Vio viseaza 6

Eram pe o strada foarte larga pe marginea careia erau case si in fata lor niste meri foarte inalti (cam de cinci ori mai inalti decit casele) in care se vedeau fructele teribil de apetisante. M-am prins cumva de capatul unei crengi care s-a ridicat si a inceput sa ma legene inspaimintator, parea a fi chiar foarte sus, creanga era probabil foarte lunga si mladioasa. Singura posibilitate de a ma da jos mi s-a parut a fi sa ma intins pe jos in momentul cind creanga aproape ca va matura cu mine pamintul. Iar din cauza vitezei m-am deplasat un metru doi mai incolo pe orizontala. Pe aproape era un preot (i-as spune anglican, pentru ca nu era evreu, dar avea palarie. Acu' sa ma scuzati daca si preotii nostri umbla asa si n-am stiut, pardon).

Strada asta cu merii era intr-un loc cunoscut mie din "geografia viselor mele", era intr-un Iasi terasat, o excrescenta la soare intre Copou si Pacurari-Canta si se continua intr-un fel de munte, pe care am inceput sa urcam multi, era o carare secundata de alte doua, cind am ajuns sus era o cabanuta, jucam intr-o piesa de teatru, repetam intr-o camera, eram baiat, aveam un pulover cu romburi vernil si portocaliu (era o combinatie frumoasa in vis) si o caciulita/basca cu aceleasi culori, poate mai intense, eventual si cu romburi roz (na...). Intr-o pauza o fata pe care-o placeam cred spala vasele in bucatarie, eram multi, in dreptul chiuvetei era pe perete un dulap suspendat si tot umblam cu totii in dulapul ala si fata era stresata c-o s-o lovim la cap. Avusesem trei inele, cel mult de argint (formulare din vis), unul cu o piatra verde, le pierdusem sau le ratacisem pe undeva.

Plus alte minuni pe care nu mi le mai amintesc. Mi-a placut mult ploverasu' meu din vis si la prima trezire am tinut musai sa ma gindesc intens la el, sa nu-l uit.