sâmbătă, 14 octombrie 2006

Vio viseaza 3

4 personaje, intre care in vis de mai multe ori sint Mama, Tata, Bunica si inca un barbat, merg noaptea pe jos dintr-un sat in altul (satul Bunicii spre satul-comuna al Bunicii), pe un intuneric de smoala. Au la ei un mobil, dar n-au o lanterna. Mama ma suna sa-mi spuna ca paralel cu ei, prin cimp, merge un ucigas (!), sau/si ca ei au omorit un barbat si isi continua drumul. Legatura e proasta, am impresia ca e galagie mare, eu ma agit tare, incep sa pling si sa strig, ai grija de tine, promite-mi ca ai grija de tine, aveti grija de voi, te iubesc. (E al doilea vis cu te iubesc cu mama pe care mi-l amintesc.)
Peisajul e mocirlos, dusmanul (!) cunoaste terenul mai bine decit ai mei si, desi e doar unul, le da impresia ca sint inconjurati. Doar ca Bunica are o idee si dispare! Omul rau (!) observa la un moment dat ca au mai ramas doar doua victime (valeu, ce limbaj, in fine) (poate ca in cele 4 personaje de la inceput era si el integrat). Bunica isi luase talpasita pe sub noroi (inotase in noroi, asta da artificiu) si acum era pe-aproape, se vedea din cind in cind o luminita rosie de telefon (proaste telefoanele luminoase, te dau de gol), dar era in cimp, in siguranta, ca sa zic asa.

Gata povestea cu cimpul, personajele sint acum in bar, mai e patronul si eu in spatele tejghelei, in usa dintre restaurant si bucatarie. Atmosfera e vag stresata, nu sintem liberi, dar nici nu stam cu pistolul la timpla. Eu am un pistol pe un dulap linga usa, asasinul (!) are si el unul la piept. Chestia e ca lipsa totala de practica (si de cunostinte tehnice), plus dezinteresul pentru filme cu puscasi marini negri:) duce la ezitarea mea de a folosi arma, pentru ca personajele cumva imi blocheaza tinta si mi-e frica sa nu le ranesc/omor pe ele. Apoi scena se elibereaza, eu fata-n fata cu el, imi dau seama ca nu trebuie sa-i tintesc capul sau inima (imi imaginez scena, cum ai tinti in inima cu precizie, amuzant (sort of)), pot sa-l ranesc numai bine si in umar. Dar precizia...
Seful remarca momentul propice si-mi face chiar semn, omul rau remarca si el si imi spune sa sun politia, se preda.
Si ma trezesc.
U, da, sint obosita. Dar ma duc sa iau niste aer la munca.
Cine-i liber miine, in schimb? :>>>>>

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Submit Your Blog