Isaac Bashevis Singer n-a inventat masina de cusut

ni se spune de pe primul rind in wikipedia. Inventatorul nu se numeste si Bashevis.
Ei da, mie mi se pare, daca tot se poarta, ca scriitorul asta semana la vremea lui cu o pasare simpatica. Nu prea pot argumenta aspectul asta, dar dat fiind ca e simpatic, e la mintea cocosului de inteles de ce si cum, plus ca inserez imediat o poza cu dinsul.

Ieri am terminat Şoşa (am facut lista cu ce mai apare : ceasomicar, atima, astemuse, putemica, Comintem, nememic, zadamic, came, amamic, unele repetate, altele cu variante) si m-am apucat de Rătăciţi, care mie personal imi pare un fel de continuare, dar am parcurs abia vreo 10 pagini si nu m-am documentat corespunzator pe net, asa ca n-are sens sa ma pronunt.
In librarie erau mai multe carti scrise de nenea asta. Cum eu cunosteam doar din auzite pe Ghimpl netotul, care de altfel nu facea figuratie in raft, faptul ca 1)(repet) auzisem de autor; 2)pe coperta tuturor scria laureat al premiului Nobel m-au facut sa rasfoiesc cartile si sa incerc sa ma hotarasc ce cumpar. Interesul meu pentru iudaism& a cintarit destul de mult.
Şoşa a fost prima alegere, mai mult sau mai putin pentru mesajul de pe coperta 4, o poveste deosebita de iubire bla bla, dar primele rinduri (cartea e scrisa la persoana 1, ca si Rătăciţi de altfel) m-au convins, incepe cam asa : (ghilimele imaginare deschise) am crescut cu trei limbi moarte : ebraica, aramaica si idisul (inchise). Urmatoarele doua au fost alese in functie de grosime si pret, mai sincera de-atita nu pot fi.
Ei, in Şoşa e vorba despre un baietel pe care-l chema Aaron (Arele), care era fiu de rabin si provenea dintr-o familie cu traditie religioasa, pe care-l astepta inca de copil o viata in fata tomurilor vechi, care se indragosteste de o fetita din vecini, ati ghicit, Şoşa (Şoşele) (diminutiv), care nu era prea istetica, ba chiar pe tema asta a fost trimisa de invatator acasa, pentru ca nu facea fata.
Anii trec, ei nu se mai vad, el (sau ar trebui sa scriu dinsul?) devine un tinar modern, corector si scriitor. Se invirte intr-o lume a evreilor din Varsovia interbelica, are succes la femei, e cautat ba de una, ba de alta si chiar in cursul unei plimbari cu o actrita americana ajunge pe strada copilariei lui si destinul (!) (!!) vrea ca el/dinsul s-o revada pe Şoşa, care ramasese tot un copil.
M-a impresionat povestea evreilor, care nu mi s-a parut exagerata, exagerata voit adica. Si modul cum isi traiau ei viata cu grija zilei de miine, cu obiceiurile lor, gindindu-se ca nu mai e mult pina isi incepe Hitler jocul, fara speranta, unii pastrindu-si totusi credinta. Si intr-un fel mi-am facut o imagine privitoare la inceputurile statului modern Israel.
Oricum, eu, care nu ma omor in mod deosebit dupa descrieri, am savurat (!!!) peisajele poloneze hibernale iesite de sub condeiul lui Bashevis Singer. :> Plus ca e dialog din belsug, ba chiar si-o replica dintr-un suflu ca pe 8-10 pagini, care a mers ca unsa. Mai e vorba de fantome, duhuri, credinte, falsi mesia, cabala, filosofie, literatura, teatru, comunism, sinucidere si inca vreo doua-trei chestii.
Cam atit, acum caut tacimuri si ma duc sa-i servesc pe Rătăciţi.

(PS : Pina acum n-am gasit rn-uri. (deh, boala grea))