Plecatul cu sorcova

Titlul asta era destinat altui mesaj, dar pentru ca ma aflu in postludiul celor doua beri cu o a treia si povestesc cu Suzi despre ce baieti frumosi erau in Alexandru (daca se poate blonzi pletosi, pe prenumele lor Bogdan si invatau toti la liceul meu...) si cit de misto era sa mergi dimineata la scoala, ca treceai pasarela si ce se mai invirteau, mai frate, unul si unul (in zilele norocoase)...
bun, in aceste conditii m-am hotarit ca daca va fi vreodata sa-mi fac vreun tatuaj, acesta ar fi
PIATA VOIEVOZILOR FOR EVER!!!
unde Piata Voievozilor e buricul cartierului Alexandru din Iasi, unde eu cu Suzi am copilarit si chiar am crescut de-a binelea, ce mai!

Si avem asa : bifat la suspine si de mine si de Suzi : Bogdan Stefanache (l-am googalit, e absent, sa zic asa) era un flacau buuuun care pe linga ca era naltut si blond pletos si buclat, mai avea si un rucsac fooooarte fain (pai la cit ma ducea pe mine neuronul la vremea aia si cunoscindu-l pe joven doar din vedere si aflindu-i intimplator numele, nu e de mirare ca un asemenea detaliu deosebit de semnificativ putea fi motiv de indragosteala) dreptunghiular (ei da!) cu niste culori gen portocaliu mov dragut ceva de genul si cu niste cifre scrise pe el; eu nu stiu daca voi va mai amintiti sau daca ati trait din astea, dar era o mare bucurie sa-i vezi macar rucsacul intr-o zi si sa stii ca era al lui, deci l-ai vazut pe el!!!!
Bun, amorezareala mea intimplindu-se dupa campionatul mondial de fotbal din '90 (Italia), ma tem ca l-am poreclit Valderrama din cauza de par. Am mai googalit cu numele asta si n-am gasit nimic, dar m-a elucidat Suzi in seara asta si, in caz ca pe Bogdan il poreclisem Valderrama, doresc sa-mi cer scuze pe aceasta cale! V. e uriiiiit rau, iar Bogdan numai urit nu era! Si ma tem ca era si destept, am impresia ca a facut ceva filosofie dupa (dar nu obligatoriu).

Undeva cam tot pe-acolo m-a lovit pasiunea pentru un alt baietel de la noi din cartier, surprinzator, Bogdan Ciplinschi. Mi-am dat seama cu timpul ca fusesem intr-o tabara cu frate-sau mai mic (mult mai mic).
Bogdan era mai marisor si facea liceul la seral. Si era, pe cuvintul meu, ra-pi-tor! Si afisa un sictir absolut maxim. Si semana cu James Marshall cu care inca mai am un poster pe perete in camera mea de la mama..., doar ca avea pletute (ce cuvint de tinerete!). Si era prieten cu Liviu si cu Emi si statea des pe-o banca din parc pe care-o vedeam eu de la geam si era asa de frumos si de romantiiiic!!!
Ei, pe baiatul asta l-am stresat groaznic probabil sunindu-l pe vremea cind erau 100 de minute incluse in abonamentul telefonic de 100 lei (si mai departe) cam de trei ori pe zi si evident nezicind niciodata nimic. Si aflasem eu ca sta la etajul 5 in blocul cutarica si ma uitam in zare spre el ori de cite ori aveam ocazia.
U, ce vremuri!

Plus Bogdan Cojocaru (cred) care nu mai stiu la ce liceu era, as zice ca info... si care de asemenea era blond buclat (prima mea dragoste "palpabila" a fost probabil tot de aia un brunet...:D (pletos, buclat, nu inalt, nu ca nu mi-ar fi placut)) si care-o curta pe vecina de la 1 (de care si lui B. (alt B (din comentarii)) si lui X. si lui Liviu de mai sus cel putin le-a placut), asa ca eu faceam figuratie intr-o veselie... dar asa mi-am cumparat primul tricou portocaliu din cariera (pentru ca el avea unul rosu si eu n-am gasit rosu ca al lui si m-am gindit ca unul portocaliu poate ca n-ar da chiar atit de mult de gindit...)

Mi-e groaznic, dar groaznic de dor de vremurile alea. Din simpla nostalgie, daca nostalgia poate fi simpla...

Si daca tot am zis de tricouri si tatuaje, putem face o asa-zisa medie aritmetica si ar iesi un tricou cu imprimeul :
Piata Voievozilor for ever!!!!!


Bonus :
o alta nostalgie (cu versuri super sensibile, please!) la care-am bocit mult (dar azi nu, which is great) :



LE : din cauza flacaului cu numarul 2 pe tricou, care avea niste camasi in patrate foarte cule si niste blugi Wrangler pe vremea cind mai aratau super fain si se plimba prin parc cu Liviu, care si el avea camasi in patrate (pe albastru as zice, si Bogdan pe rosu) si pareau a-i fi cam mari si le purtau suflecate la mineci, am adoptat si eu moda camasilor in carouri, logic! Si tot de-atunci dateaza mersul cocosat intentionat, a la Liviu, de care n-am reusit sa ma mai scap... Imi placea si de Liviu, da' n-aveam numarul lui de telefon si era si brunet, dar simpatic, dar si asta o curta pe vecina, ce enervaaaant!
Astea da marturisiri...