Si-am incalecat pe-o sa

Acum vreo opt anisori si-oleaca, asa, am aflat ca ii placeau trandafirii. Ii placusera, pardon. De la un fost coleg de-al lui, nu retin cine si in ce imprejurari, oricum, mi s-a spus ca. Si asa am inceput sa ne prezentam la noul lui domiciliu, cel putin formal, cu trandafiri. Flori oricum i-am fi dus, asta e clar.
Vizita acolo e un fel de act de prezenta. Sincer ma simt un pic altfel mergind pe dealuri ca sa zic asa, dar nu remarc vreun fel de comunicare astralo-eterico-nu stiu de care. Imi pare rau ca nu e o fotografie pe usa (!), eventual una din cele pe care le avem noi, cu el cintind (vorba vine) la chitara. Din seria tatal meu cinta la chitara si m-a dus la fotograf cind eram mica.
Pe 15 august il sunam mereu, la multi ani, alea alea, nu cine stie ce lung, adica scurtut, ca n-am stiut sa ne intelegem in prea multe cuvinte. De Florii era intotdeauna distractiv (privit in urma evident), da' ce, e Sfintul Viorel azi? In schimb in partea de familie in care am crescut eu nu se practica lamultiani-ul de Pasti, asa ca daca ma fofilam sa urez sarbatori fericite (pardon), urmau reprosuri ca nu l-am felicitat. Dar asta sa fi fost tot raul din lume...
Imi pare nespus de rau ca te-am cunoscut atit de putin (?), imi vine destul de greu sa provoc discutii gen interviuri despre tine cu cei care au mai multe amintiri si timpul trece si face ce stie el mai bine.
Mie imi merge bine, nu joc la jocuri mecanice, uneori joc la lotto, uneori beau, dar nu mult, imi place sa cred, mai fumez (mai fumez), in Italia n-am fost (mi s-a spus ca ti-ai fi dorit tu sa mergi la meciuri), dar am bifat destule partide in Germania. Si mai e cel putin una pe vine.
Voiam sa-ti spun asta, in caz ca aveti internet acolo.
A, si fa cumva sa dau de frate-miu, te rog. Mersi, Papa, mai vorbim.
My Daddy.