Ramasite din scoala

Azi dimineata m-a ros curiozitatea sa ma interesez cind invata plozii nemti tabla inmultirii. In clasa intii, cred, zice P. Pe vremea mea era in clasa a doua, nu mai stiu cum e acum, dar cind ma gindesc ca mai toti am prins-o si-o ducem cu noi prin viata emoticon rusinat, ma intreb cum de e cu putinta. O sa va zic de altfel un secret, am dubii uneori, noroc ca nu trebuie sa dau dovada prea des de vastele mele cunostinte matematice. La aceasta ora nu mi-e foarte clar cum am ajuns la asemenea subiecte de meditatie, o fi de la faptul ca (cred ca) am citit in blogul teroristei (dati-va in google dupa "terorism de cititoare", ca inca n-am invatat sa pun linkuri, deh tehnica, doar am mai zis) ca ea se apuca sa recite tabla inmultirii cind ii vine sa plinga la vreun film mai lacrimogen acolo. Acum, in caz ca nu ea a emis aceasta metoda interesanta, imi cer scuze, am rasfoit exagerat netul in ultimele zile, asa ca nu raspund de nimic din ceea ce scriu, de surse mai precis.
Oricum, daca tabla inmultirii mi-o mai amintesc asa in felul meu, uneori cu artificii si metafore, mi-am dat seama ca avioane cu algoritmi, factorial, extragerea radicalului si niste cirnatele de numere intre niste paranteze pe mai multe rinduri cum am facut prin liceu imi sint cam la fel de cunoscute ca si vietnameza.





Ocazie cu care trebuie sa inserez foarte foarte scurt anecdota de la factorial, de fapt ar fi doua, 1) cum de mama mai stie aiurelile astea si-n ziua de azi imi scapa; intr-o zi mergea ea spre casa pe linga centrala cind doua liceene in fata ei ciripeau despre semnul exclamarii si mama le da o mina de ajutor cu denumirea de factorial; 2) in liceu de printr-a 11-a asa am fost super buna la mate, pentru ca faceam meditatii cu iubitul meu din vremea aia, asa ca la lucrarile de control era o idee buna sa stai pe linga mine; ei, Antonina a facut-o si cind copia ea mai de zor asa mi-a zis ca ce-am vrut sa spun cu semnul exclamarii ala acolo? e bun asa, scrie tu mai departe. Haios, nu? (hihi)
Ah, si nu va pot scuti de tertipurile de la ora de mate, secventa predare : Ati inteles, copii? Nu. Va mai explic o data. (blabla) Ati inteles? Nu. Bun, sa trecem mai departe. (Nu pun linii de dialog nici moarta.)



Din fizica nu retin absolut nimic, nici o formula sau lege sau mai stiu eu ce, desi am fost iar o draguta si am avut media 10 cind am facut cu Grindei (...) intr-a 10-a si culmea e ca in trimestrele 2 si 3 imi aminteam chestii din 1. Paranormal, nu alta. Oricum, azi ii explicam lui P. ca formula pe care-o stiu eu, care nu stiu a cui/ce formula, ecuatie etc. e, ceva cu E=mc la patrat, imi pare groaznic de rau, nu stiu sa scriu la patrat, de altfel nici pe germana n-am stiu sa spun, drept pentru care am propus sa se rescrie formula (legea etc.) in E=2cm (as in doi centimetri). Multumesc, multumesc.
Despre chimie nu are sens sa mai discutam, adevarul e ca nici nu m-am straduit vreodata, poate in primele saptamini dintr-a 7-a cind, ca si in cazul fizicii cu un an inainte, mi-am spus ca e un miracol cum de totusi atitia copii trec clasa; mai retin niste prescurtari (ca nu stiu cum le cheama altfel) la diferite elemente chimice si unele numere atomice (ei, daca nu or fi altcevauri) si dupa cit de aiuristic precizez "unele", va dati voi seama cam ce bine.
Totusi de prin gimnaziu imi mai amintesc unele chestii de la geometrie (da, si asta e mate, dar acum mi-am amintit) si obligatoriu de prof, cu "cealalalta" si cu "daca ai ramas in urma, nu inseamna ca esti inapoiat", misto tare era. Ei, cred ca cu oaresce sfortari sint in stare sa calculez o latura din triunghi (banuiesc ca lungimea, nu?), mai stiu ca isoscelul are catenele (OMG, incep sa ma impresionez singura) egale si latura a treia se numeste ipotenuza (dati-mi voie sa cred, nu-mi spulberati visul culturii mele generale), mai este o smecherie cu unghiul drept si atunci celelalte la isoscel sint de 45 de grade, wow, un pic mai am si-s gata, suma unghiurilor intr-un triunghi e 180 (please!!!), a, si mai stiu vag de bisectoare si a a inaltimea! si hm mai era macar o gogorita din asta, tot cu b, nu-mi dau in google, dar deci o retin asa vag, mediatoarea, taram. Ei, mai erau niste centre pe acolo, n-are rost sa insistam. Daca mai preciz ca la fel de bine mai stiu si doua nume la cerc (adica cercul are raza si aaa diametru) (si atit!), as deduce ca am fost olimpica la matematica, ceea ce e partial adevarat.





De unde am plecat si unde voiam sa ajung : daca as exersa cu ardoare un pic tabla inmultirii, probabil ca as fi (maria ioana tu esti) campioana (am ascultat muzica la icafe in iasi, sorry). Impartirea merge si ea, cit de cit. Ma rog, mi s-a intimplat pina acum sa gresesc la lucru de cel putin 3 ori la calcule si era vorba doar de adunari. Ma rog, ma grabeam. Da, da, stiu.
Asa : cine-a pus tabla inmultirii in clasa a doua in programa n-a fost om nebun nebun, se pare ca lucrurile invatate cel mai devreme (dar nu chiar la 3 ani) se intiparesc cel mai bine, nu vreau sa ma gindesc ce s-ar fi intimplat sa fi invatat vreo chestie esentiala de pe la 15 anisori asa, cind concentrarea mea deja incepuse sa dea cu virgula.

M-am hotarit sa scriu postul asta intr-o imprejurare de asemenea colosala pentru memoria mea grandioasa : dau sa spun noapte buna pe ym si parafrazez (dar deosebit de subtil, nu altfel) pe Eminescu. Ei, da, chiar pe el, cu "ce-ai zice daca cu gene obosite as sufla in luminare?" si dau sa pun si versul doi, care suna in capul meu cam doar ceasornicul mai bate lunga timpului aaaa vapaie?!?!?!?! Nasoale rime mai facea si Eminescu. Pun mina pe google si tastez cu precizie cind cu gene obosite. Rezultat relevant zero. Hm. Cind cu gene obosite seara. Idem. Mai sa fie. Caut Eminescu, Scrisoarea a II-a. Nu e chiar de acolo. O fi a IV-a? A V-a? Le iau la rind, era prima.
Si anume :

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,

Si cum ostenite nu e musai obosite, logic ca primeam raspuns nul. Versuri memorate fugitiv dupa cum se vede in gimnaziu, cind le-a recitat Ciprian la ora de romana, noi fiind la vremea aia la Scrisoarea a III-a cred si el fiind mai original a zis ca nu-i place, el o serveste pe prima.
O sa va mai zic foarte pe scurt ca totusi din timpuri fragede, din vremea cind imi citea mama diverse in diverse momente ale zilei (desi eu am citit foarte devreme, in fine, la maxim 5 ani), retin din Scrisoarea a III-a de din vale de rovine graim doamna catre tine nu din gura ci din carte ca ne esti asa departe. Dat fiind ca stiam ca nu am uitat versurile astea, m-am prezentat la bac fara sa il fi atins pe Eminescu. Subiecte : Dimitrie Cantemir, tralala. Mihai Eminescu, Scrisoare a III-a. Unde, da, am stiu un citat, pe care pariez ca nu l-a mai stiut nimeni.
Noapte buna, somnoroase pasarele (si pe asta o uitasem, am vrut sa i-o recit emotionant lui P. si m-am pierdut la versul 3, google rulz.)

PS : Se prea poate sa mai dezvolt subiectul si in alt post, pe masura ce imi inventariez cunostintele. :-)