vineri, 1 septembrie 2006

Rataciti si 2,2 kg

L-am rezolvat, l-am bifat si pe Rataciti. Mi-a luat cam mult, dar la stilul in care citesc in ultimii ani, sint de-a dreptul consecventa (nu stiu exact ce-am vrut sa zic cu asta).
Cum spuneam acum citeva zile, e un fel de continuare la Sosa, dar poate din cauza faptul ca e din nou scris la persoana 1 (moartea mea), naratorul (parca asa se numea) e din nou Aaron Greidinger si sint personaje si locuri comune(!) in cele doua romane.
Asadar scriitorul idis traieste intr-un fel tot de azi pe miine, desi a economisit patru mii de dolari, are o camera intr-un imobil si inca una altundeva, are prieteni vechi din Varsovia regasiti la New York si mai toti (parca) il invita la ei si ii asigura fiecare cite o camera, in care el sa domicilieze si sa creeze.
Desi e partial tot un roman de dragoste, mi s-a parut cumva mai "debusolat" decit Sosa; alter-ego-ul are 48 de ani, e un autor practic necunoscut lumii necititoare de idis (desi exista citeva incercari de traducere in engleza si ebraica), nu are familie, are "mina in pana" sau crampe de scriitor (chestii pe care le-am gasit eu la Cartarescu intr-o poezie din Dragostea parca; mi-e dor de volumul ala).
Cartea are relativ putine personaje si cu toate astea n-am reusit sa le retin numele sau sa nu le incurc. Cert e ca Aaron e peste tot bine primit si in principiu e prieten cu cite-o familie, sot si sotie, iar cu sotia a avut in trecut o relatie, despre care se stie si in general se poate vorbi deschis.
Romanul incepe cu vizita la biroul lui Aaron a lui Max Aberdam (e o chestie faina, imbinarea realitatii cu lumea cealalta; evreii nu prea stiau cu certitudine cine mai traieste dupa Holocaust si se intilneau sau mai citeau/auzeau pe undeva de vreun cunoscut care n-a murit - asta e si cazul lui Max). Personaj autoritar si sarmant, Max ii schimba programul lui Aaron in ziua revederii lor, fac impreuna citeva vizite, unde scriitorul cunoaste pe unul si pe altul (:) ), pe sotia lui Max, Priva, pe servitoarea lor, Tlova, si pe Miriam, amanta lui Max.
Exista pe parcurs unii cititori care critica lucrarile lui Aaron, dar in general peste tot pe unde ajunge este laudat si elogiat si toata lumea ii cunoaste opera (dintre evrei adica).
Miriam e tinara si scrie un eseu de doctorat despre Aaron. Intre ei se naste o poveste de dragoste la prima vedere, cu multe suisuri si decaderi (prefer cuvintul asta in defavoarea coborisurilor). In fine, Max face o calatorie in Polonia impreuna cu Matilda, care e sotia unui personaj si, daca nu ma insel, fosta iubita de-a lui Max si eventual de-a lui Aaron. Dupa cum spuneam, n-am retinut exact cine ce si cum, intr-un fel amorul e liber in roman, oamenii nu prea mai au incredere, speranta, nu tin musai sa intemeieze familii (desi unii au deja), chestiunile de moralitate si pacat (?) se imbina, juramintele devin casatorii etc.
Bon, Matilda moare pe traseu, se mai sinucide un nepot de-al ei care era agent la bursa si care investea banii recuperati de victimele Holocaustului (sau supravietuitorii), Max e si el bolnav, vine incognito la New York si de acolo zboara spre Eret Israel, unde va fi operat si ii va merge mai bine.
Miriam, daca ar fi fost mai dezvoltata ca personaj in roman, putea fi comparata cu tatal din Adolescentul de Dostoievski, oarecum la nivel de rasturnari de situatii; acum multi ani, cind m-am indeletnicit eu cu lectura acestui roman din literatura rusa (destul de amplu el asa), am remarcat ca la un moment dat nu mai stiam ce sa cred, cam la 100-150 de pagini mai facea autorul un artificiu si brusc tatal ba era erou, ba era lepra, ba asa, ba invers. Cam asa si cu Miriam, sint prezentate niste fapte, te astepti cumva sa se intimple altceva, dar Aaron e si el om si, desi rational, se lasa condus de inima.
In fine, Miriam ii iubeste pe amindoi, pe Max ca tata si iubit (!!), iar pe Aaron ca sot si iubit (ea e casatorita cu el, el cu ea nu, alta chestie), iar cind Max e operat, Miriam decoleaza si ea spre Israel.
Aaron sta pe ginduri si ii vine un plan maret, pe care il comunica celor implicati, care nu stiau ce ii asteapta: propune Tlovei si la doua cupluri de prieteni de-ai lui, Stefa si Leon si Misa si Freidl (ultimii fiind anarhisti), sa viziteze impreuna Tara Sfinta. Toti sint de acord, ajung la destinatie, Haim-Ioiel Treibitcher (vaduvul Matildei) da o petrecere cu ocazia achizitionarii unei case pe meleaguri israelite, a viitoarei lui casatorii cu o milionara americanca si nu in ultimul rind pentru Aaron, caruia urmeaza sa i se decerneze doua premii literare.
Intors la New York, singur, se apuca de ocultism, publica scrisori de la cititori, face spiritism cu Priva si Tlova si lucrurile iau amploare.
Cartea merge unsa, e diferita de Sosa prin introducerea mediului american, tot felul de avenue si zgirie-nori, metrou, insule si automobile; dialog este din belsug, personajele sint conturate foarte credibil, Bashevis Singer e atent la detalii si, dupa ce zapaceste cititorul in labirintul relatiilor dintre personaje (!), are bunul simt ca din cind in cind sa revina cu cite un amanunt, care poate sa te lumineze.
Mie mi-a placut.

M-am apucat de Robul, ultimul roman al lui pe care il am, si are niste descrieri spectaculoase la inceput. Poate o sa bag un citat, sa-mi speriu si ultimii cititori. Mie nu mi-au placut descrierile in copilarie si auzeam de cetateni care sareau peste paginile unde nu era dialog; eu n-am facut asa, pe cuvint. Ca dovada bogatia metaforelor in care ma exprim.

* * *

Taram, cit pe ce sa uit, noroc ca m-am uitat la titlu. Var-mea Ela a nascut pe 29 un flacau de 2,2 kg. Cind ne-am vazut ultima data, mi-a spus ca juniorul se va numi Daniel-Mateo (!). Sa traiasca juniorul si mama si restul lumii! Chelneeer? De baut la toata lumea!!!

4 comentarii:

  1. Povestea ar fi tare interesanta, desi nu-s mare amatoare de tringhiuri/patrate/etc amoroase, cu atat mai mult de carti in care oricare se culca cu oricare, si asta asa, de amorul artei (nu de altceva, dar daca vreau sa vad real asta, e suficient sa ma uit in jur si s-a rezolvat), dar pun si eu o intrebare nevinovata: cum il cheama pe onor autorul romanului cu pricina? Ca se cheama Rataciti (care-o fi traducerea in italiana, habar n-am) am inteles, ca pe narator il cheama Aaron si ceva cu G, si asta am inteles (doua chestii intr-o zi, wow.. chiar mi-am depasit recordul, ca-s inca blonda :P), dar cine autorul.. neam.
    Ca final, felicitari varei tale si urarea mea standard: sa fie copilul sanatos, frumos, destept si relativ(aici ma injura toti parintii, n-am inteles de ce.. :)) cuminte.

    RăspundețiȘtergere
  2. ah, il cheama Isaac Bashevis Singer. Titlul in idis e Meshugah. In engleza nu stiu. Dat poti sa vezi pe amazon cu datele astea. Cartea nu e despre sex:), adica nu sint amanunte despre cum etc.
    Mersi ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. aha.. iaca na, ca la cei ... ani pe care ii am, chiar aveam nevoie de descrierea completa a frecventei&pozitiilor personajelor 'la vreme de seara', ca sa ma exprim elegant.
    multumesc oricum pentru informatie, o sa caut autorul in prima librarie deschisa pe care o gasesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. io am citit Robul si mi-a placut

    si inteleg, pe mine ma enerveaza rau sa rezum despre ce e vorba in carte, de multe ori caut un alt site pe care a facut-o cineva si io scriu asaaa, mai general :))

    RăspundețiȘtergere

Submit Your Blog