care erau romani.
La intrunirea dintre blocuri de care am zis mai sus era si A. si am vorbit putin cu ea, noi stind pe niste scari ceva mai la distanta de evenimentul in sine. Si cumva am avut eu posibilitatea sa ma vad in trecut, de ex. cu citeva minute mai devreme, cind stateam tolanita in iarba si mi-a placut cum eram imbrata cu camasa neagra si pantaloni verzi si imi statea misto parul, ceva nu mi-a placut, dar sarim acum peste acest aspect.
In plus am vorbit la telefon cu nu stiu cine, o femeie destul de tinara, care organizaze intr-o scara de bloc (a lui Suzi) o mica cresa, iar in cealalta jumatate era iar o cofetarie. Si m-am dus acolo si erau vreo 10 patuturi cu copilasi in ele. Femeia asta putea foarte bine fi o cofetareasa, o fosta amanta de-a lui tata, plus variante.
Ei bun, si intr-un patut de asta era un bebe care era copilul lui tata! Care acum nu mai stiu daca tata murise sau nu, dar oricum avea o progenitura! Si copilul asta era frumooos! (Cam ca C'est Un Ange din clanul Malaussenilor, imi imaginez eu.) Asa, si l-am tinut in brate si mi se parea ca e frig acolo, ca era iarna si era slabuta incalzirea in sector... si femeia voia sa mearga acasa si trebuia sa vina cite cineva sa ia copiii acasa. Si eu voiam sa stiu cine se ocupa de copilul lui tata, pentru ca-l voiam eu! Nu pentru ca era frumos rau, ci pentru ca era al lui tata si semana cu el si deci imi si era sora sau frate (imi scapa aspectul).
Asadar am facut ce-am facut si-am visat iar cu copii mici. A, si-s racita. Suzii, comenteeezi? :D

Fericiri mici*

Seara de ieri, Vio trintita la orizontala de o raceala necrutatoare, zace deci in pat si isi pune Bridjet Jones 1. Bon, se termina asta (cu bine, da?), punem 2 si P. ia somn instant, eu nitel mai tirziu. Pe la un 3 juma fac nitel ochi si inchid consumatoarele de curent si apoi ma invirt oleaca prin pat pina adorm din nou. Si cind ma invirteam eu asa mai bine si-mi era vag ciuda ca stiam ca am visat, dar nu-mi aminteam ce, iaca ce-mi dau seama ca in capatina mea o voce cinta. Adica vocea mea. Bon, treaba asta n-ar fi asa de extraordinara, daca as fi fredonat vreun slagar actual sau chiar si unul mai vechi, pe care sa-l fi auzit obsesiv de curind.
Dar fiind eu de citeva zile setata oarecum pe recuperarea memoriei, am bagat de seama ca le cint in franceza si e vorba de o pesisoara nu de la ora de franceza, cum am crezut initial, ci de la cor, de prin clasa a 6-a, a 7-a.
Asadar, sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului!


Le soleil rayonne sur les belles fleurs
Et le printemps donne toutes ses splendeurs!
Legeres hirondelles viennent nous egayer...
(atit imi amintesc, versul 3 pe post de later edit oricum)


De sezon:-)!


*Observ ca imi da imaginatia pe dinafara, inventez categorii, dar nu sint in stare sa le pun posturilor dintr-o categorie alte titluri decit numele mamei lor, ca sa zic asa, si un numar. Na, super, ce sa zic.

SMS-uri 3

A, deci chiar in aceasta clipa care fuse fuse si se duse (si am ezitat daca nu cumva au niste cratime aceste verbe...) m-a fulgerat o idee atit de periculoasa!!!!
Am vazut in mai multe blog-uri ca este o smecherie (tre' sa ma consult cu asistentul meu tehnic) pe care o inserezi frumos la tine si care arata ce carti citesti tu! Aaa, si eu stind de cca 6 saptamini (nu mai retin, sa fie 8?) la acest Monsieur Malaussene nemaipomenit, as putea sa-mi induc proprii cititori in eroare, cum ca nu functioneaza cestiunea in chestiune?
Ati inteles? A, cred ca vorbeste vinul pentru mine. A, pardon, berea.

Des choses 6

Doresc sa precizez pentru inceput ca domnu' Pennac e bine mersi, Benjamin e arestat, urechile mele sint lungi lungi si mai am o treime inca. O Doamne!

De ziua lui, P. a servit niste vin rosu care s-a rasturnat paharul care a intilnit in traiectoria lui tocmai tastatura. Asa ca acum ne muncim cu tastatura mea veche, care e o dulce, uneori nu-i merge i-ul, iar tastele home si end si page up si page down si sageata in sus si in jos sint varza. Adica difera de la site la site, iar nervii mei sint pe bucla.

Ieri a fost o zi deosebita in istoria mea internetistica (s-a lui Suzii, daca-m da voie), ca tocma' cind ii povesteam nu stiu ce pe msn, asa am fost de ofilitaaaa, ca a trebuit sa fac urmatoarea miscare:

:SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS

care sper ca se vede cit de cit (cred ca da, ca eu am blog ingust) (oricum pentru mai multa siguranta am repetat experienta, recunoasteti, fierbinte, si pe ym, cu acelasi efect terifiant!!! :
rindurile de s sint in stinga mai jos si in dreapta mai suuuus! :D

Saptamina asta a fost tenis girla si am vazut-o pe Martina Hingis care de altfel imi place dind un interviu si sincer m-am bucurat ca avea asa: cosuri, riduri si dintii galbeni. Deci se poate si la case mai mari, pai nu? :|

De citeva zile m-a lovit opera (tot Suzi mi-a trimis niste bucati celebre acu' ceva timp) si imi dau in youtube si mi-am adus aminte cu aceasta ocazie ca la lipsa mea notorie de cultura, mi-am cumparat un cd cu ceva fragmente de le stie cam orice muritor de prin opere (a, operete, nu cunosc) si l-am ascultat mult, asa ca am si recunoscut unele bucati, am si stiut sa caut niste altele. In fine, lupta mea asidua era gasirea unei chestii pe care mi-o amintesc de la nu stiu ce emisiune muzicala care era simbata pe la prinz cu ceva fundatia Brambach... si mama era innebunita dupa un nenisor care cinta foarte pasional ceva cu paiata! A, bon, si tineam eu minte ca e Puccini. Si am cautat Puccini pina mi-a iesit paru' roz la radiograma (??), plus ca grafia paiatei era in capul meu Pagliazzo! Or e vorba de Pagliacci. Si de Leoncavallo. Noroc ca Pavarotti s-a indurat sa cinte asa ceva si am dat total intimplator peste chestiune (si i-am trimis mamei pe mail urgent link-ul) (nefiind on-line s-o intreb live!)...

Mi-e ciuda pe I. ca e in Londra si zace on-line si sper sa iasa din starea asta pe care eu o consider total contra-productiva si in consecinta sa iasa din casa si sa exploreze lumea.

Saptamina asta afara de luni am servit zilnic o bercica cel putin (sau un radler, vineri seara la lucru), cu punctul culminant miercuri seara cind am dovedit singura 4 si apoi l-am ajutat pe P. si-am ...sheruit, da? doua beri, da' nu simultan. Si azi m-a durut gitlejul, dar totusi acum, ca sa schimb gustul celor cca 6 ceaiuri baute, am trecut pe Flensburger (bere). A, si intre timp pe Krombacher (ultima). In plus, am servit o gramada de dulciuri zilele astea, inclusiv azi, ca P. le-a pus bine citez le-am indepartat de raza ta de actiune cind esti la computer, daca esti racita servesti legume si fructe si fara dulciuri, ne-am inteles? si a plecat, asa ca mi-am adus cutia de Mersi si am mincat jumatate, imi pare rau, mi le-a facut cadou, fac ce vreau cu ele. De prisos sa mentionez ca as dori sa nu imi pocneasca bulendrele pe mine in citeva saptamini, plus ca pericolul sarbatorilor in Romania e mare, adica oricum o sa pun o sunca-doua asa, de Craciun... Sport? A, nu, mersi, m-am tot gindit in ultimul timp, dar a ramas mereu, clasic, pe miine!

Cind ma apuca spalatul pe dinti cu zel si nu trebuie sa ies in x secunde pe usa, imi trintesc frumusel periuta in plisc, o pornesc (am luat perii mai mari si mai faine de curind), inchid ochii si ma spal intens pina ma plictisesc, peria are sistemul ei si semnalizeaza ca au trecut doua minute, eu neam, ma mai scarpin nitel pe gingii si apoi deschid ochii, ca mi se pare dubios la un moment dat.

Avem in curte o pubela destul de mica, adica ai impuscat trei saci de gunoi si e plina. Am mai scris ca sint trei apartamente in cladire, momentan doar doua locuite si am vaga impresie ca vecinii de deasupra nu produc cine stie ce mult. Dar la nooooi! Una doua, caruta de ambalaje ma ucide, cosul e plin. Ca sa nu mai zic de asta de hirtie, fir-ar abonamentul lui P. la ziar...
Iar cind am depozitat un sac linga pubela, dragutii de ei angajatii de la directia (tralala aia care ridica gunoiul) l-au lasat acolo si era evident ca e de gunoi.
Proprietarul s-a tot laudat ca aduce o pubela mai mare, dar stai sa vezi, sint taxele mai mari pe tema asta.
In acelasi stil adunam un vraf de haine murdare in doi timpi si trei miscari. Asa ca in zilele cind povestesc ca am spalat 5 masini, nu glumesc. Ceea ce se va intimpla miine, daca ma voi mobiliza.

I A S I = za best!

Partea a doua a temei pentru acasa data de Alma vine acu, cu orasul MEU!
Aici e si mai delicat momentul, pentru ca desi nu pocneam de fericire in orasul natal, l-am iubit pasional, mai ales dupa ce-am plecat de-acolo constientizind eo aspectul asta. In plus, de cite ori ma intorceam, nu-mi placea si pace, dar cum decolam, cum ma apuca un dooor! Iar in vara asta spun cu mina pe inima mi-a placut extrem.
Nu pot sa fiu mega originala, asa ca number one e la mine ca si la Suzii, doamnelor si domnilor, :

P I A T A V O I E V O Z I L O R !!!! fiindca deh amindoua am copilarit acolo (nu musai impreuna, desi eu o stiam pe dinsa cu buclele pericol pe bicicleta rosie cu saua lunga) si inca avem radacinile infipte bine in solu' rodnic (de la mozaic:-) )
centrul nucleului buricului cartierului Alexandru - unde s-au intimplat atitea de mi-ar trebui ani sa redescopar tot si totul n-ar fi decit ramasite, cioburi, petale dintr-o serie, dar ce-mi amintesc acu acu :
primele mele dragoste
rescrierea istoriei Ciresarilor, cu trupa lui Papuc, cu coduri secrete, ticalosii conspirative, intilnirea la cei trei plopi, lasatul biletelor in plopii gemeni
gradina de la parter a fratilor B.
scoala 13
iesirile (chiulul in generala, floare rara la elevii buni, la scoala din cartier) pe malul Bahluiului
drumul spre casa (scoala fiind la 5 minute, eu avind uneori nevoie de 30)
Oraselul Copiilor si toate peripetiile
pe malul Bahluiului si pe dealurile de mai incolo datul cu sania cu mama si cu Alec
picnicurile la padure:-) (care ma calcau pe coada la vremea aia, dar erau misto)
turele cu bicicleta, eu si Alec calarind simultan una:-) si soneriile fantastice inventate de el
dovezile de curaj si mersul cu bicicleta pina la podul cu tramvaiele si coborit tot podul, ca mergea uns
toate jocurile de la bloc si mai apoi plimbatul fara scop prin parc cind am mai crescut si nu ne mai jucam, ca deh, eram mari! si ne uitam dupa baieti si stateam pe banca si veneau vecinii mai mari si se asezau si ei si vorbeau de-ale lor si noi ne caram cu coada-ntre picioare
Piata Voievozilor asta n-are nici o treaba cu vreun voievod, adica eu una n-am vazut asa ceva prin sector, dar e, sper ca recunoasteti cu ochiul liber, un nume destul de poetic si e un parc in forma de T in cartierul meu si mai e si numele strazii pe care am locuit, anume strada Piata Voievozilor. Foarte cul, parerea mea, normal!

Cum ziceam, subiectul e cel putin (!) exhaustiv si nu ma grabesc sa-l epuizez, micutul. Trecem la celelalte puncte de atractie.
(Ia sa vad ce-a mai scris Suzi!)
Ah, dar deci e greu rau. O sa aleg number doi zona Palatul Culturii (pentru ca am o mega-afectiune pentru Biblioteca judeteana Gh. Asachi care sade intr-o aripa a dinsului), cu teatrul de vara, treptele din fata unde ieseam la fumat, parculetul din fata cu tunurile, ruinele zidului unde era asa de romantiiic, biserica Sf. Nicolae Domnesc care se incadreaza mirificent (!) in peisaj, la fel cu Casa lui Dosoftei si in continuare hotelul Moldova, Orizont (cred), Tribunalul, mergind pina la teatrul de copii (si tineret presupun) Luceafarul si parcul care este in miezul acestor chestiuni. Aceasta zona o asociez unei alte virste a existentei mele, cind deja aveam voie sa parasesc singura cartierul si cind nu ma mai regaseam cine stie ce in parc... (Suzii, daca ma citesti, e Joaquin in acest moment la tv, pe canalu' entertainment, da' e pe mut.=Sfirsitul momentului publicitar.), plus doua virste afective, adica am avut doua pasiuni relativ serioase localizate in sectorul ala, deh...

Numaru' trei e Copoul, desi e chiar dificil, da, stiu, am mai zis... pornind cumva de la mama bazei si anume Gara si Vama Veche, pentru ca insemnau in prima faza parasirea cartierului, care, dupa cum spuneam mai devreme, nu era chiar o nimica toata in prima faza... apoi Ripa Galbena si intersectia de la capatului Bulevardului Independentei, plus gelateria si mai apoi si patiseria de pe stinga cum urci, care acum am impresia ca nu mai sint, iar pe dreapta departe biblioteca de la filosofie, apoi pe stinga BCU (biblioteca centrala universitara), mai pe scurt Eminescu, punct de referinta in geografia Iasului (dupa parerea mea, adica eu am avut intilniri girla la piciorul lui Eminescu, serios), pe dreapta iar (deja urcam pe Copou) avem un parculet romantic unde, atentie, sint statuile Voievozilor (unde se pupa unii in disperare) si de care ma leaga oaresce amintiri de tinerete involburata, iar in aceasta nebunie in mijloc este un rond care era pe jumatate inchis pe vremea celebrelor Fetes de la Musique, long long time ago, acum nici nu stiu daca se mai tin... in fata Casei Studentilor.
In parculetul de mai sus mai era fosta Casa a Pionierilor unde am fost la cor si care ori e in renovare acum, ori e in aceeasi stare de super paragina si parasire in care am regasit-o cind am mai fost prin zona, tristut. De aici se intra deja spre Pogor cu parcul aferent si avcorsz, dupa colt, barul, dac-o mai fi, Kings (care era intr-un garaj).
Inapoi la Bulevard, care daca nu ma-nsel se cheama acum Carol or smth, chestie total de doi bani, daca ma-ntrebati, Institul nu stiu de care, fostul Radio Hit pe partea ailalta, cu amintirea crismei Paradis pe care-am prins-o chiar inainte de deces, apoi bolta si barul din bolta si o librarie acolo si una mai la vale si sus am jucat sah intr-o duminica, apoi vine mind bank (:-) ) cu niste bloculete nebunatice in spate, vis-a-vis salba de barulete noi si Spitalul Armatei cred, fosta Casa Armatei iar pe stinga (spun fosta pentru ca imi pare ca a ajuns altceva intre timp...) si Casa Universitarilor, pe numele ei de cod CUI, cu o foarte frumoasa terasa si cu chelneritele din garda veche care ziceau mai e de-o nesimtire grasa, a!
Si-apoi avem UNIVERSITATEA, cu vestitul corpul A (cititi rpd, pls) unde mi-am tiriit si eu ciolanele, B si vizavi C si facultatea de info! Plus un barulet intre ele, plus biblioteci, plus parcuri, plus camineee! Caminele, pai sint girla! Apoi cantina! Apoi Teia:)! Centre culturale, complexul Copou, Parcul Copou cu teiul si muzeul lui Eminescu si statuia si turnatoria si cei 4 lei ascunsi sub o piatra, fostul cinematograf, iar o librarie, apoi o zona nu chiar fascinanta, citeva statui, dealul urca si deodata, paf, inca un parc, al Expozitiei! Ce-o fi expus acolo nu cunosc, dar oricum imediat dam de Gradina Botanica, dar asta dupa ce trecem de (daca o mai fi) fotograful cu ursul impaiat care arata ingrozitor si tadam, Casa Vinatorului, o bere, un mic, phii, ce-mi lasa gura apa! Si mai avem o casa veche cu balcon pe care am suspectat-o eu mereu ca ar avea vreo legatura cu Medelenii, cu casa familiei Deleanu din Iasi adica. N-am voie sa visez?!
Si Gradina Botanica e chiar frumusica, marisoara, peisaje nebunii deschideri, a, si plante, lacusoare, trandafiri, banci, tot tacimul (hellou), nu ma prea incinta taxa de intrare si am sarit gardul de citeva ori...

Acesta a fost locul 3 din Iasi, ha!:D:D

* trei locuri care ma enerveaza in Iasi
mmmm bun, o sa pun care nu-mi plac in mod deosebit in loc de ma enerveaza, ca nu stiu daca ma enerveaza locuri... avem asa o data zona industriala, ca e uritica foc, mai avem Bularga, pentru ca iar e nasolasa, imi da mie impresia si tot pe-acolo, zona Sirajului, desi acolo e Biserica Frumoasa, care e deosebita, zice-se.
Triste mi se par cartierele Mircea, Galata si Canta. Asa cum am scris, triste, parca e griul mai intens or mai sters, cum doriti. Si nu-s eu in vreun fel atasata de ele.

* trei locuri in care imi place sa ies cu prietenii (sau cinci, hai sase, dupa deliberari)
a, pai obligat terasa Corso, care e cea mai giugiuca terasa din lume (parerea mea); barul-resto Manhattan din Tudor (unde in lipsa de ciorba de burta e digerabila si ciorba radauteana) a, da, si Irish Pub-ul, care e fain si-nauntru, si-n afara (mai precis aveau cel putin acum citiva ani in spate o gradina foaaarte faina, care mie imi aducea a ceva japonez, cu un podet peste o balta, o nebunie ce mai:-) plus Bolta Rece, Casa Pogor (in vale) si doar pentru rezonanta Trei Sarmale (in sensul ca am fost cind eram plod si nu retin mare lucru, da' e si la cotitura cu Plopii fara sot, deci merita)

* trei lucruri pe care nu le-ar intelege un strain in Iasi
hm
O sa aduc marturii smulse cu forta dupa concediu, pina atunci : nu stiu, poate conditiile din transportul in comun? discrepanta complex comercial ieftin/vs/Mall? dezinteresul local pentru cultura? (ai min, citi dintre noi/voi vizitati constant muzee? Aveam la un moment dat o meditatie si in drum treceam pe linga casa unde s-a nascut George Topirceanu (sau unde a trait, creat, na, ca am uitat) si mi-am tot propus sa intru macar o data, dar nu mi-a reusit intreprinderea neintreprinsa...)

* cel mai de fite cartier - nu cunosc, presupun ca Sararie? Zona tribunalului? Independentei? Centru-Copou? Oricum pe unde apartamentele au niste preturi de iti sare basca de emotie (considerind ca pe Sararie ar fi apartamente, da? Acolo mi se pare un monument de nebunie casa lui Vlasov.) Nu ca in rest ar fi casele ieftine rau...

* cel mai urit cartier - pai din alea triste cred.

N-au incaput la catastif la alea bune si remarcabile si tot tacimul Stefan cel Mare (strada sau ce-o fi), strada Cuza-Voda, care ma tem ca acus-acus cade, centrul cu Piata Unirii si hotelul Unirea cu privelistea de la etajul 13, strada Lapusneanu si Liceul National... ba chiar si Saulescu, strada.

Concluzie:
Ce frumos este orasul meu natal! (vorbesc serios!)

Liviu, te invit. :-)

Mentori (ha!)

M-am gindit nitelus (nu prea mult, sa nu doara) si numarul 1 este diriginta si profesoara de istorie din 5-8, doamna Iriciuc, care ne cam calca (ia sa trec la singular) ma cam calca pe coada cu aiureli gen unghiile si batista si orele de dirigentie si aveam un carnetel in care eu total pe dinafara la desen faceam niste opere de statea mita-n coada, parol, ca aveam saptaminal teme de discutie, gen cum sa circulam (de astea-mi amintesc, ca am cistigat si un concurs de circulatie in perioada aia) si impuscam niste oameni mari cit pagina cu o cruce pe obraz care era bandajul de dupa accident da? si deasupra scriam deosebit de colorat asa nu!!!! si mai desenam si un cetatean oarecum normal deasupra caruia trona asa da! foarte frumos!
Tovarasa si mai apoi doamna diriginta avea o semnatura imbirligata si toata clasa stia s-o reproduca, aparuse atunci o moda cu o coperta sau punga transparenta si scriai frumos cu pixul pe deasupra semnaturii si apoi o munceai pe punga pina-ti dadeai mina. La ce ne-a folosit nu stiu, dar in general in pauze se exersa pe tabla aceasta semnatura.
Ea ne-a facut ora de introducere in cum devenim incet incet femei, timp in care baietii au fost trimisi la plimbare si am aflat ce e aia menstruatie, care stiam, ca mai auzisem.
Tot ea ne organiza petreceri si chit ca noi circoteam mult, era foarte misto ca aveam petrecerile astea si imi cumparase mama o rochie rosie closh foarte foarte faina cu care faceam niste piruete exemplare si stateam eu deosebit de cracita pe un scaun la o astfel de intrunire si doamna m-a chemat la dinsa si mi-a zis foarte delicat ca ar fi mai frumos sa imi tin picioarele altfel, purtind rochie si nu pantalon ca in 99,9999 procente ale vietii mele.
Mi-a placut de ea si apoi a venit in scoala si Ana, fetita ei, care era timida si eu cu Tudorel (o!) o cautam in pauze si stateam cu ea de vorba si ea parea sa se bucure. Ana tre sa fie mare mare acum... Doamna Iriciuc avea o freza a la Mireille Mathieu, pe care parca o mai poarta si acum.
N-am mai vazut-o de ceva timp, dar ma uit spre balconul ei de cite ori trec pe linga blocul in care stiam ca locuieste.

Prima mea doamna de franceza Otilia Honciuc (am gugalit-o putin si este o persoana care scrie despre cartile lui Coelho, nu cunosc daca ea). Care mi-a inoculat microbul francez destul de adinc, care era foarte cula, cu par scurt si roscat si venea la scoala cu masina, care cred ca doar directorul mai remarcasem ca practica acelasi sport!
Eram parca 4 buni la franceza in clasa, cu B., Ancuta si domnu Ber. Unul din hobby-urile doamnei era sa ne puna nota 10 daca puneam 10 intrebari pe baza unei imagini. Imi aduc aminte de primul cosmar constind acasa de data asta in nitica munca impinsa de la spate de mama si anume povestea lui qu'est-ce que care e urit, pe parola mea.
Dupa revolutie doamna ne-a intrebat daca stim (era maaaare moda) cum se spune an franse la trecerea la economia de piata. Or cu trecerea a fost problema mare, cind ne-a lamurit ca e passage stiam toti cuvintul, doar in pasaj in Piata Unirii cine n-a fost?!
Am intilnit-o in Gradina Botanica dupa ce luasem la liceu la clasa de limbi moderne si m-am emotionat teribil, asa incit nu i-am comunicat isprava mea. Pacat, s-ar fi bucurat.

Profesoara de franceza din liceu, Simona Coroiu, care iubea pisicile (sper) si care avea un larousse pe frigider destul de jerpelit, pentru ca folosit. Ma plictiseau pe mine infiorator comentariile pe textele din manual, dar orele erau faine, traduceam multisor si ne batea la cap cu vocabularul (chestiuni de la care ma eschivam uneori cu gratie) si eseurile ma calcau pe bataturi, la vremea aia scremindu-ma intens pentru niste gogomanii care sa ocupe macar aproape o pagina. Oricum am fost vag olimpica si doamna era tare faina, ne facea poze, glumea cu noi, nu se supara cind rideam isteric (io cu Plesa, vai vai, ce-a mai fost si de cite ori), ne dadea nitelus afara sa ne racorim si apoi aveam voie inapoi, plus ca m-a intrebat deosebit de serios daca m-am gindit vreodata sa ma fac actrita si chestia asta n-am s-o uit, desi am zis ca-si bate joc de mine, fiind eu pe vremea aia destul de infiorator de timida si n-am vazut legatura si n-o vad nici acum, decit ca cine stie, poate eram sclipitoare si nu-mi dadeam seama. :-)
Am fost o bucatica la practica la ea cind eram in facultate. Alt feeling...
A, si tot in liceu ne-a scris cite ceva, cred ca intr-a 12a, am primit un acrostih valoros, sincer, il am si acum pe-acasa si-l stiu partial pe de rost (vin zile nopti si iarasi zile/ierni toamne veri si primaveri/omat se-asterne peste file(??)/l/e/tu-nvata de la ea copile/a... etc.)

In facultate am fost fana Alexandru Calinescu, ca-si tinea niste cursuri fascinante si era boem, cu trecut parizian, fular rosu si fuma la cursuri (cred) si avea o maniera foarte interesanta de a spune lucruri interesante, multe pe minut cumva, neplictisitor (desi am adormit la un curs de-al lui, dar eram nedormita, imi pare rau).
Mai erau citiva din generatia tinara care erau mai pe intelesul meu, de fapt un exemplar la franceza si unul la germana, nu dau nume, iac-asa.

Si din Freiburg am doi, tot nu dau nume, ca tre sa-i caut pe net, da' hai, domnul Helmut Roessler care preda germana pentru straini si era grozav de tot, amuzant foc si ironic si apropiat de noi, desi eram un amfiteatru intreg, si domnul (e picat site-ul de romanistica al universitatii!) cred Ollrich (LE: site-ul e picat in continuare, dar C. m-a rezolvat, il cheama Wolfgang Orlich)... care a fost profesorul meu la un curs super de info cu aplicatii literare, ca sa zic asa, acolo m-am descaltat pentru inceput printre mrejele internetului si ale cautarilor si l-am ascultat cu gura cascata la multi povesti si se imbraca in alb si avea si fular alb si par lunguts alb si ondulat, groaznic de boem, si m-a facut sa-l iubesc pe Perec cu patima, nu asa.

Ma bucur ca cei de mai sus mi-au fost profesori, la cei din urma nu stiu cit m-am remarcat, astfel incit o scrisorica de multumire trimisa acum sa-si atinga in vreun fel tinta...
Oricum nu i-am inghitit pe cei care-si citeau de pe foaie cursul, imi pare rau, nu e pentru mine si mai si dictau cu o viteza numai buna pentru absolventele unei scoli de secretariat ceva. Mai lasati-ma, fascinantilor.

Eu n-as fi fost o profesoara buna decit, poate, cu timpul, dar as fi chinuit primele generatii (reciproc probabil) nu din sadism, ci pentru ca un public mai largut ma pierde cu totul, de aia cred ca n-a fost sa fie menirea mea, dovada : fac alte cele.
Cam atit, cu multumiri speciale mamei, ca mi-a citit mult si a citit mult (la cit pot eu aprecia acum).
:-)

A, nu taguiesc din nou! ;) A. ba da, pe Liviu;)! Si m-a bagat in povestea asta again Alma.

Later edit:
Am certitudinea ca am mai uitat pe cineva, in afara de doamna Stela Miron, de care mi-am amintit, care m-a meditat la gramatica romana pentru facultate si desi imi dadea de invatat teorie la greu, eu ma fofilam en gros si lucram pe texte, de terminam caiet dupa caiet cu viteza maxima. Daca textele imi placeau... si tineam la punctul meu de vedere si de multe ori raminea cum o dadusem eu, circumstantiala de loc, am zis!
Plus ca ma intelegeam de minune cu doamna Miron, ma duceam cu drag la ea, mai ales cind a inceput sa circule inflacarat zvonul ca s-a scos teoria de la admitere! In plus, i-a placut noua mea freza zero prezentata la sfirsitul lui ianuarie pentru care s-a suparat mama deosebit de tare si a trebuit sa ma plimb cu caciula prin casa pina cind a intrat o data sa-mi zica ceva cind faceam baie si s-a dus misterul, A, asa arati? Adica asa:

Bucuresti

Cum incep multe posturi din multe bloguri in ultima vreme, ma incadrez si eu in grafic si trintesc ca a veni sorocul sa imi fac tema de mi-a dat-o Alma acum ceva timp. O s-o scald partial, ca nu ma omor dupa Bucuresti si nici nu-l cunosc decit extrem de vag.
In primul rind cind aud de Bucuresti mi-aduc aminte de o vara de tinerete cind vecinii de la blocul de tigani aveau casetofon cu boxe si probabil le-au scos pe balcon si au dat la tot cartierul o piesa colosala semimanelistica semitiganeasco-de petrecere (cer mii de scuze ca nu stiu s-o incadrez corespunzator si nici versurile nu le-am retinut) cu o tanti periculoasa la refren si gingurea ea in legea ei Bucureeesti Bucureeeesti, fapt care mi-a intunecat frumusete de vacanta, ca pardon is alergica si isterica la chestii bagate cu de-a sforta, mai ales cind e si urite (am zis-o si eu, na).
Si in al doilea rind imi apar in pelicula memoriala (!) capritele care eram in tabara la Costinesti in vara lui '97, Anca, Laura, Alina si cu mine si cum hiphoparea Laura din formatia mea de suflet (uriti imi sinteti, bai!) Blug Mafia dintr-un mega-slagar la ora aia care era cu un cartier de la capital si imi scapa, in schimb am memorat mult mai bine fumez marijuana si ce daca fumeaza si tu ca poate o sa-ti placa (tot din sus-numitii, cunoscuti mie doar in interpretarea exclusiva a nebunaticei L.)
Tot in partea introductiva care nu m-as mira ca asa e tipic la mine sa fie olea mai lunga decit cuprinsul si incheierea in general lipsa impreuna doresc sa mai precizez ca desi nu ma omor dupa Bucuresti, cind am fost la Paris am exclamat de mai multe ori aaaah parc-as fi la noi! si mi-a placut.
Adica sa se faca dreptate, cum s-a putea.
In rest, ca e deci super-orasul minunatei noastre patrii, ca am neamuri si prieteni acolo, asta e oarecum de la sine inteles.
3 locuri care-mi plac : (a, pai e delicat, dati-mi voie sa ametesc putin situatiunea si sa renunt la asta si sa zic asa la modu general) (si mai multe daca ies la numar)
Calea Mosilor - care mi-a placut din La Medeleni, la fel cu Popa-Nan; ei, eu cred ca aceasta Cale este acum un bulevard lungut si parca mi s-au lungit urechile mergind pe jos pe-acolo dintr-un capat in altul, doar ca veneam de departe, daaar pe acolo pe la capatul lui era o gogoserie care avea cele mai grozave gogosi cu ciocolata pe care le-am halit vreodata. Deh.
Tot prin zona aia m-a dus Pitzi (care era un flacau din Constanta cu par pe nas si care stia diverse vorbe pe greceste) intr-un bar (in spatele blocurilor), bar care mi-a placut mult, era la un demisol si avea un soi de penumbra el asa (cred ca vreau sa zic ca era intunecos, pardon) si retin ca pe mese erau luminarele aprinse (inca nu lovise moda peste tot) si Pitzi fuma si eu ma bucuram de sarea camasa de pe mine, ca eram oficial pentru el nefumatoare si n-am indraznit sa incalc pactul, ca ma temeam ca ma da in git.
Daca n-am visat cumva, ceea ce nu m-ar mira in mod deosebit, mi se pare interesant in Bucuresti alternanta intre blocuri si case. Adica pac la cap'tu' strazii dai dupa blocuri(le gri:-s) de un cartier de case darapanate vai de steaua lor, dar pitoresti ele asa. Adica cred ca se pot filma lejereanu scene din primu razboi mondial pe-acolo.
Pe undeva prin centru (!!!!!) mi-a placut mie o strada din asta, care parea ea cam parasita asa, desi din loc in loc mai erau prin balcoanele istorice diverse bulendre intinse la uscat si mi s-a spus ca pe acolo e nu stiu ce bordel tralala. Bun.
Mi-a placut un magazinas pe bulevardul ala care duce ori la Universitate, ori la magazinu Unirea or la hotelu Continental (poftiti cultura, da o sa recunoasteti magazinul!) unde erau cinci mii de feluri de dulciuri in diverse boluri din care luai cu lopatica (apoi am tot dat de asa ceva prin calatoriile mele ultraexcentrice:-s) si mai erau niste chestii secsi alde sorturi cu tsitse si cani haioase. V-ati prins de ce zic, da? Asta se intimpla prin '99 cred, cind eu inca eram mic copil si nu vazusem lumea deloc deloc. A deci magazinul era super apetisant, dar sincer jeleurile in forma de viermisor etc. nu ma mai incinta de nici un color.
Mi-a placut pe la Universitate (aici sint sigura) ca erau nenii aia anticari si iar era olea de atmosfera pariziana, desi o idee mai trista, mai griulie poftim, la fel si pe aproape de Calea Victoriei, pe unde era un magazin Naf-Naf (daca nu ma insel, scuze). Si aveau carti multicele, de ex. Dostoievski girla, care in Iasi nu era chiar pe toate drumurile la vremea aia.
Salata de la Spring Time (tot de pe acolo) mi-a placut multisor, de asemenea acolo aveau un sistem periculos de pornit apa la chiuvete, de m-am uitat intii ca vitelusul si apoi m-a dumirit lumea civilizata. Ca la noi la provincie era dezastruos peste tot, ce stiti voi, astia...
Bai, ar mai fi, da' imi scapa.
Cum ar veni, restul nu mi-a placut. Pe dracu'.
De ex. am impresia ca am fost si eu macar intrata in Laptarie, da' ma tem ca era fuleala si ne-am carat intr-o directie care mi s-a sters din memorie.
Imi mai amintesc un apartament genial in care locuia unchiul lui I. si in care a tras trupa de turbate venite la megaconcertul Iris si ce apa calda si cada era colosha s-am zacut ca boieroaica si aburii aia erau numa' buni de-o igrasie!
Promit sa ma straduiesc mai mult pe viitor!
Nu taguiesc pe nimeni, ca sincer mi s-a luat incetisor de aceste super lepsuieli care au impinzit blogosfera care era impaianjenita si inainte, nu?