Exerciţii de nesimţire (fara copyright)

Nu o data mi-am dat seama ca intre a vorbi si a (nu) face e o mica distanta. Adica a tine morala e de-a dreptul easy, dar cind esti tu pus intr-o situatie care pina de curind era doar ipotetica s-ar putea ca lucrurile sa se schimbe. Plus ca la fel de usor e sa vezi defectele altuia... Istoria si isteria de la mondiale cu Zidane dindu-i un cap in burta lui Materazzi au fost indelung comentate, eu opinind mereu ca indiferent ce i-ar fi spus italianul, nu se cadea sa reactioneze asa.
Cind am ajuns aseara in bar, atmosfera era cam afumata, ca sa zic asa. Se aflau acolo in ordinea numerelor de pe tricou si anume de la stinga la dreapta : Christian, Mario, P. si Richard, in spatele tejghelei mesterind Flavio. M-am asezat cum ar veni la mijloc de codru des, am aprins o tigara, am primit radler-ul si ma gindeam eu incetisor asa, ca era tirziu, la nemurirea sufletului, cuprinsa fiind de-un monument de melancolie provocat de dj play my song, enya cred ca le zicea cum putea ea mai dulce. In atmosfera de pace universala care s-a lasat R. si P. trancaneau ceva in legea lor, moment (!) in care F. face semn sa tragem cu urechea la ce discuta C. si M. Am zis ca poate o fi ceva super haios, m-am straduit, n-am prins decit cum C. zicea ca el are o casa nu stiu unde si ca nu se duce acolo, pentru ca italienii is groaznici, sint mai rai chiar decit francezii, ocazie pentru mine de a ma mai scufunda nitel in visare si de a medita in continuare la motivele total subiective care ii fac pe oameni sa se urasca intre ei, fie ca-s evrei si palestinieni, ca-s nemti si olandezi, romani si unguri sau vecini de bloc frati gemeni. Cind mi-am ciulit iar urechile, pentru ca Enya le zicea ea bine in felul ei, dar oarecum cam tare pentru simtul meu deosebit de sensibil, C. tocmai ii povestea lui M. ca daca il mai provoaca, ii f*te una de nu se vede. Am incercat sa ignor acest detaliu de-a dreptul fascinant, m-am cufundat iar in alte sfere (sau m-am inaltat?), mai trageam un fum, nu eram foarte prezenta, spun drept, dar destul de vie totusi cit sa vad cu coada ochiului intr-o succesiune foarte rapida urmatorul film in care C. se ridica, pune mina pe nu stiu ce, ridica nu stiu ce-ul deasupra capului lui M. si-i da drumul. Nu stiu ce-ul cade fix linga mine, dupa ce se izbeste de perete linga capul meu. Dat fiind ca, dupa cum spuneam, nu fusesem cine stie ce prezenta, nu m-am speriat, eram chiar cam sictirita ca sa zic asa. Era vorba de un pahar ornamental in care se aflasera o luminare si circa 8272 de bilute mici verzi de decor, care s-au raspindit care incotro. F. a sarit de la locul lui sa controleze situatia, a fost un pic amuzant, pentru ca el e micut de statura si s-a vazut intre doi baieti ca la un 1,90 lejer, in fine, l-a convins cu binisorul pe C. sa faca bine si sa se extraga din incinta si anume singur. C. dus a fost, P. a iesit de la locul lui si s-a apucat sa dea cu o matura peste decoratiunile verzi, eu am cerut supliment la radler pentru ca tocmai trecusem la distanta de-un fir de par de-o catastrofa (adica ce, nu putem specula?) si-apoi s-au apucat sa analizeze problema. Noi, garda de dreapta, eram cam la furat, dar F. auzise mult din discutia celor doi si i-a dat dreptate lui M., ca doar C. fusese total deraiat in actiune.
Situatia fusese asa : C. a simtit nevoia sa-i comunice lui M. ca nu l-a suportat niciodata, ca e un fraier, un timpit, un bou samd si-un prost. Care aceasta din urma chestie l-a deranjat pe M. (precizez ca restul nu) si voia musai sa afle de ce, dar statea linistit la locul lui in timpul asta. P. era infuriat de drobul de sare, a, ce-ar fi facut el daca ma nimerea paharul ala, vai de capul vostru, va mincam fripti etc. Eu, profitind de marea mea capacitate de a pune punctul pe virgula, l-am intrebat pe M. de cind nu mai poate el de grija parerilor lui C. despre el. Bun, si cu asta ne cam linistiseram.
R. profitase si el de moment pentru a-si face refill la bere, desi nu fusese deloc in zona seismica. Nu stiu ce tot tinea el musai sa-mi povesteasca si sa gesticuleze in mod deosebit, prin asta intelegind cel putin sa-mi puna mina pe umar, cind am simtit nevoia deosebita de a-i interzice sa ma mai atinga. De doua ori, ca na, servise si servea. Probabil ca treaba asta nu m-ar fi amuzant in mod deosebit nici daca as fi avut tot atita alcool in singe cit dinsul, dar mai ales ca eram uscata ca o copita de camila (!), nu era cazul si pace.
P. mai mustacea din cind in cind cu cit de aproape a fost sa ma nimereasca paharul ala, eu ii ziceam sa se relaxeze, R. ii zicea sa vina la locul lui, adica intre noi pe banca. N-a vrut.
Incet-incet R. a inceput sa ia conducerea, sa ne comande pe rind sa ne ducem acasa, ba chiar sa-i comande lui F. sa ne cheme cite un taxi. De fapt si-a continuat rolul serii, daca-mi aduc bine aminte, cind aterizasem eu practica aceleasi glumite de 1000 de puncte. Era cam amarit ca la sosirea mea s-a spart ad-hoc gasca de jucatori de zaruri, iar P. l-a pus pe stand by cind a incercat sa-l corupa (!) sa mearga "undeva sa faca bani" in noaptea aia. Sa jucam poker adica, mi-a zis P. Nu merg.
Asadar R. o simtea de-o dare in spectacol. Fiind cea mai apropiata fizico-geografic in sectorul lui, m-a luat la ochi si la rost. Tu platesti impozite? Pardon?! Da, da, tu platesti impozite? Da' ce te freaca grija? Te-am intrebat daca platesti impozite, raspunde-mi! N-am chef. Platesti impozite, zi-mi da sau nu. Da sau nu (si eu amuzanta rau, desi am avut oarece reactii favorabile din public). Minte-ma daca vrei, dar da-mi un raspuns. Inseamna ca esti ilegal! Daca zici tu, is ilegal.
Si prietenul tau care... citi ani ai tu? A urmat o serie de tunete si fulgere in contra lui P. care a stat cit a putut el de linistit. Din cind in cind R. isi completa tiradele penibile cu ce mai stai, du-te acasa! catre P. si cu un esti ilegal aici, catre mine.
Tot pe-acolo a fost si prietenescul nu stii germana (el e englez, stie mai multe cuvinte ca mine, dar face mai multe greseli; are cunostinte dialectale). Bine tu, asa e. Discutia a fost doar in germana, cu o singura exceptie, cind i-am spus dutenpizdamatiiriciard! ca o cerea, micutul. Nu s-a lasat o clipa, a tocat si-a macinat cu obstinatie. M-a trecut la gypsy si a jucat in paralel cu P. si cu mine, da-i da-i da-i da-i. Mai avem una-doua guri de radler, ma gindeam sa rastorn total accidental paharul, dar total accidentalul nu are chiar atita farmec, plus ca era bautura mea, plus ca sint o doamna. L-am lasat sa mai peroreze in forta, am plimbat ultima inghititura de radler prin plisc, m-am uitat lung si curajos la R. si cind spunea pentru a nu stiu cita oara mergi acasa, gypsy etc. am tras adinc aer in piept (pe nas) si l-am scuipat. Din pacate nu l-am nimerit intre ochi, cum tintisem, ci undeva pe camasa, n-am mai stat sa constat pagubele, am insfacat pachetul de tigari si intr-o nanosecunda eram in curte, fara pa, fara nimic. P. a venit in urma mea, i-am cerut scuze, a zis ca e ok, pacat ca nu am nimerit prada si ca oricum a fost super pasnica seara, spre asta inclinind cu predilectie faptul ca el a avut inspiratia sa nu se aseze la loc ca mai devreme.
Mda, am fost o lady.